Medicina traditionala din Transilvania a mostenit multe retete de leac de la sasi si secui
Chimionul, condimentul secuilor
Nici secuii nu sant mai prejos la medicina traditionala, dar renumita e mai ales gastronomia lor. Bucataria secuiasca se bazeaza pe patru alimente principale: cartoful, varza, carnea de porc si smantana, care-i ajuta sa reziste iernilor geroase. Produsele din porc, ca slanina, caltabosii, carnea afumata la borcan santnt deosebit de populare. Una dintre plantele cele mai populare in secuime este chimionul, care creste spontan din abundenta in depresiunile intramontane. Acest condiment a fost ridicat de secui la rang de leac de mare popularitate. Ei il folosesc mult in mancare, dar stiu si sa-l deosebeasca de chimen . Semintele de chimen pot fi inlocuite cu cele de marar, pe cand chimionul ramane de neinlocuit, fiindca aroma lui nu seamana cu a niciunei alte plante. De fapt, noi le numim impropriu seminte de chimion, in realitate sant fructe. Chimionul este un pic amarui, dar are o aroma distinctiva si bogata. Fructele de chimion contin ulei volatil, lipide, proteine, minerale, amidon, glucide, rezine, taninuri. Favorizeaza eliminarea gazelor intestinale si de stimulare a secretiei enzimelor gastro-intestinale. Calmeaza colicile intestinale si usureaza eliminarea secretiilor bronsice. Chimionul este util in alergii, este antimicrobian, astringent, diuretic (ajuta la eliminarea surplusului de lichide), galactogog (stimuleaza secretia laptelui matern) si vermifug (util impotriva parazitilor intestinali). Pentru insomnie: se presara o lingurita de pudra de chimion pe o banana taiata felii si se mananca seara. Pentru probleme digestive: se fierbe o lingurita de chimion intr-o cana de apa, se adauga o lingurita de suc din frunze de coriandru si putina sare, pentru gust. Se bea timp de cateva zile, inainte de mese.
Pe la sate, leacurile erau cam aceleasi, indiferent daca erai român sau secui. Oamenii se ajutau intre ei si isi imprumutau retete pentru sanatate. Despre cateva remedii pastrate prin satele transilvane se stie ca au fost imprumutate ori de la vraciul sas, ori de la cel al secuilor. ªi prin partile Brasovului avem retete gastronomice si naturiste despre care se stie ca faceau parte din medicina traditionala a acestor etnii. Iata ce tratamente am mostenit de la sasi si secui.
Ceai de menta cu pesmeti
Pentru dureri de burta, sasii foloseau comprese calde cu musetel. Acestea se acopereau cu un prosop mai gros sau cu o patura si se lasau asa 15 minute. In acest timp, se bea ceai de musetel, cu efect antiinflamator. Balonarile, o alta tulburare digestiva, se tratau cu ceai de anason, eficient chiar si pentru bebelusi. Ceaiul se prepara dintr-un sfert de litru de apa fiarta in care se da drumul la o lingurita de seminte macinate, Se lasa la infuzat 10 minute, apoi se bea o ceasca, dupa mancare. Daca pacientul avea stari de voma, se bea ceai de menta si se mancau pesmeti, biscuiti uscati sau o supa mucilaginoasa de ovaz, obtinuta din 20 g de fulgi de ovaz in apa fierbinte. Acest remediu este un tampon pentru acidul gastric excedentar. Pentru diaree, sasii recomandau supa de zarzavat, ca balsam pentru mucoasa. Supa se prepara din doi cartofi si un morcov, pasate si sarate. Cu acest leac, afectiunea era rezolvata natural, fara a lua remedii care constipa. Durerile erau fi alinate cu terci de cartofi: se zdrobeste cu furculita un cartof fiert si se amesteca cu un galbenus si putin lapte fierbinte, pana se obtine un terci, care se intinde apoi pe un tifon sau o panza si se tine 20 de minute pe ochi. Se repeta de 2-3 ori pe zi. Anemicilor, li se recomandau ceaiul de urzica si salata de paralute. Iar pentru starile depresive, se stia ca pojarnita alunga tristetea.
Comprese reci cu branza de vaci
Pentru afectiuni cardiace, vechii sasi masau usor zona inimii cu tinctura de arnica, vreme de 5-10 minute pe zi. Hipertensivilor li se recomanda usturoi, pentru ca aceasta leguma cuata cel mai bine vasele sanguine, dar numai in cantitate mare (1-2 catei proaspeti, zilnic). Hipotensivilor, li se indica reteta pastorului Peter Kneipp. Se toarna trei sferturi de litri de vin alb tare peste 20 g frunze de rozmarin, se lasa sa stea 5 zile si se bea apoi in mod regulat, cate un paharel, la pranz si seara. Rozmarinul va regla puterea de pompare a inimii. In afara de miscare, varicele erau tratate de catre sasi cu impachetari reci cu otet de mere si tinctura de arnica, in proportie de 1:9 si subtiat cu apa. Sau cu sare de mare, o lingura dizolvata in 250 ml apa. Se faceau bai la picioare cu frunze de castan salbatic. Durerile de cap erau alinate cu urmatorul leac: se pune o lingurita de scoarta de rachita alba intr-un sfert de litru de apa rece, se lasa sa se infierbante pana aproape sa dea in clocot, apoi se strecoara si se bea. Sau se maseaza usor tamplele si ceafa cu ulei de menta. Se aseaza capul pe o perna umpluta cu levantica, sunatoare si roinita. Durerile de gat ale copiilor erau tratate de sasoaice cu comprese reci cu branza de vaci, stropita cu otet. Se leaga deasupra un fular si se tine toata noaptea. In paralel, se bea ceai de patlagina, cu inghitituri mici. Branza racoreste si dezumfla, iar patlagina calmeaza mucoasa iritata. Pentru dureri de urechi care insotesc racelile, se infasurau doua cepe taiate marunt intr-un servet, apoi se incalzeau deasupra aburului si se puneau pe urechi. Capul se bandaja cu o basma. Metoda se aplica o ora, de 2-3 ori pe zi. Ceapa calmeaza durerile si stopeaza infectiile.
Unguent cu smantana pentru varice
Tot de la sasi ne-a ramas si un tratament traditional pentru lombosciatica. Se ruleaza un prosop, se uda cu apa fierbinte si se aplica pe zona dureroasa. Se tine cat e cald. Efectul este foarte rapid, doarece prosopul fierbinte decontracteaza si relaxeaza musculatura, alungand durerea. Pentru durerile de lumbago, se recomanda baia fierbinte cu adaos de plante: 500 g de flori de fan, macerate 30 de minute in apa rece. Se strecoara si se toarna in apa din cada. Caldura face bine la vasele sanguine (ingustate) din muschi, stimuland, in plus, irigarea cu sange. Atunci cand venele se umfla (mai ales vara), sasii se ungeau mai intai cu smantana, peste care se presara bicarbonat de sodiu. Separat, se pregatea o pasta din tarate de grau cu vin. Se ungea cu aceasta pasta zona venelor unse cu smantana si se bandajau. Pacientul trebuia sa stea in pat linistit doua ore. Leacul pentru bataturi era o felie de ceapa aplicata local, pana ce se desprindea „inima“ dureroasa a bataturii, dupa care se tineau picioarele in apa calda, apoi se ungea locul cu alifie de galbenele. Sulfidele din ceapa inmoaie stratul cornos al pielii, iar galbenelele ajuta orice rana sa se vindece.
Supliment natural de fier
Pulberea din seminte de chimion se foloseste in insomnii si diaree, iar infuzia, impotriva oboselii si flatulentei (gazelor intestinale). Pentru diaree, se prajesc doua-trei lingurite de seminte de chimion si se macina fin. Se adauga cate un varf de cutit de ghimbir, scortisoara si piper. Se amesteca totul intr-o cana cu iaurt. Se consuma de doua ori pe zi. Sau, tot pentru burta, se amesteca o lingurita de chimion cu cate una de ghimbir, scortisoara si miere. Infuzie pentru extenuare: se fierbe un amestec din cate o jumatate de lingurita de chimion, coriandru, piper si linte. Se adauga sare si se bea. Ceai pentru flatulenta: amestecam cantitati egale de seminte macinate de chimion, piper si ghimbir si facem infuzie. Acest ceai se bea cald, de doua ori pe zi, cateva zile la rand. Chimionul este foarte bogat in fier, ceea ce-l face sa fie un supliment natural excelent pentru sanatatea sangelui si un antidot impotriva anemiei. Chimionul ajuta la dezvoltarea unei sarcini sanatoase. Face ca nasterea sa fie mai usoara si stimuleaza producerea laptelui matern. Semintele de chimion sant un tratament ideal in pierderi de memorie. Cercetari recente au demonstrat ca poate incetini dezvoltarea celulelor canceroase in cazul cancerului de colon si al celui la san. Aceste seminte accelereaza metabolismul si faciliteaza absorbtia nutrientilor de catre organism. In cosmetica, sub forma de decoct, semintele de chimion ajuta tenurile iritate. Compresele din infuzie sau decoct de chimion neindulcit au rol antiseptic si sant bune in spalaturi oculare. Tinctura este excelenta ca apa de gura. Cataplasma cu chimion (frunze sau fructe macinate) se aplica pe umflaturi ale pielii, avand efecte antitumorale in inflamatiile de sani si testicule.
Cosmetica saseasca
Frumoasele sasoaicele aveau grija de corpul lor. Ele stiau un tratament miraculos pentru celulita. O lingura de patrunjel se amesteca cu o ceasca de apa fierbinte, dupa care se strecoara. Se bea zilnic o ceasca de ceai. Reteta nu le este recomandata femeilor gravide si bolnavilor de rinichi. Fiind diuretic, patrunjelul ajuta la eliminarea reziduurilor, reducand aspectul de „coaja de portocala“. Pentru cistita, se bea suc de merisor sau de coacaze si se manca salata de nasturel. Sucurile de fructe contin vitamina C, cu rol in sporirea imunitatii, dar si flavonoide antibiotice. Ridurile erau incetinite cu masti preparate dintr-un galbenus, doua linguri de ulei din germeni de grau si un bob de drojdie. Se intinde intr-un strat subtire pe fata si pe gat. Se lasa sa actioneze 30 de minute, dupa care se clateste fata cu multa apa. Lecitina din galbenus netezeste si intinde pielea, iar vitaminele din drojdie o protejeaza de frig, praf si soare. Daca aveau picioare si maini reci, sasoaicele faceau baie la picioare cu apa rece, turnand jetul de la coapse in jos.
Delicioasa supa secuiasca de chimion
Supa de chimion este recomandata celor care sufera de afectiuni gastro-intestinale. Se prepara din: 1/4 kg zarzavat (morcov, patrunjel, ceapa), o frunza de telina, o lingurita rasa de chimion, doua-trei linguri de untdelemn, 30 g faina, boia, sare. Faina si chimionul se rumenesc fara grasime, in tigaie, la foc mic, amestecand mereu sa nu se arda, pana cand capata culoarea maro deschis. Se ia apoi de pe foc, se pune untdelemnul si, facultativ, se mai adauga o lingurita cu ceapa rasa fin si un varf de lingurita cu boia dulce de ardei sau pasta de ardei. Se stinge cu cei doi litri de supa in care a fiert, inainte, zarzavatul proaspat taiat in sferturi. Se lasa sa fiarba cateva clocote, ca sa se lege cu faina, se sareaza dupa gust si se adauga putina sare, daca este necesar. Supa se strecoara prin sita deasa si se serveste cu crutoane din paine prajita. Pentru crutoane, se taie felii de paine sau franzela de un centimetru grosime, se prajesc obisnuit pe ambele parti fara grasime si se taie in cubulete. Se pun in farfurie, la masa si, peste ele, se toarna supa. Daca se pun mai devreme in supa, se umfla prea mult.
Rachiul si colacii secuilor
Secuii mai fac din seminte de chimion si rachiu. Ca leac medicinal, tinctura din 50 g fructe intr-un litru de alcool de 40 de grade se lasa la macerat timp de 7-8 zile, se strecoara si se ia cate un paharel de doua ori pe zi, dupa mesele principale, cu efect carminativ contra crampelor stomacale si a colicilor intestinale sau inainte de mese in lipsa poftei de mancare. Vinul cu chimion se obtine din 50 g de fructe maruntite puse la macerat timp de doua zile in 150 ml de alcool de 80 de grade, dupa care se adauga un litru de vin alb. Se lasa la macerat timp de doua saptamani, agitand zilnic si se strecoara. Se iau de trei ori pe zi cate un paharel, dupa mese, in caz de gaze intestinale, tulburari digestive, colici intestinali. Fructele de chimion dau un sirop delicios. Se zdrobesc 40-50 g de fructe si se lasa la macerat 7-8 zile in alcool, se strecoara si se adauga 250 ml sirop concentrat de zahar. Se serveste cate un paharel inainte de mese. Tipic pentru secui e si kürtõskalács, cozonacul facut din aluat rasucit si copt deasupra carbunilor incinsi.
Plamadeala de rasina de brad
Pentru vanatai, se obisnuia sa se puna o lingurita de argila intr-un pahar cu apa, se amesteca si se aplica cu un tampon pe zona dureroasa. Se mai folosea si alifia de arnica. Argila reduce umflatura, iar arnica, bogata in uleiuri eterice, blocheaza formarea in organism a substantelor care provoaca dureri si inflamatii. Ranile care nu se inchid se trateaza conform retetelor sasesti cu comprese cu plamadeala de rasina de brad in alcool. Remediul e bun si pentru luxatii si entorse. Peste zona afectata se face un masaj foarte usor, cu alifie de rasina. Prin acest tratament aplicat zilnic, vreme de cel putin o saptamana, perioada de vindecare se scurteaza considerabil. Intepaturile de insecte, mai ales cele de albine si viespi, daca nu sant grave si trebuie mers de urgenta la medic, se pot trata si cu leacuri sasesti. Mai intai se spala locul cu apa rece, dupa care se aplica o compresa cu gheata. O ceapa taiata in doua va reduce inflamatia si mancarimea, ceapa continand antibiotice naturale. Pentru conjuctivita, sasii foloseau o planta speciala numita silur. Se oparea o jumatate de lingurita de planta intr-o ceasca de apa clocotita si se lasa sa se patrunda 1-2 minute. Dupa racire, se aplica o compresa pe pleoapele inchise si se tinea 5-10 minute. Silurul are efect antiinflamator garantat.
Baia fierbinte cu flori de fan
Iata o reteta saseasca de ceai pentru raceli: 20 g de macese, 14 g flori de soc, 14 g musetel, 14 g flori de tei, 11 g frunze de mur, 10 g scoarta de salvie si 5 g flori de hibisc. Se face o infuzie din 2 linguri de plante si un sfert de litru l de apa si se lasa sa se patrunda 10 minute. Aceste plante sant calmante, expectorante si imuno-stimulatoare. Remediul pentru raguseala este gargara cu ceai de salvie sau de patlagina. Ambele plante stopeaza inflamatia si sporesc rezistenta coardelor vocale la agentii patogeni. Pentru caile respiratorii inflamate, se recomanda baia fierbinte cu flori de fan. In caz de bronsita, pacientul statea peste oala cu aburi de pe focul din bucatarie. In apa, se puneau doua linguri cu flori de musetel si doua linguri cu cimbru. Se acoperea capul cu un prosop si se tinea fata 10 minute deasupra aburilor, inspirandu-se alternativ, pe nas si pe gura. Cimbrul contine tymol, o substanta antibacteriana si decontractanta, iar musetelul, cu efectul lui antiinflamator, calmeaza mucoasele iritate. Pentru febra, ceaiul de cimbru, de tei si de musetel este foarte bun. La fel, si compresele reci pe gambe.
Cititi Calugarita Hildegard si Djuna Pomana porcului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.