Pe o vreme grea de iarnă, o mamă trebui să plece la drum cu fetița sa. Soțul o alungase de acasă iar biata femeie trebuia să meargă la părinții ei. Neavând bani, făcea drumul pe jos; de la o vreme, viscolul se înteți. Ajungând-o din urmă o căruță, omul o pofti să urce. Vântul bătea așa de tare, încât mama, de teamă să nu-i înghețe fiica, se dezbrăcă de haina ei groasă și o înveli bine. Merseră cale lungă. Când ajunseră în sat, căruțașul o întrebă pe femeie unde vrea să coboare. Neprimind un răspuns, se întoarse către ea și încremeni: mama nu mai mișca, murise de frig, iar fetița îi zâmbea din învelișul cald. Numai o mamă adevărată poate face o astfel de jertfă.