SOMNUL

 - Sfantul Tihon din Zadonsk
 
Vezi un om care doarme. Aceasta întâmplare îti înfatiseaza doua chipuri: 1) Asemanarea mortii. Cel adâncit în somn este ca si mort: nu vede, nu aude, nu vorbeste si nu face nimic, doar ca viata lui se arata prin suflare. De fiece data când adormim ne facem deopotriva cu cel raposat. 2) În omul care doarme vezi chipul vietii ce va sa vie. Caci precum acesta scapa de toate treburile, ostenelile si grijile sale si uita atunci de nevoi, de nenorociri, de suferinte si boli, nemaisimtind nimic de pe urma lor, ca si cum nu le-ar mai avea, asemenea si cel care s-a învrednicit a primi viata vesnica, se izbaveste de toate ostenelile, nevoile, nenorocirile si suferintele. Iata de ce viata cea fara de sfârsit este numita odihna în Sfânta Scriptura (Evrei 4, 1 si altele), iar în Apocalipsa ni se spune: „Fericiti sunt mortii care de acum înainte mor întru Domnul! Da, graieste Duhul, odihneasca-se de ostenelile lor, caci faptele lor îi însotesc” (Apocalipsa 14, 13). Întâmplarea aceasta te învata: 1) De fiece data când adormi, sa-ti amintesti de moarte, care este asemenea somnului, si prin credinta sa-ti înalti mintea la viata vesnica, acea tihna dulce si fara de sfârsit în care se odihnesc alesii Domnului, si cu credinta sa strigi catre Hristos ca si tâlharul: „Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru Împaratia Ta” (Luca 23, 42). 2) Trezindu-te din somn, sa-I multumesti lui Dumnezeu. 3) Sa te ostenesti în veacul de acum, nevoindu-te întru credinta, ca dupa moarte sa te primeasca odihna.