Sufletul e întunecat deopotrivă de acestea două: de vorbirile gândurilor în cugetare și de întâlnirile și vorbele deșarte de afară. Cei ce vor să fie feriți de păgubirea minții trebuie să se întristeze atât de gândurile, cât și de oamenii cărora le place să vorbească degeaba, pentru o pricină foarte binecuvântată: ca nu cumva, întunecându-se mintea, să i se moleșească trezvia. Căci întunecându-se din pricina uitării, ne pierdem mintea.”
„Tot binele vine de la Domnul, după o anumită orânduire, și pleacă pe ascuns de la cei nemulțumitori, nerecunoscători și leneși.”
Cuv. Marcu Ascetul, Despre legea duhovnicească (§47), Filocalia vol i
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.