Sunt recunoscătoare! Pentru ce a fost, pentru ce este, pentru ce va urma.

 RECUNOȘTINȚĂ.

Un cuvânt simplu, dar cu o putere uriașă.

Suntem datori să fim recunoscători nu doar pentru ceea ce înțelegem, ci mai ales pentru ceea ce nu înțelegem… încă. Pentru că Dumnezeu aranjează lucrurile în viața noastră cu o înțelepciune pe care noi nu o putem cuprinde pe moment, dar care, mai devreme sau mai târziu, se dovedește a fi exact ce aveam nevoie.

Oamenii vin și pleacă. Unii rămân o clipă, alții o viață. Cei care pleacă, o fac pentru că drumurile noastre nu mai bat în același ritm. Poate nu împărtășim aceleași valori, poate lecția s-a încheiat. Și e în regulă. Plecarea lor e o eliberare, o clarificare, o etapă.

Dar cei care rămân...
Ei sunt daruri. Oglinzi. Răspunsuri.
Sunt cei care rezonează cu esența noastră, cu ceea ce suntem în profunzime. Sunt acei oameni pe care Dumnezeu îi pune în calea noastră când avem nevoie de curaj, de sprijin, de iubire sinceră.

Trebuie să iertăm ceea ce ne doare, pentru ca rănile sufletești nu sunt lanțuri ci medalii ale creșterii. Puterea și înțelepciunea vin din înțelegere, din acceptare și din iertare.

Viața nu se măsoară în ce am strâns, ci în ce am lăsat în urmă.
În câte inimi am atins cu bunătate. În câte zâmbete am provocat.
Pentru că tot ce este material este fragil, trecător… dar amintirea rămâne. Emoția pe care o lăsăm în sufletul unui om – aceea este nemuritoare.

Sunt recunoscătoare!
Pentru ce a fost, pentru ce este, pentru ce va urma.
Totul se așează exact cum trebuie.