Odată, pe când umbla Mântuitorul cu Sfântul Apostol Petru pe pământ, intrând ei într-un sat, pe casa cea mai frumoasă văzură un duh necurat șezând pe acoperiș și dormind. – Doamne, ce înseamnă asta? – Oamenii din casa aceasta trăiesc în fărădelegi și nepăsare de cele sufletești. De aceea duhul necurat doarme liniștit. Nu se teme de primejdie, pentru că îi are în mâna lui. Mai mergând ei, în jurul unei căsuțe văd o mulțime de duhuri necurate, străjuind și frământându-se. – Dar asta ce înseamnă, Doamne? – În căsuța aceasta trăiesc doi soți și copiii lor. Ei au apucat pe calea mântuirii sufletești. Căsuța lor este plină de rugăciune, de dragoste, de bună înțelegere și de râvnă pentru cele sufletești. De aceea diavolul își dă toată silința să strice mântuirea lor. Aici și-a îngrămădit el greul atacului, pentru că aici se vede în primejdia de a pierde patru suflete și tot aici veghează și sfinții îngeri asupra sufletelor acestea pure.