Resedinte aristocratice de vara: Castelul Geza Teleki, resedinta de vara a contilor

Castelul Teleki de la Pribilesti, judetul Maramures, are o valoare istorica impresionanta, marcand o parte semnificativa din istoria Ungariei. A fost folosit ca resedinta de vara de catre nobilul Geza Teleki (1843-1913) si fiul sau, Pal Teleki (1879 –1941), conte de Szek, o figura controversata, prim ministru al Ungariei intre iulie 1920 - aprilie 1921 si februarie 1939 - aprilie 1941. Numeroase personalitati ale Ungariei au vizitat castelul verile, bucurandu-se de seri de bal, cand marele salon cu pian de la etaj devenea atractia principala.
Arhitectura i-a fost atribuita arhitectului maghiar Miklos Ybl, emblematic pentru constructiile secolului al XIX-lea din Ungaria, promotor al stilului neorenascentist, insa nu exista o dovada clara in acest sens. Construit la sfarsitul secolului al XVIII-lea, conacul familiei Teleki era inconjurat de un parc de peste 16 hectare. In 1897, a fost modernizat in stil eclectic si extins cu inca un etaj de catre Geza Teleki (1843-1913), scriitor si om politic, pentru scurt timp ministru de interne. Acesta a fost casatorit cu Iren Murati (1852-1941), fiica unui negustor grec instarit. 
Pe langa functiile politice, fiul celor doi, Pal Teleki, a fost geograf, membru al Academiei Ungare de Stiinta. Groful de la Pribilesti a urmarit sa mentina autonomia Ungariei, evitand implicarea tarii in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Este o figura controversata deoarece a semnat o serie de decrete antisemite, intre care numerus clausus (numar limitat in institutiile de invatamant si profesii). In 1938, a fost ministru al culturii si reprezentant al Ungariei la Dictatul de la Viena. In decembrie, semneaza tratatul de prietenie cu Iugoslavia, dar in aprilie 1941 amiralul Miklos Horthy permite trupelor germane sa treaca prin Ungaria spre Iugoslavia, decizie care il va determina, in numele onoarei, sa se sinucida a doua zi. 
Din dosarul de la Institutul National al Patrimoniului aflam ca: In acest conac s-au pastrat operele scrise ale membrilor familiei, actele familiei si o biblioteca renumita. Toate acestea, in timpul celui de al Doilea Razboi Mondial au fost distruse.
Dupa nationalizarea din 1949, castelul a fost folosit in diverse scopuri, inclusiv ca sediu CAP, depozit pentru cereale, sala de cinema si sala de bal. Cu ocazia clasarii ca monument istoric, in 1962, castelul era prezentat astfel: Castelul este amplasat langa drum, cu retragere de 20 de metri. Langa el mai este o casa cu parter. Parcul castelului a fost distrus, fiind folosit drept teren agricol. Cladirea are trei niveluri. Subsolul este numai pe o parte si sub turn. Este din piatra bruta cu boltiri. Parterul are doua intrari pe laturile opuse. Mai este o intrare in turn. Deasupra intrarii principale este un balcon, si pe latura de vest, o copertina de sticla. Intrarea secundara, dinspre est, este formata din trei arcade, cu pridvor deschis, de unde se intra pe trei directii.
La intrarea principala se afla un hol mare, unde este scara, iar etajul are un balcon de jur imprejur. La etaj, din balcon, se intra intr-o camera mare in care tavanul este sustinut de o grinda de ciment si doi stalpi metalici. Celelalte camere au usi la parter si etaj. Ferestrele de deasupra intrarii au in partea superioara un semicerc, celelalte sunt drepte. Sunt doua turnuri, unul cu plan patrat, celalalt circular, ambele avand intrari separate, din exterior. Turnul cu plan patrat are o scara metalica, care urca pentru patru niveluri. Pe latura de est, la ultimul etaj, are balcon. Turnul are coif piramidal cu turnulete la colturi. Turnul cu plan circular comunica cu o scara secundara. Are coif conic. Cele doua intrari la subsol sunt pe langa turnuri.
La etaj, pe coltul de S-E, este un banwindow. Deasupra intrarii secundare la nivelul sarpantei este un fronton. 
Acelasi document descrie materialele de constructie folosite: fundatie si subsol din zid si bolti de piatra bruta, zid portant din caramida, planseu intre parter si etaj din grinzi metalice cu boltisoare din caramida, deasupra etajului, grinzi de lemn cu scandura tencuita, pardoseala din placi de mozaic in hol si parchet de stejar in camere, sarpanta de brad acoperita cu sindrila, turnul patrat acoperit cu tigla, iar celalalt acoperit cu tinichea. Deasupra intrarii principale, exista o copertina din metal si sticla. Dupa caderea comunismului, domeniul nu a fost revendicat de urmasi si a trecut in proprietatea privata a comunei Satulung in anul 2006. Un an mai tarziu, a fost achizitionat de un urmas englez al familiei Teleki, care planuia sa il reabiliteze, insa nu a reusit si l-a vandut ulterior.
Satenii din Pribilesti isi amintesc si astazi de padurea de stejari canadieni care inconjura castelul, cu o umbra deasa care ii inspaimanta chiar si pe timp de zi. Se spune ca in pivnita contele, care era vanator, tinea animale impaiate, inclusiv trofee din Africa: tigri, hipopotami, rinoceri. Astazi, monumentul plin de legende asteapta un proiect pe masura istoriei sale, care sa il readuca la viata. 
https://www.daciccool.ro/romania-mea/articole-despre-romania-mea/9527-resedinte-aristocratice-de-vara-castelul-geza-teleki-resedinta-de-vara-a-contilor