Frica este o reacție naturală

Frica este o emoție de durată scurtă. La fel și curajul.

Frica este inamicul creatiei...frica de esec , frica de suferinta, frica de a trai , de a simti ...crearea de scuze pentru a te limita la nimic...In lumea asta rece,lăsăm iubirea cu toți să plece
Uitam de momente și de dragoste,o lăsăm să ne stingă fără dragoste și iubire
Ne ascundem după orgolii fara să ne amintim de ale dragostei-i ardori.
Trecem prin zile că un glonț fara si sa ne vindem iubirea ieftin la negoț.


Va trece azi,mâine și uitam de clipele ce ar putea deveni infime.
Ne adunam toți într-o gloata și ne proscriem singuri la o singura soarta,uitând de conceptul de familie,ne afundam cu toții într-o singură prostie.

Va trece a azi și maine și dragostea ne va uita tot în urma,unul fara altul strigandu-ne numele printre clipe de fericire,dar separați cu inimile...Am o șansă, firavă, să-mi treacă dorul de tine. O șansă pe care o țin în palme ca pe un fir de nisip ce-mi scapă printre degete. Dar dacă încerc să nu te mai scriu, ce se întâmplă atunci? Dacă te las să pleci din cuvintele mele, te pierd cu adevărat? Sau poate mă pierd pe mine, în același timp?

Pentru că scriindu-te, te păstrez. În fiecare literă e o fărâmă din tine, un zâmbet, o umbră , o privire întoarsă pe furiș. Și, mai mult decât atât, scriindu-te, păstrez ceea ce-am fost eu lângă tine. Dar dacă mâna mea încetează să-ți deseneze contururile, dacă renunț să mai caut cuvinte care să-ți semene, oare ce rămâne din noi?

O să vină ziua aceea... ziua când nu te voi mai scrie şi atunci, poate, o să te uit. O să dispari încet, ca fumul risipit de vânt, și n-o să mai știu cum suna glasul tău sau cum se înfiorau nopțile când eram aproape. Dar frica cea mai mare e că, odată cu tine, o să uit și cine eram eu. O să devin un gol care merge, un ecou palid al unui om care te iubea.Așa că te scriu încă. Te scriu ca pe o rugăciune murmurată în întuneric, cu teamă, cu dragoste, cu disperare. Și nu știu dacă asta e o salvare sau o condamnare. Dar știu că, fără tine în cuvinte, lumea mea devine mai mică...

“Frica e ucigaşul minţii. Frica este moartea cea-mică, aducătoare a anihilării complete. Voi înfrunta frica. O voi lăsa să treacă peste mine şi prin mine. Şi după ce va fi trecut, mă voi întoarce şi voi privi în urma ei. Pe unde a trecut frica, nu va mai fi nimic. Numai eu voi rămîne.”

― Frank Herbert, Dune