miercuri, 26 ianuarie 2022

OLARUL si ARGILA LUI

 



O familie a plecat într-o excursie în Anglia pentru a cumpăra ceva dintr-un frumos magazin de antichități, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversări de la căsătorie. Și soției și soțului le plăceau antichitățile și produsele din argilă, obiecte ceramice, în special ceştile de ceai.
Au observat o ceașcă excepțională și au întrebat: „Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos!”.
În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească:
‒ Voi nu puteți să înțelegeți. Nu am fost de la început o ceșcuță de ceai. Cândva, am fost doar un bulgăre de argilă roșie. Stăpânul m-a luat și m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat: „Nu face asta!”,„Nu-mi place!”, „Lasă-mă în pace!”, dar El a zâmbit doar și a spus cu blândețe: „Încă nu!”.
Apoi, ah! Am fost așezată pe o roată și am fost învârtită, învârtită, învârtită. „Oprește! Amețesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar Stăpânul doar a dat din cap și a spus, liniștit: „Încă nu”. M-a învârtit, m-a frământat și m-a lovit și m-a modelat, până a obținut forma care i-a convenit, iar apoi m-a băgat în cuptor.
Niciodată nu am simțit atâta căldură! Am strigat, am bătut și am izbit ușa... „Ajutor! Scoate-mă de-aici!” Puteam să-L văd printr-o deschizătură și puteam citi pe buzele Sale, în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta: „Încă nu”.
Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, ușa s-a deschis. Cu atenție, m-a scos afară și m-a pus pe raft... am început să mă răcoresc. O, mă simțeam atât de bine! „Ei, așa este mult mai bine”, m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat și m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. „O, te rog, încetează, încetează!”, am strigat. El doar a dat din cap și a spus: „Încă nu!”
Apoi, deodată m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte și simțeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat. Am plâns... eram convinsă că nu voi scăpa! Eram gata să renunț. Chiar atunci, ușa s-a deschis și El m-a scos afară și, din nou, m-a așezat pe raft, unde m-am răcorit și am așteptat și am așteptat, întrebându-mă: „Oare ce are de gând să-mi mai facă?”.
O oră mai târziu, mi-a dat o oglindă și a spus: „Acum uită-te la tine!”. Și m-am uitat. „Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu... Este frumoasă. Sunt frumoasă!”
El mi-a vorbit blând: „Vreau să ții minte, știu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aș fi lăsat singură, te-ai fi uscat.
Știu că ai amețit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aș fi oprit, te-ai fi desfăcut bucățele, te-ai fi fărâmițat.
Știu că a durut și că a fost foarte cald și neplăcut în cuptor, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat.
Știu că mirosurile nu ți-au făcut bine când te-am periat și te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aș fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevărat. Nu ai fi avut strălucire în viață.
Dacă nu te-aș fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supraviețuit prea mult, fiindcă acea întărire nu ar fi ținut.
Acum ești un produs finit. Acum ești ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine”.
Morala este aceasta: Dumnezeu știe ce face cu fiecare dintre noi. EL este Olarul, iar noi suntem argila Lui. El ne va modela, ne va face și ne va expune la presiunile necesare, pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta și sfânta Sa voie.
Dacă viața pare grea și ești lovit, bătut și împins aproape fără milă; când lumea îți pare că se învârtește necontrolat; când simți că ești într-o suferință îngrozitoare, când viața pare cumplită, fă-ți un ceai și bea-l din cea mai drăguță ceașcă, așază-te și gândește-te la cele citite aici și apoi discută puțin cu Olarul. (Părintele Arsenie Boca)


 
“Înainte de a vorbi, ascultă.
Înainte de a reacționa, gândește.
Înainte de a cheltui, câștigă.
Înainte de a critica, așteaptă.
Înainte de a te ruga, iartă.
Înainte de a te opri, încearcă.”

marți, 25 ianuarie 2022

 

“De fiecare data cand traiti un moment de tristete, de descurajare, ganditi-va ca nimic nu este definitiv si iremediabil, aceasta stare nu va dura mult, o bucurie va asteapta deja. Pana atunci, pentru a nu o trai in mod pasiv, spuneti-va ca este posibil sa folositi aceasta stare pentru lucrarea voastra interioara. Suferintele sunt comparabile ingrasamantului sau chiar balegarului pe care il punem la radacina florilor si arbustilor pentru a-i face mai vigurosi, mai frumosi. Ei da, si aici exista o analogie pentru planul psihic si planul fizic. Daca veti studia cum reactioneaza psihicul vostru la o anumita solicitare ce vine din lumea exterioara sau din lumea voastra interioara, veti descoperi ca este posibil sa extrageti unele energii chiar din starile voastre profun negative.
Oamenilor le lipseste cunoasterea subtilitatilor vietilor interioare. Noi posedam un intreg laborator unde avem posibilitatea sa cautam elementele ce ne vor permite sa gasim un comportament adecvat. Este imposibil sa descriem aceste elemente in mod teoretic: fiecare trebuie sa le gaseasca personal, observand efectele produse asupra sa de evenimentele vietii zilnice.”
- Omraam Mikkael Aivanhov

O, Preasfântă Doamnă, Stăpâna mea, Născătoare de Dumnezeu, Împărăteasa cerului! Mântuieşte-mă şi mă izbăveşte pe mine, păcătosul robul tău, de nedreptate, clevetiri, de toată nevoia şi năpasta şi de moarte năprasnică.
Miluieşte-mă în ceasurile de peste zi, în cele de dimineaţă şi în cele de seară şi păzeşte-mă în orice vreme. Ori de merg pe drum, ori de mă aflu în ceas de noapte, acoperă-mă şi mă apără!
Apără-mă, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, de toţi vrăjmaşii mei văzuţi şi nevăzuţi şi de orice rea întâmplare. în orice loc şi în toată vremea să-mi fii mie, Maică preabună, un zid nebiruit şi o puternică apărare, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!



RUGACIUNEA MINTII - Sfantul Sofronie Saharov

 Sub forma împrejurarilor potrivnice, a bolilor, a mortii unei persoane iubite, nenorocirile îi împing adeseori pe oameni sa se roage. Dar atunci când situatia se amelioreaza, nu numai ca pornirea lor spre rugaciune slabeste, dar rugaciunea însasi pare a fi lipsita de sens. Exista însa o forma diferita de rugaciune, rugaciunea mintii, fixata pe vesnicie, si aici nici o bunastare exterioara nu poate tamadui suferintele sufletului care se vede esuând în cautarea sa dupa Cel Vesnic.
 
Sfantul Sofronie Saharov, Rugaciunea – experienta Vietii Vesnice, traducere de diac. Ioan I. Ica jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2007, p. 62.

Cine L-a făcut pe Dumnezeu?

 Un tânăr a mers la un bătrân înțelept și l-a rugat cu căldură:
   – Cum este Dumnezeu? Există Dumnezeu? Spune-mi te rog! Tu crezi că există Dumnezeu?
  – Desigur că cred, a răspuns bătrânul.
  – Crezi și aceasta cum că Dumnezeu a creat lumea?
  – Desigur că cred.
  – Dar pe Dumnezeu cine L-a făcut?
  – Tu, i-a răspuns cu seriozitate și scurt bătrânul.
Tânărul a fost șocat de răspunsul bătrânului și după puțin i-a spus:
 – Eu te întreb serios, iar tu îmi spui că eu L-am făcut pe Dumnezeu.
 – Dar și eu îți vorbesc serios, i-a răspuns bătrânul. Chiar foarte serios îți vorbesc, și ia aminte de ce. Tu, prin toate cele care mă întrebi, arăți că nu cauți să-L afli pe Dumnezeu așa cum este El, ci tu cauți să afli un dumnezeu așa cum îl vrei tu, cum ți-l închipui tu, făcut după măsurile tale. Deci acest dumnezeu pe care ți-l vei face tu, nu va fi Dumnezeul cel adevărat.
Apoi a adăugat acel sfânt bătrân:
 – Fiule, caută să-L afli pe adevăratul Dumnezeu și să-L primești așa cum este. Să nu-L vrei așa cum ți-L închipui. Străduiește-te să devii tu așa cum te vrea Dumnezeu. Străduiește-te să-L înțelegi așa cum este și să iubești voia Lui, așa cum este.

Buna dimineata ! " Când vei realiză că eşti unic şi că nu merită să te compari cu nimeni, atunci te vei simţi bine în pielea ta.'

 ,,Există un soare care răsare în orice dimineaţă şi care luminează orice asfinţit : Speranţa! "


“A creste in familia ta inseamna a te intari in valori comune. Putem sta 24 de ore in camere diferite, uitandu-ne la alte emisiuni, citind alte carti, mancand alta mancare, band alta apa, dar bunurile comune sunt copiii.” Preot Constantin Necula

 
“A creste in familia ta inseamna a te intari in valori comune. Putem sta 24 de ore in camere diferite, uitandu-ne la alte emisiuni, citind alte carti, mancand alta mancare, band alta apa, dar bunurile comune sunt copiii.” Preot Constantin Necula

 

" Dumnezeu lucreaza prin oameni.Numai sa ai ochi sa-L vezi peste tot."

 " Dumnezeu lucreaza prin oameni.Numai sa ai ochi sa-L vezi peste tot."


Nu mă părăsi, Doamne, nu voi putea înfrunta lumea fără Tine!

 ”Cel mai frumos şi mai convingător discurs despre dragoste este îmbrăţişarea!”.
Părintele Dumitru Stăniloaie

Nu mă părăsi, Doamne, nu voi putea înfrunta lumea fără Tine!

NOI ATRAGEM CEEA CE SUNTEM NOI

Sufletul este invizibil. 
Îngerii sunt invizibili. 
Vântul este invizibil. 

Gândurile sunt invizibile.
Și totuși cu sensibilitatea putem vedea sufletul, putem presimți prezența îngerilor, putem simți vântul...
Și poți schimba lumea doar cu câteva gânduri.

luni, 24 ianuarie 2022

Aruncă primul, tu, cu piatra, Dacă te crezi nevinovat!

 Înainte de a mânca kakat, a critica , a bârfi si mai ales a-i pune în cârcă ce nu -i aparține, cuiva, mai gândește -te. .


Ai grijă să fii curat la suflet, minte și. ..mai gândește -te dacă ai dreptul să pui mâna pe bolovan și să arunci !!!

Indiferent ce spun sau fac alții, să nu te îndoiești nicio clipă de valoarea ta sau de frumusețea sufletului tău.

 

Dă-le voie să te judece cât vor.
Dă-le voie să înțeleagă greşit orice lucru despre tine.
Dă-le voie să te bârfească cât pot de mult.
Ceea ce cred ei despre tine nu este problema ta. Tu să fii în continuare o persoană bună, iubește-te și simte-te bine în pielea ta.
Indiferent ce spun sau fac alții, să nu te îndoiești nicio clipă de valoarea ta sau de frumusețea sufletului tău.
Continuă să strălucești!
Și lasă-i în umbră pe ei.

Mulțumesc Doamne, pentru tot!

 🕊A FOST ODATA o pasăre care trăia în deșert, foarte bolnavă, fără pene, fără nimic cu care să se hrănească, fără picătură de apa cu care să-și potolească setea, fără un loc în care să se poată adăposti de arșiță; blestemându-și viața zi și noapte. Într-o zi un înger traversează acel pustiu și pasărea îl oprește și îl întreabă: - Unde te duci? - Merg la o întâlnire cu Dumnezeu, îi răspunde. Atunci, pasărea îl roagă să-l întrebe pe Dumnezeu când se va termina suferința ei. - Sigur că da, îl voi întreba, o asigură Îngerul! Apoi își ia rămas-bun. La întâlnirea cu Dumnezeu, Îngerul îi transmite mesajul păsării. Îi povestește despre starea jalnică în care se află și întreabă când se va termina acea cruntă suferință pentru acea plăpîndă ființă. - Pentru cât îi mai rămâne din viață, pasărea nu va avea fericire, zice Dumnezeu... - Când pasărea va auzi aceasta se va descuraja de tot. Poți sugera, totuși, o soluție pentru asta, întreabă Îngerul? Dumnezeu îi răspunde: - Spune-i să repete, ca pe o sacră rugăciune, iar și iar și iar, până cuvintele învață să iasă singure: " Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Îngerul se întoarce la pasăre și îi transmite mesajul lui Dumnezeu. O săptămână mai târziu, Îngerul coboară din nou pe același drum, întâlnește iarăși pasărea și o vede foarte fericită. Corpul îi era acoperit cu pene, în apropiere apăruse un mic lac și o plantă crescuse pe mal, iar pasărea cânta și dansa veselă din cale-afară. Îngerul era uimit de ce vedea. Își amintea ce i-a zis Dumnezeu - că pentru ce i-a mai rămas din viață, nu va exista fericire pentru pasăre. Și plin de curiozotate, merge în vizită la Dumnezeu. Îngerul întreabă, Dumnezeu răspunde: - Da, nu există fericire pentru pasăre. Totul s-a schimbat când în fața oricarei situații, pasărea mulțumea. Orice i se întâmpla, repeta "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", o "rugăciune" sacră în care mintea ei a învățat să creadă. Și dacă așa a crezut, așa a primit. Când cădea pe nisipul fierbine, spunea "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Când nu putea să zboare, repeta, "Mulțumesc Doamne, pentru tot!" Oricare era situația prin care trecea, pasărea continua să repete "Mulțumesc Doamne, pentru tot!", iar aceasta a facut ca mintea ei sa creadă, să aiba speranță și recunoștință și astfel, a schimbat ce i-a mai rămas din viață... Un simplu cuvânt, un simplu gând, care ne învață să avem încredere și să fim recunoscători, are puterea să dizolve orice situație "nefericită" pe care o cărăm după noi de-o viață!

„DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”.

 
„DOAMNE, MILUIEȘTE-MĂ! Doamne, ajută-mă! DOAMNE, NU MĂ LĂSA!”.

 

Ce anume îi oprește pe oameni să-i AUDĂ pe ceilalți?

 

1.Când oamenii sunt invidioși pe tine le este imposibil să se conecteze cu inima ta.
Unii dintre voi faceți parte din diverse cercuri în care ceilalți sunt invidioși pe voi și de aceea nu se pot conecta cu inima voastră, nu vă pot AUZI. De câte ori spuneți ceva, acei oameni aud altceva, interpretează ceea ce ce spuneți într-un fel care nu are nicio legătură cu ceea ce intenționați să spuneți.
2. Când oamenii te judecă, ei nu se pot conecta cu inima ta.
3. Când oamenii deja au o opinie formată, sunt inflexibili și nu sunt dispuși să asculte ce ai de spus dacă ai altă părere decât ei, acei oameni nu se pot conecta cu inima ta.
4. Când oamenii sunt ignoranți, ei nu te pot auzi dacă le oferi informații care depășesc nivelul lor de înțelegere. De aceea eu, unul, nu-mi pierd timpul cu oameni care sunt ignoranți. Nu-mi irosesc timpul în discuții în contradictoriu cu oameni care constat că au un nivel redus de conștiință, care nu sunt capabili să înțeleagă despre ce vorbesc, dar sunt capabili să se certe cu mine toată ziua, contrazicându-mă cu vehemență și susținând că eu nu știu despre ce vorbesc, că ei au dreptate. Nu intru în dispute cu astfel de oameni, îi las să creadă ce vor, îi las să spună ce vor și dacă mă provoacă prin comentariile lor pe rețele de socializare nu le răspund. De ce mi-aș pierde timpul cu oameni care nu sunt capabili să înțeleagă despre ce vorbesc?
Și vreau să fie clar că nu sugerez în niciun fel că eu aș fi „superior” acelor oameni/ că ei ar fi „inferiori”, ci spun că ei se află la un nivel mai redus de conștiință decât nivelul meu de conștiință și de aceea ei nu pot înțelege unele dintre lucrurile despre care vorbesc eu.
Un pahar cu lapte nu este „inferior” unui bidon cu lapte; e tot lapte, dar sunt cantități diferite. Paharul nu poate cuprinde în interiorul lui conținutul unui întreg bidon cu lapte.
Așadar, este necesar să-ți folosești discernământul, să vezi care este nivelul de înțelegere al oamenilor cu care interacționezi și dacă aceștia au un nivel redus de conștință să nu mai insiști în a le oferi niște informații pe care ei nu sunt capabili să le înțeleagă și nici măcar nu sunt deschiși la a încerca să le înțeleagă. Dacă ai încercat să vorbești cu un om și el nu te aude îți vezi de treabă, nu-ți mai pierzi timpul cu el. (RC Blakes)

Înainte să-mi gestionez emoțiile a trebuit să mi le accept.
Înainte să-mi accept emoțiile a trebuit să le recunosc.
Înainte să-mi recunosc emoțiile a trebuit să fiu conștient că le am.
Înainte de a fi conștient de emoțiile mele a trebuit să fiu sincer cu mine însumi.
Iar toate acestea se numesc munca cu sine.


 Pentru a te vindeca va trebui să încetezi să te prefaci că nu te doare.



 
Un shaman a fost întrebat:
- Ce este otrava?
- Tot ceea ce este în plus față de ce avem nevoie este otravă. Poate fi putere, lene, mâncare, ego, ambiții, vanitate, frică, furie sau orice altceva.

Frica

Se spune că înainte să intre în ocean un râu tremura de frică.

Se uita înapoi, la calea parcursă din vârfurile munților, la drumul lung, șerpuitor, care traversează păduri și sate. Și în față vedea un ocean atât de vast încât să intre îi părea că înseamnă să dispară pentru totdeauna.

Dar nu exista altă cale. Râul nu se putea întoarce.

Nimeni nu se poate întoarce. Să te întorci este imposibil.

Râul a trebuit să își ia inima în dinți și să intre în ocean pentru că numai așa putea pune capăt fricii.

Astfel, râul a aflat că nu e vorba despre a dispărea în ocean, ci de a deveni oceanul.

Khalil Gibran


Rugăciunea mea


 
„Doamne, ascultă-mă!
Doamne, iartă-mă!
Doamne, ajută-mă!
Nu mă lăsa!
Ție-ți mulțumesc!
Pe tine te slăvesc!
Și te rog fierbinte
Acultă a mea rugăminte:
Nu mă părăsi
Și cu mine fi
Chiar de voi greși
Sau m-oi îndoi
De a ta putere,
Și-a ta mângâiere!
Dă-mi credință multă,
Ispitei poruncă,
Să mă lase-n pace,
Să trăiesc în pace,
Cu suflet curat
Și ne-întinat!
Amin!”

 Sfântul Ioan Maximovici
 
În lumea aceasta, mulţi sunt cei care nu cunosc legile duhovniceşti – însă aceste legi există şi dovedesc netemeinicia necredinţei în lumea duhovnicească. Omul care, mândrindu-se, se laudă, produce o impresie penibilă, respingătoare, asupra tuturor, chiar şi asupra oamenilor lipsiţi de religiozitate – şi, cu cât mai mult se laudă şi se îngâmfă, cu atât le pare mai penibil celor din jur. Aceasta e acţiunea legii duhovniceşti. Şi cu cât este mai modest omul, cu atât le este mai plăcut tuturor. Cei modeşti sunt iubiţi de toţi, cei mândri le sunt respingători tuturor. Vedem limpede că până şi în oamenii necredincioşi acţionează o lege nestrămutată – şi, dacă cei necredincioşi nu preţuiesc modestia în ei înşişi, o preţuiesc întotdeauna în ceilalţi oameni.
Nu vom greşi dacă vom recunoaşte modestia drept una dintre trăsăturile cele mai dătătoare de mângâiere ale personalităţii umane. Modestia este, fără discuţie, egala milostivirii, fiindcă omul modest este deja milostiv faţă de ceilalţi oameni – nu-i agasează cu pretenţiile sale, nu-i chinuie dându-şi importanţă. Vrând sau nevrând, cel lipsit de mândrie întotdeauna Îl cinsteşte, în primul rând, pe Dumnezeu, iar apoi şi pe oameni, care de la Dumnezeu îşi au toate darurile.
 Ca atare, cel modest nu pierde niciodată în viaţă; talentele şi calităţile lui nu sunt diminuate de modestia lui, ci, dimpotrivă, cresc şi mai mult.
De asemenea, modestia nu înseamnă nicidecum slăbiciune, aşa cum cred unii, care se tem de ea. Ea şi numai ea este putere şi vitejie a duhului. Şi în viaţa societăţilor şi a popoarelor, „mândria merge înaintea pieirii”. Nivelul de cultură autentică este direct proporţional cu modestia socială şi internaţională – şi de aceea Cuvântul, Care a zidit lumile, a luat asupra Sa o viaţă de Om modest şi a străbătut o cale de viaţă pătimitoare, arătând duhul modestiei ca pe o lumină care călăuzeşte la slava nesfârşită a Împărăţiei cereşti. Smerenia lui Iisus Hristos a devenit pecete a adevărului în om.
 
Vol. Cum să biruim mândria. Lecții de vindecare a mândriei din sfaturile Sfinților Părinți, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2010, p. 123-124


duminică, 23 ianuarie 2022

Mizeriile au un numitor comun: mai devreme sau mai târziu ies la suprafață.

 Mizeriile au un numitor comun: mai devreme sau mai târziu ies la suprafață.


Sunt cinci feluri de iubiri. Două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat

 

Sfântul Maxim spune că sunt cinci feluri de iubiri şi, din cele cinci, două sunt bune, una mijlocie şi două de lepădat. Cele două bune sunt: să iubim pe Dumnezeu din toată inima, din tot sufletul şi din toată puterea, şi să iubim pe aproapele ca pe noi înşine. O altă iubire este dragostea cea firească, pe care o au părinţii pentru copii şi copiii pentru părinţi şi pe care o au fraţii şi surorile şi rudeniile după trup între ei, adică de origine firească.

Apoi, mai sunt două feluri de iubiri: cea trupească, atunci când cineva iubeşte pe altul cu patimă, şi cea însoţită cu iubirea de argint, când cineva iubeşte pe altul că-i dă bani sau îi dă altă avere. Acestea sunt pătimaşe şi sunt de lepădat. Ba chiar şi cea mijlocie este de condamnat, atunci când e exagerată. Iar, celelalte două sunt bune.

Arhimandrit Cleopa Ilie, Îndrumări duhovniceşti pentru vremelnicie şi veşnicie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2004

Te strâng tare la piept, de teamă că te-aș putea pierde.

”De unde am venit, unde m-ai găsit?” întreabă nou-născutul pe mama sa?
Ea își strânge copilul în brațe, și, plângând și râzând în același timp, îi răspunde:
”Comoara mea, erai ascuns în inima mea, erai dorința inimii mele. Erai în păpușile copilăriei mele. Când modelam dimineața imaginea zeului meu, te modelam și remodelam de fapt pe tine. Tu erai pe altar împreună cu divinitatea căminului nostru; adorând-o, te adoram de fapt pe tine. În toate speranțele mele, în toate iubirile, în toată viața mea, în cea a mamei mele, tu erai cel care trăia. Spiritul nemuritor care protejează căminul nostru te leagănă dintotdeauna. În copilărie, când inima mea își deschidea petalele, tu o cuprindeai ca un parfum învăluitor. Prospețimea ta delicată îmi învăluie corpul ca un reflex de rouă care precedă răsăritul. Tu, copil al cerului, a cărui soră geamănă este însăși lumina primei dimineți, mi-ai fost adus de valurile vieții universale care te-a așezat în inima mea. Când îți contemplu chipul, mă cufund în mister: tu cel care aparții tuturor, mi-ai fost dăruit mie. Te strâng tare la piept, de teamă că te-aș putea pierde. Prin ce minune oare comoara aceasta a lumii a fost încredințată brațelor mele fragile?”
Rabindranath Tagore

 

 

Randuiala Lui Dumnezeu pe care ne-o da sa ne aliniem la lucrurile pe care ni le dorim, este o binecuvantare, daca nu suntem atenti si nu o punem in practica, vom intelege mai tarziu ca unele lucruri nu vor mai putea fi niciodata cum au fost.

Sa ne bucuram de fiecare oportunitate, sa o folosim si vom avea bucuria de a ne implini ceea ce ne dorim.

Tot ceea ce trebuie facut, merita facut. Chiar daca mai gresim.

Cine nu lucreaza, cine nu-si asuma raspundearea acela nu greseste. Fii increzator in tine!..


 

Proverbele înțeleptului Solomon

 



Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, când poți s-o faci.
Nu gândi rău împotriva aproapelui tău, când locuiește liniștit lângă tine.
Nu te certa fără pricină cu cineva, când nu ți-a făcut nimic rău.
Dacă ești înțelept, pentru tine ești înțelept, dacă ești batjocoritor, tu singur vei suferi.
Comorile câștigate pe nedrept nu folosesc.
Ura stârnește certuri, dar dragostea acoperă toate greșelile.
Cine vorbește mult, nu se poate să nu păcătuiască.
Celui rău de ce se teme, aceea i se întâmplă, dar celor neprihăniți li se împlinește dorința.
Unul care dă cu mâna largă ajunge mai bogat.
Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă.
Omul înțelept își ascunde știința.
Cine-și păzește gura își păzește sufletul.
Cel neprihănit urăște cuvintele mincinoase.
Înțeleptul se teme și se abate de la rău, dar nesocotitul este îngâmfat și fără frică.
Oriunde se muncește este și câștig, dar oriunde doar se vorbește este lipsă.
O inimă liniștită este viața trupului.
Un răspuns blând potolește mânia, dar o vorbă aspră ațâță mânia.
Mai bine puțin cu dreptate, decât mult cu strâmbătate.
Mai bine o bucată de pâine uscată, cu pace, decât o casă plină de cărnuri, cu ceartă.
Cine se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit.
Cel cu inima prefăcută nu găsește fericirea.
Înțelepciunea face pe om răbdător.
Cine are milă de sărac împrumută pe Domnul și El îi va răsplăti binefacerea.
Ceea ce dă farmec unui om este bunătatea lui.
Băuturile tari sunt gălăgioase, oricine se îmbată cu ele, nu este înțelept.
Nu iubi somnul, căci vei ajunge sărac.
Apără-ți pricina împotriva aproapelui tău, dar nu da pe față taina altuia.
Dacă este flămând vrăjmașul tău dă-i pâine să mănânce, dacă îi este sete, dă-i apă să bea.
Să te laude altul, nu gura ta - un străin, nu buzele tale

Cu cât înaintăm în vârstă.. cu atât devenim mai perverși.


 Cu cât înaintăm în vârstă.. cu atât devenim mai perverși.

METALE PRETIOASE - Sfantul Ioan din Kronstadt



 
Fara a fi puse la încercare, fierul ordinar ar putea trece drept otel, alama sau tinicheaua, sau vreun aliaj de argint drept argint curat, bronzul drept aur, aurul impur drept aur curat, o sticla ordinara drept diamant. Numai puse la încercare, aceste materiale îsi descopera adevarata lor valoare. Asa se întâmpla si cu oamenii. În aparenta, multi se arata blânzi, smeriti, milostivi, buni, simpli, chibzuiti, credinciosi etc. Daca sunt pusi la încercare, se descopera nu arareori ca sunt rai, mândri, împietriti la inima, necinstiti, zgârciti, lacomi, invidiosi, ranchiunosi, lenesi etc. Oamenii sunt pusi la încercare prin lipsuri, pierderi materiale, necazuri, boli, umilinte. Cei ce trec cu bine printr-o încercare sunt vrednici de Împaratia lui Dumnezeu, cei care nu-i fac fata nu sunt vrednici de ea, fiindca mai tin în ei o mare doza de rau.
 
Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 281

sâmbătă, 22 ianuarie 2022

 GENIAL NOTA 10+


Albinele si ursii

După scurta hibernare,

urşii, căutând mâncare,

au pornit spre o stupină

dintr-o zonă subalpină,

dar, în stupi, să vezi durere,

nu era un gram de miere.

Cei bătrâni, cu influenţă,

au ţinut sfat de urgenţă

şi-adunând, apoi, tot natul,

au citit comunicatul.

– Azi s-a hotărât, în plen,

ca, din lipsă de polen,

albinele lucrătoare

să plece peste hotare,

să muncească la străini,

ca s-avem fagurii plini.

– Am şi eu o întrebare:

Dacă nu-i polenizare,

nu se rupe lanţul trofic?,

comentă un urs distrofic,

încât, la noi, prin livezi,

nici un fruct n-o să mai vezi…

– Mare pagubă-n ciuperci!

Azi livezile sunt… terci

şi nu-i chip de revenire.

Ştiţi voi… Greaua moştenire!,

îi răspunse Ursul Brun,

sprijinit de un gorun.

Fructe, cu un mic efort,

o s-aducem din import,

s-avem pentru fiecare.

– Stai jos! Altă întrebare!


– Dar cu trântorii din stup

ce-o să facem, căci la zdup

nu-i putem băga pe toţi

Ei, în primul rând, nu-s hoţi,

ca să fie pedepsiţi,

plus că trebuie hrăniţi

şi-ngrijiţi cum se cuvine,

iar din mierea de albine

ce-mi revine, natural,

nu cedez nici un pocal.

– Martinel, nu fi cretin!,

i-a zis Ursul Carpatin

celui care, din prostie,

amintea de puşcărie.

Nu-i închidem nicăieri,

îi luăm consilieri

sau îi angajăm, băiete,

trântori-şefi, la cabinete!

La aşa vorbe cu tâlc,

ursuleţul tăcu mâlc

şi, deşi nu avea şcoală,

a desprins şi o morală:

Când mulţimea te votează

şi deţii toata puterea,

nici macar nu mai contează

cum si cine face mierea.

vineri, 21 ianuarie 2022

Domnul și Măicuța Domnului să ne dăruiască ajutorul și ocrotirea lor.













 

Există trei sfere în care o persoană ce încearcă să devină bună și înțeleaptă trebuie să se educe.


Există trei sfere în care o persoană ce încearcă să devină bună și înțeleaptă trebuie să se educe.
 Prima are de-a face cu dorințele și aversiunile, pentru ca o persoană să nu rateze ținta dorințelor sale și nici să cadă pradă lucrurilor care îi provoacă repulsie.
 Cea de-a doua are de-a face cu impulsurile pentru acțiune și inacțiune - și, în sens mai larg, cu datoria - ca o persoană să poată acționa cu grijă, din motive întemeiate, iar nu cu nepăsare. 
Cea de-a treia are legătură cu liniștea sufletească, cu eliberarea de deziluzie și cu întreaga sferă a discernământului, a consimțământului pe care mintea noastră îl acordă percepțiilor sale. 
Dintre aceste sfere, cea mai importantă și mai imperioasă este prima, cea care are de-a face cu pasiunile, întrucât emoțiile puternice se nasc doar atunci când eșuăm în dorințele și aversiunile noastre. Epictet

Îmbrățișarea a fost inventată pentru a arăta cuiva, fără a folosi cuvintele, cât de dragă ești persoanei. Îmbrățișările sunt mângâieri pentru suflet.


 Îmbrățișarea a fost inventată pentru a arăta cuiva, fără a folosi cuvintele, cât de dragă ești persoanei. Îmbrățișările sunt mângâieri pentru suflet.

"Priceperea duhovnicească fără curăţirea inimii este teologia diavolilor." Sfântul Maxim Mărturisitorul


 "Priceperea duhovnicească fără curăţirea inimii este teologia diavolilor." Sfântul Maxim Mărturisitorul

„Oamenilor nu le pasă de cât de mult știi, până nu înţeleg cât de mult îți pasă”


 

 " FII TU IUBIRE ORICE AR FI SI APOI POTI SA FACI CE VREI, DAR NU VEI MAI PUTEA FACE DECAT CEEA CE IUBIREA SPUNE! IUBIREA SHIMBA TOT SI TRANSFORMA MATERIA IN BUCURIE! DOAR IUBIREA VINDECA! NUMAI ATUNCI AI CREDINTA, CÂND IUBESTI FARA SA ASTEPTI NIMIC IN SCHIMB, INDIFERENT CUM SUNT CEILALTI."


Când lumea devine un iad, Dumnezeu ascunde raiul în inimile celor care se roagă.

 Când lumea devine un iad, Dumnezeu ascunde raiul în inimile celor care se roagă.



 "Pe lângă ajutorul pe care îl cerem lui Dumnezeu trebuie să-i povestim şi despre aproapele nostru. Să nu transformam rugăciunea doar într-o cerere prelungită, ci trebuie să alungăm egoismul prin pomenirea celor dragi în rugăciunile noastre."

Dumnezeu nu îți va da oamenii pe care îi vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii! (Sf. Nectarie din Eghina)

Dumnezeu nu îți va da oamenii pe care îi vrei, ci oamenii de care ai nevoie pentru a te ajuta, pentru a te răni, pentru a te părăsi, pentru a te iubi și pentru a te transforma în omul care ți-a fost dat să fii! (Sf. Nectarie din Eghina)

 

joi, 20 ianuarie 2022

 Vei începe să te vindeci atunci când vei uita rănile trecutului, vei ierta pe cei care ți-au greșit și te vei ierta pe tine însuți pentru greșelile tale!

Împacă-te cu tine însuţi; şi se vor împăca cu tine cerul şi pământul.


 "Adu-ţi aminte de căderile celor puternici şi smereşte-te în virtuţile tale. Aminteşte-ţi căderile cele grele ale celor ce au căzut demult şi s-au căit, de asemenea, înălţimea şi cinstea de care s-au învrednicit după aceea; şi vei căpăta îndrăzneală în pocăinţa ta… pedepseşte-te pe tine însuţi şi vrăjmaşul tău va fugi când te vei apropia. Împacă-te cu tine însuţi; şi se vor împăca cu tine cerul şi pământul. Străduieşte-te să intri în cămara ta lăuntrică şi vei vedea cămara cea cerească; pentru că şi una şi cealaltă sunt acelaşi lucru şi, intrând într-una, le vei vedea pe amândouă. Scara acelei împărăţii este înlăuntrul tău, ascunsă în sufletul tău."
Sf. Isaac Sirul


 Ce înseamna sa umbli dupa distractii? Înseamna ca vrei sa-ti umpli, cu indiferent ce, un gol sufletesc, ceea ce vadeste o stare de boala, fiindca sufletul a fost facut sa lucreze, nu sa trândaveasca.

Dă drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească!

 


Dă drumul oamenilor care nu sunt pregătiți să te iubească!
Acesta este cel mai greu lucru pe care va trebui să-l faci în viata ta și va fi și cel mai important lucru.
Încetează să porți discuții dificile cu oameni care nu vor să se schimbe.
Încetează să te prezinți persoanelor care nu au niciun interes în prezența ta. Știu că instinctele tale sunt să faci tot posibilul să fii apreciat de cei din jur, dar este un impuls care îți fură timpul, energia, sănătatea mentală și fizică.
Când începi să lupți pentru o viață cu bucurie, interes și angajament, nu toți vor fi gata să te urmeze în acel loc.
Asta nu înseamnă că trebuie sa schimbi ceea ce ești, înseamnă că trebuie să lași să plece oamenii care nu sunt pregătiți să te însoțească.
Dacă ești exclus, insultat, uitat sau ignorat de oamenii cărora le dedici timpul, nu iți faci o favoare continuând să le oferi energia și viața ta.
Adevarul este că nu ești pentru toți și nu toți sunt pentru tine.
Cu cât petreci mai mult timp încercând să faci pe cineva care nu te poate iubi, să te iubească, cu atât mai mult timp pierzi lipsindu-te de posibilitatea acelei conexiuni cu altcineva.
Exista miliarde de oameni pe această planetă și multi dintre ei te vor întâlni, la nivelul tău de interes și angajament.
Cu cât te implici mai mult cu oameni care te folosesc ca pernă, opțiune de fundal sau terapeut pentru recuperarea lor emoțională, cu atât scapi mai mult de comuniunea pe care o dorești.
Poate dacă nu mai apari, nu te vor căuta. Poate dacă încetezi să mai încerci, relația se va termina. Poate dacă nu mai trimiți mesaje, telefonul tău va rămâne întunecat săptămâni întregi.
Asta nu înseamnă ca ai stricat relația, înseamnă că singurul lucru care a susținut-o a fost energia pe care doar tu ai dat-o. Aceasta nu este dragoste, este atașament. Se acordă șanse celor care nu merită!
Cel mai prețios lucru pe care îl ai în viață este timpul și energia ta, deoarece ambele sunt limitate. Pentru ce îți dedici timp și energie, îți va defini existența.
Când o să realizezi asta, o să începi să înțelegi de ce ești atât de nerăbdător să pleci când îți petreci timpul cu oameni, în activități, locuri sau situații care nu îți priesc.
Vei începe să realizezi că cel mai important lucru pe care îl poți face pentru tine și pentru toți cei din jurul tau este să îți protejezi energia mai înverșunat decât pe orice altceva.
Fă din viața ta un paradis sigur, unde doar oamenii ′′compatibili′′ au voie.
Nu ești responsabil pentru salvarea nimănui. Nu ești responsabil pentru a îi convinge să se îmbunătățească. Nu e treaba ta să exiști pentru oameni și să le dai viața ta!
Pentru că dacă te simți rău, dacă te simți obligat, vei fi rădăcina tuturor problemelor tale din cauza insistenței tale, temându-te că nu îți vor întoarce favorurile pe care le-ai acordat.
Singura ta obligație este să realizezi că ești stapânul destinului tău și să accepți dragostea pe care crezi că o meriți.
Decide ca meriți o prietenie adevărată, angajament real și iubire completă cu oameni sănătoși și prosperi.
Așa că, așteaptă să vezi cât de mult începe să se schimbe totul.
Anthony Hopkins

miercuri, 19 ianuarie 2022



 Monologul sufletului


  Oprește-te! Ajunge să te mai plângi! Le vezi pe toate, aproape ai puzzle-ul întreg, ce iți trebuie mai mult? Să-ți mai spun? Ești iubit și iubești, uită-te ce suflete nobile au apărut în misiunes ta. Ești puternic doar prin simplul fapt că ești aici. Locul? Ha... E exact unde trebuie să fi, acum!

  E timpul să te bucuri. Ai așteptat vremurile de azi așa că obișnuiește-te cu ideea că în sfârșit s-a terminat cu normalitatea în care oricum nu te-ai regăsit. Tu erai care își dorea schimbare, păi uite schimbare. Acum, acceptă!

  Știu că simți când iți vorbesc, uneori ești atent și nu mereu sunt mesajele plăcute. Din nou, acceptă! Viața este așa, mai urcăm, mai coborâm. Deci reconectează-te și concentrează-te pe dragoste și iubire. E arma cea mai puternică!

  Eliberează-ți conștiința căci vei avea nevoie mai mult ca oricând!!!


  Binecuvântat să fi și cu recunoștință pentru fiecare zi! E un dar!!!

Tine minte ca în timp ce te rogi, Domnul se face aidoma noua, asemenea chipului nostru celui dintru început si ca raspunde fiecarui cuvânt al nostru, fiecarei batai a inimii.

 
Tine minte ca în timp ce te rogi, Domnul se face aidoma noua, asemenea chipului nostru celui dintru început si ca raspunde fiecarui cuvânt al nostru, fiecarei batai a inimii.