CARTOFII

 Într-o zi, un om a mers la duhovnicul său pentru a-i cere sfatul. 

–  Părinte, eu întotdeauna vă văd calm și bine dispus, învățați-mă și pe mine să fiu așa, să nu mă înfurii și să nu mă supăr pe nimeni.

–  Bine, băiete. Fă rost de o pungă și de un cartof.

– Și ce să fac cu ele?

– Atunci când te vei supăra pe cineva, ia un cartof, scrie pe el numele acelei persoane, pune-l în pungă și poart-o cu tine peste tot. Așa vei face de fiecare dată când te vei supăra pe cineva. 

Trecuse ceva timp. Punga s-a umplut de cartofi, o parte au început să se strice, a devenit foarte grea și urât mirositoare. Omul indignat a mers la duhovnicul său, ca să afle ce să facă mai departe. 

– Părinte, punga asta e foarte grea și împuțită, nu mai pot s-o port cu mine. Pot s-o arunc?

 – O s-o arunci atunci când vei arunca și supărările tale împuțite din suflet și o să înveți că nu trebuie să le mai aduni, pentru că te strici pe dinăuntru.

Dacă fiecare şi-ar respecta semenul său atunci ar fi raiul pe pământ. Dacă nu reuşim una ca aceasta, măcar să împlinim proverbul românesc „ceea ce ţie nu- ţi place altuia nu-i face”, adică să ne ferim să facem rău altuia pentru ca să nu se întoarcă asupra noastră sau, cel puţin, dacă nu-ţi face plăcere un lucru să nu-l săvârşeşti altuia. Hristos Domnul merge mai departe cu acest dicton şi îl enunţă mult mai profund: „Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” . Astfel, acest îndemn devine mai greu de împlinit. Nu numai că evit să fac răul altuia dar sunt îndemnat chiar să îi fac bine. În schimb pentru aceasta vom avea şi noi speranţa că şi alţii ne vor face bine atunci când vom avea nevoie.