Ce fel de post îi este plăcut lui Dumnezeu:

Postul plăcut lui Dumnezeu este postul spiritual, care implică abținerea de la răutăți și fapte rele, pe lângă abținerea de la mâncare. Acesta nu se referă doar la o dietă alimentară, ci la o postire spirituală care include:
Abținerea de la răutăți: renunțarea la gânduri, cuvinte și fapte rele.
Postul în numele Domnului: postul trebuie să fie făcut cu credință, ca un act de jertfă și supunere față de Dumnezeu.
Respectarea legilor lui Dumnezeu: postul trebuie să fie în concordanță cu învățăturile și poruncile lui Dumnezeu, așa cum au fost primite prin Adam și transmise de profeți.

 

„Strigă cu putere şi nu te cruţa; ca trâmbiţa înalţă-ţi glasul şi vesteşte poporului meu fărădelegile sale, casei lui Iacob păcatele sale. În fiecare zi mă cercetează şi în cunoaşterea căilor mele se desfată, ca un neam care ar săvârşi dreptatea şi nu s-ar fi abătut de la rânduiala Dumnezeului său. Îmi cer judecăţi drepte, se desfată în apropierea lui Dumnezeu şi zic: «De ce am postit, iar Tu n-ai văzut?

Iată, în ziua în care postiţi, voi umblaţi după poftele voastre şi pe toţi cei ce trudesc pentru voi îi asupriţi. Iată, voi postiţi ca să vă certaţi, şi să vă sfădiţi, şi să bateţi răutăcios cu pumnul. Nu mai postiţi ca acum,de vreţi ca glasul vostru să se audă întru înălţime. Oare acesta este postul care-mi place? Ziua în care omul se chinuie, plecându-şi capul ca o trestie şi culcându-se în sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului? Iată postul care-mi place: dezleagă lanţurile răutăţii, desfă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi orice jug sfărâmă-l. Împarte-ţi pâinea cu cel flămândşi pe cel sărman şi rătăcitor ia-l în casa ta. Dacă vezi un om gol, îmbracă-l; şi de cel de un neam cu tine nu te ascunde. Atunci va izbucni ca zorile lumina ta, şi tămăduirea ta se va grăbi să răsară, va merge înaintea ta dreptatea, iar slava Domnului te va însoţi. Atunci vei striga şi Domnul îţi va răspunde; îl vei chema în ajutor şi El îţi va spune: «Iată-mă!» Dacă îndepărtezi din mijlocul tău jugul, gestul de ameninţare şi cuvântul răutăcios, dacă te lipseşti pentru cel flămând şi îndestulezi sufletul celui oropsit, atunci va răsări în întuneric lumina ta şi bezna ta va fi ca amiaza. Şi te va călăuzi Domnul neîncetatşi te va îndestula chiar şi în pământ pârjolit;

va da tărie oaselor tale

şi vei fi ca o grădină bine udată,

ca un izvor cu ape ce nu amăgesc.

Şi se vor zidi în tine cele dărâmate odinioară1

,

vei ridica din nou temeliile străbune

şi vei fi numit Reparator de spărturi

şi Înnoitor de uliţe spre a fi locuite.

Dacă îţi vei opri piciorul în ziua de odihnă,

ca să nu umbli după poftele tale în ziua Mea cea sfântă,

şi vei chema ziua de odihnă «desfătare»

şi ziua cea sfântă a Domnului «preacinstită»,

dacă o vei cinsti fără să mai umbli în căile tale,

fără să-ţi mai cauţi plăcerile tale şi să vorbeşti fără rost,

atunci te vei bucura în Domnul

şi Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile pământului;

te voi hrăni cu moştenirea lui Iacob, părintele tău,

căci gura Domnului a grăit.“

(Isaia 58, 1-14)