Zeul cu două feţe după care a fost numită luna ianuarie

Legenda lunii ianuarie se leagă de zeul roman Ianus, zeul porților, al începuturilor și al sfârșitului, cel cu două fețe, una privind spre anul vechi și alta spre cel nou, motiv pentru care luna sa este prima lună a anului. Popular, în România, ianuarie se numește Gerar, de la ger, iar legendele populare aduc practici magice de prosperitate pentru noul an.

Detalii despre legenda lui Ianus:Originea numelui: Numele "ianuarie" (latină: Ianuarius) provine direct de la acest zeu.
Reprezentarea: Ianus era descris cu două chipuri, simbolizând trecerea între vechi și nou, la fel cum luna ianuarie marchează începutul și sfârșitul a două cicluri anuale.
Introducerea: Ianuarie a fost adăugată în calendarul roman în jurul anului 700 î.Hr., extinzând un an care avea inițial doar 10 luni.
Alte tradiții și denumiri:În România: Denumirea populară "Gerar" provine de la gerul specific acestei luni.
Anglosaxonii: O numeau "wolf-monath" (luna lupilor), deoarece lupii ieșeau în căutare de hrană în timpul iernii geroase.
Sărbători și credințe populare:Ianuarie este plină de tradiții legate de speranța pentru sănătate, liniște, pace și prosperitate în noul an, prin diverse practici magice specifice începutului de an.

Ianus (Janus) este zeul roman al începuturilor, al porților, al tranzițiilor și al timpului, singurul zeu roman cu două fețe, una spre trecut, alta spre viitor, simbolizând privirea înapoi și înainte, la fel cum i-a fost ridicat un templu cu porți duble la Roma. Legendele îl prezintă ca un zeu crucial pentru calendare, dând numele primei luni, Ianuarie (Januarius), iar cultul său era legat de marile schimbări, de treceri, de la porți la începutul anului, fiind un zeu neasociat cu războiul, dar protector al păcii, căci porțile templului său se deschideau doar la război, iar în rest erau închise.
Principalele legende și trăsături:Două fețe: Reprezentarea sa cu două fețe, una privind spre răsărit (viitor) și alta spre apus (trecut), subliniază rolul său de paznic al porților și de creator al lunilor.
Regele Numa și templul: Se spune că al doilea rege al Romei, Numa Pompilius, i-a dedicat un templu cu două porți, care erau deschise în timp de război, dar închise în pace, simbolizând pacea perpetuă a Romei sub protecția sa, deși era un zeu al începuturilor, nu al conflictului.
Patronul începuturilor: A fost zeul calendelor, adică al primei zile a lunii, de unde și numele lunii Ianuarie (Ianuarie), marcând începutul anului.
Creatorul lunilor: El este cel care a dat numele lunilor în calendarul roman.
Ianus nu are o mitologie complexă cu multe narațiuni, ci este mai degrabă o divinitate abstractă, legată de conceptul de timp, tranziții și porți (fizice și metaforice), esențială pentru înțelegerea ordinii și a ciclurilor în lumea romană.

În mitologia romană, Ianus este zeul roman al uşilor, al alegerilor şi  al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei, considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.

Prima lună a anului este numită după zeul Ianus, în special datorită faptului că acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea.

Gardian al raiului, se spune că, la origini, Ianus ar fi fost un muritor, originar din Tesalia care a ajuns să domnească în Latium, în epoca de aur, în vremea sa fiind introduşi banii, legile şi agricultura în zonă, după cum informează vintagenews.com.

Un alt mit spune că Ianus ar fi fost prezent în Roma la momentul răpirii Sabinelor, respectiv în momentul în care, din dorinţa de a se răzbuna, sabinii au atacat zidurile Capitoliului. Ianus ar fi făcut ca în faţa lor să ţâşnească un şuvoi fierbinte de apă care le-ar fi forţat retragerea.

Următorul rege al Romei, după Romulus, Numa, a ridicat în onoarea lui Ianus un templu cu o poartă dublă, una îndreptată spre răsărit, respectiv una spre apus. În perioadele de război, porţile erau deschise pentru ca zeul să le vină în ajutor romanilor, iar în vremurile de pace, erau închise.Romanii considerau că luna ianuarie a fost adăugată calendarului de către Numa, conform abc.net.au. Asocierea dintre Ianus şi calendar ar fi fost întărită de construcţia a 12 altare, fiecare pentru câte o lună a anului, în templul dedicat zeului.

Conform aceluiaşi site, poetul Marţial l-a descris pe Ianus drept „strămoşul şi tatăl anilor”, prima zi a lui ianuarie fiind, începând cu 153 î. Hr, cea în care consulii îşi preluau îndatoririle.

Tradițiile lunii ianuarie în România marchează începutul Anului Nou, aducând speranță și bunăstare prin obiceiuri precum Sorcova (urări de belșug), Calendarul de Ceapă (prognoza vremii), Crucea de Bobotează (pentru noroc) și urări specifice de "Sănătatea noului" (1 ianuarie), toate legate de noul ciclu anual și de sărbătorile religioase precum Sf. Vasile și Boboteaza (6 ianuarie).
Obiceiuri de Anul Nou (1 Ianuarie):Sorcova: Copiii merg cu crenguțe de brad, rostind urări pentru sănătate și bogăție.
"Sănătatea noului": Oamenii intră cu piciorul drept în casă, aruncând boabe de grâu/porumb, primind urarea "La anu cu sănătate!".
Calendarul de Ceapă: Se folosesc 12 coji de ceapă cu sare pentru a prezice vremea fiecărei luni a anului.
Sărbători Religioase:1 Ianuarie: Sf. Vasile cel Mare.
6 Ianuarie: Boboteaza (Botezul Domnului) - preotul aruncă crucea, iar cel care o scoate are noroc.
7 Ianuarie: Sf. Ioan Botezătorul.
30 Ianuarie: Sfinții Trei Ierarhi (Vasile, Grigorie, Ioan).
Alte Tradiții:Deschiderea Cerurilor: Credința populară că în ianuarie se deschid cerurile, un moment deosebit de spiritual.
Îngrijirea gospodăriei: Curățarea pomilor, adunarea zăpezii în jurul lor, aruncarea legumelor stricate din pivniță, pregătind pentru noul an agricol.
Numele lunii:Gerar, Ghenarie, Genarie: De la gerul specific și începutul de an, în popor, luna simbolizează schimbarea, evoluția și încrederea.