Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin.

 

" Un ateu se plimba prin pădure, minunându-se de frumuseţile naturii :

Ce copaci impresionanţi! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase! La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Când se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sănătos si cu poftă de mâncare. Ingrozit, ateul o ia la fugă, insă ursul avea condiţie fizică mai bună decât a ateului, asa că il urmează constiincios…

Tipul era atât de ingrozit incât la un moment dat se impiedică si cade.

Ursul il apucase deja de un picior asa că omul, paralizat de frică, răcneste:

– Doamneeee!!!.

In secunda următoare, timpul se opri, ursul ingheţă in poziţia in care se afla, pădurea ramase neclintită si o lumină se revarsă din cer. Tipul, socat, auzi o voce:

– Mi-ai negat existenţa toată viaţa, le-ai explicat si altora că sunt un mit, ai pus toată creaţia Mea pe seama intamplării cosmice… si vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu adevărat?

Ateul se uită fix in lumină si răspunse:

– As fi ipocrit să Iţi cer brusc să mă consideri credincios, dar poate reușești să faci ca ursul să devină creștin?

– Foarte bine, răspunse vocea.

Lumina dintr-o dată a dispărut si zgomotul pădurii a revenit . Ursul il eliberă din ghearele sale, își impreună labele din față si spuse:

– Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin." - Părintele Dumitrescu