O poveste de Crăciun rezumat după Charles Dickens

Un bătrân răutăcios și zgârcit pe nume Ebenezer Scrooge stătea în casă lui, într-un Ajun friguros de Crăciun. Angajatul său, Bob Cratchit, tremură de frig în hol, căci bătrânul Scrooge refuză să își cheltuiască banii pentru a cumpăra lemne de foc. Nepotul său, Fred, îi face o vizită unchiului său și îl invită să vină la petrecerea anuală de Crăciun. În aceeași zi, doi oameni îi bat la ușă, rugându-l să contribuie pentru un act caritabil. Atât la solicitare cât și la invitație, bătrânul Scrooge a răspuns la fel: cu venin și răutate, țipând la musafirii săi, când aceștia i-au urat „Crăciun fericit!”. În aceeași seară, după ce bătrânul Scrooge se duse la culcare în apartamentul său rece, acesta se trezește cu o surpriză de zile mari: este vizitat de fantoma fostului său partener de afaceri, Jacob Marley. Marley, cu un aspect palid și trist, îi povestește lui Scrooge despre soarta sa: drept pedeapsă pentru o viață întreagă de lăcomie și egoism, sufletul său a fost acum condamnat să meargă pe Pământ, trăgând după el niște lanțuri grele de metal. Marley îi explică lui Scrooge că încearcă să îl ferească pe acesta de aceeași soarta pe care a avut-o el însuși, apoi îl informează că va mai fi vizitat de alte 3 spirite în orele următoare. Scrooge îl ignoră și cade într-un somn adânc. Se trezește chiar cu câteva clipe înainte că Fantoma Crăciunului Trecut să sosească. O întruchipare ciudată, ca un copil, cu un cap ce strălucea puternic stătea în fața sa. Spiritul îl conduce pe Scrooge într-o călătorie prin care acesta vede zilele de Crăciun din anii anteriori, zilele sale de școală, zilele lui de ucenicie, apoi căsătoria sa și momentul în care soția îl părăsește, deoarece dragostea lui pentru bani nu mai lasă loc sentimentelor pentru o altă ființă. Vizibil mișcat de cele văzute, Scrooge începe să plângă văzând trecutul său, pe care acum ajunsese să îl regrete. Orele trec pe nesimțite și, de nicăieri apare Fantomă Crăciunului Prezent, un uriaș într-o robă verde de blană, ce îl plimbă pe Scrooge prin Londra pentru a-i arăta Crăciunul așa cum are el loc an de an. Scrooge privește pe geamul familiei Cratchit, cea a angajatului său, care pregătea o cină micuță în casă lor modestă. Îl vede și pe fiul olog al lui Bob, micuțul Tim, un băiețel al cărui curaj și modestie îl impresionează pe bătrânul ursuz. Spiritul îl plimbă apoi pe Scrooge la casa nepotului său, unde să poată vedea cum se desfășoară petrecerea de Crăciun. Aici Scrooge privește la o petrecere plină de bucurie și voie bună, motiv pentru care roagă fantoma să stea până la finalul festivităților. Pe măsură ce noaptea trece însă, Fantomă Crăciunului Prezent îmbătrânește și îi arată lui Scrooge doi copii înfometați pe care îi ascundea în pelerina sa: Ignoranța și Nevoia. Fantoma dispare apoi, lăsând locul unei siluete întunecate, cu glugă, căreia nu i se vedea fața. Fantomă Crăciunului Viitor îl conduce pe Scrooge la înmormântarea misterioasă a unui om ce murise recent. Scrooge ia seama la oamenii de afaceri ce discutau despre avuția răposatului, observă niște profitori care îi vindeau obiectele personale pentru bani și privirea plină de relaxare a unui cuplu ce avea datorii către răposatul necruțător. Scrooge, nerăbdător să înțeleagă lecția de la cel de-al treilea spirit, întreabă cum l-a chemat pe bărbatul decedat. După nenumărate rugăminți, Scrooge se trezește plimbat într-un cimitir de spiritul care îi arată piatra funerară și are un real șoc să își citească propriul nume. El imploră atunci Fantomă Crăciunului Viitor să îi schimbe soarta, promițând că se va schimba și din omul zgârcit și egoist va deveni un om ce onorează Crăciunul din toată inima sa. Deodată, Scrooge se trezește în patul său comod, învelit bine. Copleșit însă de sentimentul de bucurie că a reușit să ajungă înapoi în ziua de Crăciun, bătrânul se îmbracă rapid și iese pe străzi, dorind să răspândească spiritul Crăciunului.

Îi duce familiei Cratchit un imens curcan pregătit pentru masa de Crăciun și participă la petrecerea organizată de nepotul său, spre surprinderea acestuia și a altor musafiri. Pe măsură ce anii trec, bătrânul Scrooge se ține de cuvânt și onorează Crăciunul așa cum se cuvine: se comportă cu micuțul Tim ca și cum ar fi propriul lui copil, copleșește oamenii sărmani cu cadouri și își tratează semenii cu bunătate, generozitate și căldură.

Sărbători fericite! (adică sărbători care să vă poarte sufletul în rai, la Răsăritul cel de Sus)