Fiecare gând este o alegere.Smulge gândurile rele cu alte gânduri.

 Se spune că Decembrie e luna cadourilor, luna în care oamenii își dezgheață inimile, sunt mai atenți cu ceilalți și dăruiesc mai mult celor din jurul lor. Este perioada sărbătorilor, perioada în care fiecare dintre noi ne dorim să fim alături de cei dragi. Este luna în care totul este învăluit de magie, semnificații puternice și steluțe argintii. Este o lună de poveste.

Trăim într-o lume agitată în care uităm să visăm, uităm să zâmbim, dar mai ales uităm să fim mai buni cu cei din jur. Lumea de azi a luat-o într-o direcție greșită și doar noi o putem schimba. E din ce în ce mai greu să nu observi răutatea de zi cu zi care se manifestă prin claxoane sau înjurături la semafor, îmbrânceli în autobuze, în societate fiecare își vede interesul propriu și oamenii sunt gata să-și calce în picioare semenii pentru atingerea scopului.

Am ajuns în punctul în care cariera e mai importantă decât familia, banii sunt mai importanți decât prietenii, like-urile sunt mai importante decât o vorba bună, iar rețelele de socializare au reușit să distrugă comunicare dintre noi.

Unele ganduri din viață se învârt în gol, altele te duc exact acolo unde sufletul doreste !..

Am inteles acum ca iubirea nu e o datorie, e o alegere personala , iar unii oameni aleg doar sa te cunoasca,sa isi petreaca timp cu tine zile,luni sau ani, iar apoi te uita ca si cum n ai fi existat pentru ei. Au facut niste alegeri de la inceput si nu ii poti condamna pentru asta… Nu sunt vinovati ca nu te-au iubit , esti vinovat tu ca ai simtit necesar sa ii iubesti, desi nu era cazul.!

Eu văd orgoliul ca pe o boală ce se instalează fără să simţim, iar din această cauză nu-l putem scoate din viaţa noastră de pe o zi pe alta. Dar pe măsură ce luăm din puterea propriului nostru orgoliu, observăm că devenim imuni la orgoliile celor din jur. Tocmai pentru că orgoliile sunt nişte iluzii şi abia atunci devenim conştienţi că viaţa este mai mult decât o luptă cu ceilalţi.În fiecare zi ar fi bine să ascultăm măcar un cântec, să citim ceva bun, să vedem ceva frumos şi să spunem câteva cuvinte dulci, calde. Toată lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poţi să ai un curcubeu fără un pic de ploaie.!!Cand iubim o persoana sau un obiect aceea nu este iubire. Acela este atasament. Ne atasam de lucruri si persoane. Ce facem cand ele nu mai sunt? Cautam altele. Si atunci cum poate aceasta iubire sa fie? Cum poate sa dainuie pururea cand obiectul ei este efemer? Nu am intalnit o astfel de iubire in experienta mea. Am intalnit falsuri ale acestei iubiri.

Nu traim sentimente care ne transforma, ci sentimente care ne sugereaza ideea de transformare. De pilda, iubirea nu ne purifica de egoism, dar ne face sa-l simtim si naste in noi ideea unei patrii indepartate, unde acest egoism nu si-ar mai gasi locul.