11 NOIEMBRIE - SFÂNTUL MARE MUCENIC MINA, PROTECTORUL ȘI OCROTITORUL CELOR PĂGUBIȚI

 

Se spune că mergând un creștin spre biserica Sfântului Mina spre a se închina, a fost găzduit într-o casă oarecare. Din păcate, în timpul nopții, stăpânul acelei case l-a ucis pe creștin, pentru a îi lua banii. Tăindu-l în bucăți, l-a ascuns într-un cufăr. A doua zi, pe când se gândea ce să facă cu acel cufăr, Sfântul Mina, călare pe un cal, i-a apărut acelui om, în chip de ostaș, cercetând ce s-a întâmplat cu cel ce se cazase acolo, cu o noapte înainte. Prefăcându-se că nu știe nimic, criminalul a căzut la picioare sfântului, atunci când acesta s-a dus la locul în care creștinul era ascuns și l-a înviat. Atunci, Sf. Mina i-a înapoiat acestuia banii, pe gazdă a pedepsit-o, a iertat-o, a înălțat rugăciune pentru ea și a dispărut.

Plecând de la această istorioară, oamenii îl cunosc pe Sfântul Mina ca pe un ocrotitor și recuperator al celor păgubiți.

A trăit pe vremea împărăţiei lui Maximian, fiind de loc din Egipt şi, după cum ne spune Sinaxarul, “oştindu-se în cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc în Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca să vadă cinstirea cea rătăcită a idolilor, s-a suit în munte şi s-a curăţit pe sine cu postiri şi cu rugăciuni. Şi întărindu-se de ajuns şi aprinzându-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor către Hristos, s-a pogorât din munte şi, stând în mijlocul închinătorilor la idoli, a propovăduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu târsini şi a fost ars de foc şi târât fără milă peste ciulini, de i-a spart trupul, în urma cărora şi-a primit sfârşitul prin sabie”.

După trecerea la Domnul, Sfântul Mare Mucenic Mina a săvârşit numeroase minuni. Pentru sfintele lui rugăciuni, Doamne miluiește și mântuiește sufletele noastre!

Sfântul care își tocește încălțările în ajutorul celor în nevoi -Papucii Sfântului Spiridon se tocesc constant

 

Pentru creștinii ortodocși de pretutindeni, Corfu este „insula Sfântului Spiridon”, deși în timpul vieții sale pământești sfântul nu a pășit niciodată pe aici. Odată cu aducerea sfintelor sale moaște pe insulă și după multe minuni pe care le-a făcut, precum oprirea invaziei otomane la 11 august 1716, Sfântul Spiridon a devenit protectorul locului. În fiecare an la 11 august, corfioții, și nu numai, se strâng laolaltă în procesiune pentru aleasă cinstire a sfântului despre care se spune că umblă în chip tainic prin lume pentru a-i ajuta pe cei care i se roagă cu evlavie. Mărturie stau papucii săi din mătase ce se tocesc periodic, de aceea i se mai spune și „sfântul călător” sau „sfântul care își părăsește racla”.

Capitala insulei, Corfu Town, cu denumirea antică Kerkyra, se îmbracă de sărbătoare la fiecare 11 august din an pentru a-l cinsti așa cum se cuvine, într-o amplă procesiune, pe protectorul locului, Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, al cărui nume provine de la cuvântul grecesc σπυρίς, care înseamnă „coşuleţ împletit”. Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe acest mare sfânt, care făcea minuni încă din viața sa pământească, la 12 decembrie, dar corfioții îi aduc cinstire de încă patru ori în an, cu slujbe, procesiuni și scoaterea sfintelor sale moaște: pe lângă ziua de 11 august, în sâmbăta lui Lazăr, zi în care sfântul i-a scăpat de foamete pe corfioți, în Duminica Floriilor, pentru vindecarea celor bolnavi, în prima duminică din luna noiembrie, când îi vindecă pe suferinzii de boli grele.

Se spune că, la 11 august 1716, Sfântul Spiridon a oprit prin rugăciune invazia otomană pe insulă. Localnicii transmit și acum istorioara potrivit căreia sfântul s-a apropiat de armata otomană, păgână, cu o torță aprinsă în mână și cu o cruce, iar turcii văzându-l s-au speriat și au luat-o la fugă. Nu doar corfioții și grecii vin în număr mare la procesiunea de la această dată, ci și ortodocși din toată lumea - români, ruși, sârbi, bulgari, ucraineni. Cu toții i se închină sfântului cu adâncă smerenie și îi aduc rugăciuni fierbinți de mulțumire pentru grija pe care le-o poartă. Întreaga procesiune se desfă­șoară și astăzi neschimbată de mai bine de 400 de ani.

Aflăm de la localnici că procesiunea începe dimineața în Biserica „Sfântul Spiridon”, iar după Privegherea de toată noaptea are loc o slujbă scurtă de pregătire a sfântului, care este scos din racla orizontală și pus într-o alta verticală, moment în care totul se umple de o mireasmă puternică. Odată scoasă racla din biserică, este purtată pe străzile capitalei Corfu, iar mulțimea de pelerini aruncă înaintea sfântului frunze de dafin, așa cum se obișnuia în timpul Imperiului Bizantin când trecea împăratul sau erau procesiuni închinate sfinților.

Biserica „Sfântul Spiridon” a fost construită de frații Artemie și Nicolae Voulgaris în timpul dominației venețiene, care a durat peste patru secole (1386-1797). Inaugurată în anul 1589, bazilica se află aproape de piața centrală din Corfu Town, între clădiri înghesuite, flancate de alei înguste și pavate pe alocuri cu marmură nea­gră. Sfântul Altar este separat de naos printr-o catapeteasmă înaltă de marmură. Altarul are trei abside, una mai mare, cu cupolă și cu o arhitectură ioniană obișnuită, și două mai mici, una destinată primirii ofrandelor, iar cealaltă, diaconiconul, transformat în criptă pentru a adăposti racla de argint cu moaștele Sfântului Spiridon, după cum aflăm din descrierea mănăstirii, regăsită în pliantul „Sfântul Spiridon, biserici şi mănăstiri din Corfu”, apărut la Editura Pigasos, Grecia.

Biserica are cel mai înalt turn-clopotniță, prevăzut cu un orologiu care poate fi văzut din mai multe locuri ale orașului. A fost construit în stil italian, în anul 1590, și se încununează cu o cupolă de culoare roșie. Din cauza multelor construcții în locul în care se află, biserica nu are nici fațadă, nici intrare centrală în partea de vest. Intrarea se face prin două porți cu cadre din piatră albă, îmbinând arcada cu grinzile prevăzute cu pervazuri. Una dintre ieșiri te scoate direct în vânzoleala bazarului înțesat cu suvenire. Înainte de construirea actualului locaș de cult, moaștele sfântului se găseau în vechea Biserică Sorokos, dărâmată împreună cu clădirile din împrejurimi atunci când au fost extinse fortificațiile ora­șu­lui vechi.

Sfântul taumaturg care își părăsește racla

Sfântul Spiridon s-a născut pe la anul 270 în Askia, Cipru, și a trecut la Domnul în anul 348, la 12 decembrie, fiind îngropat în Biserica Sfinţilor Apostoli din Trimitunda. În timpul invaziei saracinilor, ciprioţii au deschis mormântul sfântului pentru a-i muta sfintele sale moaște la Constantinopol. Atunci au descoperit că trupul său era întreg, iar din mormânt venea un miros de busuioc, semn al sfinţeniei vieţii sale. Când a căzut Constantinopolul, în anul 1453, sfintele sale moaşte au fost mutate în Serbia, după care un părinte din Corfu, pe nume Georgios Kalohairetis, le-a adus pe insula grecească. Până în anul 1984, mâna dreaptă a Sfântului Spiridon a fost păstrată în Biserica Ordinului Oratorienilor din Roma, după care a fost îna­poiată corfioților.

Sfintele moaşte întregi ale Sfântului Spiridon continuă să lucreze cu puterea lui Dumnezeu, Care este minunat întru sfinţii Lui. Potrivit unor evlavioși părinți ai locului, pentru perioade scurte de timp, cinstitele moaște ale sfântului nu mai sunt prezente în raclă, iar când acestea revin în chip minunat, sunt calde și prăfuite. Tălpile papucilor de mătase ai sfântului sunt tocite și au pe ele pământ și fire de iarbă. De aceea este cunoscut ca „sfântul călător” sau „sfântul care părăsește racla” și este ales patron al cizmarilor. În Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, de peste 1600 de ani, credincioşii cântă (Icosul al 6-lea): „Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător; Bucură-te, al cărui trup săvârşeşte astăzi minuni; Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă”.

Pentru minunatele plecări din raclă ale sfântului, părinții slujitori la catedrala din Corfu îi schimbă veșmintele și încălță­mintea în fiecare an, la 12 decembrie, când Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu mare bucurie. Cu binecuvântarea episcopului grec din Pafos, aceste daruri duhov­nicești (hainele și încălțămintea) sunt dăruite parohiilor și mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume. Într-o predică a sa cu prilejul procesiunii, Înaltprea­sfin­țitul Părinte Nectarie, Mitropolitul de Kerkyra, Paxos și Insulele Diapontice, spunea: „Astăzi, când valorile umane sunt contestate, iar instituțiile publice, oamenii obișnuiți, politicienii și ideologiile dispută totul, prezența Sfântului Spiridon arată că singurul adevăr necontestat este sfințenia - darul lui Dumnezeu pen­tru oamenii care-L iubesc și Îi sunt credincioși Lui. Oamenii care privesc lumea din perspectiva veșniciei și a dragostei sfințesc lumea după moartea lor și rămân ca un model pentru ea”, după cum nota agenția grecească Romfea.

Se spune că și venețienii care conduceau pe atunci insula Corfu, deși erau catolici, îl cinsteau cu mare evlavie pe Sfântul Spiridon pentru ajutorul dobândit de la el. Din dorința de a-și arăta marea dragoste față de sfânt, aceștia i-au schimbat veşmintele arhiereşti cu unele cusute cu fire de aur. Sfântului Spiridon nu i-au plăcut, așa că a doua zi au fost găsite lângă sfânta raclă, iar sfântul era îmbrăcat cu modestele sale haine arhiereşti.

Minunile sfântului milostiv şi îndurător

Din Vieţile Sfinţilor - Sinaxarul pe decembrie, aflăm multe istorisiri despre minunile Sfântului Spiridon, regăsit între sfinţii taumaturgi (tămăduitori): prin rugăciune a adus pe pământ ploaie în vreme de secetă sau a oprit ploaia peste măsură, a pus capăt foametei premeditate de vânzătorii de grâu cărora le-a dărâmat hambarele, a prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe, a dat la iveală gândurile păcătoase ale unei desfrânate care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. Sunt consemnate, de asemenea, întâmplări despre cum a vindecat pe împăratul Constanţiu, fiul Sfântului Împărat Constantin, de boala de care suferea; cum a dat din nou viaţă copilului unei femei; cum a mustrat pe cel care voia să ia, din pricina lăcomiei, o capră fără să o plătească şi cum a făcut să fugă capra în ocol de la cel care o trăgea cu sila; cum a vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe.

Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei care au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că i-a dezlegat pe hoţii care fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat, la plecare, şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea.

Între minunile sale se numără şi izvorârea pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când aceasta era să se stingă, prezicerea celor viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Tradiţia consemnează şi faptul că, în timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă, prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se cuvenea.

La Sinodul de la Niceea, convocat împotriva ereziei lui Arie de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, în anul 325, Sfântul Spiridon, ca Episcop al Trimitundei, s-a arătat înaintea tuturor ca un strașnic apărător al dreptei credințe și făcător de minuni. Se spune că, pentru a închide gura ereticilor lui Arie care luptau împotriva Sfintei Treimi, Sfântul Spiridon a luat în mână o cărămidă, a făcut ­deasupra ei semnul Sfintei Cruci și s-a rugat zicând: „În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”. Strângând-o în mână, cărămida s-a descompus în cele trei părți din care era alcătuită: focul s-a înălțat către cer, pământul i-a rămas în palmă, iar apa a curs pe podea. Așa a arătat sfântul cum trei lucruri pot exista simultan într-unul: precum într-o cărămidă se află și foc, și apă, și pământ, tot așa, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt Trei și Unul în același timp.

Ierarh smerit și rugător

În tinereţe, Sfântul Spiridon a fost păstor de oi, s-a căsătorit, însă la scurt timp soţia sa a murit. După trecerea acesteia la Domnul, el s-a călugărit, devenind ulterior şi păstor de suflete, ca Episcop al Trimitundei. A trăit în timpul domniei Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a rămas în istoria Bisericii sub chipul ierarhului smerit prin care Dumnezeu avea să lucreze minuni, atât în timpul vieții, cât și după mutarea sa la cele veșnice. În timpul persecuţiilor sub împăratul Maximian (295), sfântul a fost arestat şi exilat. În anul 325, a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, unde a uimit pe mulţi cu simplitatea cu care a explicat credinţa ortodoxă. Fără prea multă carte, sfântul a reuşit să convertească un mare filosof al vremii de la arianism la Ortodoxie, uimind pe toţi cei prezenţi la Sinodul de la Niceea.

Sfântul Spiridon a trecut la Domnul pe 12 decembrie 348, în Cipru, la vârsta de 78 de ani. Moaștele sale au rămas în Cipru, fiind păstrate într-o raclă din marmură până în timpul invaziilor saracine din secolul al VII-lea.

 

Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Conform tradiției, în fiecare an, darul facerii de minuni al Sfântului și prezența sa constantă alături de cei care au nevoie de ajutorul lui sunt confirmate prin faptul că încălțămintea purtată de moaștele sale se uzează. Sfântul Spiridon de multe ori iese din biserica din Corfu, unde sunt moaștele lui, și cutreieră marea și pământul pentru a face bine și a le ajuta celor care îl cheamă în rugăciune. De aceea își tocește încălțările și trebuie să îi fie schimbate frecvent.

Datorită faptului că papucii Sfântului se deteriorează frecvent, credincioșii evlavioși din insula Corfu așază în fiecare an în picioarele Sfântului o pereche nouă de papuci (gr. „pasoumákia”). De asemenea, uneori, când preotul încearcă să descuie racla pentru a lăsa credincioșii să sărute sfintele moaște, încuietoarea se deschide greu. Credincioșii cred că aceasta se întâmplă fiindcă Sfântul lipsește în acele clipe; potrivit tradiției populare, Sfântul se află atunci undeva, în lume, pentru a face o minune.

Cei care au văzut de aproape moaștele Sfântului Spiridon și au participat la schimbarea papucilor lui dau mărturie de faptul că pe picioarele sale se văd urme lăsate de încălțăminte, așa cum se întâmplă oricărui om care merge mult pe jos. De asemenea, după cum mărturisește părintele Themistoklís Mourtzanós, epitrop arhieresc al Mitropoliei de Corfu, într-un interviu acordat postului de radio al Bisericii Greciei, culoarea tălpii piciorului Sfântului Spiridon nu este galbenă, ca a celor adormiți, ci albă, ca a celor vii – un semn incontestabil al lucrării lui Dumnezeu ce se săvârșește prin trupul Sfântului.

(Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, Făcătorul de minuni. Viața * Minunile * Canon de rugăciune, Editura Doxologia, pp. 117-119).

Papucii Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina

 Sfântul Nectarie Taumaturgul, adică Vindecătorul sau Cel ce tămăduieşte, este renumit pentru minunile pe care le făcea încă din timpul vieţii, cu rugăciunile sale fierbinţi, pentru toţi ce-i cereau ajutorul. După trecerea sa la cele veşnice, mormântul său a devenit loc de pelerinaj, iar înalţii ierarhi ai Bisericii lui Hristos, văzând minunile ce se săvârşeau acolo şi descoperind moaştele neatinse şi plăcut mirositoare au hotărât canonizarea Sfântului Nectarie. Acesta este pentru întreaga lume ortodoxă, pentru toată Biserica lui Hristos, ajutor trimis de la Dumnezeu pentru cei aflaţi în suferinţă, în nevoi, în boli de toate felurile. Pe lângă acatistul şi rugăciunea stăruitoare către Sfântul Nectarie, pe lângă pelerinaje la sfintele sale moaşte, lectura acestor minuni de netăgăduit ce s-au săvârşit, este un prilej de a cunoaşte mai multe despre Sfântul Nectarie Taumaturgul şi despre dragostea sa nemărginită pentru oamenii aflaţi în suferinţă.

 

Scrisoarea micului Anastasis Mama cu cei patru copii

 

Scrisoarea micului Anastasis

 Domnul Temistocle vindea tablouri, rame şi mărunţişuri în prăvălioara lui din Constantinopol. Ţinea mult la familia lui şi se chinuia să-şi vândă "nimicurile" pentru ca să umple cinci guri flămânde. Deschidea dis-de-dimineaţă, îşi făcea semnul crucii privind spre biserica Sfânta Sofia, atârna ramele în cuiele ce se găseau pe pereţii din afară, lângă uşa magazinaşului, ştergea praful ce se aşeza din gros pe picturi - prăvălioara se găsea pe o străduţă strâmtă, nepietruită - şi aşa îşi aştepta clienţii. Domnul Temistocle era un om bun, care simţea durerea celuilalt. Când intra vreun şcolărel să ia o bomboană, gândea în sinea lui: "Sărăcuţul, este galben ca ceara. Cine ştie ce mănâncă". Cunoştea bine faţa sărăciei, după cum cunoştea şi sufletul omului, cu bunele şi cu relele lui. Dintre toţi copilaşii de prin vecini, cel mai mult ţinea la un băieţel dulce şi cuviincios, pe nume Anastasis, care trăia singur singurel într-o cămăruţă, peste drum de casa lui. Sărăcuţul, cu noaptea în cap pleca şi cu noaptea în cap se întorcea. După faţa-i trasă şi după hăinuţele şi ghetuţele lui rupte se putea uşor vedea că abia dacă avea ce mânca.

Într-o dimineaţă de iarnă, domnul Temistocle se îndrepta spre prăvălioara lui. Era frig şi zloată şi mergea strângându-şi pe el paltonul, când îl vede pe micul Anastasis că se apropie pe trotuarul celălalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astăzi? Nu te duci la lucru? Băieţelule, o sa răceşti. Nu eşti îmbrăcat gros.
- Mă duc la postă să duc nişte scrisori.
- Dă-mi-le mie. Trec eu acum pe la poştă. Hai, fugi înapoi la lucru, că o să răceşti afară.
- Vă mulţumesc mult, domnule, spuse micuţul dârdâind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, că s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, ÎN CER". S-a oprit locului şi a început sa zâmbească.
- Săracul băieţel! Ia să văd ce cere... A deschis scrisoarea şi a citit:

"Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat şi mi-e frig.
Din ce-mi dă stăpânul nu-mi ajunge nici de mâncare.
N-am reuşit să trimit aproape nimic mamei mele, care este săracă.
Ce să mă fac acum? Cum ies eu din iarnă, Doamne?
Ajută-mă! Mă închin Ţie. Robul Tău, Anastasis."

- Comoară scumpă, spuse domnul Temistocle şi a plecat spre casă. A pregătit un pachet cu haine călduroase de iarnă - flaneluţe, un palton, pantofi, şosete de-ale copiilor lui - şi s-a dus apoi la poştă.
Peste două zile l-a şi văzut îmbrăcat în haine călduroase. Îi veneau numai bine. Ochii copilului străluceau de bucurie. Ba luase pe chip şi o adiere de lumină tainică, căci cine poate şti câte nu şi-au spus seara la rugăciune Domnul şi micuţul Său rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult să-l vadă fericit pe acel băieţel, dar nu avea cum să-i treacă atunci prin gând că Anastasis va ajunge cândva Sfântul Nectarie făcătorul de minuni... De unde să fi putut bănui?...

---

 

Mama cu cei patru copii

 

Satul Digheliotica se află la o oră de mers de Marea Egee. Este mai degrabă un cătun cu 20-25 de case ţărăneşti răsfirate. Într-una din aceste case locuia Gheorghia Apostolopoulos cu bărbatul ei Kostas şi cu cei patru copilaşi ai lor. Fiind o bună gospodină, se trezea dis-de-dimineaţă ca să pună casa în ordine, să-şi trezească apoi copilaşii şi să-i îngrijească. După aceea îngenunchea în faţa icoanelor împreună cu Olga, Evangheliţa, cu băieţelul şi cu fetiţa cea mică în braţe. Şi astfel îşi făceau cu toţii rugăciunea de dimineaţă. După rugăciune, mama îşi lua copilaşii lângă ea, îi privea în ochi cu dragoste şi picura în sufleţelele lor credinţa şi dragostea pentru Tatăl Ceresc şi pentru Sfinţii Lui. Celei mai mici îi vorbea într-o limbă pe care numai mamele ştiu să o grăiască şi luând cu degetele ei blânde mânuţa plinuţa a fetiţei, o învăţa să-şi facă cruce.

– Strânge aşa degeţelele, păpuşica mea... Întâi duci mâna la frunte, apoi jos pe burtică, sus la dreapta şi la stânga. Aşa, bravo, fetiţa mea!

Le dădea apoi să mănânce, îi săruta şi ieşea să meargă să-şi ajute bărbatul care muncea de cu noapte la câmp. La amiază se întorcea acasă sa-şi vadă copiii, să le pună din nou să mănânce şi iarăşi se ducea la câmp până cobora soarele şi începea să se întunece. Întorcându-se, trecea pe la bisericuţa satului, unde aprindea candelele şi se ruga, aducând mulţumire lui Dumnezeu. Gheorghia era o femeie săracă, însă, în căsuţa ei, ea era fericită. Slavă Domnului pentru toate!

Dar o boală cruntă ce a venit pe neaşteptate i-a făcut fericirea mii de fărâme. I-a apărut, ca din senin, o tumoare, iar durerile nu-i dădeau pic de linişte.
S-a dus în Eghio la doctor. Acesta însă, înţelegând cât de gravă era boala, i-a spus să meargă la Atena, la doctorii cei mari. Inima bietei femei s-a frânt. Copilaşilor le-a spus că are să meargă cu treburi la Atena. I-a luat din nou şi i-a aşezat în faţa icoanelor. Celei mai mici i-a spus să-şi facă semnul sfânt al Crucii iar pe cei mai mari i-a îndemnat să se roage, fiecare aşa cum a fost învăţat. I-a sărutat apoi pe rând şi a plecat cu ochii în lacrimi spre Spitalul Bombola din Atena. Acolo i-au făcut tot felul de analize. Doctorul din Eghio nu se înşelase... A fost operată o data şi apoi operată din nou. Au trimis-o la alt spital. În cele din urmă medicii i-au chemat bărbatul şi pe un văr de-al ei, ce se îngrijea şi el de bolnavă, şi le-au spus direct:

– Are o formă extrem de gravă de cancer. Luaţi-o ca să moară acasă.

Şi aşa s-a întors biata Gheorghia la căsuţa ei. Zăcea acum în pat pe jumătate moartă. Nu-i trebuia nici mâncare, nici nimic. Dar chipul ei palid încă mai era luminat de o rază de nădejde. Copilaşii îi stăteau tot timpul aproape, iar ea le spunea mereu cu voce stinsă:
– Hai să ne rugăm. Aşa, păpuşica mea, du mânuţa la frunte...
Şi copilaşii îngenuncheau în jurul ei, îşi îndreptau ochişorii spre icoane şi se rugau.
– Doamne Iisuse, fă-o bine pe mama noastră.
Dar ea se simţea din ce în ce mai rău. Trupul i se umpluse de umflături, iar gâtul i se strângea pe zi ce trecea. Abia i se mai auzea vocea.
– Rugăciune, copilaşii mei, rugăciune... reuşea cu greutate să rostească, dar raza de nădejde nu i se stingea de pe faţă.

Era o seară de noiembrie. Vântul intra în odaie, făcând flacăra candelei să tremure, gata să se stingă ca şi viaţa ei...
– Ru-gă-ciu-ne... mai rosti o dată stins, de aproape nu se auzi, după care adormi.
Copiii însă nu încetau să se roage, aplecaţi asupra trupului mamei lor.
– Dă Doamne să nu moară măicuţa. Ce-o să se aleagă de noi? Măicuţa noastră...
Nu peste mult timp, Gheorghia a deschis ochii. De această dată erau doi ochi fericiţi şi plini de viaţă.
– L-am văzut! rosti ea fără nici o greutate, ca atunci când era sănătoasă. L-am văzut pe Sfântul Nectarie, care mi-a spus că m-am făcut bine!
– Şi eu l-am văzut, mamă, pe Sfântul din icoană! spuse Evghenia.
– Kostas, Kostas! strigă către bărbatul ei. M-am făcut bine.
– Ba mie-mi pare că nu te-ai făcut bine deloc, îi răspunse el din patul unde se odihnea.
– M-am făcut bine, Kostas. Mi-e foame!
Acesta se scula anevoie din pat şi îşi privi cu mirare nevasta. Nu mai avea umflăturile cărnoase de pe faţă, ochii îi străluceau şi vorbea fără nici o greutate. Femeia se ridică atunci din pat, spunând:
– Doamne, m-am făcut bine. Slăvit să fie numele Tău!

A doua zi de dimineaţă, Gheorghia s-a plimbat timp de o oră, până la Eghio unde era doctorul ei. Acesta, cum a văzut-o, a rămas înmărmurit de mirare. Nu-şi putea crede ochilor.
– Te-ai făcut bine, Gheorghie, mergi acasă sănătoasă!

Au trecut trei ani din acea zi mare, şi de atunci şi până astăzi Gheorghia Apostolopoulos trăieşte şi împărăţeşte în casa ei, înconjurată de copilaşi, şi în fiecare seară aprinde candelele bisericuţei din sătuc, cântându-i Domnului imnuri de slavă.
Notez din nou adresa ei. Poate are nevoie vreun cititor de ea: Gheorghia Apostolopoulos, Digheliotica Egiou, Grecia.

Nu locuiești pe Pământ. Tu ești pământul.

"Sunteți alcătuiți din: 84 de minerale, 23 de elemente și 8 galoane de apă distribuite în 38 de trilioane de celule.
Ai fost creat din nimic de piesele de schimb ale Pamantului pe care le-ai consumat, conform unei serii de instructiuni ascunse intr-o elice dubla si suficient de mici pentru a fi transportate de o gradina zoologica Șase fluturi, plante, stânci, pârâie, lemn de foc, blană de lup și dinți de rechini reciclați, descompuși în cele mai mici părți ale lor și reconstruiți în cea mai complexă ființă vie de pe planeta noastră.
Nu locuiești pe Pământ. Tu ești pământul. "
~ Aubrey Marcus

,, Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă."💜💜💜 _💙_

 

Duminicile si la toate sarbatorile

 "Duminicile si la toate sarbatorile, taranul iesea cu costumul sau, lucrat de el si de familia lui, nu atat de frumusete, ci pentru ca la sarbatori cerurile se deschid, lumea nevazuta se amesteca in lumea vizibila, duhurile circula si cele bune si cele rele. Batranii cu ochii spiritului inca deschisi, puteau vedea si o aripa de inger si o coada de drac. Azi, ochii nostri nu izbutesc sa vada duhurile. Taranii se ingroapa in costumul lor nu pentru frumusete, viermii nu apreciaza frumusetea unui costum, ci pentru puterea de protectie fata de demoni, in lungul traseu pe care il are de parcurs cel dus prin vami, spre lumea fara dor. Hainele erau adevarate arme spirituale. Taranca le facuse din tot sufletul ei - nemuritor fireste - cususe fiecare frunza, floare…avea memoria fiecare etape, de la lana bruta la fir, la tesatura. Fiecare impunsatura de ac trecuse prin zambetul, lacrima, dragostea, sperantele ei. Cusatura descrie chiar tinta calatoriei finale, locul din colinde: Vestmant lung/ Din cer pana-n pamant/ Scris e in spate,/ Scris e in piept/ De-amandoua partile/ E campul cu florile/ Jur-prejurul poalelor/ Scrisa-i marea tulbure/ Pe la gat, la cheutori/ Scrise-s sfinte sarbatori/ Pe la brau, pe la maneci,/ Scrise-s sfinte dumineci/ In mijlocul cerului/ Este un pom al raiului/ In varfutu' pomului/ Stau doua randunele/ Ce impleteau luminele/ Lumini galbene de ceara/ C-o venit Craciunul iara/ Sa vesteasca peste sat/ C-o venit nou imparat."
IOAN SORIN APAN

Foto: Port traditional in zi de sarbatoare, John Phillips 1938 - Life Magazine, USA

Când un popor se roagă, fie şi numai unu la sută, Dumnezeu cruţă ţara.

 

Bunica punea broboada pe cap, stătea în genunchi şi se ruga şi plângea în basma şi se ştergea cu capătul broboadei.

Ea nu ştia decât Tatăl nostru şi vreo două rugăciuni, dar rugăciunea ei oare o am eu?

Părintele Dimitrie Bejan şi Părintele Cleopa au văzut o ţărancă cu opinci în picioare care se ruga şi avea o flacără mare de foc deasupra capului.

La această rugăciune trebuie să ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Şi atunci nu mai trebuie să facem cereri la parlamente să ne dea cutare. Apelăm la Dumnezeul luminii şi la focul rugăciunii.

Rugaţi-vă mai mult, să vedeţi cum reusiţi.

Rugaţi-vă mai mult şi să vedeţi cum Dumnezeu le rezolvă prin îngerii Lui.

Că dacă le-am face toate numai noi, unde mai sunt ingerii lui Dumnezeu?

Totul este să-L slăvim pe Dumnezeu.

Nu-i nevoie să-I ceri lui Dumnezeu ce-ţi trebuie. Slăveşte-L pe Dumnezeu şi El îţi dă şi ce-ţi trebuie ţie. Nici nu te aştepţi, şi găseşti blidul cu mâncare pe masă.

Rugaţi-vă mai mult.

Când un popor se roagă, fie şi numai unu la sută, Dumnezeu cruţă ţara.

Mi-e dor de Cer, Viața părintelui Ioanichie Bălan

Să începem cu rugăciunea. Teoria e pe planul doi. Nu te întreb câtă carte știi și nu-ți spun câtă știu eu. Eu întreb: “Cât te rogi, frate?“. Și de acolo îmi dau seama de ce ai sau nu ai liniște. Trebuie să ne întoarcem la rugăciunea părinților noștri. N-ați avut mama și bunici acasă? Cand ne-om ruga noi ca bunicutele noastre, se schimbă situația în România. Nu vă aduceți aminte? Cine nu știe? Bunica punea broboada pe cap, stătea în genunchi și se ruga și plângea în basma și se ștergea cu capătul broboadei. Ea nu știa decât Tatăl nostru și vreo două rugăciuni, dar rugăciunea ei oare o am eu?

Părintele Dimitrie Bejan si Părintele Cleopa au vazut o țărancă cu opinci în picioare care se ruga și avea o flacără mare de foc deasupra capului. La această rugăciune trebuie să ajungem noi. Ori e foc, ori e nimic. Și atunci nu mai trebuie să facem cereri la parlamente să ne dea cutare. Apelăm la Dumnezeul luminii și la focul rugăciunii.

Pr. Ioanichie Bălan

,, Am fost langa Parintele Paisie înainte de a se muta la Domnul; era cu adevarat un om cu viata sfanta. L-am apucat cu amandoua mainile si i-am zis: “Parinte Paisie, dati-mi un sfat. Cine stie daca mai pot veni, poate pana maine nu mai ajung, vreau sa-mi dati un sfat“. Si mi-a spus un sfat comun, dar care spune foarte multe: “Parinte Ioanichie, ce poti face astazi nu amana pe maine, ca nu stii daca in ziua de maine mai ajungi cu viata“. Ce poti sa faci bun astazi, astazi sa faci. Ai un ceas de rugat, roaga-te acum. Ai un ceas sa citesti o catisma, citeste-o acum, maine nu mai stii, ca nu e ziua ta. Poti sa citesti astazi o carte sfanta, sa dai viata la un suflet, sa te duci la un bolnav, sa mangai un om deznadajduit, acuma fa-o. Maine nu mai este ziua ta."

Părintele arhimandrit Ioanichie Balan

IUBIRE

 

KARMA

 

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Nichita Gotul

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieste-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele nostre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Carele eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor nostri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean. Ca a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava, acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!

 

Condacul  1

Infrumusetat  fiind cu  minunata  numire, ai  aratat-o pe  aceasta  adeverita  in chip stralucit prin  patimire, Mare  mucenice  Nichita. Pentru  aceasta, fiind impodobit cu  diadema  biruintei, nu inceta, cu rugaciunile  tale, a  ocroti  pe  cei  ce-ti  striga: Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta !

 

Icosul  1

Ingerii  cu  oamenii  cantare de  biruinta  aduc  tie  neincetat, mult-patimitorule  Nichita, ca  muceniceste  nevoindu-te  pe  pamantul  romanesc, ai  castigat  semn  vesnic  de  biruinta, cu  impreuna-lucrarea harului, pentru care si auzi acestea:

Bucura-te, rabdatorule de  chinuri   preamarit;

Bucura-te, purtatorule  de  cununa  mult  vestit;

Bucura-te,  certarea   necredintei  gotice;

Bucura-te,  lauda  Bisericii noastre  apostolice;

Bucura-te,  casa  de  Dumnezeu  cladita  a virtutilor  crestinesti;

Bucura-te,  salas preasfintit de  daruri  mucenicesti;

Bucura-te,  ca inaintea  ucigasilor  tirani ai stat;

Bucura-te,  ca in  chinuri  tare  te-ai aratat;

Bucura-te,  cel  prin  care inselarea se  nimiceste;

Bucura-te,  cel  prin care Ziditorul se proslaveste;

Bucura-te,  sfesnic al  tariei  nestramutate;

Bucura-te,  arzator  al  rautatii   idolatre;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta !

 

Condacul  2

Viata  curata  si  imbunatatita, dupa vrednicie ai  dus, prin faptele bunei credinte, Nichita, si, odraslind  ca o floare cu  bun  miros  in  mijlocul  necuratiei  paganilor, ai facut sa inceteze  inselaciunea  cea  urat  mirositoare  a  celor  ce  nu  stiau  sa  cante lui  Dumnezeu: Aliluia!

 

Icosul  2

Cu  stralucirea cea  luminata  a  cerestii cunostinte  luminandu-ti  sufletul  si  inima, ca  un  ostas  al  lui  Hristos, ai  urat sfatul  celor  molipsiti  de  pacat, precum  zice  David, mult  patimitorule Nichita; pentru aceasta strigam  tie  acestea:

Bucura-te,  stalpul  rabdarii  in  suferinte;

Bucura-te,  caderea  relei credinte;

Bucura-te, ca  ai  urmat  lupta  mucenicilor;

Bucura-te,  ca  ai rusinat  nebunia  paganilor;

Bucura-te,  ca  ai  lepadat  cu  dumnezeiesc cuget desertaciunea lumeasca;

Bucura-te,  cel ce ai trecut prin mucenicie catre slava cereasca;

Bucura-te,  ca  marturisirea  credintei  de  la  Fericitul  episcop  Teofil  ai  invatat-o;

Bucura-te,  ca  vrajmasia necredinciosilor  fata de Dumnezeu, la  pamant  ai  surpat-o;

Bucura-te,  izvor al darurilor neimputinat;

Bucura-te,  al barbatiei dreptar  prea adevarat;

Bucura-te,  floarea  cea  sadita  de  Hristos  pe  pamantul  nostru  stramosesc;

Bucura-te,  steaua  care  ai  luminat  cu  stralucirea  credintei pe  strabunii  neamului  romanesc;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  3

Primind  din  cer  putere  prin  Crucea  lui  Hristos, te-ai aratat  voievod  vestit, intelepte Nichita, ca nu te-ai increzut in  cai, nici in  arma pamanteasca, nici  in  carul  de  razboi, ci in harul lui Dumnezeu, Caruia si canti:  Aliluia!

 

Icosul  3

Avand  simtirile  sufletului  tau  intraripate  catre  Hristos  Mantuitorul, mucenice  Nichita, ai  respins cu tarie desertaciunea  nedumnezeirii  paganilor, cu  gura  de  Dumnezeu  cuvantatoare; pentru aceasta auzi de  la  noi:

Bucura-te,  cel  ce  ai  dispretuit  lumea  cea  cazuta  in  pacat;

Bucura-te,  cel ce jertfele  idolesti  le-ai  scuipat;

Bucura-te,  ca  ai  aratat puterea  Mantuitorului;

Bucura-te,  ai  calcat  mandria stapanitorului;

Bucura-te,  biruinta  preavestita  a  Bisericii  lui  Hristos;

Bucura-te,  sabie  nevazuta   impotriva  tiranului  necredincios;

Bucura-te,  ca  te-ai  salasluit  impreuna  cu   ostile  mucenicilor;

Bucura-te,  ca  te  veselesti  impreuna  cu  cetele  dreptilor;

Bucura-te,  cel  prin  care de  primejdii  ne  izbavim;

Bucura-te,  cel  prin  care  har  dumnezeiesc  primim;

Bucura-te,  cel  ce  n-ai  tinut  seama  de  vrednicia  ostaseasca;

Bucura-te,  cel  ce  te-ai  impartasit  de  marire  in  ostirea  cereasca;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  4

Plin  fiind  de ravna  pentru  adevar, Nichita, ai urat  oastea  cea  de  jos  si  ai  ostasit  lui  Hristos, luand, precum  este  scris, toata  intrarmarea  Duhului, strigand cu  vrednicie: Aliluia!

 

Icosul  4

Ai  fost  adus  legat  inaintea  tiranilor, mucenice, chemarea  ta  cu  barbatie  vestind,  si  ai  marturisit  numele  lui  Hristos  in  fata  judecatorilor  nedreptatii, Nichita, veselindu-te. Pentru aceasta  strigam  tie  unele  ca  acestea:

 

Bucura-te,  dumnezeiesc  voievod  nebiruit;

Bucura-te,  purtator  de  cununa preacinstit;

Bucura-te,  floarea  cea  aleasa  a  credintei  in  Iisus;

Bucura-te, comoara  imparatiei  celei  de  sus;

Bucura-te, gura  de  Dumnezeu  invatata  a  tainelor  crestinesti;

Bucura-te, limba  de  Dumnezeu  purtatoare  a  indurarii  dumnezeiesti;

Bucura-te, ca  la  chinuri  dureroase ai  fost  dat;

Bucura-te, ca  arderea  cuptorului ai  rabdat;

Bucura-te, ca  acum  impreuna  cu  mucenicii  in  slava  locuiesti;

Bucura-te, ca  esti  partas  impreuna  cu  toti  Sfintii  de  bunatatile  ceresti;

Bucura-te, mireasma  dragostei  de  cele  vesnice;

Bucura-te, schimbarea  nebuniei  celei  potrivnice;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  5

Statuilor  celor  neinsufletite  ale  relei-cinstiri  nevrand  sa  jertfesti, Nichita, ca  un  intelept, ti-a  fost  biciuit  foarte  tare  trupul  si  din  rautate ai  fost  inchis  in  temnita, pe  care  insa  ai  facut-o  palat  luminos  lui  Dumnezeu, cantand: Aliluia!

 

Icosul  5

Tare  te-ai  aratat  mai intai  in  razboaie, dar  mai  apoi  mai  tare, Patimitorule, in luptele  muceniciei  si  ai ranit  pe  vechiul  vrajmas  cu  ranile  tale  mucenicesti, pentru  care  auzi de  la  toti  asa:

Bucura-te, cel  ce  L-ai  marturisit pe  Hristos;

Bucura-te, cel  ce  ai  lepadat  momirile  ighemonului  celui  mincinos;

Bucura-te, diamant  nepretuit  al  rabdarii  in  nevointe;

Bucura-te, aur  de  mult pret  al  dreptei  credinte;

Bucura-te, cel  stralucit  cu  lumina  cunostintei  de  Dumnezeu;

Bucura-te, cel  mistuit  in  suflet  de  dorul  Domnului  tau;

Bucura-te, ca  ai  fost  ars  cu  cruzime in  cuptor;

Bucura-te, ca  ai  fost  incununat  cu  cununa  de  invingator;

Bucura-te,  stea  decat  stelele mai  stralucitoare;

Bucura-te, luminator  care  rasfrangi  razele  vesnicului  Soare;

Bucura-te, cel  ce  pe  dusmanii  Crucii i-ai  biruit;

Bucura-te, ca  in  chinuri pe  Hristos  L-ai  slavit;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  6

Slava  lumii  intru  nimic  ai  socotit-o, viteazule  voievod  Nichita, si  ocara lui  Hristos  ai  purtat  in  trupul  tau  prin  har, ca  ai  mers  pe  urmele  Lui, strigand : Aliluia!

 

Icosul  6

Prin  cuvintele  tale, pe  care  Mangaietorul  Duh  ti  le  dadea  sa  le  graiesti  cu  multa  intelepciune, Nichita,  cu  buna  credinta  ai  rusinat  cugetarea  cea  fara  de  minte  a   necredinciosului  stapanitor  Atanaric; pentru  aceasta, cu  intelegere  iti  strigam:

Bucura-te, nicovala  curajului  in  patimire;

Bucura-te, piatra bunei statornicii in  marturisire;

Bucura-te, cel  ce, asemeni  lui  David, ai  aratat  ca  demoni  sunt  zeii  paganilor;

Bucura-te, caderea  nelegiuitilor  si  a  vrajmasilor;

Bucura-te, oglinda  preastralucitoare  a  rabdarii  celei  nesfaramate;

Bucura-te, cununa  impodobita  cu  aur  a  vietuirii  curate;

Bucura-te, ca  pe  drumul  muceniciei te-ai  incumetat;

Bucura-te, ca  mostenitor  al  Edenului te-ai  aratat;

Bucura-te, al lui Hristos urmator si  purtator  de  Dumnezeu;

Bucura-te, cel ce ai  patimit  de  la  gotii pagani, impreuna cu  Sfantul  Sava  de  la  Buzau;

Bucura-te, gradina  florilor  duhovnicesti  ale  virtutilor  crestine;

Bucura-te, faclie  purtatoare de  lumina  pentru  cei  ce  cu  evlavie  vin  catre  tine;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  7

Fiind  biciuit, Mucenice Nichita, nu  te  tanguiai  ca  patimeai, ci  pe  Dumnezeu Il  slaveai, bucurandu-te, si  strigai  luminat: O, nelegiuitilor, eu  sunt  ucenic  al  lui  Hristos, al  Celui  ce  izvoraste  nepatimire  din  cinstita  Sa  Patima, celor  ce  striga : Aliluia!

 

Icosul  7

Ascultand  de  legea  cea  purtatoare  de  viata  a  lui  Dumnezeu, ai  rabdat  nebunia  celor  fara  de  lege  si  te-ai  sfintit  pe  tine  insuti  ca  o  jertfa  bineplacuta  lui  Dumnezeu, in  arena  muceniciei, Nichita, sfintind pe cei ce striga :

Bucura-te, jertfa  credintei  celei  bune;

Bucura-te, slava  Bisericii  strabune;

Bucura-te, chip  al  bunei  statornicii  sufletesti;

Bucura-te, palat al adevaratei  barbatii  duhovnicesti;

Bucura-te, cel  ce  arati  minte  intreaga  marturisind  adevarul  cu  staruinta;

Bucura-te, cel  ce  te-ai  aratat  iscusit  cu  fapta, patimind  pentru  credinta;

Bucura-te, ca  inselaciunea  si  slava  lumii  le-ai  trecut  cu  vederea;

Bucura-te, ca  mintea  spre  vederea  frumusetilor  ceresti  ti-ai  pregatit-o cu  privegherea;

Bucura-te, lucrarea vietii  celei  indumnezeite;

Bucura-te, odor  al  desfatarii  celei  sfinte;

Bucura-te, cel  prin  care  Stapanul  Hristos  este  laudat;

Bucura-te, cel  prin  care  diavolul  este  cu  totul  alungat;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  8

Aratandu-te  insuti  lucrator  de  semne  si  minuni  preamari, de  nevointe  purtatoare  de  biruinta  si  de  lupte  neobisnuite, in  vremea  muceniciei  tale  celei  neclintite, Nichita, pe  cei  necredinciosi  i-ai  uimit, iar  pe  cei  credinciosi  i-ai  incredintat  a  striga: Aliluia!

 

Icosul  8

Cu  totul  fiind  impodobit  cu  stralucirea  cea  in  chip  de  fulger  a  marturisirii  tale, Nichita, prin ravna  bunei-credinte, ai  intrat  in  focul  cel  neacoperit  al  cuptorului  si  in  el  ai  facut  cenusa  inselaciunea; pentru  care  iti  strigam:

Bucura-te, buna  mireasma  a  credinciosilor;

Bucura-te,  purtator de faclie  al  muritorilor;

Bucura-te, iubitor  al  Imparatiei  celei  nesfarsite;

Bucura-te, primitor  al  slavei  celei  desavarsite;

Bucura-te, partas  al  bunatatilor  Duhului;

Bucura-te, daruitor  duhovnicesc din darurile  Harului;

Bucura-te, ca  in  lume  cu  mult  curaj  te-ai  luptat;

Bucura-te, ca  in  locasurile  ceresti  acum  ai  intrat;

Bucura-te, ca  porti  numirea    biruintei  celei  nemincinoase;

Bucura-te, salas  al  bucuriei  nespuse  si  nestricacioase;

Bucura-te, partas  la  viata  veacului  ce  va  sa  fie;

Bucura-te, cel  ce  ne  aduci  si  noua  neasteptata  bucurie;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  9

Arzand  cinstirea  idolilor  cea  stricatoare  de  suflet, prin  arderea  ta  de  foc  in  cuptor, Mucenice  Nichita,  ai  picurat  in  chip  tainic  roua  cea  sfanta  a  harului  in  inimile  credinciosilor,  care  impreuna  cu  tine  striga  fara  tacere: Aliluia!

 

Icosul  9

Cu  statornicie curajoasa  ai  stat  in  mijlocul  cuptorului  aprins, Nichita, caci  focul  Mangaietorului  s-a  facut  tie  racorire  si  roua; pentru  aceasta  cei  ce  te-au  vazut  cu  mare  glas  strigau:

Bucura-te, cunoscator  al  credintei  celei  drepte;

Bucura-te, lucrator  al  vietuirii  celei   bune  si  intelepte;

Bucura-te, salas  stralucit  al  intelegerii  duhovnicesti;

Bucura-te, psaltire  dumnezeiasca  de  cantari  mucenicesti;

Bucura-te, cel  ce  in  cuptor  ai  fost  cercat  si  mai  mult  decat  aurul ai  stralucit;

Bucura-te, ca  rasplata  patimitorilor  ai  ravnit;

Bucura-te, ca  basmele  gotilor  le-ai  adus  la  tacere;

Bucura-te, ca  pazind  Legea  lui  Hristos, ai  vestit-o  cu  putere;

Bucura-te, cel  ce  ai  taiat  glasul  cel  semet  al  ateilor;

Bucura-te, ca  ai  dezradacinat  cinstirea  cea  pierzatoare  a  zeilor;

Bucura-te, cel  ce  ai  fugit  de  cursele  inselatoare  ale  acestui  veac  trecator;

Bucura-te, ca  ai  trecut  la  ceruri  in  caruta  de  foc  a  patimirii, ca  un  biruitor;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  10

Cununa  nemuririi  din  cer  ai  primit-o,  ars  in  foc  savarsindu-ti  nevointele  si  te-ai  apropiat  in  chip  stralucit  de  racorirea  cea  nemarginita, o, Nichita, unde, bucurandu-te  impreuna  cu  cetele  Mucenicilor, strigi : Aliluia!

 

Icosul  10

Cinstitul  tau  trup, ca  pe  al  unui  muritor  de  rand  l-au  aruncat  barbatii  cei  varsatori de  sange, dar  in  chip  minunat  s-a  facut  cunoscut  printr-o  stea  cereasca  prietenului  tau  Marian, care  striga  tie, mult-patimitorule, cu  veselie:

Bucura-te, pilda  de  neclintita  rabdare;

Bucura-te, sfesnic  al  nepatimirii, cu  raze  ca  de  soare;

Bucura-te, cel  ce  izvorasti  tamaduiri  celor  neputinciosi;

Bucura-te, cel  ce  imparti  harisme  celor  credinciosi;

Bucura-te, ca  ai  risipit   seceta  nestiintei;

Bucura-te, ca  ai  umilit  pe  slujitorii  necredintei;

Bucura-te, lauda  tuturor  ortodocsilor  crestini;

Bucura-te, ocrotitorul  celor  ce  vietuiesc  printre  straini;

Bucura-te, cel  ce  prin  osteneli  ai  supus  patimile  trupului;

Bucura-te, cel  ce  prin  rugaciuni  te-ai  facut  salas  al  harului;

Bucura-te, cu  cei  26  de  mucenici  goti, patimitori  pentru  Hristos;

Bucura-te, impreuna  cu  Sfantul  Sava  si  cu  Ierarhul  Teofil  cel  drept-credincios;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  11

Purtatorule  de  chinuri, cu  cantari  de  biruinta  si  cu  miruri  inconjurand  sfantul  tau  trup  binecredinciosul  Marian, l-a  adus  in  cetatea  Mopsuestiei, ca  pe  o  comoara  cereasca  a  harului   pentru  cei  ce  striga: Aliluia!

 

Icosul  11

Potrivit  numelui  tau  stralucind  in  lupta  muceniciei, ai  primit  de  la  Dumnezeu  rasplata  biruintei, si  ai  fost  stralucit  cu  lumina  cea  neinserata  a  indumnezeirii, preafericite  Nichita, luminand  pe  cei  ce  striga:

Bucura-te, chipul  statorniciei  depline;

Bucura-te, pilda  bunei  indrazniri  crestine;

Bucura-te, salasul  cugetului  vitejesc;

Bucura-te, ostasul  Imparatului  ceresc;

Bucura-te, ca  lumina  vietii  tale  a  stralucit  inaintea  tuturor;

Bucura-te, ca  vazandu-te, oamenii  slaveau  pe  obstescul  Ziditor;

Bucura-te, ca  prin  foc  te-ai  adus  jertfa  ca  o  ardere  de  tot;

Bucura-te, ca  prin  mucenicie  ai  chemat  la  Hristos  tot  poporul  got;

Bucura-te, cel  prin  care  primim  vesti  de  bucurie;

Bucura-te, a  credintei  neclintita  marturie;

Bucura-te, partas  al  desfatarii  celei  ce  va  sa  vina;

Bucura-te, raza  dumnezeiestii  straluciri  de  lumina;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  12

Imbogatindu-te  cu  darul  minunilor, Mucenice  Nichita, ca  un  preabun  ostas  al  lui  Hristos, vindeci  boli  grele, izbavesti  din  primejdii  si  feresti  de  necazuri  pe  cei  ce  cu  credinta  tare  se  sarguiesc  la  biserica  ta  si  striga: Aliluia!

 

Icosul  12

Psalmodiind  intru  cei  de  sus  cantarea  cea  nesfarsita, impreuna  cu  toti  Sfintii, Nichita, neincetat  roaga  cu  indraznire  pe  Imparatul  a  toate, ca  sa  ne  invrednicim  de  viata  cea   mai  buna  noi, cei  ce  cu  credinta  strigam:

Bucura-te, inspirat  cantaret  al  harului;

Bucura-te, ca  vadesti  armonia  Duhului;

Bucura-te, preabun  luptator  si  vestit  purtator  de  biruinta;

Bucura-te, mucenice  de  mii  de  ori  biruitor  prin  credinta;

Bucura-te, lauda  cea  indreptatita a  Bisericii  Rasaritului;

Bucura-te, preamare  cantare  de  biruinta  a  adevarului;

Bucura-te, ca  rauri  de  minuni  noua  ne  izvorasti;

Bucura-te, ca  toata  lucrarea  demonilor  o  zadarnicesti;

Bucura-te, al  credinciosilor  ocrotitor  neadormit;

Bucura-te, aparator  al  nostru  neclintit;

Bucura-te, cel  prin  care  bolile  sunt  vindecate;

Bucura-te, cel  prin  care  patimile  sunt  alungate;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta!

 

Condacul  13

O, Mucenice  Nichita, voievod  cu  nume  de  biruinta, invingatorule  al  inselaciunii, purtatorule  de  biruinta, primeste  cantarea  aceasta, adusa  din  buze  intinate, mult-patimitorule, si  izbaveste  cu  solirile  tale  de  focul  gheenei  pe  cei  ce  striga: Aliluia!(de  trei  ori)

 

Apoi  iarasi

Condacul  1

Infrumusetat  fiind cu  minunata  numire, ai  aratat-o pe  aceasta  adeverita  in chip stralucit prin  patimire, Mare  mucenice  Nichita. Pentru  aceasta, fiind impodobit cu  diadema  biruintei, nu inceta, cu rugaciunile  tale, a  ocroti  pe  cei  ce-ti  striga: Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta !

 

Icosul  1

Ingerii  cu  oamenii  cantare de  biruinta  aduc  tie  neincetat, mult-patimitorule  Nichita, ca  muceniceste  nevoindu-te  pe  pamantul  romanesc, ai  castigat  semn  vesnic  de  biruinta, cu  impreuna-lucrarea harului, pentru care si auzi acestea:

Bucura-te, rabdatorule de  chinuri   preamarit;

Bucura-te, purtatorule  de  cununa  mult  vestit;

Bucura-te,  certarea   necredintei  gotice;

Bucura-te,  lauda  Bisericii noastre  apostolice;

Bucura-te,  casa  de  Dumnezeu  cladita  a virtutilor  crestinesti;

Bucura-te,  salas preasfintit de  daruri  mucenicesti;

Bucura-te,  ca inaintea  ucigasilor  tirani ai stat;

Bucura-te,  ca in  chinuri  tare  te-ai aratat;

Bucura-te,  cel  prin  care inselarea se  nimiceste;

Bucura-te,  cel  prin care Ziditorul se proslaveste;

Bucura-te,  sfesnic al  tariei  nestramutate;

Bucura-te,  arzator  al  rautatii   idolatre;

Bucura-te, Mare Mucenice  Nichita, cel  cu  nume  de  biruinta !

Rugaciunea de luni, să-ți meargă bine toată săptămâna

 

Luni dimineața, rugăciunea te ajută. Ca să-ți meargă bine toată săptămâna, este indicat să-ți începi ziua de luni cu o rugăciune menită să țină departe energiile negative și să-ți dea putere.

Începe săptămâna cu o rugă, cea mai bună modalitate de a te feri de toate relele, spun preoții. Așa că rezervă-ți câteva minute și rostește aceste rânduri. Rugăciunea de luni este cea mai puternică si reușește să încarce orice credincios cu energia divină de care are nevoie pentru o săptămână bună. Rugăciunea rostită luni dimineața este o cale de îndepărtare a gândurilor rele, a temerilor și de împăcare cu sinele.

Atât pe plan personal, cât și profesional, rugăciunea de luni are efecte mari în special dacă este spusă din suflet. Preoții recomandă această rugăciune în fiecare zi a săptămânii, începând de luni, chiar de dimineață. Dacă îți dorești o apropiere de Dumnezeu, rugăciunea este cea care te ajută să simți prezența Lui. Rugăciunea de luni este o modalitate prin care poți fi mai aproape de Iisus Hristos. Este important să rostiți rugăciunea de luni dimineața înainte de masă.

Rugăciunea de luni dimineața

„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă să mă las la o parte de mine. Că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac și astfel să Te pierd pe Tine. Doamne, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer. Ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci păcătuiesc mereu.

Cu adâncă umilinţă recunosc şi mărturisesc, că în toată ziua păcătuiesc contra iubirii Tale Dumnezeieşti. Deci, astăzi, că este luni şi începutul săptămânii, mă rog cu umilinţă îndurării Tale celei mari: iartă-mi păcatele cele de voie şi fără de voie, şi-mi ajută să pun început bun şi să port mai multă grijă de sufletul meu, pentru care ai răbdat atâtea dureri la Sfânta Ta Răstignire!

Astăzi, că este luni și începutul săptămânii, mă rog pentru îndurarea Ta. Iartă-mi păcatele cele de voie si fara de voie. Și-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu. Pentru care ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire! O Doamne, astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugându-Te să fie voia Ta cu mine, după plăcerea Ta.

Doamne, ajută-ne!

Iartă-i pe cei vii și pe cei răposați și pe toți ne învrednicește de mărirea Ta în rai. La aceasta pun mijlocitori pe Sfintii Tai ingeri, catre care zic: O, cerestilor ajutatori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc, pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele noua, nevrednicilor si pacatosilor. Scutiti-ma de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea, stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine maririi Fetei lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo, pentru purtarea de grija ce ati avut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.”

Rugăciunea de luni – Varianta calugarilor de la Muntele Athos

”O, veșnice Dumnezeule, Doamne Iisuse Hristoase, cu adâncă  și mare smerenie a inimii mele cunosc și mărturisesc că greșesc, în toate zilele, dumnezeiștii Tale dragoste. Pentru aceasta astăzi, că este luni și începutul săptămânii, cer ca să îmi lași păcatele și să mi le ierți, rugându-mă cu smerenie milostivirii Tale celei mari să-mi dai dar să pun început bun, să port grijă și să ostenesc pentru sufletul meu, pentru care ai petrecut atâtea osteneli și ispite la sfânta Ta răstignire, ca să mântuiești zidirea Ta. Și Te rog, Dumnezeul meu și Ziditorul meu, să mă întemeiezi de astăzi înainte spre bine până la sfârșitul vieții mele, întru cinstea și mărirea împărăției Tale și pentru mântuirea mea.

O, Doamne, astăzi îți dau sufletul meu și trupul meu și voința mea, rugându-te să se facă voia Ta întru mie precum îți place; dă-mi îngăduială să pot răbda și mă pedepsește aici întru această lume după mila Ta, iar nu în cealaltă viață.

Și iartă pe cei vii și pe cei morți după rugăciunile Sfintei Tale Biserici, și mă învrednicește și pe mine și pe ceilalți, să ne bucurăm de strălucirea Ta în rai;

O, cerești slujitori și slugi ale lui Dumnezeu, păzitori ai oamenilor și vrăjmași ai diavolilor, mă închin vouă, fericitelor duhuri, și mă bucur de mărirea voastră, căci pururea stați neadormiți întru voințele Dumnezeului nostru cu multă grijă și credință, voi pururea căutați și nu dormiți, pururea slujiți și nu osteniți, pururea luptați și pururea biruiți, și nu este alta grija voastră, fără numai să depărtați pe vrăjmașii lui Dumnezu de la zidirea Lui; o, binecuvântați păzitori ai oamenilor, mă închin vouă  și vă mulțumesc pentru ajutorul cel de toate zilele ce ne dați, pentru povățuirea ce ne faceți, pentru darul ce-l cereți adesea de la Dumnezeu pentru noi, și deosebi vă binecuvântez pentru grija ce aveți pentru mine, nevrednicul și păcătosul; o, sfinte îngere, păzitorul sufletului meu, și tu Mihaile Arhanghele, ajutorul meu, nu vă scârbiți de mine, nici nu mă lăsați părăsit, ci mă păziți ziua și noaptea, pănă îmi voi da cu bună pocăință sufletul în mâinile lui Dumnezeu, Ziditorul meu, măcar că eu nu vă ascult, nici primesc luminările și povățuirile ce îmi faceți pentru folosul meu; însă vă rog să aveți grija sufletului meu și să opriți puterea vrăjmașului, pentru ca să nu mă împresoare; și să mă mântuiți de toți vrăjmașii cei văzuți și nevăzuți, pentru ca să nu mai greșesc de acum înainte în fața Dumnezeului meu; și să mă învredniciți să vă văd la moartea mea și să stați împrejurul meu, și să-mi mântuiți sufletul meu, și să-l duceți în ceruri; să se închine măririi feței lui Dumnezeu și să vadă bucuria sfinților Lui, pentru ca să am pricină să vă mulțumesc acolo pentru purtarea de grijă ce ați avut pentru mine, și să spun binele vostru cu glas neîncetat în vecii vecilor. Amin.”

Rugăciunea de luni rostita de calugarii de la manastirea Putna

„Preaputernice Doamne Dumnezeule, îmi aduc aminte că te-ai născut om din Sfânta Fecioară în peșteră. Și ai fost vândut pe treizeci de arginți de ucenicul Tău cel viclean.

Pentru ca să ne răscumperi pe noi păcătoșii din mâinile diavolului. Te rog să Te milostivești asupra mea, păcătosul! Și să mă răscumperi și pe mine, vânzătorul și de toate zilele ucigașul. Și aceasta să o faci, pentru ca să cinstesc nașterea Ta cea sfântă. Și să mă închin Dumnezeirii Tale.

Dă-mi, Doamne, iertare păcatelor mele celor multe, și putere să stau împotriva relelor trupului și ale sufletului. Primește această mică a mea rugăciune și smerita mea voință, că mă întristez pentru că Te-am întristat și mă amărăsc pentru că te-am amărât fără de număr.

Încă mă aduc pe mine Ție, și de voia mea mă dau în mâinile Tale, pentru ca să mă pedepsești precum mi se cade și să mă tămăduiești cu ierburi amare, ca un doctor bun precum vei vrea, pentru că altul nu poate să mă vindece, fără numai Tu, Dumnezeul meu și Ziditorul meu.

La Tine drept aceea am toată nădejdea mea, crezând că precum ai primit să te vinzi pentru mine, așa îmi vei dărui și acum mila Ta să mă răscumperi din veșnica muncă și să mă pui întru împărăția Ta.

Amin!”

Rugăciunea de luni – varianta recomandata de Arsenie Boca

„Ție, Iubitorule de oameni, mă închin și-Ți mulțumesc foarte pentru Darurile cele mari. Pe care le-ai făcut și le faci tuturor. Inima mi se bucură și se desfătează când stau și cuget. Cum că numai Tu ești Dumnezeu Atotputernic. Încât nicio bunătate și nicio mărire nu-Ți lipsește. Tu ești Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Numai pe Tine Te cunosc Dumnezeu adevărat. Te mărturisesc și Te măresc. Ție mă închin și-Ți servesc pururea, cu toata inima si cu toata puterea.

Părinte Sfinte, îndură-Te de noi!

Mult indurate Stapane! Rogu-Te sa uiti pacatele mele cele multe, dupa multimea indurarilor Tale. Multumesc din toata inima pentru bunatatile ce-mi trimiti in toate zilele, mai vartos insa pentru rabdarea Ta cea mare, ca nu m-ai pedepsit dupa multimea pacatelor mele, ci astepti cainta mea, ca un iertatoriu atotbun si indurat.

Doamne Iisuse Hristoase, da-mi Darul ca sa petrec bine si crestineste in aceasta saptamana si sa nu mai pacatuiesc Tie, nici cu cugetarea, nici cu cuvantul si nici cu fapta, intru marirea si onoarea Invierii Tale celei de a treia zi si a venirii Duhului Tau celui Sfant asupra Apostolilor.

Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, preabunule Stapane, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indrept cu marturisirea; iar in ceasul mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de imparatia Ta cea vesnica.

Duhule sfinte, dă-mi Darul și acoperământul Tău!

Doamne Iisuse Hristoase, cu adanca umilinta recunosc si marturisesc ca in toata ziua pacatuiesc contra iubirii Tale dumnezeiesti. Deci, astazi, ca este luni si inceputul saptamanii, ma rog cu umilinta indurarii Tale celei mari: iarta-mi pacatele cele de voie si fara de voie si-mi ajuta sa pun inceput bun si sa port mai multa grija de sufletul meu, pentru care Ai rabdat atatea dureri la Sfanta Ta Rastignire!

O, Doamne ! astazi iti dau sufletul si trupul meu si vointa mea, rugandu-Te sa fie voia Ta cu mine dupa buna placerea Ta. Pedepseste-ma, Doamne, dupa indurarea Ta, in aceasta lume, iara nu in cealalta viata, si iarta pe cei vii si pe cei raposati, pentru rugaciunile Sfintei Tale Biserici si pe toti ne invredniceste de marirea Ta in Rai.

O, cerestilor servitori si pazitori ai oamenilor, voua ma inchin si va multumesc pentru ajutorul si conducerea ce ne-o dati in toate zilele, noua, nevrednicilor si pacatosilor!

Izbaviti-ma de vrajmasii cei vazuti si de cei nevazuti, ca sa nu mai pacatuiesc de acum inaintea Dumnezeului meu! Invredniciti-ma sa va vad la moartea mea stand in jurul meu si sa duceti sufletul meu in cer, ca sa se inchine Maririi Feței lui Dumnezeu, iar voua sa va multumesc acolo pentru purtarea de grija ce ati facut pentru mine si binele vostru sa-l spun cu glas neincetat in veci. Amin.”

Rugăciuni de luni dimineața

Toată lumea știe că rugăciunea la începutul săptămânii este de mare folos. Rugăciunea de luni dimineața trebuie rostită în primele clipe de când te-ai trezit, pentru ca efectul ei să te acopere întreaga săptămână.

”Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”

Rugăciune la Sf. Mina – grabnic ajutatoare cand ai necazuri -autor Parintele Arsenie

 

La Sfântul Mina vin să se roage oameni cu diverse probleme. Nu doar cei cau au fost păgubiţi caută să le meargă bine, ci şi cei care vor să îndepărteze gândurile şi faptele rele ale duşmanilor. Sfântul Mare Mucenic Mina, sărbătorit de credincioşii ortodocşi în fiecare an pe 11 noiembrie, este protectorul casei şi al celor păgubiţi. Pelerinii care merg să se roage la sfintele sale moaşte rostesc o rugăciune către Sfântul Mina.

Fetele urmează şi ele acelaşi ritual cu lumânările în speranţa că inimile celor doriţi se vor întoarce spre ele. Tot în această zi se plătesc sărindare şi acatiste pentru măritiş, pentru împlinirea blestemelor şi aflarea unor taine. Este apărătorul păgubiţilor, celor care sunt prădaţi de hoţi. Mai mult decât atât, se spune că cine se roagă la acesta şi are o pagubă, imediat hoţul va fi prins şi I se va restitui bunul furat.

Rugaciune pentru Sfantul Mina, ocrotitorul păgubiţilor ajutatoare la ceas de necaz si orice probleme

O, preasfinte și întru tot lăudate, Mare Mucenice Mina, și de minuni făcătorule; primește această rugăciune de la mine nevrednicul robul tău, căci către tine ca la un adevărat izvor de tămăduiri și grabnic folositor și ajutător preaminunat scap eu ticălosul și către sfânt chipul icoanei tale cu lacrimi fierbinți mă rog ție: vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia și ticăloșia mea; vezi bubele și rănile trupului și sufletului meu.

De aceea am aceasta rugaciune, fericite și sfinte Mina, grăbește de mă ajută cu neîncetatele și sfintele tale rugăciuni și mă sprijinește pe mine robul tău. Ia aminte la suspinele mele și nu mă trece cu vederea pe mine ticălosul și scârbitul, că știu, sfinte al lui Dumnezeu, că de ai și pătimit suferințe grele și chinuri înfricoșătoare de la cei fără de lege pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferințe astăzi viețuiești luminat și ai aflat dar de la Dumnezeu, fiidcă ne-am încredințat că și după mutarea ta din viața aceasta trecătoare, cine a năzuit la sfântă biserica ta și cu credință ți s-a rugat, nu a rămas neajutat.

Că cine te-a chemat pe tine întru ajutor și nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni făcătorule, și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine în pagube fiind și alergând spre ajutorul tău, nu i-ai descoperit paguba lui?

Minunile și ajutorul tău m-au făcut și pe mine ticălosul și scârbitul, ca să alerg la ajutorul tău. Am auzit de neguțătorul acela din pământul Isauriei, care venea la biserica ta spre rugăciuni, nu numai că ai vădit pe ucigașul său și l-ai scos din paguba lui dându-i îndărăt punga cu galbeni; dar, o! minune, că și din mort și tăiat în bucăți, tu l-ai vindecat și l-ai făcut sănătos.

Asemenea și lui Eutropie, din mare i-ai scos sluga cu vasul cel de aur ținut în mâini, fiindcă îl făgăduise bisericii tale. Tot așa și femeia Sofia, care venea spre închinare în sfânt locașul tău, nu numai că a fost izbăvită de ostașul acela ce o silea spre păcat, dar și pe ostaș, după cuviință l-ai certat. La fel și șchiopul care venea la sfântă biserica ta spre închinare, cu rugăciune îndată l-ai tămăduit. Asemenea și femeii celei mute, i-ai deschis graiul și vorbea curat.

De asemenea atunci când evreul dăduse prietenului său creștin o pungă cu glabeni, pe care creștinul tăgăduia că a primit-o, jurând pentru aceasta chiar în biserica ta, tu nu numai că ai izbăvit pe creștin de jurământ, dar și evreul, văzând minunea ta, a crezut întru tine și a venit la credința creștină. Aceste minuni ale tale, sfinte, m-au făcut și pe mine a crede că la orice facere de bine ești gata ajutător și grabnic folositor și minunat.

De aceea încredințat sunt că tot cel ce aleargă la tine, cerând cu credință ajutor, nu-l treci cu vederea. Pentru aceasta și eu cred că tu același ești, sfinte, ca atunci și astăzi, că oricine a alergat la tine nu s-a întors neajutat. Pentru aceeea și eu acum, fiind scârbit și în pagubă, alerg la tine cu credință și cu lacrimi, îngenunchind, și mă rog ție, Sfinte și Mare Mucenice Mina, ca să te rogi pentru mine păgubașul și scârbitul, lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea mucenicească, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri.

Către Acela roagă-te ca să fiu și eu ajutat și miluit pentru rugăciunile tale, și din pagube și necazuri izbăvit, ca să laud și bine să cuvântez și să slăvesc întrutotlăudatul și preaputernicul nume al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune grabnic ajutătoare către Sfântul Mare Mucenic Mina:  

„Preasfinte şi întru tot lăudat Mare Mucenic Mina, de minuni făcătorule, primeşte această rugăciune de la mine, nevrednicul robul tău, căci către tine, ca la un adevărat izvor de tămăduiri şi grabnic folositor cu lacrimi fierbinţi ma rog ţie.

Vezi, sfinte, paguba mea, vezi sărăcia şi ticăloşia mea, vezi bubele şi rănile trupului şi sufletului meu! Mă rog ţie, Sfinte Mina, grăbeşte-te a mă ajuta cu neincetatele şi sfintele tale rugăciuni. Ia aminte la suspinele mele si nu ma trece cu vederea, că ştiu, Sfinte al lui Dumnezeu, că ai pătimit munci grele şi chinuri înfricoşătoare pentru dragostea lui Hristos, dar prin acele suferinte astazi vietuiesti luminat si ai aflat dar de Dumnezeu.

Fiindca ne-am incredintat ca si dupa mutarea ta din viata aceasta trecatoare, cine a nazuit la sfanta biserica ta si cu credinta ti s-a rugat nu a ramas neajutat. Ca cine te-a chemat pe tine intru ajutor si nu l-ai auzit? Sau cine te-a chemat pe tine, de minuni facatorule, si tu l-ai trecut cu vederea? Sau cui, in pagube fiind si alergand spre ajutorul tau, nu i-ai descoperit paguba lui? Minunile si ajutorul tau m-au facut si pe mine sa alerg la ajutorul tau,  să cred ca la orice facere de bine esti gata ajutător şi grabnic folositor.

Şi eu acum, fiind scârbit şi în pagubă, alerg către tine cu credinţă şi cu lacrimi, îngenunchind, mă rog ţie, Sfinte şi Mare Mucenic Mina, ca să te rogi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru mine păgubaşul şi scârbitul, celui ce n-a trecut cu vederea rugaciunea ta cea muceniceasca, ci te-a ascultat si te-a intarit si te-a primit in cerestile locasuri. Roagă-te ca sa fiu si eu ajutat si miluit pentru rugaciunile tale Sfinte Mina, si din pagube si necazuri izbavit, ca sa laud si bine sa cuvantez si sa slavesc intru tot laudatul si preaputernicul nume al Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.”

Moaştele Sfântului Mina se găsesc în Bucureşti şi în Iaşi  

Credincioşii care doresc să se închine la moaştele Sfântului Mare Mucenic Mina pot trece pragul bisericii cu acelaşi nume din Bucureşti. Moastele sfântului au fost aduse aici incepand cu anul 1864 de la Muntele Athos. Credincioşii se pot închina la moaştele Sfântului Mina şi în Catedrala mitropolitană din Iaşi. Aici, printre moaştele celor 32 de sfinţi, se află şi un fragment din moaştele Mucenicului Mina.

Există un singur mod de a ști

 „Există un singur mod de a ști
în ce direcție să mergi.
Trebuie să vă urmați frica.
Ea îți va arăta calea.
A fugi de ceea ce te sperie este un mod de a te rătăci: procedând astfel, te îndepărtezi din ce în ce mai mult de ceea ce cauți.
Dacă vă este teamă să înfruntați acea persoană sau situație, există nodul care trebuie desfăcut.
Acest nod care, dacă este recunoscut și confruntat, vă va oferi cheile libertății!
De acum înainte, așadar, când simțiți frică, disconfort, iritare și îngrijorare, nu fugiți. Continuați să ascultați ceea ce simțiți.
Și, curaj, mergi mai departe pentru a descoperi comoara ascunsă în disconfortul tău.
′′ Cele mai prețioase comori sunt păzite de cel mai teribil dragon.
Pentru a ajunge la comori, trebuie să mergi la dragon... și să-l săruți.”

-Bert Hellinger