"Când scânteia dumnezeiască cade în inimă, rugăciunea lui Iisus suflă asupra ei şi face să renască flacăra. Rugăciunea prin ea însăşi nu produce scânteia, dar o ajută. Cum? Reculegând gândurile şi făcând sufletul apt de a rămâne în faţa Domnului şi de a umbla în prezenţa Lui, chemându-L din adâncul inimii. Nu trebuie să ne împotmolim în cuvinte sau în ţinuta corporală, pentru că Dumnezeu priveşte inima. Mulţi îşi îndreaptă preocupările asupra cuvintelor şi posturii trupului şi făcându-şi metaniile sau stând în postura preferată se simt mulţumiţi şi uită de inimă, rămânând goi de har." Sfântul Teofan Zăvorâtul