Ascultă această șoaptă din tine, cea care uneori se pierde în zgomotul zilelor, între rolurile pe care le joci, printre așteptările lumii. Pentru că tu... Nu ești ceea ce crezi că ești.
Ființa nu se naște și nici nu moare.
Este etern.
Se manifestă doar pentru o clipă în acest vis de forme și nume, ca o rază de lumină care străpunge noaptea... scurt, dar infinit în esență.
Uită-te în jur:
Te numesc pe nume, te definesc după istoria ta, te cataloghează în profesii, relații, identități.
"Sunt părinte", "Am succes", "Sunt puternic", "Sunt slab", "Sunt de aici sau de acolo"...
Dar ce rămâne când toate acestea dispar?
Cine eşti... chiar...
Când vine liniștea?
Când cad măștile?
Când lumea încetează să te aplaude sau să te judece?
Suntem suflete călătoare, deghizate în oameni pentru un moment cosmic.
Actori atât de dedicați muncii, încât uităm că teatrul este iluzie.
Ne agățăm de scenă – de durere, de plăcere, de ego
ca și cum ar fi singurul lucru care există.
Dar există un adevăr pe care niciun rol nu îl poate conține:
Voi sunteți conștiința care observă totul.
Martorul tăcut.
Prezența care nu se stinge niciodată,
chiar și atunci când corpul, mintea și circumstanțele se schimbă.
Astăzi este o zi de neuitat:
Nu trebuie să vă demonstrați, să acumulați sau să vă justificați valoarea.
Pentru că ești deja complet.
Înainte de orice realizare, în spatele fiecărei răni,
dincolo de toate etichetele...
Voi sunteți însăși esența existenței.
Sursa te-a creat pentru a experimenta,
să iubești din libertate,
să strălucească fără teama de a dispărea.
Pentru că cine ești cu adevărat... nu poate înceta niciodată să fie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.