Vremea ceaiurilor medicinale!

 

O cana cu ceai aduce un plus de sanatate daca il preparam dintr-o planta de leac

• Lucerna, mac si obligeana

Lucerna nu are renume de planta utila sub forma de ceai, fiind folosita mai mult in hrana animalelor. Dar frunzele de lucerna contin cantitati mari de beta-caroten, vitamina B, C, D, E si K, minerale: potasiu, fier, calciu si fosfor. Datorita continutului crescut de clorofila, este un detoxifiant foarte bun. Se recomanda ceaiul de lucerna ca laxativ si diuretic, ajutand in balonari, ulcere, anorexie, prin actiunea sa alcalinizanta si antimicotica. Ceaiul de lucerna e bun pentru varstnici. Fortifica sistemul imunitar si incetineste procesele de imbatranire. Creste puterea fizica, pofta de viata, asigura un somn odihnitor. Lucerna este folosita in terapia cistitelor acute si cronice, precum si a prostatitelor. Datorita continutului de vitamina K, previne sangerarile, faciliteaza coagularea sangelui. Infuzia de mac, preparata dintr-o lingurita de petale la 200 ml apa clocotita, are proprietati usor sedative, antispastica, fiind recomandata in bronsite acute, gripe, laringite acute, tuse. Ceaiul se bea caldut. Infuzia de obligeana se prepara din 20 g rizomi la 250 ml apa clocotita. Se iau 4-5 linguri pe zi, cate una inaintea fiecarei mese. Intern, are actiune tonic-amara, antibacteriana si analgetica. Se consuma ca stimulent al secretiei gastrice si in diferite afectiuni ale stomacului. De asemenea, obligeana are actiune tranchilizanta (calmant psihic) si ajuta si in balonari.

• Maghiran, muschi de piatra, nuci

Maghiranul preparat sub forma de ceai (o lingurita de planta maruntita, peste care se toarna o ceasca cu apa fierbinte) stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor, mareste pofta de mancare si calmeaza colicile stomacale, sporeste diureza si combate insomniile. Muschiul-de piatra contine substante amare care stimuleaa secretiile stomacale si sistemul nervos vegetativ. De asemenea, sporeste secretia pancreatica, este emolient si calmant al aparatului respirator si digestiv, fluidifica secretiile bronhice. Ceaiul preparat din aceasta planta ajuta in insuficienta pancreatica, bronsite, laringite, traheite, stari de voma la gravide, anorexie. Infuzia se completeaza cu un varf de bicarbonat de sodiu. Ceaiurile se beau reci, cel mult trei pe zi. Ceaiul din nuci are proprietati usor hipotensive, hipoglicemiante si antialergice, antiinflamatoare, dezinfectante ale aparatului urinar, antidiareice. Se foloseste in cazuri de enterite acute, diabet zaharat, infectii si edeme renale. Ceaiul de frunze de nuc, asociat cu bai locale, ajuta la vindecarea leucoreei si la micsorarea transpiratiei. Baile generale cu aceasta infuzie intaresc organismul, ajuta in eczeme, ulceratii, furunculoza. Ceaiul se prepara dintr-o lingura de frunze la 250 ml apa clocotita. Se beau 2 ceaiuri pe zi. Extern, o infuzie mai concentrata ajuta in afectiuni ale gitului si stomatite, sub forma de gargara.

• Odolean, osul-iepurelui, paducel

Ceaiul de odolean (valeriana) este unul din cele mai vechi leacuri pentru insomnii. In scopuri medicinale, de la odolean se folosesc rizomii si radacinile care au efecte inhibitoare asupra tesuturilor nervoase si musculare. Infuzia are proprietatea de a micsora starile de excitatie, regleaza palpitatiile inimii si aduce un somn linstitor. Are efect calmant si in colicile stomacale de natura nervoasa. Este un ceai bun in astm si hipertensiune. Ca somnifer, ceaiul se prepara dintr-o lingura de planta la la 250 ml apa clocotita si se bea seara, inainte de culcare. Radacinile de osul-iepurelui stimuleaza secretiile glandelor, avand actiune diuretica si depurativa. De aceea, ceaiul din aceasta planta este prietenul rinichilor, ajutand la eliminarea calculilor renali, dar si in reumatism si boli de piele cronice. Ceaiul de paducel actioneaza asupra aparatului cardiovascular si sistemului nervos central. Este vasodilatator coronarian si periferic, sedativ nervos si al sistemului cardiovascular, creste permeabilitatea vasculara, scade tensiunea arteriala. Actioneaza ca un bun bronhodilatator. Intern, este adjuvant in angina pectorala, miocardita, hipertensiune arteriala, tulburari neurovegetative, ateroscleroza si nevroze cardiace. Florile sau fructele de paducel asociate cu valeriana si talpa gistei isi maresc efectul medicinal. Infuzia se prepara dintr-o lingurita de flori cu frunze sau de fructe la 250 ml apa clocotita. Dupa 20 minute se strecoara, se indulceste si se bea fractionat in decursul unei zile.

• Papadie, rachitan, scaiete

Si din papadie se prepara ceaiuri cu efect medicinal. Acestea sunt recomandate in toate bolile unde exista un dezechilibru glandular, precum si in obezitate si gastrite hiperacide. Rezultate bune da si in bolile de ficat, diskinezii biliare cu tulburari intestinale. Normalizeaza circulatia sangvina. Ceaiul de papadie mai este folosit in guta si reumatism,

ulcer varicos. Se prepara din 3 lingurite de planta la 300 ml apa clocotita si se recomanda 3-4 ceaiuri pe zi. Ceaiul de rachitan proprietati antiseptice si antibiotice. Se bea in cazuri de dizenterie, hemoragii gastro-intestinale sau de alta natura. Sub forma de bai sau comprese, are actiune cicatrizanta in ulcerele varicoase. Din infuzie (o lingurita de planta la 250 ml apa fiarta) se beau 3-4 cani pe zi. Ceaiul se prepara fie numai din planta, fie in amestec cu musetel, menta, sunatoare sau galbenele. Dubland cantitatea de planta, obtinem o infuzie utila in irigatii vaginale. Scaietele de lapte este o planta cu flori rosii, ale carei fructe sunt folosite ca leac de peste doua mii de ani. in compozitia scaietelui intra silimarina care nu se gaseste decat in semintele acestei plante. Aceasta substanta previne patrunderea toxinelor in celulele ficatului si totodata ajuta la regenerarea acestora. Ceaiurile sunt recomandate in tratamentul hepatitelor si al altor boli ale ficatului, fiind de neinlocuit in cazul alcoolicilor. Silimarina poate scadea nivelul glucozei din sange, asa ca diabeticii trebuie sa fie atenti cu aceasta planta.

• Scai-vanat, schinel, soc

Ceaiul de scai-vanat se prepara din planta intreaga. Datorita saponinelor pe care le contine, ajuta la fluidificarea secretiilor bronhice si la expectorarea lor. Are actiune diuretica, fiind utilizat in retentiile urinare. Asociata cu frunze de patlagina si cimbrisor, aceasta planta aduce calmarea rapida in tusea convulsiva. Schinelul contine principii amare si multe minerale. Are rolul de a stimula secretiile gastrice, marind pofta de mancare si fiind recomandat ca tonic in dispepsii si toxiinfectii alimentare. Intern, ceaiul de schinel ajuta in anorexie si hipoaciditate gastrica, in bolile hepatice si respiratorii. O lingurita de planta maruntita se pune in 200 ml apa clocotita, apoi, ceaiul se indulceste si se bea fractionat, cu o jumatate de ora inaintea meselor principale. Ceaiul de soc provoaca transpiratie abundena, ajutand la scaderea temperaturii. Florile de soc au proprietati antinevralgice. Ceaiul de flori de soc se ia contra tusei in raceala, gripa, bronsita, dar e recomandat si in constipatie, reumatism, boli ale aparatului urinar. Acelasi ceai mareste cantitatea de lapte la femeile care alapteaza, se foloseste ca medicament natural in obezitate. Ceaiul se prepara din 3 lingurite de flori la 300 ml apa. Sunt indicate 4 ceaiuri caldute pe zi. Ca laxativ, se bea inainte de culcare.

Cititi si Ceaiul verde si PLANTE-dictionar si Ceaiuri de slabit si Ceaiuri rare si Matasea de porumb

Ceaiul este cea mai consumata bautura din lume, mai ales in anotimpul rece. Ceaiul medicinal nu contine altceva decat apa si planta. Un preparat simplu, obtinut in cateva minute, foarte ieftin si placut la gust. Consumat fierbinte, ne incalzeste, dar ne ajuta si in depasirea unor probleme de sanatate. N-ar trebui sa treaca nicio zi fara ceaiuri fitoterapeutice. Acestea actioneaza printr-o multitudine de principii biologic active, stimuland buna functionare a organelor interne. Daca ne vom face un obicei din a considera ceaiul a treia masa a zilei, slabim procesele degenerative din organism. Iar daca stim sa alegem planta potrivita, ceaiul cel de toate zilele se va transforma intr-un medicament natural. suntem obisnuiti cu musetel si menta, dar exista si ceaiuri mai putin cunoscute. Iata cateva dintre ele.

• Cum preparam ceaiul ideal?

Ceaiul este un remediu vedeta in tratarea unor boli, maladii, afectiuni cronice, hepatice, biliare. Terapia pe baza de ceaiuri din fructe, diferite frunze, legume, sunt un remediu naturist si, in general, fara contraindicatii. Aproape orice afectiune se poate trata naturist pe baza de ceai, trebuie doar sa stim care sunt plantele cu eficienta curativa pentru fiecare tip de disfunctie. Ca sa profitam din plin de toate beneficiile unei cesti de ceai, trebuie sa tinem cont de niste reguli esentiale. Nu folositi „ouale“ sau lingurile perforate. Nici pliculetele. Ceaiul sanatos este cel in care planta este introdusa direct in apa. Apa de la robinet, cu cantitate mare de clor, nu e indicata, va schimba aroma ceaiului. Cea mai buna e apa plata. Se fierbe separat, se da deoparte si abia apoi se presara planta. Se acopera si se lasa cateva minute pentru infuzare, atita timp cat precizeaza reteta. Unele ceaiuri se beau fierbinti, altele caldute, iar altele reci. La orice temperatura ar fi, nu folositi pahare de plastic, ci cesti de portelan. Pentru un tratament corect, respectati intocmai cantitatile de apa si planta, precum si numarul de cani recomandate pentru consumul zilnic. Alegeti ceaiuri din farmacii sau, mai bine, plante culese de mana dumneavoastra.

• Aloe, chimen, albastrele

Exista ceai din aloe vera. Din frunzele acestei plante se extrage un suc amar, care este solidificat si transformat in pulbere. Frunzele de aloe contin compusi care actioneaza asupra intestinului uman, ceea ce face din aloe vera un laxativ puternic. Ceaiul de aloe curata colonul eficient, dar e bine sa consultam medicul daca vrem sa facem o cura cu acest ceai, mai ales daca luam si medicamente pentru inima. Ceaiul de albastrele are efect antidiareic, dar mai este indicat si in afectiuni renale. Folosit extern, calmeaza iritatiile oculare, iar sub forma de comprese, combate ridurile si muschii lasati ai fetei. Se opareste o lingurita si jumatate de flori cu apa clocotita si se acopera 20 minute. In cazul afectiunilor renale si vezicale, se beau cate 200 ml de ceai cu 15 minute inainte de masa. Ceaiul din fructe de chimen stimuleaza secretiile gastrice, este galactogog, antiinflamator intestinal, fluidifica secretiile bronhice. Se utilizeaza in anorexie, balonari, bronsite, este calmant in colici gastrice. Se bea in trei reprize, dupa mesele principale si se prepara dintr-o lingurita de fructe la o ceasca cu apa.

• Coriandru, dud, hamei

Coriandrul se foloseste sub forma de ceai de fructe, ca stimulent al secretiilor gastro-intestinale. Este recomandat si in anorexie, balonari, si viermi intestinali. Infuzia se obtine din 300 ml apa clocotita peste care se pune o lingurita de fructe zdrobite. Se bea caldut si fractionat in timpul unei zile. Un alt ceai mai putin obisnuit este cel de frunze de dud. Este astringent, antidiabetic, alcalinizant si antidiareic, fiind recomandat diabeticilor si persoanelor cu gastrite si ulcer gastric sau duodenal. Ceaiul se prepara dintr-o lingura de de frunze de dud la 350 ml de apa clocotita, si se bea dupa cele trei mese ale zilei. Ceaiul de hamei este un stimulent tonic amar. Are proprietati sedative si bacteriostatice asupra germenilor gram pozitivi. Diminueaza excitabilitatea sistemului nervos, avand efecte neurosedative si antispastice. Ceaiul de hamei ajuta in insomnii, tuberculoza, anorexie, iar extern, in acnee, seboree si in infectii cu Thricomonas. Infuzia se prepara dintr-o lingura si jumatate de conuri la 200 ml apa clocotita (pentru calmare). Lichidul rezultat se bea pe parcursul ueni zile sau seara, inainte de culcare, pentru insomniaci. Sulfina sub forma de ceai mareste permeabilitatea vasculara, regenereaza celula hepatica, scade tensiunea arteriala. Infuzia dintr-o lingurita de flori la o cana de apa fiarta este de ajutor in boli ca: astm bronsic, bronsite, hepatita cronica, afectiuni renale. Extern, e utila in spalarea ranilor, gargara in abcese dentare, gingivite, afte, laringite.

• Iarba febrei, isop, trandafir

Iarba febrei este o planta mica, are flori galbene si frunze in forma de pana, bune de leac. Seamana cu margareta si este recomandata in medicina naturistei pentru diminuarea durerilor date de artritele reumatice. Ceaiul din aceasta planta reduce inflamatiile si ajuta si in durerile de cap. S-a mai demonstrat ca previne formarea cheagurilor de sange. Daca sunteti alergici la fin, puteti fi alergic si la iarba febrei. Ceaiul de isop are actiune antispasmodica asupra musculaturii netede si sedativa asupra sistemului nervos central si a centrilor respiratiei, producand o usoara bronho-dilatatie. cate trei ceaiuri consumate pe zi vor favoriza eliminarea apei din tesuturi, stimularea poftei de mancare si reglarea functiilor digestive. Isopul scade presiunea sanguina prin dilatatie arteriala. Se recomanda in traheite, bronsite, tuse, afectiuni hepatice, hipertensiune arteriala, iar extern, dezinfecteaza si cicatrizeaza rani, aplicat sub forma de comprese. Frunzele si florile de podbal au proprietati secretolitice, emoliente si usor antiseptice. Ceaiul se utilizeaza cu bune rezultate in bronsita, tuse, raguseala, astm, emfizem pulmonar, silicoza. Se obtine din 20 g frunze sau flori la 250 ml apa clocotita si se indulceste cu miere. Ca expectorant, se ia o lingura de ceai la 3-4 ore. Petalele de trandafir din care se prepara infuzie sunt leac pentru raceli, gripa, transpiratie abundenta, bronsite. Extern, ceaiul e dezinfectant si decongestiv pentru ochii obositi. Pentru diaree, ceaiul se obtine din 2 lingurite de petale la 250 ml apa clocotita. Se beau 3 ceaiuri pe zi.

• Ceaiuri combinate

- Ceai gastric: flori de coada-soricelului, flori de galbenele, flori de musetel, radacina de odolean, menta, papadie.

- Ceai hepatic: coaja de crusin, flori de coada-soricelului, frunze de mena, fructe de maces, matase de porumb, radacina de papadie, turita-mare, rostopasca, volbura, sunatoare.

Se beau doua-trei ceaiuri pe zi, dintre care unul dimineata pe stomacul gol.

- Ceai laxativ: coaja de crusin, frunze de roinita, volbura.

- Ceai diuretic: flori de albastrele, frunze de mesteacan, frunze de merisor, matase de porumb, radacina de osul-iepurelui, rizomi de pin, seminte de macese, coada-calului.

- Ceai depurativ: flori de soc, cicoare, papadie, trei-frati-patati.

- Ceai dietetic: frunze de afin, frunze de dud, frunze de nuc, teci de fasole, menta, papadie.

- Ceai antiasmatic: flori de coada-soricelului, frunze si flori de paducel, frunze de podbal, frunze de salvie, cimbrisor-de-cimp, isop, talpa gistei, unguras.

- Ceai antireumatic: frunze de frasin, frunze de mesteacan, flori de soc, fructe de ienupar, teci de fasole, coaja de salcie, coada-calului.

- Ceai sedativ: flori de tei, radacina de odolean, capsule de mac, conuri de hamei, sovarv, talpa-gastei.

- Ceai pentru cardiaci: flori de tei, frunze si flori de paducel, radacina de odolean, talpa-gastei, menta.

Ceai antidiareic: coaja de stejar, frunze de nuc, radacina de cerentel, coada-racului, rachitan, turita-mare, cimbrisor-de-cimp, menta.

- Ceai aperitiv: radacina de ghintura, rizomi de obligeana, schinel, tintaura, pelin, macese, coriandru.

- Ceai anticolici: flori de coada-soricelului, flori de musetel, frunze de roinita, frunze de menta, sunatoare, talpa-gistei, capsule de mac, fenicul.