Canonul de rugăciune către îngerul păzitor al vieții omului

 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin

Facere a lui Ioan Monahul

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine, păzitorul sufletului meu, cel neadormit, folositorul și îndrep­tă­torul vieții mele, pe care te-am do­bândit de la Dumnezeu, te laud, dumnezeiescule înger al lui Dumnezeu, Cel atotstăpânitor.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Vrând ca toți oamenii să se mântuiască, Cuvinte, ai pus pe sfinții îngeri îndreptători și luminați povățuitori oamenilor, care ne povățuiesc pe noi la frica Ta.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

De noaptea cea întunecată fiind cu­prins și cu negura cea deasă a pati­milor fiind aco­perit, cu lumina pocă­in­ței luminează-mă, în­drep­tătorule, fo­lo­sitorule și păzitorule al meu.

Slavă...

Potop cu tină și întuneric de gânduri rușinoase întru mine izvorăsc, des­părțind de la Dumnezeu mintea mea, pe care usucă-le, ajutătorul meu.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Tu ești, Stăpână, liniștea și adăpos­ti­rea ce­lor învăluiți în marea păca­telor. Pentru a­ceasta alerg către a ta adă­postire, fiind în­văluit cu viforul a multe feluri de patimi.

 

Cântarea 3

Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Ființă am din amestecătură de pă­mânt, de tină și de țărână, pentru aceasta de pământ m-am lipit. Ci, o, folosito­rul meu, îndreptătorul și izbă­vi­torul meu, întoarce pofta mea către cele cerești.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Ziua și noaptea cu faptele mele cele rele te amăgesc, te mâhnesc și te în­tărât; dar, te rog, nu sta departe de mine, ci ajută-mă spre a mă îndrepta.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Supus sunt grijii și mâhnirii, că ne­po­căit și neîndreptat petrec. Pentru aceas­ta dăruiește-mi să mă pocăiesc cu adevărat și să te bucur pe tine, păzitorul meu.

Slavă...

Cel ce vezi fața cea de nevăzut a lui Dum­nezeu, Care șade în ceruri și se uită pe pământ cu gândul și-l face pe el de se cutre­mură, pe Acela roagă-L să mă mântuiască, sfinte îngere.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Minte, cuget și cuvânt, harul lui Dumnezeu am luat, ca, pe Stăpânul cu­noscând, cu fapte bune să-L cinstesc; iar eu, cu patimile ocă­rând ha­rul, pe Stă­pânul am defăimat, stă­până, miluiește-mă.

 

Sedealna

Glasul al 4-lea

Podobie: Cel ce Te-ai înălțat...

Păzitorul sufletului și al trupului meu, cel ales mie de la Dumnezeu, dum­ne­zeiescule înger, urmând lui Dumne­zeu, treci cu vederea, preasfinte, toate greșelile sufle­tului meu celui ticălos și mă izbăvește de cursele cele de multe feluri ale înșelătorului și fă milostiv pe Dumnezeul tuturor, ca să-mi dea iertare la judecată.

 

Cântarea 4

Irmos: Tu ești tăria mea, Doamne, Tu ești bucuria mea...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Neaducându-mi aminte, Mântuito­ru­le, de înfricoșătoarea judecată, la ca­re am să stau înainte și să dau răs­puns pentru tot lucrul și cuvântul, nici gândindu-mă la moar­tea cea fără de veste, sunt neîndreptat; dar tu, îndrep­tătorul meu, nu mă lăsa pe mine.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Cu dinadinsul toată răutatea am pli­nit din tinerețe și n-am încetat a te amă­rî pe tine, apărătorul meu, prin cu­vinte și prin fapte fără de lege; nu te mâ­nia, dar, ci mai așteaptă, înțe­lep­țindu-mă, luminându-mă și întărindu-mă.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Urmând îndelung-răbdării Cuvân­tului lui Dumnezeu, Care a venit să cheme pe toți păcătoșii la pocăință și așteaptă îndreptare de bunăvoie și nu silește, și tu, îndreptătorul meu, spre mine cu îndelungă-răbdare petreci.

Slavă...

Departe de la Dumnezeu păcatul m-a le­pădat pe mine, netrebnicul rob; dar Stăpânul meu, Iisus, m-a primit cu milostivire și m-a făcut al Său; iar eu, lepădând atâta har al Lui, te mâhnesc încă pe tine, îngerul lui Dumnezeu.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat Domnul S-a făcut Îm­părat, cu împărăție care nu cade, și, pre­cum psalmistul grăiește, S-a îm­bră­­cat din tine, Maica lui Dumnezeu, întru preafrumoasă podoabă, în trup sfânt, cu care a luat moarte și a surpat împărăția ei.

 

Cântarea 5

Irmos: Pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe tine păzitor câștigându-te, îm­preună petrecător și împreună vorbi­tor, sfinte îngere, păzindu-mă, cu mi­ne că­lătorind, împreună locuind și ce­le de mân­tuire înainte pururea punându-le, ce iertare voi lua, necu­noscător fiind?

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Cu multă îndrăznire stând înaintea tronului Atotstăpânitorului și împreună dăn­țuind, la Împăratul făpturii roagă-te, aju­tă­torul meu, să-mi dea iertare de răutățile mele cele multe.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Muncile și chinurile care mă aș­teaptă mai înainte văzându-le și de îm­pietrirea, nebunia și orbirea mea făcându-ți-se milă, suspini și te tângu­iești și te întristezi, fiind plin de mâhnire, izbăvitorul meu.

Slavă...

Nici într-un ceas, nici într-o clipă sau și mai puțin decât aceea, nu te-am lăsat pe tine, păzitorul și făcătorul meu de bine, să te bucuri de mine și să te veselești și să salți, fiind eu pururea stricat cu păcatele.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Prunc nou S-a arătat, Cel necuprins cu mintea, din tine ceea ce ești cu totul fără prihană, Cel ce a pus pă­durile cu hotar și munții cu așeză­mân­tul cunoștinței; Cel ce numără mulți­mea stelelor și picăturile de rouă și schimbă suflările vânturilor.

 

Cântarea 6

Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Păzindu-mă și oștindu-te împrejurul meu și întorcând înapoi pornirile dia­vo­lilor și năvălirile lor cele în chipu­rile fiarelor, nu înceta, păzitorul meu, pururea a le depărta de la mine, că pe tine te am cald folositor.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Cel ce ești mir scump și cu bună mi­reasmă, nu te scârbi de întinăciunea mea, nu te depărta de la mine până la sfârșit, ci fii mie păzitor pururea ne­depărtat, că și soarele trecând peste locurile cele întinate nu se întinează.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Pe Cel ce a acoperit cu ape, prin cu­vânt, cele mai de deasupra ale lui, roagă-L, fo­lositorul meu, ca să-mi dea har a izvorî picături de lacrimi, ca prin ace­lea să se curățească inima mea și să vadă pe Dumnezeu.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Netrupește, ca acel ce ești curat și fără de ma­terie, stând înaintea Celui curat și fără de materie și câștigând multă îndrăznire și apro­piere către Dân­sul, pe Acela roagă-L cu dinadinsul să dă­ruiască sufletului meu mântuire.

Slavă...

Înfruntarea și rușinea să acopere fe­țele vrăjmașilor cele întunecate, ru­și­noa­se și întinate, când se va despărți de trup sufletul meu cel smerit, și să-l acoperi, îndreptătorul meu, cu aripile tale cele luminate și preasfinte.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești mai sfântă decât sfinții îngeri și mai presus de heruvimi și de serafimi, mintea mea cea târâtoare pe pământ și de cele pământești râvnitoa­re mai presus decât pofta cea pământească și trupească o arată, ridicând-o de la pământ către dragostea ce­rească.

 

Condacul

Glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Slujitor al lui Dumnezeu și păzito­rul meu cel preaales, petreci pururea îm­preună cu mine, păcătosul, izbă­vin­du-mă de toată facerea de rău a diavolilor; dar, te rog, îndreptează-mă la că­rările cele dumnezeiești, silindu-mă spre via­ța cea nestricăcioasă.

 

Cântarea 7

Irmos: Tinerii cei ce au mers din Iudeea în Babilon oarecând...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Mulțimile cele întunecate ale tâlha­rilor celor nevăzuți, ce cad împrejur asupra mea, care caută să atragă și să ră­pească sufletul meu, nu lipsi izgonindu-le cu sabia ta cea de foc, ca un puternic, ajutătorul meu.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Când va vrea să mă judece Judecă­torul și Dumnezeul meu și să mă osândească pe mine, cel osândit de con­știința mea, mai înainte de judecata aceea, nu mă uita pe mine, povă­țuito­rul meu.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Avându-mi eu trupul mamă, iar tina tată și țărâna strămoș, prin înrudirea cu acestea, la pământ neîncetat caut; ci dă-mi, ajutătorul meu, ca fără frică să mă uit vreodată și în sus la frumusețea cerului.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Ca acela ce ești frumos prin frumu­sețea dulce, plăcut și cu minte strălu­citoare ca soarele, luminat să-mi stai înainte cu veselă față și cu privire lină, când mă vei lua de pe pământ, îndrep­tătorul meu.

Slavă...

Pentru milostivirea milei și pentru multa mulțime a iubirii de oameni, să mă acoperi pe mine cu acoperământul aripilor tale când voi ieși din trup, pă­zitorul meu, ca să nu văd fețele cele urâte ale diavolilor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ești poartă cerească și ușă de mân­tuire și scară înțelegătoare, pe care Dumnezeu S-a pogorât și om S-a făcut, cu îndurările tale, Curată, în­vred­nicește-mă de împărăția ceru­rilor pe mine, robul tău.

 

Cântarea 8

Irmosul

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

De șapte ori cuptorul, chinuitorul hal­­deilor, l-a ars nebunește, pentru cin­s­ti­torii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceștia mântuiți de o putere mai mare, Făcătorului și Izbăvitorului a strigat: Ti­neri binecuvântați-L, preoți lău­dați-L, popoare preaînălțați-L întru toți vecii.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

După Dumnezeu pe tine te-am luat de la Dumnezeu folositor, povățuitor, ajutător și apărător, preasfinte îngere. Pentru aceasta nu înceta, te rog, po­vățuindu-mă, îndreptându-mă și învă­țându-mă să fac cele cuviincioase și să-mi luminezi mintea până ce mă vei înfă­țișa mântuit înaintea lui Hristos.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Când se vor pune scaunele și cărțile se vor deschide și Cel vechi de zile va ședea și oamenii vor fi judecați și în­gerii vor sta îna­inte și pământul se va clătina și toate se vor înfricoșa și se vor cutremura, atunci arată spre mine iubirea ta de oameni și mă iz­băvește de gheenă, pe Hristos îmblânzindu-L.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Acum în chip nevăzut mă înconjură, ca niște albine fagurele, urâtorii de Dumnezeu și pierzătorii diavoli, ca niște păsări răpitoare, ca niște vulpi vi­clene și ca niște mâncători de cruzi­me; ca păsările cele mâncătoare de stârv, împrejurul meu zboară; acope­ră-mă, păzi­to­rul meu, precum își aco­peră vulturul puii săi.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Dă-mi izvoare de lacrimi, ca să cur­gă ne­în­cetat din ochi din destul, care să mă spele pe mine tot, din creștet până în picioare, ca, îmbrăcându-mă în haina pocăinței cea mai albă decât ză­pada, să intru în cămara lui Dum­ne­zeu, pe tine cinstindu-te, apărătorul meu.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Casă lui Hristos fiind inima mea, prin patimi, viață de ființe necuvân­tătoare am urmat. Ci mă întărește, aju­tătorul sufletului meu, curățește viața mea, tămâiaz-o și stro­pește-o cu mi­resme și cu miruri de rugăciuni și de curăție, ca să fie iarăși casă cu bun miros lui Hristos.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Îndreptătorule, păzitorul meu, folo­si­torul și izbăvitorul meu, păzitorul ti­călosului meu suflet, când mă va scu­la din pământ la ju­decată înfricoșă­torul glas al trâmbiței, atunci aproape de mi­ne să stai, blând și vesel, cu nă­dejdea mântuirii depărtând de la mine frica.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu nemărginirea bunătății în dar mă mi­luiește, ceea ce ai născut Izvorul mi­los­tivirii, că vrednic de milă sunt, dar nu am ce să-ți aduc ție; că bunurile mele nicicum nu-ți tre­buie, ca aceea ce ai zămislit nespus pe Dătă­torul de bine și Mântuitorul lumii, Ceea ce ești plină de dar.

 

Cântarea 9

Irmos: Să se înfricoșeze tot auzul...

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

De-a dreapta sufletului meu celui ti­călos să te văd stând, luminat și blând, pe tine, ajutătorul și folositorul meu, când va ieși din mine cu anevoie su­fletul meu, și iz­gonind pe amarii vrăj­mași, care caută să mă apuce.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Ca un dumnezeiesc slujitor al lui Dum­nezeu, care faci vrerile Lui cele dumne­zeiești, ai multă îndrăznire că­tre Dânsul, sfinte îngere. Pentru aceas­ta, cu căldură roagă-L pentru mine, ca mântuindu-mă prin tine, să te laud folo­sind și acoperământul tău.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

În toată viața mea, prin multă de­șertăciune trecând, de sfârșit m-am apro­piat; ci te rog, păzitorul meu, fii mie ajutător și apărător ne­biruit, când voi trece vămile judecății.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Greșelile minții mele, rătăcirile, je­fuirile, răutățile și cugetele cele de ru­șine ale gân­durilor celor necurate și spu­rcate nu înceta, ajutătorul meu, a le întoarce în gânduri bune și în cu­gete roditoare de focul umilinței.

Stih: Sfinte îngere, păzitorul vieții mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul.

Iisuse, Unule-Născut, Preabunule, bi­ruiește cu milostivirea Ta mulțimea cea nemăsurată a răutăților mele, prin rugăciunile cele dum­nezeiești ale slujitorului Tău cel fără de trup, pe care l-ai pus mie păzitor din pruncie, ca un Iubitor de oameni.

Slavă...

Toată nădejdea mea de mântuire, du­pă Dumnezeu, spre tine am pus-o, pă­zitorul și purtătorul meu de grijă și apărătorule; fă rugăciune neîncetată la Dumnezeu pentru mine, luând împreună rugători și ajutători cetele îngerilor.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Înalță fruntea creștinilor și surpă în­tă­râ­tările păgânilor, Născătoare de Dum­­nezeu, mântuind nebiruită turma ta aceasta, întru care numele tău cel mare și mult cinstit este lăudat și slăvit cu credință.

 

Stihirile, ale aceluiași

Glasul al 2-lea

Podobie: Casa Efratului...

Îngerule al lui Dumnezeu, cel ce stai fără mijlocire înaintea Sfintei Treimi, nu înceta a te ruga pentru mine, robul tău.

Ca unul care ai luat tărie de la Dum­ne­zeu a păzi sufletul meu, nu înceta, cu acoperă­mân­tul aripilor tale, a-l aco­peri pe el pururea.

Har fie lui Iisus, Cel ce te-a dat pe tine mie, mare păzitor sufletului meu și armă asupra vrăjmașilor mei, de Dum­nezeu cin­stitule înger.

Învrednicește-mă și pe mine să do­bândesc împărăția cea de sus a lui Dum­nezeu, ca împreună cu tine să cânt cântarea Sfintei Treimi.

Slavă...

Lumină a doua tu ești, după Dum­nezeu, o, păzitorul meu; nu înceta a-mi ajuta ca să văd și eu lumina Dum­nezeirii cea în trei străluciri.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Stăpâna îngerilor și a oamenilor, Năs­că­toare de Dumnezeu, nu înceta a ruga, Fecioară, pe Fiul tău pentru mi­ne, robul tău.

 

Rugăciune către sfântul înger păzitor

Sfinte îngere, cel ce stai înaintea pă­ti­mașului meu suflet și al vieții me­le celei ticăloase, nu mă lăsa pe mine, păcătosul, nici nu te depărta de mine pentru neînfrânarea mea. Nu da loc dia­volului celui viclean, ca să-mi stă­pânească cu silnicie acest trup mu­ritor. Întărește mâna mea cea slabă și neputincioasă și mă îndreptează la ca­lea mân­tuirii. Așa, sfinte îngere al lui Dumne­zeu, păzitorul și acoperitorul sufletului și al trupului meu celui ti­călos, iartă-mi toate cu câte te-am mâhnit în toate zilele vieții mele și orice am greșit în această zi. Acoperă-mă în această noapte și mă păzește de toată ispita celui potrivnic, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeu; și te roagă pentru mine către Domnul, ca să mă întărească întru frica Sa și vrednic să mă arate pe mine, robul Său, bunătății Sale. Amin.

Slavă…, Și acum…, Doamne, miluiește (de 3 ori). Părinte, binecuvintează, și apolisul.

Cuviosul Ştefan Mărturisitorul, egumenul mînăstirii Triglia (28 martie)

 

Cuviosul Ştefan, Mărturisitorul lui Hristos, a fost în anii împăratului Leon Armeanul (813-820). Din tinereţe iubind viaţa pustnicească, cu toate faptele bune s-a înfrumuseţat şi a fost egumen al mînăstirii Triglia, după rugămintea monahilor celor de acolo, şi pe mulţi cu învăţătura sa i-a sfătuit să vieţuiască cu plăcere de Dumnezeu şi în curăţie să petreacă. După aceea răucredinciosul Leon a început a necinsti sfintele icoane şi, prigonire cumplită ridicînd asupra dreptcredincioşilor, a chemat pe Cuviosul Ştefan şi-l silea să se lepede de închinarea sfintelor icoane şi împotriva credinţei să iscălească cu mîna sa la lepădarea icoanelor. Iar cuviosul s-a împotrivit şi nu numai aceea n-a făcut, ci şi pe împăratul l-a ocărît, numindu-l păgîn şi străin de adevărata credinţă.

Deci a fost muncit cu bătăi şi cu legături în temniţă, apoi, în surghiun trimiţîndu-l şi cu rele pătimiri şi dureri fiind chinuit, a trecut către Hristos Dumnezeu, pentru Care multe nevoinţe a suferit şi multe munci a răbdat.

Canon de rugăciune către Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

Glasul al 8-lea

Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Ilarion, Părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

 

Cântarea 1

Glasul al 2-lea

Irmosul

Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea într-armată; iar Cuvântul, Domnul preaslăvit, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel prearău, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostiv şi blând făcându-te prin pustnicie şi vesel cu adevă­rat, întru Duhul, milostivirii mă învredniceşte prin rugă­ciunile tale, Părinte Ilarion, ca să te laud acum întru veselia inimii mele.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvios fiind din pruncie, Pă­rinte, şi luând crucea ta ai ur­mat lui Hristos, veştejind pati­mile trupului cu înfrânarea şi cu rugăciunile cele stăruitoare şi împodobindu-te cu lipsa de pătimire.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Supunându-te jugului celui prea uşor al Domnului şi ascul­tător făcându-te îndreptărilor Lui, Sfinte Preacuvioase Ilarion, ai arun­cat de la tine povara cea prea grea a păcatului, preaînţelepte, câştigând sfinţenia.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Lanţurile păcatelor mele rupe-le, Preacurată, rugând pe Fiul tău şi Dumnezeu şi patimi­le ce mă chinuiesc nimiceşte-le, pururea Fecioară, ca, izbăvit fiind, să te cinstesc pe tine tot­deauna, Preanevinovată Stăpână.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Înflorit-a pustiul ca şi cri­nul, Doamne, Biserica cea stearpă din păgâni, prin venirea Ta; întru care s-a întărit inima mea.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta, ca soarele strălu­cind cuvioase, cu raze străluci­toare a luminat cetele călugă­rilor şi întunericul demonilor a alungat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ai fost prea vesel cu inima, cuvioase şi smerit cu duhul şi de dragoste dumnezeiască plin, având întotdeauna fire bine grăitoare.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile lacrimilor ai stins cărbunii păcatului şi izvorăşti precum mai înainte, aşa şi după moarte, noianuri de tă­măduiri celor ce vin la tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Tămăduieşte rănile sufletu­lui meu şi cârmuieşte, te rog, mişcările minţii mele, către voi­rile Celui Ce S-a întrupat din tine, Preacurată Fecioară.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Venit-ai din Fecioară nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Domnul Întrupat şi m-ai mântuit pe mine, tot omul. Pentru aceasta, strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminatu-ţi-ai inima ta, cu suiri cinstite şi ţi-ai întraripat mintea ca să priveşti numai că­tre Dumnezeu, frumuseţea cea de negrăit şi să primeşti strălu­cirile razelor celor de acolo.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cugetând adânc asupra cu­vintelor celor dumnezeieşti, ai scos de acolo dumnezeiasca cu­noştinţă, şi ai împărtăşit-o tu­turor celor ce aleargă cu evla­vie la tine, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu dulceaţa cuvintelor tale, veseleşte inimile celor ce alear­gă la tine, căci tu însuţi făcând cele ce ai învăţat pe alţii şi găsindu-te în milostivă stare, ai avut cuvânt uşor de primit, Cuvioase.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Stăpânul tuturor şi Domnul te-a făcut pe tine Stăpână şi Doamnă, Preacurată. Căci din pântecele tău S-a întrupat ca să izbăvească făptura Sa de vrăj­maşul cel ce o ţinea sub stă­pânire.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mijlocitor Te-ai făcut în­tre Dumnezeu şi oameni, Hristoase Dumnezeule; căci prin Tine, Stăpâne, din noap­tea necunoştinţei, către Părin­tele Tău, Începătorul luminii, ridicare am aflat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din ostenelile tale ţesându-ţi ţie haină de mântuire, Cuvioase, te-ai îmbrăcat cu ea şi pe începătorul întunericului cu veş­nică ruşine l-ai îmbrăcat.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin înfrânare ai veştejit pof­tele trupului, Cuvioase şi ai pri­mit har ceresc, tămăduind cu veselie bolile de tot felul ale oa­menilor, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mâinile tale cele dumneze­ieşti ţinându-le fără de obo­seală ridicate către Dumnezeu, Părinte, au doborât la pământ meşteşugirile celui viclean şi au dăruit tuturor celor bolnavi sănătate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Putere a credincioşilor şi în­tărire a cuvioşilor te-ai făcut, Preacurată. Căci prin tine ai izvorât tuturor cele bune, iar cei ce locuiesc pe pământ merg către cer.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

De adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat: din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mort fiind pentru lumea toa­tă, Părinte Ilarion şi mutându-te, vieţuieşti acum către cele cereşti şi izvorăşti de-a pururi lucrarea cea purtătoare de via­ţă a minunilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bun grăitor, blând, curat, fără prihană, cuvios, plin de bună umilinţă şi vesel cu duhul ai fost, Părinte Ilarion, Prea­fericite.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împodobit fiind cu milosti­vire nemăsurată, te-ai arătat slujitor adevărat al lui Dum­nezeu, înfrumuseţat cu podoa­ba iubirii de săraci, minunat fiind, Părinte Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât de cinstită şi fără de pată a fost viaţa ta! Cât de îm­podobită şi frumoasă a fost purtarea ta! Şi cât de uimitoare sunt minunile pe care le săvâr­şeşti în fiecare zi, minunate.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe ceea ce este cămara cea fără de plată a lui Dumnezeu şi tronul cel de foc al Atotţiitorului, pe Născătoarea de Dum­nezeu, toate neamurile să o fericim.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat. Iar cinstitorilor de Dumnezeu tineri le-a pogorât din cer roua Duhului Hristos, Cel Ce este binecuvântat şi preaslăvit.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia luptelor tale ai rănit pe balaurul cel fără de trup şi de­săvârşit l-ai nimicit. Pentru aceasta, ai primit răsplătire pu­terea de a face minuni şi a tă­mădui patimile cele preacumplite ale trupurilor şi ale sufle­telor, cuvioase.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul tău iese ca o rouă, alungând zăduful întristării, Cuvioase, celor ce vin la tine cu credinţă şi se luminează pururea cu purtările tale cele îmbună­tăţite, fericite Părinte al nostru.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea făcându-ţi-o stăpână peste patimi, ai împărăţit cu adevărat ca un biruitor preaales şi neamurilor celor de altă seminţie te-ai împotrivit, nimi­cind patimile cele pierzătoare ale demonilor, preaînţelepte.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vânturile ispitelor nu au clă­tinat turnul cel nemişcat al ini­mii tale, Cuvioase, că te-ai întă­rit pe piatra dragostei Domnu­lui, pe care sprijinindu-te, te-ai făcut multora întărire, Părinte.

Stih: Preasfântă Treime, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie.

Te laud pe Tine, Treime mai presus de fire, Ceea Ce eşti În­treită cu Feţele, Neamestecată, Neîmpărţită. Unime Neînţeleasă cu Firea, un Dumnezeu Atotţiitor: Părinte şi Cuvinte şi Duhule Sfinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prin semne te-a preaînchipuit pe tine de mai înainte harul Duhului, prin daruri proro­ceşti, numindu-te pe tine munte gras şi sfânt, uşă de mântuire, carte cu totul nouă şi chivot, Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Cuptorul cel cu foc, oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit din dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe credincioşii, care cântau: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mărirea cea trecătoare a lumii şi desfătarea cea stricăcioasă părăsindu-le, Părinte, ai dobândit acum în ceruri mări­rea cea nepieritoare şi desfăta­rea cea nestricăcioasă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa ta ai petrecut-o în tristeţe. Pentru aceasta, te-ai învrednicit de fericirea şi mân­gâierea din care se împărtăşesc cuvioşii, sălăşluindu-te acum cu bucurie în pământul celor blânzi, ca un înţelept şi plin de judecată.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită s-a arătat moartea ta înaintea lui Dumnezeu, Pă­rinte Preasfinţite. Că ai cinstit Icoana Lui şi ai suferit prigoni­rile tiranilor, chinuindu-te, Cuvioase, şi în aceasta te-ai arătat sfinţit mucenic.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pus-ai capăt, cu adevărat, amărăciunii pescarilor, umplându-i pe aceştia cu vânatul pe care mai înainte nu-l izbu­teau, căci Dumnezeu a ascultat rugăciunile tale, Cuvioase lucră­tor al celor sfinte, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

De întinăciunea patimilor şi de murdăria păcatului spală-mă, Ceea ce eşti de Dumnezeu cu har dăruită şi uşile pocăinţei deschide-mi mie, celui ce alunec şi ajung mereu în greşeli şi mânii pe Dumnezeu, Preacurată.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Fiul Părintelui Celui fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea Prealăudată o mărim.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin harul Duhului, mor­mântul tău izvorăşte tămă­duiri, uscând ploile patimilor şi alungând duhurile înşelăciunii şi luminează inimile tuturor celor ce cu credinţă te fericesc pe tine, Preacuvioase Ilarion.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un trandafir ai înflorit în livada sihăstriei, ca un crin cu plăcută mireasmă, ca un măr cu bun miros ai înmiresmat su­fletele şi inimile tuturor celor binecredincioşi, Sfinte Preacuvioase Părinte  Ilarion, rugătorule pentru cei ce te lau­dă pe tine.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivire ai avut şi dragos­te şi umilinţă, milostenie şi pur­tare curată, credinţă adevărată şi nădejde, viaţă cinstită şi cu­get drept, Mărite Ilarion, po­doaba călugărilor.

Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Ilarion, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea ta a răsărit astăzi ca un soare şi luminează ini­mile credincioşilor cu razele os­tenelilor şi minunilor tale, cu adevărat, Părinte. Întru care adu-ţi aminte de toţi cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Glasul lui Gavriil, veselindu-ne, aducem ţie, grăind: Bucură-te, Casă a Atotţiitorului. Bucură-te, Mărirea cuvioşilor şi Mântuirea tuturor credincio­şilor, prin care am fost îndum­nezeiţi, Născătoare de Dum­nezeu, pururea Fecioară.

 

SEDELNA

Glasul al 4-lea

Podobie: Degrab ne întâmpină...

Lui Dumnezeu ai închinat viaţa ta, preafericite, făcându-te cu adevărat lucrător de cele sfinte al lui Hristos, preasfinţite. Pentru aceasta, după nenumărate osteneli şi dureri, te-ai mutat în Corturile cele nematerialnice, bucurându-te. Şi acum ne izvorăşti nouă râuri de tămăduiri.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Chiverniseşte, Curată, tică­losul meu suflet şi te milostiveşte spre dânsul, care alunecă din pricina mulţimii greşelilor în adâncul pierzării; şi în ceasul înfricoşătoarei morţi răpeşte-mă pe mine, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, de la de­monii cei ce mă clevetesc şi din tot chinul.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu

Glasul 1

Podobie: Mormântul Tău, Mântuitorule...

Maica cea Preacurată, văzându-Te pe Tine, Hristoase, mort pe Cruce întins, striga: Fiul meu Cel fără de început cu Ta­tăl şi cu Duhul, ce este această orânduire nespusă a Ta, Îndu­rate, prin care ai mântuit zidi­rea cu Preacinstită mâna Ta?

Troparul Sfântului Cuvios Ilarion cel Nou, Egumenul Pelechitului

 

Glasul 1

Locuitor pustiului, înger în trup şi de minuni făcător te-ai arătat, purtătorule de Dumnezeu, Părintele nostru Ilarion. Cu postul, cu privegherea şi prin rugăciune primind daruri cereşti, tămăduieşti pe cei bolnavi şi sufletele celor ce aleargă la tine cu credinţă. Slavă Celui Ce ţi-a dat ţie putere; Slavă Celui Ce te-a încununat pe tine; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Ilarion, noul mărturisitor, egumenul mînăstirii Pelichit (28 martie)

 

Cuviosul Ilarion din tinereţe s-a călugărit, purtîndu-şi crucea şi urmînd lui Hristos Cel răstignit, patimile trupeşti supunîndu-şi cu înfrînare. El pe toţi monahii i-a covîrşit cu fapta bună şi, într-o chilie întunecoasă închizîndu-se, fără tulburare a petrecut mulţi ani şi s-a luminat cu nepătimirea. Pentru aceea şi de rînduiala preoţească s-a învrednicit şi a fost egumen al mînăstirii ce se numea Pelichit, în Asia, aproape de Elespont. Şi a făcut minuni alese, că jivinele care vătămau seminţele roditoare le certa şi le izgonea cu cuvîntul din ţarini şi din grădini, grindina a potolit-o cu rugăciunea şi pămîntul cel însetat cu ploaie l-a adăpat, iar curgerea rîului, ca şi Elisei proorocul, a despărţit-o; mîna cea uscată a unui om a tămăduit-o, pe un orb l-a făcut să vadă şi şchiopilor le-a dăruit tămăduire; pe diavoli i-a izgonit, iar pescarilor, care în zadar se osteneau, cu peşti mulţi le-a umplut mrejele.

Despre dînsul scrie Cuviosul Iosif, scriitorul de cîntări, în a opta pesnă a canonului, că pentru cinstirea icoanei Mîntuitorului a răbdat prigoniri de la muncitori şi îl numeşte mucenic. Pentru că a vieţuit, precum se povesteşte într-o cuvîntare, pe vremea împărăţiei lui Leon Armeanul (813-820), care a călcat sfintele icoane. Altora li se pare, cu adevărat, că a trăit pe vremea împărăţiei lui Leon Isaurul (717-741) şi a lui Copronim, fiul lui (741-775), care cu mulţi ani mai înainte de Leon Armeanul a fost, şi că a pătimit pentru sfintele icoane în acea vreme cînd voievodul lui Copronim, la Hanodracon, a năvălit fără veste cu oaste asupra mînăstirii ce se numea Pelichit, în sfînta şi marea joi a mîntuitoarelor Patimi, cînd se săvîrşea dumnezeiasca Liturghie. Şi, intrînd în biserică şi în Altar cu îndrăzneală, a poruncit să tacă cîntarea şi a răsturnat la pămînt Sfintele şi dătătoarele de viaţă Taine ale lui Hristos. După aceea, prinzînd pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungîndu-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat. După aceea a aprins mînăstirea şi biserica, iar pe cei ferecaţi, patruzeci şi doi de părinţi, i-a surghiunit în ţara de la marginea Efesului şi acolo, într-o baie veche încuindu-i, i-a chinuit cu silă de moarte.

Deci, în acea vreme, şi Cuviosul Ilarion, ca un mai mare între părinţii aceia, avînd rînduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane.

Sinaxar 28 Martie

 

În această lună, în ziua a douăzeci şi opta, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Palechitului.

Sfântul Ilarion cel Nou, egumenul Mănăstirii Palechitului şi-a pus viaţa în slujba Domnului de la o vârstă fragedă şi a petrecut mulţi ani ca pustnic. Pentru viaţa sa sfântă, fără cusur, a fost hirotonit preot şi mai apoi egumen al Mănăstirii Palechitului, de lângă Dardanele. Sf. Ilarion a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii şi a facerii de minuni. 

Prin rugăciune a adus ploaia în timpul unei secete şi asemeni profetului Elisei a despărţit apele unui râu, a izgonit fiarele rele de pe holde, le-a umplut mrejele pescarilor cu peşte atunci când nu puteau pescui nimic şi a făcut multe alte minuni. Mai mult de atât, el vindeca bolnavii şi izgonea demonii.

Sf. Ilarion a pătimit în Joia cea Mare şi Sfântă în anul 754, când comandantul de armată Lakhanodrakon a atacat pe neaşteptate mănăstirea Palechitului în căutarea închinătorilor la icoane intrând cu forţa în biserică şi în timpul slujbei care se ţinea a aruncat Sfintele Daruri pe jos. Atunci au fost arestaţi patruzeci şi doi de călugări, puşi în lanţuri, trimişi la Edessa şi ucişi. Cei rămaşi au fost oribil mutilaţi  bătuţi, arşi, mânjiţi pe faţă cu smoală şi unora li s-a tăiat nasul. Sf. Ilarion a murit în timpul acestei persecuţii pentru că a cinstit sfintele icoane. 

Sf. Ilarion a lăsat moştenire lucrări spirituale cu îndrumări morale pentru o viaţă duhovnicească.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ştefan Mărturisitorul, făcătorul de minuni, care pentru dreapta credinţă în surghiun s-a săvârşit.

Sf. Ştefan Mărturisitorul, egumenul Mănăstirii Triglia a pătimit în timpul împăratului urâtor de icoane Leo Armeanul (813-820).

Sfântul şi-a dedicat viaţa lui Dumnezeu încă de când era copil şi a fost tuns călugăr la o vârstă fragedă, devenind, mai târziu, conducătorul mănăstirii Triglia de lângă Constantinopol.

Când prigoana împotriva sfintelor icoanelor a reînceput, sfântul egumen a fost chemat la interogatoriu, încercând să-l forţeze să semneze un act prin care ar renunţa la cinstirea sfintelor icoane. Sf. Ştefan era foarte hotărât să nu trădeze Ortodoxia, acuzându-l cu curaj pe împărat de necredinţă. Sfântul a fost supus unor torturi inimaginabile după care l-au închis în închisoare în anul 815. Slăbit şi bolnav, Sfântul Ştefan Mărturisitorul a murit după scurt timp în închisoare.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Irodion, unul dintre cei şaptezeci de ucenici.

Acest sfânt a fost unul dintre cei şaptezeci de ucenici ai Domnului şi urmând întru totul celor 12 apostoli a fost împreună cu ei lucrător pentru răspândirea propovăduirii creştine. Învăţând pe mulţi şi întorcându-i Domnului, a fost aşezat episcop al Noilor Patre. El a fost însă prins de către iudei, cărora le-au venit în ajutor şi închinătorii la idoli şi a fost bătut cumplit; căci unii îl băteau, alţii îi loveau cu pietre gura şi alţii îl loveau în cap. În cele din urmă l-au tăiat cu săbiile şi astfel s-a săvârşit din viaţă, dându-şi sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Luna martie in 28 zile: pomenirea Preacuviosului Parintelui nostru Ilarion, noul Marturisitor, egumenul manastirii Pelechitului.

Cuviosul Ilarion cel Nou a trait pe vremea imparatului Leon Isaurul (717-741), prigonitorul Sfintelor icoane, si a fiului sau, Constantin Copronim (741-775). Cunoscand, din copilarie, sfanta credinta, Cuviosul Ilarion s-a calugarit din tinerete si a urmat cu osardie, Celui rastignit, supunandu-si, cu infranarea, patimile trupesti. A petrecut, dupa aceea, inchis intr-o chilie, vreme de multi ani si acolo se indeletnicea cu rugaciunea si cu cercetarea Sfintelor Scripturi, si, asa, s-a luminat cu darul nepatimirii. A primit, apoi, si randuiala preotiei si s-a invrednicit a fi egumen la manastirea Pelechitului, langa Helespont, in Asia. La sfarsit, i s-a daruit lui si puterea facerii de minuni; si, ca unul ce a suferit chinuri grele de la prigonitori, s-a invrednicit si de cununa muceniciei. Ca, pornind imparatul Leon prigoana impotriva Sfintelor icoane, urmaritorii au ajuns si in manastirea Pelechitului, intr-o sfanta si mare Joi din Saptamana Patimilor, manastirea fiind cotropita, in adevar, de prigonitori, care au patruns in biserica si in altar, sfaramand icoanele si aruncand Sfintele Taine. Calugarii au fost ferecati in lanturi, batuti si chinuiti. La plecare, ei au dat foc manastirii.

La statornica impotrivire a Cuviosului egumen Ilarion, prigonitorii au tabarat asupra lui si l-au pus la neinchipuite chinuri. Apoi, pus in lanturi, cu o ceata de calugari, l-au pornit in partile Efesului, unde toti au fost aruncati in inchisoare. Multumind lui Dumnezeu, pentru taria ce i s-a dat, de a indura toate, marturisind dreapta credinta, acolo in temnita, Cuviosul si-a gasit sfarsitul. Dumnezeului nostru, slava!

Expresii care blochează

 Expresii care blochează realitatea ta și cum le poți transforma
cu blândețe, conștiență și iubire pentru sufletul tău

1
„Nu pot” închide poarta către posibil
Alege în schimb să spui „învăț să reușesc”
Universul lucrează cu intenția ta, nu cu limitarea

2
„Nu știu” îți blochează accesul la înțelepciunea interioară
Poți spune „răspunsul vine către mine cu blândețe”
Când îți permiți să nu controlezi, răspunsul apare

3
„Nu am bani” creează un câmp de lipsă în jurul tău
Spune „banii circulă spre mine cu bucurie și ușurință”
Energia urmează cuvântul, iar cuvântul creează forma

4
„Nu am ce face” generează o stare de neputință și pasivitate
Transformă în „întotdeauna există o alegere, chiar și una mică”
Alegerea este cheia ce deschide ușa unei realități noi

5
„Asta e” rostit cu resemnare închide orice cale nouă
Transformă în „pot schimba tot ce nu-mi mai servește”
Viața se transformă când alegi să nu te resemnezi

6
„Viața e grea” creează o vibrație joasă în jurul tău
Poți spune „viața mă susține și mă învață cu blândețe”
Ceea ce repeți devine adevărul pe care îl trăiești

7
„Nu merit” hrănește lipsa și îți închide porțile inimii
Transformă în „merit tot ce e mai bun și mai luminos”
Meriți pentru că exiști și ești o expresie divină

8
„Sunt sătul de tot” trimite în Univers un mesaj de respingere
Spune „respir adânc și aleg să mă întorc în echilibru”
Când îți schimbi respirația, îți schimbi întreaga realitate

9
„Nu-mi pasă” e un zid ridicat în fața propriei inimi
Înlocuiește cu „aleg să simt și să fiu prezent”
Conectarea aduce vindecare, iubire și sens

10
„Nu cred până nu văd” blochează legea manifestării
Transformă în „cred cu inima și creez cu sufletul”
Universul răspunde vibrației tale, nu îndoielii

11
„Nu mai are rost” dezactivează speranța și sensul
Spune „totul are un rost mai înalt, chiar dacă acum nu-l văd”
Uneori, rostul devine clar abia după ce treci prin transformare

12
„Nu merge nimic” afirmă stagnarea și o întărește
Transformă în „totul începe să curgă în favoarea mea”
Cuvintele tale deschid sau închid porți – tu alegi

13
„Nu e pentru mine” respinge darurile sufletului
Spune „dacă am simțit chemarea, înseamnă că e pentru mine”
Tot ce te atrage profund are legătură cu misiunea ta

14
„Sunt blocat” întărește starea de neputință și confuzie
Transformă în „mă deschid cu blândețe către claritate și transformare”
Nu ești blocat – doar chemat să alegi din nou, cu mai multă conștiență

15
„Așa sunt eu” închide poarta schimbării și evoluției
Înlocuiește cu „aleg să evoluez și să devin cea mai bună versiune a mea”
Eul tău este un spațiu sacru în continuă transformare

Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine

file:///C:/Users/User/Downloads/Decalogul%20lui%20Zamolxe%20si%20noile%20legi%20belagine.pdf 

 Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine
1
Cele zece porunci ale Dumnezeului Ler,
Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine
(Extrase din CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłELEAPTA SCRIPTURĂ
sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR)
Cele zece porunci ale Dumnezeului Ler
1. Eu sunt Dumnezeul, Domnul Zeu al tău, tu omule să nu-Ńi faci
domnezei după mintea ta.
2. Zeii sunt puterile care există în lume, orice întruchipare a lor
nu poate Ńine loc acestor puteri. Iar dacă îŃi faci chip pictat sau
cioplit, sau ceea ce crezi tu că este asemănare cu zeii-putere, Ńine
minte că tu nu te închini la pictura sau chipul cioplit sau orice
asemănare pe care o dai acelor puteri în mintea ta, ci în acea
întruchipare venerezi puterile Mele arătate oamenilor.
3. Să urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele
Lui.
4. La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în
celelalte zile. Şi cel puŃin o dată la şapte zile să aprinzi şi să
priveşti focul sacru care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu.
5. Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti dacă ei urmează lumina
Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de
ei. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi ani vei trăi sănătos.
6. Să nu ucizi pe nedrept.
7. Să nu cazi în patimi, să-Ńi înfrânezi pornirile care te ostoiesc
de vlagă.
8. Să nu pofteşti la bunul altuia sau să iei bunul altuia dacă nu Ńi
se cuvine.
9. Să urmezi dreptatea, să nu mărturiseşti strâmb împotriva
nimănui.
10. Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri care nu-Ńi folosesc şi să
dai lucrurile care-Ńi prisosesc.

 Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine
2
Decalogul Lui Zamolxe
1. Opune-te răului, respectă adevărul, caută dreptatea şi umple-
te de lumină în suflet. Urmând acestea puterea întunericului scade.
2. Trăieşte în armonie cu oamenii, dar dacă ei nu sunt paşnici
trebuie confruntaŃi pentru că minŃile le sunt stăpânite de întuneric.
3. Omul care greşeşte să-şi repare complet faptele rele, dacă mai
este posibil, iar dacă nu să-şi primească pedeapsa pentru greşeli.
4. Respectă pe oricine, dar dacă cineva nu merită onoarea pe
care i-o dai atunci ignoră acea persoană.
5. În tot ce faci urmează lumina Lui Dumnezeu.
6. Cei care dobândesc Spiritul ÎnŃelepciunii merg în împărăŃia
Lui Dumnezeu şi sunt nemuritori.
7. Lui Dumnezeu sau zeilor nu le face niciodată sacrificii bazate
pe omorârea fiinŃelor şi pe distrugerea de flori şi fructe; divinităŃile
nu au nevoie de ofertele materiale ale oamenilor. Sacrificiul tău
trebuie înŃeles ca renunŃarea la dezordine în gânduri, vorbe şi
fapte.
8. ÎnvaŃă de la orice popor ceea ce are mai bun, astfel lumina
neamului tău va străluci mai puternic.
9. Trăieşte simplu, frumos şi drept.
10. Să priveşti flacăra focului sacru, legătura ta cu Dumnezeu.
Noile Legi Belagine sau Legile Lui Zamolxe
1. Dumnezeu este CEL CE ESTE în nemărginire şi veşnicie.
Noi oamenii I-am dat multe nume CELUI CE ESTE, după mintea
noastră. Dar EL cu adevărat nu are nume.
2. Domnul Dumnezeu îşi are fiinŃarea în Focul Viu. Şi cu Focul
Viu Domnul zămisleşte sau pierde lumi. Dumnezeu, creatorul a tot
ce există, se află în cerul de purpură şi este Focul Viu care a
existat dintotdeauna în lumină sacră.3. Omul a fost creat de Dumnezeu pornind de la o scânteie a
spiritului Lui. Şi scânteia a intrat în materie, s-a îmbrăcat cu
materie şi treptat a evoluat în fiinŃe care seamănă din ce în ce mai
mult cu Dumnezeu. FiinŃele sunt în devenire în Dumnezeu, cresc
în conştiinŃa de sine până când o ating pe cea a Lui Dumnezeu în
care se mistuie.
4. Domnul trăieşte în multe lumi şi atâta timp cât ESTE, EL
creează necontenit. Domnul se revelă prin creaŃia Sa şi prin sinele
fiinŃelor. FiinŃele cu putere mai mare a minŃii Îl cunosc mai bine
pe Dumnezeu. ExistenŃa pe care o creează mintea omului nu are
limitări întocmai ca şi cea creată de mintea Lui Dumnezeu.
5. Tot ceea ce există este creaŃia Lui Dumnezeu. Dumnezeu este
unul şi omul să nu-şi facă dumnezei după mintea sa.
6. Pentru noi oamenii, Dumnezeu este şi Tată şi Mamă pentru că
Îl privim ca pe CEL care ne-a creat corpurile şi minŃile şi sufletele.
7. Creatorii cei mai mari sunt acele fiinŃe cu minŃi cereşti, căci
trezvia lor este cea care le dă puterea de a crea alături de Domnul
Dumnezeu, Foc Viu din cerul de purpură.
8. Mintea omului nu are limitări de gândire, astfel că realitatea
pe care mintea sa o creează nu are limitări. Gradul de
discernământ al omului cerne participarea sa în universul
nelimitat. Dar în viaŃa proprie omul să-şi stabilească limitările
potrivite unui timp anume datorită urmelor trecutului lăsate în
viaŃa sa.
9. Dumnezeu se revelă şi prin Sinele omului. Regulile de a trăi
ale omului sunt date de înŃelepciunea cunoaşterii sale. Toate
fiinŃele îşi fac regulile de a trăi pe cât pot ele să înŃeleagă din
lumina Lui Dumnezeu.
10. Lumina urmează lumina, întunericul urmează întunericul. Să
urmezi lumina Domnului Zeu şi să nu iei în deşert numele Lui.
11. Ca fiinŃe umane suntem legaŃi cu întreaga lume prin corp,
minte şi suflet. Ne creăm o reŃea de interdependenŃe mai mult sau
mai puŃin controlate. Energiile corpului ale minŃii şi ale sufletului
se pot transforma una în alta.12. Prin puterea minŃii totul devine posibil. Însă credinŃa este
cea care dă putere minŃii omului.
13. Să simŃi nemărginirea din tine precum este preaplinul Lui
Dumnezeu.
14. Lumea este ceea ce crezi tu că este; gândurile tale sunt cele
care Ńi-au făcut viaŃa aşa cum este.
15. Oamenii care se află în jurul tău sunt rezultatul credinŃei tale
în vieŃile lor alături de a ta.
16. Lumea existentă este rezultatul intersecŃiei lumilor zămislite
de minŃile cu puteri creatoare.
17. Gândurile tale atrag realitatea pe care o trăieşti; dacă ele sunt
pozitive atunci vor crea o realitate pozitivă, iar dacă sunt negative
aşa îŃi va fi şi lumea în care vieŃuieşti. Omul îşi schimbă viaŃa prin
a-şi schimba modul în care gândeşte.
18. Visele îi par omului realitate şi realitatea îi pare vis. Toate
câte sunt, sunt şi vis şi realitate. Realitatea pentru tine este ceea ce
tu trăieşti, omul să fie atent la ce i se potriveşte pentru viaŃa pe
care şi-o construieşte din gânduri statornice.
19. Puterea care uneşte este mai mare decât cea care desparte.
Cel înŃelept caută armonia în oameni. Puterea fiinŃelor vine
dinăuntrul lor.
20. Gândul înŃelept, ieşit din lumina sufletului, trebuie urmat de
vorbă şi faptă pentru ca el să se împlinească.
21. UrmaŃi lumina sufletului din voi, iar dacă o daŃi şi altor
oameni ea nu se împuŃinează, ci străluceşte şi mai tare.
22. Mintea cea ascunsă (sinele de jos), mintea cea cu care eşti
treaz (sinele de mijloc) şi mintea sufletului (sinele de sus), sunt
tărâmurile în care omul trăieşte.
23. În ACUM se află toată puterea vieŃii. Puterea lui ACUM
depinde de puterea conştiinŃei prezentului. FiinŃele există cu
adevărat doar într-un prezent continuu, care se schimbă clipă de
clipă. Schimbând gândul ACUM se schimbă şi realitatea
prezentului şi pasul următor către viitor.
24. Puterea omului vine întotdeauna dinăuntrul său şi tot ceea ce
creează omul este rezultatul folosirii puterii sale lăuntrice.25. Prin manifestarea atenŃiei (năzuinŃei) către trecut trăim în
trecut, pe când folosind-o spre viitor trăim în viitor; dar când
atenŃia are direcŃia către prezent, numai atunci trăim cu adevărat
realitatea.
26. Oamenii se deosebesc esenŃial prin puterea minŃii fiecăruia
dintre ei.
27. Frica paralizează puterea omului.
28. VinovăŃia slăbeşte energia omului şi-i năruie viaŃa.
29. Să nu cazi în patimi, să-Ńi înfrânezi pornirile cele care te
ostoiesc de vlagă.
30. Dumnezeu creează cu înŃelepciune din iubire. Iubirea,
pasărea cu aripi de foc, este taina vieŃii.
31. A iubi înseamnă a fi în Dumnezeu şi a fi fericit, căci iubirea
este măsura fericirii şi intensitatea de a trăi.
32. Crescând în iubire, omul creşte în Dumnezeu.
33. A fi îndrăgostit înseamnă a fi în Dumnezeu.
34. Începutul înŃelepciunii este iubirea de Dumnezeu, iar ruina
înŃelepciunii este frica de Dumnezeu.
35. Iertarea îl vindecă în primul rând pe cel care iartă.
36. Urmele trecutului se manifestă în prezent datorită
amestecului lor cu realitatea prezentului.
37. Puterea prezentului poate prevala asupra predestinării
trecutului. Omul cu conştiinŃa prezentului slăbeşte sau şterge
influenŃa trecutului manifestată prin obiceiuri şi tipare create de
minte şi menŃinute în memorie.
38. Omul a fost creat pentru a cunoaşte lumina divină şi prin ea
el să se ridice la cerul de purpură al Lui Dumnezeu.
39. Schimbând gândul acum se schimbă şi realitatea prezentului;
omul unde gândeşte acolo se pomeneşte.
40. Slăbind trăirea în prezent, se slăbeşte esenŃa fiinŃei, de aceea
pentru a întări fiinŃa este bine să trăim în prezent.
41. Să învăŃăm să deosebim adevărul de iluzie. Când omul nu
mai face diferenŃa între propriul suflet şi egoul fals atunci el îşi
făureşte iluzii şi vise nedefinite legate de cele văzute şi auzite.42. Energia curge într-acolo unde o direcŃionează atenŃia
(năzuinŃa) care arată calea intenŃiei.
43. Lumea omului se creează din energia direcŃionată. Puterea
omului se manifestă într-acolo unde se îndreaptă năzuinŃa minŃii.
44. La focul sacru se creează o realitate care trezeşte puterea
mentalului colectiv al celor care privesc focul.
45. Înainte de a acŃiona, omul să se adune în sine, să-şi
drămuiască puterea şi abia atunci să-şi îndrepte năzuinŃa către ceea
ce vrea să realizeze. Şi astfel va fi ajutat de energiile corpului, ale
minŃii şi ale sufletului, puteri care se pot transforma una în alta.
46. Împlinirea este măsura adevărului, căci pomul după roade se
cunoaşte şi omul după fapte.
47. Lumea este ceea ce cred minŃile fiinŃelor că este. Gândurile
fiinŃelor atrag realitatea pe care ele o trăiesc. FiinŃele îşi pot
schimba viaŃa dacă îşi schimbă gândurile care sunt urmate de
fapte.
48. Dacă opiniile şi credinŃele tale nu dau rezultate bune şi-i fac
pe oamenii buni să sufere, renunŃă la ele, căci ele sunt manifestări
ale lipsei luminii din sufletul tău.
49. Faptelor sunt măsura adevărului gândurilor tale.
50. Dumnezeu dă dreptul la viaŃă.
51. Aşa ne spune Domnul Dumnezeu: Zeii sunt puterile care
există în lume, orice întruchipare a lor nu poate Ńine loc acestor
puteri. ar dacă îŃi faci chip pictat sau cioplit, sau ceea ce crezi tu că
este asemănare cu zeii-putere, Ńine minte că tu nu te închini la
pictura sau chipul cioplit, sau la orice asemănare pe care o dai
acelor puteri în mintea ta, ci venerezi puterile Mele arătate
oamenilor.
52. Dumnezeu este Cel care vede prin lumina ochilor sufletului
tău, căci Dumnezeu este în timp şi în afară de timp, El este în
existenŃă şi în afara existenŃei.
53. Creând în iubire, omul creşte în Dumnezeu. Iubirea este
măsura fericirii fiinŃelor.
54. Noi oamenii suntem alcătuiŃi în felul nostru din frumuseŃe şi
nesfârşire, iar natura întreagă este marea operă a Lui Dumnezeu55. Întunericul este lipsa luminii. Lumina urmează lumina,
întunericul urmează întunericul. Lumina este ordine, întunericul
este dezordine.
56. Tu omule eşti templul viu al Lui Dumnezeu. Iar când îŃi faci
temple cu mâinile tale, ele sunt doar trepte ca tu să păşeşti către
Dumnezeu şi să aduci iubirea ta ofrandă Lui Dumnezeu cu mânile
întinse spre focul sacru.
57. Omul există cu adevărat doar într-un prezent continuu, care
se schimbă clipă de clipă. Prin conştiinŃa trăirii în prezent se pot
şterge tiparele curgerii vieŃii dintr-un trecut care predispune.
58. ExperienŃa eternităŃii depinde de intensitatea trăirii mentale,
în clipa de acum se poate afla toată eternitatea lumii şi atunci
timpul dispare.
59. Să nu pofteşti la bunul altuia sau să-Ńi însuşeşti orice bun
dacă nu Ńi se cuvine.
60. Să vă creşteŃi copiii în legea strămoşească că numai aşa
neamul vostru va dăinui.
61. Iubirea zideşte şi înŃelepciunea înalŃă.
62. Gândurile plăcerilor trăite orientează omul către făgaşul
acelor trăiri.
63. Popoarele care-şi sacralizează istoria vor dăinui mult timp.
64. Pacea lumii este punerea împreună a păcii din minŃile
oamenilor.
65. Şi iertaŃi că aşa şi Tatăl Cel din ceruri vă va ierta vouă
greşelile.
66. Averea, cea mai de preŃ, omul o Ńine în inimă în legătura lui
cu Dumnezeu, şi astfel nu i-o poate lua nimeni.
67. Robia minŃii se naşte din necunoaştere. Năzuieşte la a şti şi
cunoaşterea te va face liber.
68. Singurul lucru care-l poate salva cu adevărat pe om este
iubirea. În iubire se află izvorul năzuinŃelor celor bune.
69. Să urmezi dreptatea şi să nu mărturiseşti strâmb împotriva
nimănui.
70. Fii cumpătat în cele ce faci şi temeinic în lucrarea mâinilor
tale.
71. Drumul suferinŃei nu este drumul iubirii. Pe treptele
suferinŃei nu urci ci cobori, căci treptele acestea nu formează scări
înspre cer ci spre adâncurile întunericului.
72. Să te înfrânezi să agoniseşti lucruri care nu-Ńi folosesc şi să
dai lucrurile care îŃi prisosesc.
73. Atât lumina cât şi întunericul sunt eterne şi nemărginite în
fiinŃarea lor. Doar lumina există cu adevărat, căci întunericul este
lipsa luminii.
74. Ridicându-te mai presus de lumină şi de întuneric, aşa vei
înŃelege de pe acele înălŃimi de unde a luat fiinŃă chiar Domnul
Dumnezeu.
75. Când omul are cunoaşterea de sine, atunci va putea să vadă
lumina sufletului şi aşa se va mântui.
76. ÎmpărăŃia Domnului este înlăuntrul vostru şi ea vi se face
cunoscută atunci când omul se cunoaşte pe sine însuşi.
77. Dacă Dumnezeu ar fi avut ceva de ascuns faŃă de om nu i-ar
fi dat gândul de a cunoaşte.
78. Cunoaşterea, ca şi lumina, este de natură divină.
79. Tainele Domnului vor fi aflate doar de acei oameni care sunt
vrednici de ele.
80. Temelia pe care s-a construit veşnicia este iubirea. Din
această esenŃă divină este creat şi omul.
81. Omul se împlineşte prin dragostea sa de Dumnezeu.
82. Ia seama că oricând vei fi la strâmtoare să chemi numele
tainic al Domnului care este ZAM. Dar numai cei care cu adevărat
caută lumina vor putea avea marea putere dată de acest nume.
83. Să nu uitaŃi vreodată de focul sacru dacic şi de sufletele
străbunilor. Aşa inimile voastre nu vor fi cuprinse niciodată de
lanŃurile robiei.
84. Să aprindeŃi focuri sacre pe oriunde veŃi fi şi aşa vă veŃi
păstra sănătoşi şi însănătoşi, iar duhurile întunericului s-or duce de
la voi.
85. La focul sacru se ard impurităŃile care atârnă greu pe sufletul
omului. PriviŃi flăcările şşi gândiŃi-vă la tot ceea ce doriŃi să faceŃi
pentru vieŃile voastre.86. Uită-te la natură cum se reînnoieşte în fiecare an. Tot aşa să-
Ńi înnoieşti şi tu mereu fiinŃa şi să te îmbraci cu un nou veşmânt de
viaŃă.
87. Vitalitatea este o realitate a gradului de conştientizare a
existenŃei sufletului. Deşi vitalitatea este dată de suflet, ea se
exprimă şi prin minte şi prin trup.
88. Cel ce-L slujeşte pe Domnul ia din lumina Lui nesecată şi
nemărginită şi astfel va fi puternic şi înŃelept.
89. Când lumina divină vă va merge direct în inimi, atunci rodul
ei este umplerea cu duhul înŃelepciunii. Iar cine are duhul
înŃelepciunii are totul.
90. AduceŃi copiii voştri la lumina focului sacru şi acolo să-şi
Ńină ochii deschişi şi să-l privească. Şi aşa vor creşte să ajungă
oameni înŃelepŃi.
91. Focul sacru este dat oamenilor ca mijloc de legătură cu zeii.
92. AduceŃi-vă aminte mereu să vă bucuraŃi la întâlnirile cu zeii
şi aşa să ştiŃi că lumina există în inimile voastre.
93. Şi ŃineŃi minte că ceea ce spuneŃi în prezenŃa focului sacru
dacic Le spuneŃi zeilor, Lui Dumnezeu şi Domnazânei.
94. Iubirea vindecă.
95. ÎnŃelepciunea este marea cale către Dumnezeu şi ea se
înfiripă prin speranŃă, iubire şi adevăr. ConştiinŃa iubirii este
înŃelepciunea care-l apropie pe om de Dumnezeu.
96. Din lumina din noi oamenii, ne modelăm lumea frumoasă
care ne înconjoară.
97. Acceptând zeii şi zânele, nu facem altceva decât să-i
descoperim în noi, în armoniile firii noastre.
98. Nu există legătură între zeităŃile noastre şi idolatria. Noi nu
ne închinăm la idoli, ci venerăm viaŃa.
99. Cercetează universul, privind stelele.
100. Lumea care se vede şi cea care nu se vede este rezultatul
intersecŃiei lumilor create de toate minŃile fiinŃelor din acel spaŃiu.
101. Oricine poate să cadă în cursul vieŃii, dar cei înŃelepŃi se pot
ridica iarăşi prin puterea minŃii lor.
102. Dacă tu poŃi crede, toate-i sunt cu putinŃă celui care crede.103. FiinŃele se deosebesc esenŃial prin puterea minŃilor lor.
104. Cât priveşte îngrijirea de sine, a minŃii şi a trupului, trebuie
să o dăm în primul rând sufletului şi atunci şi capul şi restul
trupului deopotrivă or s-o ducă bine.
105. Preotul aflat pe Calea Lui Zamolxe trebuie să cunoască
tainele cerului şi ale pământului.
106. Fii responsabil de faptele tale.
107. Fă faptele bune cu discernământ şi vei rămâne în lumina
spiritului.
108. Omul este propriul său stăpân.
109. FrumuseŃea vieŃii tale să Ńi se arate pe chip.
110. Zâmbetul pe buze să-Ńi vină din inimă.
111. Priveşte înainte, căci acolo îŃi este direcŃia de mers.
112. Fii activ cu sufletul, cu mintea şi cu trupul. Aşa fiinŃa îŃi va
dăinui în bună stare.
113. Poartă cu tine spiritul copilăriei şi întreaga viaŃă nu te vei
simŃi bătrân. BătrâneŃea înseamnă renunŃarea la năzuinŃele vieŃii.
114. Noi, neamul dacilor, suntem fiii şi fiicele soarelui şi ai
luminii.
115. Bărbatul luminează minŃile prin raŃiune, căci poate gândi
profund şi vorbi minŃii.
116. Fericirea se trăieşte pe calea vieŃii nu la capătul drumului.
117. La fiecare şapte zile să te odihneşti după ce ai muncit în
celelalte zile.
118. Cel puŃin o dată la şapte zile să aprinzi şi să priveşti focul
sacru, care este legătura ta cu Domnul Dumnezeu.
119. Domnul este în voi în primul rând. Pe acel Domn să-L
treziŃi şi atunci rugăciunea vă este împlinită.
120. Doamne Dumnezeule adu-mi soarele Tău în inimă.
121. Nu întrebaŃi, la fiecare pas, ce aveŃi de făcut, căci aşa veŃi
face toată viaŃa numai ce vă spun alŃii.
122. SperanŃa întinereşte.
123. Să nu glorificaŃi suferinŃa sub nici o formă, căci suferinŃa
omului este desprinderea sa de inima Lui Dumnezeu124. TradiŃiile străvechi ale înŃelepŃilor titani, oamenii cei blajini
din vechime, trebuie să le transmiteŃi urmaşilor.
125. Cerul ne face să căutăm, pământul să iubim, soarele să
trăim, luna să visăm. Aşa viaŃa omului se împlineşte.
126. Omul echilibrat este parte din natură şi aşa va înŃelege cel
mai bine ce sunt zeităŃile ca puteri ale naturii.
127. ÎnvaŃă să-L cunoşti pe Domnul Cel Preaînaltul.
128. Când vei cunoaşte zeii atunci te vei trezi în plină conştiinŃă
creatoare.
129. AveŃi capacitatea de a fi parŃial zei, adică semizei, deoarece
acolo unde există conştiinŃă se află şi identitatea acelei conştiinŃe.
130. FiinŃele conştiente sunt conştiinŃa zeilor.
131. Cel care ridică sabia, de sabie va muri, şi cel care oferă
sânge zeilor, de sânge va avea parte.
132. Zeii sunt intermediarii ofrandelor făcute de cei buni pentru
menŃinerea bineŃii între oameni.
133. Dumnezeu îl ajută pe cel îndrăzneŃ în bine.
134. Urmează-Ńi perseverent idealul.
135. ChemaŃi mereu la focul sacru reîntoarcerea prin reîncarnare
a marilor suflete încărcate de ordine, armonie, adevăr, dreptate şi
iubire de oameni.
136. Religia noastră hrăneşte viaŃa, că noi nu avem zei
plăsmuiŃi, ci pe cei care au menire în trăirile noastre în frăŃie cu
natura.
137. Zideşte-te în credinŃă. Încrederea unui singur om mişcă
munŃii.
138. A trăi cu scop divin este singurul mod de a vieŃui cu
adevărat, de a simŃi din plin că eşti viu.
139. Întunericul nu există decât atunci când lumina nu se arată.
Să luaŃi seama că întunericul sufletului nu va exista atunci când
voi vă veŃi cunoaşte pe voi înşivă.
140. Să lăsaŃi lumina divină să intre în voi şi să vă transforme
viaŃa, că viaŃa fără lumină, credinŃă şi demnitate nu merită trăită.
141. Treptat lumea va fi curăŃită şi însănătoşită cu Focul Viu,
Focul VieŃii, Focul Lui Zamolxe.142. Nu uitaŃi că natura, cu toŃi zeii şi zânele ei, este sacră,
îngrijind-o vă îngrijiŃi de voi.
143. Botezul oamenilor se face cu apă vie, foc sacru şi Duhul
ÎnŃelepciunii care este Duhul Lui Dumnezeu.
144. Marile taine ale vieŃii vor fi aflate doar de către cei vrednici
de ele.
145. łine-Ńi visele vii, că aşa se vor împlini. Optimismul atrage
fapta împlinită. Fapta bună face viaŃa omului bună.
146. CredeŃi în puterea invocaŃiei. Deşi invocaŃia este adresată
zeilor, scopul ei este de a armoniza sufletul, mintea şi trupul celui
care o face şi prin aceasta de a-l însănătoşi şi a-l Ńine sănătos pe
acel om.
147. SunteŃi legaŃi cu lumea întreagă. SporiŃi-vă puterile cu
puterile lumii.
148. Armonia naturii şi înŃelepciunea omului merg mână în
mână.
149. Cel mântuit este ca cel care se naşte din nou în spirit, deşi
trupul în care se găseşte sufletul lui îi este acelaşi.
150. Iubirea te poate salva de căderile cele mai grele.
151. Cei care aduc pe oameni la înŃelepciune sunt purtătorii
luminii Lui Dumnezeu.
152. Duhul Lui Dumnezeu este Duhul ÎnŃelepciunii care este
mai înalt decât Duhul Sfânt. Cine are Duhul ÎnŃelepciunii are şi
Duhul Sfânt.
153. Nu faceŃi sacrificii sângeroase, nu oferiŃi nimic zeilor, că
zeii nu au nevoie de ofrandele voastre, ci doar de credinŃa voastră
în bine.
154. Mintea bună coboară în inima cea luminată.
155. Rugăciunea MinŃii în Inimă conduce omul la renaşterea în
spirit, la transformare interioară şi la devenirea omului întru fiinŃă
conştientă de propria-i existenŃă.
156. VeŃi păstra vatra nemuririi dacilor arieni mereu aprinsă
supraveghind aprinderea focurilor sacre la altarele zeilor.
157. Primul pas către înŃelepciune este să poŃi simŃi liniştea, apoi
înveŃi să asculŃi şi să Ńii minte lucrurile, iar pe cele bune să le
foloseşti. Numai după ce le ai pe acestea poŃi da din înŃelepciunea
ta şi altora.
158. Nu-i copia pe alŃii, găseşte-Ńi propria ta cale pe care să
mergi plin de încredere întru împlinirea vieŃii.
159. De-a pururea să ŃineŃi minte că noi dacii suntem Poporul
Lui Dumnezeu.
160. Durerea apare ca să te trezească la viaŃă, să devii mai
conştient de calea pe care să o urmezi. Acceptă această trezire şi
vei rămâne treaz.
161. ÎnvaŃă să trăieşti natura ta interioară şi din linişte îŃi va
izvorî bucuria fără un motiv anume.
162. Dacă vei urma mulŃimea ajungi pierdut în mulŃime.
Adevărurile se revelă doar anumitor suflete.
163. Doar Dumnezeu este adevărata realitate. Scânteia din
sufletul nostru face parte din Dumnezeu.
164. Focul sacru vine de la zei, îngerii veghetori au dat focul
sacru oamenilor şi datoria oamenilor este să-l menŃină întru Ńinerea
vieŃii în armonie.
165. În prezenŃa focului sacru, oamenii se schimbă în bine. La
focul sacru sufletele sunt purificate şi umplute treptat de un duh al
înŃelepciunii.
166. ÎnŃelepciunea neamului este zidită în vorbele de duh ale
poporului.
167. ÎnvaŃă din greşelile altora ca să nu Ńi se întâmple şi Ńie la
fel.
168. Caută-i pe înŃelepŃi şi vei învăŃa de la ei cum să fii înŃelept.
169. Cei înŃelepŃi aleg simplitatea vieŃii.
170. Să păstraŃi cultul strămoşilor, să respingeŃi cultul morŃilor.
171. Când faci bine, la alŃii, e mai bine ca de asta să nu ştie
nimeni, ci doar Domnul. Mila faŃă de alŃii este mâna de ajutor pe
care Ńi-o întinzi singur pentru când vei avea vreodată nevoie. Dar
ia seama să nu dai ceva bun celui rău căci răsplata lui pentru tine
va veni din răutatea lui.
172. Pomana este bună, dar jertfa este rea.173. Atât cele bune cât şi cele rele, ale fiinŃei noastre întregi, se
revarsă din suflet.
174. Femeile cele bune sunt cele care te fac să uiŃi de orice fel
de suferinŃă.
175. Cine vrea să fie iubit, să iubească, cine vrea să primească să
dăruiască. Aceasta este legea vieŃii frumoase.
176. Dacă vei părăsi iubirea vei uita şi de scopul pentru care
trăieşti.
177. Când omul iese din legea divină umblă rătăcit în întunericul
pe care-l întreŃine cu faptele întunericului.
178. Idolii tăi, precum icoane şi statui, sunt faceri de mâini
omeneşti şi puterea lor vine din credinŃa ta în ei. Focul sacru este
viu şi curăŃă sufletul, pe când idolii doar încântă privirea.
179. Prin orice poate omul cădea în viaŃă, numai prin iubire nu.
180. Pe tatăl şi pe mama ta să îi cinsteşti dacă ei urmează lumina
Lui Dumnezeu, iar dacă ei se află cu mintea în întuneric să fugi de
ei. Aşa îŃi va fi bine şi mulŃi ani vei trăi.
181. Ia seama că lucrurile lumii vin şi pleacă, trăinicia există
doar în sufletele oamenilor.
182. Cunoaşte-Ńi şi construieşte-Ńi arborele genealogic, pentru ca
sufletul să nu-Ńi rătăcească prin familii străine.
183. O iubire nerealizată este ca pierderea fiinŃei proprii. Este ca
şi cum L-ai văzut odată pe Dumnezeu şi apoi Ńi s-au închis toate
căile ca să-L poŃi zări iarăşi.
184. Să nu ucizi pe nedrept.
185. Află omul înŃelept după viaŃa pe care o duce. MulŃi pot
părea înŃelepŃi după vorbe, dar proba înŃelepciunii este viaŃa trăită
cu înŃelepciune.
186. Mergi la omul înŃelept şi ia sfat bun pentru viaŃa ta. Cel
înŃelept va cunoaşte tulburarea din inima ta.
187. Să aduci lumina divină în tine şi aşa vei găsi răspunsuri la
problemele tale.
188. Legile Lui Zamolxe se nasc şi renasc din ele însele pentru
că sunt legile vieŃii.189. Să luaŃi bine aminte că Legea Domnului este viaŃa nu
Scriptura, care oricât ar fi ea de bună nu poate să fie mai presus de
cuvântul viu. ViaŃa în lumină este cuvântul viu al Domnului.
190. Ia seamă să asculŃi de bătrânii înŃelepŃi. Domnul îi
răsplăteşte cu lumină şi ei strălucesc puternic înainte de a părăsi
viaŃa pământească.
191. Pe toate câte cereŃi rugându-vă, să credeŃi că le-aŃi şi primit,
şi le veŃi avea.
192. În faŃa Lui Dumnezeu toŃi oamenii sunt egali. Doar felul lor
de a-L înŃelege pe Dumnezeu îi desparte.
193. Păstrează-Ńi dreptul de a alege şi fii liber.
194. Nu-Ńi da pământul strămoşesc străinilor că vei ajunge străin
în glia străbună. Tu, omul Lui Zamolxe, să fii legătura între Cerul
Lui Dumnezeu şi Mama pământ.
195. Iubirea să-Ńi fie temelia pe care să-Ńi trăieşti viaŃa care să
urmeze calea inimii şi să asculte de vocea raŃiunii.
196. Femeia dă iubire inimii, căci poate intui adânc şi vorbi
sufletului.
197. Virtutea înseamnă putere.
198. Priveşte adânc înăuntrul fiinŃei tale şi acolo vei descoperi
zeii şi tainele lumii. Iar când priveşti lumea stelelor te vei găsi pe
tine.
199. Hărnicia îŃi va face viaŃă îmbelşugată şi te vei bucura de
rodul braŃelor şi minŃii tale întru trezirea sufletului din tine.
200. Ascultă ce-Ńi spune natura, urmează calea armoniei naturii.
201. Bucuria simŃurilor este dată de la Dumnezeu pentru
oameni. În trezirea simŃurilor Îl întâlnim pe Domnul.
202. RenunŃă la tot ce nu-Ńi aduce pace şi mulŃumire în viaŃa.
Calea suferinŃei nu duce la Dumnezeu.
203. Armonizează-Ńi mintea şi apoi poŃi pătrunde şi în tainele
inimii.
204. Marile taine se găsesc în sufletul tău şi le vei afla atunci
când sufletul Ńi se va trezi.

Decalogul Lui Zamolxe şi Noile Legi Belagine
16
205. ViaŃa omului este ca o grădină, dacă o îngrijeşte este
frumoasă ca florile din ea şi grădina dă rod, iar dacă nu este
îngrijită cade în paragină.
206. Spune-Ńi EU SUNT în prezenŃa focului viu şi aşa poŃi intra
pe poarta fiinŃării, a cunoaşterii de sine.
207. DimineaŃa când te trezeşti să simŃi lumina Lui Dumnezeu
cum intră în inima ta. Şi ziua îŃi va fi plină de bucurii şi vei fi
mulŃumit de ceea ce vei face.
208. Calea zeilor e uşoară pentru că este calea inimii. Păşeşte cu
încredere pe ea şi te va duce la armoniile cerului de purpură.
209. Să te fereşti de cearta şi de gâlcevile oamenilor.
210. Răutatea oamenilor nu te va atinge dacă nu laşi să-Ńi intre în
minte gândurile lor negre.
211. Fii neclintit ca stânca atunci când întunericul altor oameni
te împresoară şi nu te lăsa ademenit de ei.
212. Multe ne sunt date fără efort în lume, soarele aduce
căldură, ploaia aduce rod, păsările cânta. Oare ce motiv avem să
nu fim fericiŃi în viaŃa dată nouă de către Dumnezeu?
213. Lucrul mâinilor tale să-Ńi fie temeinic, ori că faci pentru
tine sau pentru oricine altcineva.
214. Ascute-Ńi simŃurile şi aşa vei simŃi că trăieşti în lume.
215. Când omul îşi trezeşte memoria ancestrală dobândeşte mari
puteri.
216. FrumuseŃea trupului este felul în care Dumnezeu ne arată
bucuria de a trăi în trup. FrumuseŃea minŃii omului este felul în
care Domnul ne arată bucuria minŃii în armonie. Iar frumuseŃea
sufletului ne arată bucuria Lui Dumnezeu.
(Extrase din CARTEA LUI ZAMOLXE sau ÎNłELEAPTA SCRIPTURĂ
sau NOUL TESTAMENT AL DACILOR)

Legenda florii ciuboțica-cucului

 În limbajul florilor, ciuboțica-cucului simbolizează drăgălășenia și grația cuceritoare. În Marea Britanie este numită și "cowslip" ori "cow dung" ("bălegarul vacii"), din cauza vechii credințe că apărea adeseori pe pajiștile unde pășteau vitele, deși acestea aveau o aversiune față de ea și refuzau să o mănânce. 

În mitologia norvegiană, floarea de Primula veris era un simbol reprezentativ al lui Freyja, zeița frumuseții, dragostei, fertilității și aurului, și se credea că prin intermediul acestei flori se putea ajunge la palatul său plin de bogății. Unii sunt de părere că, odată cu răspândirea creștinismului, atributele lui Freyja au fost transferate Maicii Domnului, planta ajungând să fie supranumită "Cheile Doamnei noastre" ("Our Lady's Keys"). De altfel, în Țara Galilor poartă denumirea de "dagrau Mair", cu semnificația "lacrimile Mariei".

Din cauza asemănării florilor sale cu niște chei, joacă un rol principal într-o legendă foarte populară despre Sfântul Petru, paznicul porților raiului. Se spune că, într-o zi, acesta ar fi auzit că unii oameni se strecoară în paradis printr-o ușă secretă, fără a mai da socoteală pentru păcatele lor. S-a înfuriat atât de tare încât a scăpat din mâini cheile sale, care au căzut pe pământ și au dat naștere, pe dată, ca prin minune, florilor de ciuboțica-cucului.

Într-o altă interesantă legendă englezească Primula veris era extrem de prețuită de zane, și florile sale erau folosite de unii muritori pentru a descoperi comorile ascunse ale acestora. De aici, o altă de numire a sa, "Fairycup" ("cupa zânelor").

În tradițiile din Anglia, florile de ciuboțica-cucului  sunt utilizate ca decorațiuni pentru nunți și pentru confecționarea ghirlandelor sărbătorii de Armindeni.

În superstiții, se zicea că trilurile, cântecele privighetorii se puteau auzi mai ales în locurile pline cu flori de ciuboțica-cucului. Tulpinile de Primula veris foarte scurte anunțau o vară secetoasă.

De asemeni, se credea că vremea nu se face cu adevărat caldă decât după uscarea florilor sale și că, în caz că acesteau ieșeau la iveală iarna, erau semn de moarte.

În folclor, anterele roșii din caliciul ciuboticii-cucului erau întrebuințate pentru menținerea și chiar regăsirea frumuseții și tinereții.

Legenda florii ciuboțica-cucului este una dintre acele povești populare pline de farmec și simbolism.

Se spune că, demult, într-o primăvară timpurie, cucul, vestitorul anotimpului cald, s-a trezit prea devreme din somn. Era încă frig, iar pădurea nu înverzise. În căutarea unui loc unde să se încălzească, cucul a bătut din aripă până la poarta primăverii.

Primăvara, zână blândă și luminoasă, l-a primit cu drag, dar i-a spus că florile care să-i țină de cald încă nu răsăriseră. Văzând cât de obosit și înfrigurat era cucul, zâna și-a scos ciuboțelele aurii de pe picioare și le-a așezat pe pajiște. În locul lor, au răsărit flori galbene și vesele, cu petale moi ca mătasea.

De atunci, această floare a fost numită "ciuboțica-cucului", amintind de ciuboțelele fermecate care l-au salvat pe cuc în acea primăvară timpurie.

Legenda mai spune că floarea are puteri vindecătoare, fiind adesea folosită în leacuri pentru a alina suferințele trupului și ale sufletului, ca un dar binecuvântat al primăverii.