Vezi ca umbra nu are nimic în sine: nici viata, nici trup, nici miscare, ci doar asemanarea cu trupul; iar când se ascunde soarele, dispare si ea tot atunci. La fel si omul, nimic nu este fara Dumnezeu. Atâta vreme cât Domnul îl tine, îl îndruma si îl lumineaza, el se crede a fi ceva si pare ca este, însa cum îsi ascunde Dumnezeu lumina Sa si îl lipseste de puterea datatoare de viata, omul dispare îndata. Despre aceasta zice Prorocul: „Ca o naluca umbla omul” (Psalmul 38, 6) si „zilele lui ca umbra trec” (Psalmul 143, 4). Dintr-o astfel de întâmplare învata sa-ti cunosti nimicnicia si sa te smeresti, acesta fiind începutul întelepciunii crestinesti.