O, Preasfântă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, preabinecuvântată Maică a lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru, bucuria celor necăjiţi, nădejdea celor fără de nădejde şi ajutătoarea celor neajutoraţi. Tu cunoşti toţi paşii mei cei păcătoşi de care vreau eu să mă curăţ. Cu inima îndurerată alerg către tine şi mă rog cu lacrimi: caută la neputinţele mele şi nu mă lăsa să pier în păcatele mele! Tu cunoşti goliciunea sufletului meu. Ajută-mă să mă îmbrac cu veşmântul preaiubitului tău Fiu. Tu cunoşti că sunt sărac, grăbeşte-te a-mi deschide vistieria darurilor celor pline de har, ca să păzesc făgăduinţele date de mine la sfântul botez. Tu cunoşti pe vrăjmaşii mei, cei trupeşti şi pe cei sufleteşti, izbăveşte-mă de aceştia! Tu cunoşti, Preabuna mea apărătoare, vremea ieşirii sufletului din ticălosul meu trup, te rog să stai atunci cu şi mai multă milostivire, pentru ca în sfânta stare de faţă a ta, să iasă sufletul meu liniştit şi plin de bucurie, ca să nu tabere asupra lui duhurile răutăţii de sub cer, ci, acoperit cu sfântul tău acoperământ cel neapropiat, pentru aceste sfinte daruri, să se întoarcă sufletul meu, fără vătămare, la începutul şi izvorul său!
O, Maică iubitoare de fii, arată-mi iubirea ta de Mamă şi mie, celui ce sunt străin, orfan şi sărac, că tu cu adevărat eşti Maica milostivirii şi a îndurării. Nu înceta a mă acoperi, mijloceşte neîncetat pentru mine, până când mă vei aduce în cămările cereşti ale Dumnezeiescului tău Fiu, Căruia I se cuvine cinstea, slava şi închinăciunea, dimpreună cu Tatăl şi cu Preasfântul Duh, în vecii vecilor. Amin!