Iubirea este hrana sufletului, dulceața inimii şi liniştea minții!

 Chiar de inima iți va fi așa, tu zâmbește, crede și nădăjduiește! Se apropie Nașterea lui Hristos. Ia inima ta și du-o în fața lui Dumnezeu și a duhovnicului, curățăște-o pe ea! Pregătește în această inima a ta, ieslea în care să se nască Hristos și să te nască și pe tine suflete odată cu El! Trupul își așteaptă porția lui de bucurie în perioada acestor sărbători, dar sufletului de ce nu-i oferi hrana de care are nevoie omule? De ce îl închizi în temnița trupului tău și îi înăbuși strigătului lui de disperare după Dumnezeu? Oferă-i hrana spirituală de care are nevoie și vei simți Nașterea lui Hristos în toată ființa ta!

La finalul spovedaniei, duhovnicul îi chemă pe doi soţi și le spuse: –Nu este bine, oftă părintele, privindu-l cu tristeţe pe soț. Înainte era trupul sub suflet, iar acum este sufletul sub trup. – Cum adică, părinte? – Adică dragostea voastră ţinea în frâu trupul, posteaţi împreună. Reuşeaţi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să fiţi stăpâni ai trupurilor voastre. Acum, după ce aţi slăbit atenţia la războiul duhovnicesc, v-aţi mai uitat şi la filme şi seriale care v-au stârnit pofta trupească, nu vă mai înfrânaţi. A ajuns trupul să fie stăpânul dragostei voastre? Nu e normal să fie aşa, continuă părintele cu lacrimi în ochi. Atracţia trupească trebuie să se lase condusă de suflet. Nu trebuie ca sufletul să fie înrobit de poftele trupeşti, pentru că acest lucru vă distruge iubirea, ea devenind astfel incapabilă să ducă această cruce a căsătoriei alături de celălalt. Apoi vă miraţi că vine divorțul și apar infidelităţile.
Sunteţi suflete, nu jucării sau obiecte ale plăcerii, dragii mei!