Într-un suflet binecuvântat

Îngenunchea a "n" oară, acolo în acel colţișor binecuvântat de genunchii, lacrimile și minunata candelă care lumina chipul lui lisus acolo ca nici într-o altă biserică mai sfințită.
Era departe de cel mai drag loc al ei, satul cu toate amintirile, copilăria cu tot farmecul ei pe care nimeni niciodată nu ar putea-o etala la adevărata valoare.
Privea în dușumea-o veche; din clipa în care a păşit într-o țară atât de îndepărtată de glia sfântă îşi dorea un singur lucru, să fie înțeleasă ... Atât!
Nu a fost de aceea acel colțişor sfințit de genunchii ei devenise altarul unde speranța prindea aripi.
Ar fi vrut ca sufletul să vorbească, dar cuvintele ei se înecau în lacrimi.
Nu îndrăznea să ridice privirea ca nu cumva să nu ceară prea mult şi totuşi lacrimile au vorbit, iubirea a răspuns cu iubire, şi-a regăsit liniștea, o simțea cum o învăluie, cum simțea această nouă atingere.
Plângea de bucurie și dansa al vieții ultim dans scris doar de ea cu vise şi speranțe.

Într-un suflet binecuvântat, pășește în tăcere, sufletul iubeşte trupul pentru care a venit pe pământ.
Fii unul sau una dintre ei !