Rugăciunea așa trebuie să se spună, cu cuvântul lăuntric. Dar pentru că la început mintea nu a deprins încă rugăciunea și o uită, trebuie să o spui când cu gura, când cu mintea. Și aceasta să o faci până când mintea se umple și devine lucrare, energie. Lucrare se cheamă aceea când, spunând rugăciunea, simți înlăuntrul tău bucurie și dulceață și dorești să o spui mereu. Când mintea va prelua rugăciunea, se spune în tine fără încetare, fără strădania ta proprie. Aceasta se numește simțire-lucrare, deoarece acum Harul lucrează fără strădania omului. Omul mănâncă, merge, doarme, se trezește, iar înlăuntrul său rugăciunea strigă continuu.

Cuviosul Iosif Isihastul
Un cuvânt pentru fiecare zi a anului din înțelepciunea Cuviosului Iosif Isihastul