Întâi o să-ti pierzi sufletul, al doilea o să dai seamă si pentru sufletul meu.

 Doi tineri vroiau să se căsătorească. Ea mergea la biserică, el nu mergea. Într-o zi, când părintii tânărului erau plecati de acasă, acesta a chemat-o pe fată la el. Avea o casă mare, la curte. După ce au ascultat putină muzică si, după ce au dansat pe melodia lor preferată, tânărul a încercat să o convingă să se culce cu el. Prietenii săi îl convinseseră că, dacă nu se potrivesc în pat, nu vor putea avea o căsnicie fericită si vor divorta. Asa că el era hotărât să se culce cu ea.
- Să stii că, dacă nu te culci cu mine, ne vom despărti.
- Bine, să ne despărtim, a spus fata cu inima strânsă.
- Cum, după ce am hotărât nunta, tu îmi spui să ne despărtim? O să te culci cu mine chiar dacă vrei sau nu.
- O să tip.
- Poti să tipi, că nu se aude dacă e muzica tare. Doar nu esti proastă. După ce facem dragoste, nu mă mai părăsesti tu.
- Dragoste nu poti face cu mine, cel mult poti să mă violezi. Dar martor îmi e Dumnezeu că, dacă îmi faci ceva, între noi totul s-a terminat. O să le spun alor mei si mă vor ajuta să depăsesc deznădejdea. Dar cu tine nu mai vreau să mă mărit dacă îmi faci asa ceva. Am stat cuminti atâta vreme si acum vrei să stergem cu buretele tot ce a fost frumos?
- Si preferi să mă pierzi?
- Da, prefer să te pierd.
- Atunci, pleacă din viata mea. Nu am nevoie de o astfel de sotie.
Tânărul nu se asteptase la o asemenea rezistentă. Fata a plecat cu ochii în lacrimi. După câteva săptămâni, tânărul a început să vină la biserică. Si-a dat seama că, dacă ea era în stare să renunte la el pentru Dumnezeu, viata crestină avea o valoare mult mai mare decât îsi imaginase.
Nu a venit la biserică pentru ea, pentru că nu îsi imagina că va putea fi iertat. A venit pentru că începuse să creadă în Dumnezeu. Si, după ce citise câteva cărti, se hotărâse să îsi schimbe viata. Renuntase la vechii prieteni si îsi făcuse alti prieteni, mai apropiati de biserică. Si foarte mult l-a marcat întâlnirea cu duhovnicul.
În noaptea de Pasti, după ce s-au împărtăsit, ea l-a întrebat:
- Stii că te-am iertat?
El a simtit că îl iau ametelile:
- M-ai iertat? De tot?
- Da.
- Înseamnă că putem să ne gândim din nou la nuntă?
- Da, asta înseamnă că putem să ne gândim din nou la nuntă.

Un călugăr oarecare din mănăstirea părintelui Severian a fost trimis la ascultare de părintele lui în părtile Eleteropolului. Acolo a venit la un oarecare bărbat iubitor de Hristos si avea acel om numai o fată, iar mama fetei murise mai înainte de vreme. Si a făcut acel călugăr, în casa acelui om, câteva zile, iar cel ce pururea urăste binele crestinesc, diavolul, băga fratelui gânduri viclene si-i da război de curvie spre fată si cerca vreme îndemânatică să strice fecioara. Diavolul, care dădea război, a aflat si vremea cea îndemânatică. Căci tatăl său se dusese la Ascalon pentru o treabă. Iar dacă a văzut fratele că nu este nimeni în casa lor, decât el si fata, a mers la dânsa vrând să o apuce cu sila, dar ea, dacă l-a văzut pe dânsul tulburat si întru tot aprins de poftă, i-a grăit: "Nimic să nu te tulbure, nici să-mi faci mie ceva necuvios, căci tatăl meu nici astăzi, nici mâine nu va veni. Ci întâi mă ascultă pe mine ce-ti voi grăi si stie Dumnezeu că si eu cu osârdie voi face ceea ce poftesti".
După aceea, cu smerenie a grăit către dânsul: "Într-adevăr, părinte si frate, câti ani sunt de când esti în mănăstirea ta?". Iar el a răspuns: "Saptesprezece". Si i-a zis lui: "Dar ai stiintă ce este femeia?". "Nu!" - i-a răspuns, fratele. Grăit-a fata: "Dar voiesti să-ti pierzi osteneala de atâtia ani într-un ceas? Si câte lacrimi ai vărsat, ca să-ti pui trupul tău curat înaintea lui Hristos, iar acum pentru putină dulceată voiesti să fii lipsit de acea osteneală multă? Ascultă: de vrei să curvesti cu mine, ai unde mă duce să mă tii si să mă hrănesti?". Si a grăit fratele: "Nu!". Atunci a răspuns fata iarăsi: "Într-adevăr, nu te mint, că de mă vei spurca, o să fii vinovat de multe răutăti".
I-a grăit ei călugărul: "Pentru ce?". Răspuns-a ea: "Întâi o să-ti pierzi sufletul, al doilea o să dai seamă si pentru sufletul meu. Si aceasta să o mai stii, sfinte părinte, căci cu jurământ îti spun, si asa să-mi ajute Cel ce a venit să mântuiască pe cei păcătosi, că de mă vei spurca, singură, cu o funie mă voi spânzura si te vei afla că ai făcut si ucidere, si la judecata lui Hristos vei fi judecat ca un ucigas de suflete. Ci te rog, părinte, mai înainte să fii tu vinovat de atâtea răutăti, du-te cu pace la mănăstirea ta si apoi roagă-te mult în rugăciunile tale si pentru mine".
Iar fratele, venindu-si întru sine, s-a umilit si îndată a iesit din casa ei si s-a dus la mănăstire, la părintele lui, a făcut metanie si i-a spus toate. Si s-a rugat părintelui ca de acum să nu-l mai scoată din mănăstire afară. Asa a petrecut în mănăstire trei luni si s-a dus către Domnul. (30-299)