Bună dimineața, lume!

<<Cum e raiul sufletesc?

Nu mai simţi ură ci doar empatie.

Te uiţi în jur şi vezi oameni aflaţi pe acelaşi drum pe care şi tu ai fost.

Începi să înţelegi cum merge procesul şi nu mai vezi duşmani care vor să te distrugă ci vezi oameni care suferă şi devin violenţi pentru că nu ştiu ce să facă cu suferinţa aceasta uriaşă.

Nu îţi mai este frică.

Ştii că ai supravieţuit în iad, nu mai ai niciun motiv de frică acum.

Ştii că şi dacă te-ai întoarce, ai şti ce ai de făcut. Începi să te bucuri de prezent şi să vezi bogăţia din jur.

Nu mai ai regrete legate de trecut şi nici nu te mai agiţi pentru viitor deşi lucrezi zilnic la el.

Simţi recunoştinţă şi apreciere pentru lucruri care au fost tot timpul în viaţa ta dar nu le-ai putut vedea.

Începi să trăieşti o stare de abundenţă interioară care se manifestă şi în lumea materială. Începi să primeşti lucruri doar pentru că meriţi.

Primeşti iubire, atenţie şi cuvinte frumoase zilnic.

Şi apoi, fericit şi mult mai liniştit, ai o realizare bruscă care te îngrozeşte şi intrigă în acelaşi timp. Iadul nu a fost niciodată lumea, sau viaţa, sau întâmplările din ea.

Iadul a fost şi încă este în sufletul tău.

La fel şi raiul.

Demonii din lumea exterioară, precum tata, duşmanii, răul pe care înainte îl vedeai pretutindeni, nu au fost decât o proiecţie pe perete a lumii tale interioare.

Compasiunea şi empatia nu se învaţă peste noapte; lecţiile vieţii nu sunt niciodată simple.

Pe măsură ce ne înălţăm către nemurire, trebuie să intre în joc şi un alt factor: răbdarea.>>