Acatistul Preasfântului și de viață Făcătorului Duh
De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.
Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:
Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
Slavă...
Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:
Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.
Apoi:
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;
Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;
Și a înviat a treia zi, după Scripturi.
Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
Doamne, miluiește (de 12 ori).
Apoi:
Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.
Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).
(Troparul)
Doamne, miluiește (de trei ori).
Apoi:
Psalmul 50
Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condac 1
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Icos 1
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 2
În chipul limbilor de foc, întru lumină și suflare de vânt de bucurie făcătoare, pogorându-Se Duhul cel Sfânt peste Apostoli și de văpaia lui fiind cuprinși, chemat-au pescarii întreaga lume la Biserica lui Hristos; necazuri și nevoi răbdând cu bucurie pe pământ și pe ape, de morțile cele cumplite nu se spăimântau, în tot pământul ieșind vestirea cântării lor, celei de Dumnezeu insuflate: Aliluia!
Icos 2
Potir de ploaie dătător, izvorâtor de foc, care pe muntele Sionului ai purces asupra Apostolilor, Ție cântare Îți aducem, pe Tine Te binecuvântăm și Îți mulțumim Ție, Dumnezeule, Duhule Sfinte:
Vino, Cela Ce Sfânt ești și Biserica o păzești;
Vino și dă un suflet și o inimă celor ce cred în Tine;
Vino și aprinde evlavia noastră cea rece și neroditoare;
Vino și risipește negura necredinței și a răutății, care se îndesește pe pământ;
Vino și călăuzește pe toți pe drumul vieții celei drepte;
Vino și ne povățuiește la tot adevărul;
Vino, Înțelepciune neajunsă, și cu judecățile cele de Tine știute, mântuiește-ne;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 3
O, Prea Adâncă Taină! Dumnezeule, Duhule necuprins cu mintea, Care împreună cu Tatăl și cu Fiul toate le-ai zidit! Tu care ai împodobit cetele îngerilor de sus, întru locașul luminii celei neapropiate. Tu ai chemat la ființă, cu strălucirea slavei, cetele de foc ale luminătorilor cerești. Unind Tu trupul și sufletul într-o minunată alcătuire, zidit-ai neamul omenesc; pentru aceasta toată suflarea Ta laudă și cântă: Aliluia!
Icos 3
Alfa și Omega, Începutule și Sfârșitule, Tu, Veșnicule Duh, cu necuprinsa putere a purtării deasupra apelor și cu iubitoarea Ta îmbrățișare ai adus pe toți și pe toate la viață. Din suflarea Ta cea de viață făcătoare a răsărit, din genunea cea fără de chip, frumusețea lumii celei întâi zidite, pentru care Îți strigăm:
Vino la noi Prea înțeleptule Ziditor al lumii;
Vino, Cela ce ești Mare în micuța floare, ca și în luminătorii cerului;
Vino, Felurime negrăită și Frumusețe veșnică;
Vino și luminează întunecata netocmire a sufletului meu;
Vino și ne arată pe noi zidire nouă în Hristos;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește în noi!
Condac 4
O, Duhule Preabun și Neajuns, din care izvorăște sfințenia! Tu ai înveșmântat-o pe Preacurata Fecioară Maria cu strălucirea orbitoare și neapropiată a dumnezeirii Tale, făcând-o Maică a lui Dumnezeu Cuvântul, Împărăteasă a îngerilor, spre mântuirea oamenilor. Cu puterea cea mai presus de lume, Tu i-ai umbrit pe prooroci și apostoli, Tu i-ai purtat până la al treilea cer, Tu le-ai rănit inimile cu frumusețea cea de sus, punând în graiul lor îndemn înflăcărat, cu care aduc pe oameni la Dumnezeu. Tu îi preschimbi pe cei păcătoși, iar ei, plini fiind de arzătoare bucurie, Îți cântă: Aliluia!
Icos 4
Prin Duhul Sfânt totul viază, și cu puterea Lui se va ridica spre învierea cea de obște toată zidirea, în ceasul de pe urmă al veacului acesta și cel dintâi al veacului ce va sa vie. Ridică-ne atunci din groapă, Preabunule, Mângâietorule, nu spre osândă, ci spre a ne împărtăși de fericire, întru dumnezeiasca lumină, cu Sfinții toți, cu părinții și apropiații noștri.
Vino dar, și de a sufletului moarte ne izbăvește;
Vino, și înainte de sfârșitul nostru, ne îndestulează cu Trupul și Sângele Mântuitorului Hristos;
Vino și dă-ne să adormim în pace, cu cuget neîntinat;
Vino și luminoasă fă scularea noastră din somnul morții;
Vino și ne învrednicește să privim cu bucurie la norii veșniciei;
Vino și fă-ne fii ai nestricăciunii;
Vino și luminează atunci ca un soare, trupurile noastre cele fără de moarte;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 5
Auzind glasul Tău: „Dacă cineva însetează, să vină la Mine și să bea”, rugămu-Te, Fiule al lui Dumnezeu, astâmpără-ne setea de viața duhovnicească și dă-ne apa vieții. Revarsă asupră-ne unda harului Duhului Sfânt, Cel ce împreună cu Tine are izvor în Tatăl, ca sa nu mai însetăm în veac, toți cei ce cântăm cu umilință: Aliluia!
Icos 5
Nestricăciosule și Neziditule, Veșnicule, Prea Înduratule Duh, Apărătorule al celor drepți, Curățitorule al păcătoșilor, slobozește-ne de orice întinăciune, ca strălucirea luminii harului Tău să nu se strice întru noi, cei care Îți cântăm:
Vino, Preabunule și dă-ne umilință și izvoare de lacrimi;
Vino și ne învață să ne închinăm Ție în Duh și în adevăr;
Vino, Preaînaltule Adevăr, și lămurește îndoielile sărăcăcioasei noastre înțelegeri;
Vino, Viață Neîmbătrânitoare, și ne primește din strâmtoarea veacului acesta pământesc;
Vino, Lumină Veșnică, și se vor risipi toate nălucirile și spaimele;
Vino, Putere veșnic nouă, împrospătându-i pe copiii tăi cei osteniți;
Vino, Nemărginită Bucurie, și uitate vor fi vremelnicele întristări;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 6
Saltă, fiică a luminii, Sionule, Sfântă Maică! Împodobită, slăvită Mireasă, cu cerurile împreună, strălucitoare Biserică sobornicească a lui Hristos! Asupră-ți odihnește Duhul Cel Preasfânt, Care tămăduiește neputințele, împlinește lipsurile, dăruiește viață celor morți și îi aduce la viața veșnică pe toți cei ce cu cuviință și cu dreptate strigă: Aliluia!
Icos 6
„În lume necazuri veți avea”, a zis Mântuitorul. Unde vom afla alinare și cine ne va mângâia? Tu, Duhule Mângâietor, Însuți dezleagă întristarea noastră! Mijlocește pentru noi cu suspinuri negrăite și ușurează inimile celor care te roagă:
Vino, Dulce răcoare a celor osteniți și împovărați;
Vino, Împreună Grăitorule cu cei întemnițați și Adăpostul celor prigoniți;
Vino, și miluiește pe cei slăbănogiți de sărăcie și de foamete;
Vino și tămăduiește patimile trupurilor și sufletelor noastre;
Vino și cercetează pe toți cei care însetează de lumina Ta;
Vino și alină întristarea noastră cu nădejdea veșnicei bucurii;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 7
„Celui care hulește împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta aceasta nici în veacul acesta, nici în cel viitor”, a spus Domnul. Ascultând acest cuvânt străin ne cutremurăm, ca nu cumva să fim judecați cu cei neascultători și cu luptătorii împotriva lui Dumnezeu. Nu lăsa, Duhule Sfinte, inima noastră să se plece spre cuvinte de vicleșug. Întoarce din schisme, eresuri și necredință pe toți cei rătăciți, iar pe întâii născuți ai Bisericii Tale învrednicește-i să cânte în vecii vecilor: Aliluia!
Icos 7
Când S-a îndepărtat Duhul Sfânt de la Saul, atunci spaima și neliniștea l-au cuprins, iar întunericul deznădăjduirii l-au coborât în cele mai de dedesubt; așa mi s-a întâmplat și mie în ziua întristării și împietririi cugetului meu, căci m-am îndepărtat de la lumina Ta; ci dă-mi a Te chema necontenit, ocrotirea sufletului meu până ce lumina Ta mă va lumina pe mine, cel împuținat la suflet:
Vino dar, și nu mă lepăda pentru cârtirea și nerăbdarea mea;
Vino și potolește cumplita vijelie a tulburării și aprinderii;
Vino și odihnește pe cei necăjiți de strâmtorile vieții;
Vino și îmblânzește inima în ziua împietririi și a mâniei;
Vino și surpă urzelile, tulburările și spaimele duhurilor întunericului;
Vino și dă-ne cu suflarea Ta, inimă zdrobită, ca prin răbdare să mântuim sufletele noastre;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 8
Mântuiește-ne, Cerescule Părinte!Săraci suntem, neputincioși și orbi, și goi duhovnicește!
Dăruiește-ne aurul Tău, cel curățit în foc, cu veșmânt alb acoperă rușinea noastră, vindecă ochii noștri cu balsamul Tău. Pogoară și în vasele cele necurate ale sufletelor noastre harul Preasfântului Tău Duh, Cel de viață făcător, învrednicindu-ne bucuriei celei de a doua nașteri pe toți cei ce cântăm: Aliluia!
Icos 8
Ca turnul Babel se prăbușește fericirea pământească. Jalnice sunt toate strădaniile omenești. Bine îmi este mie că m-ai smerit, că în păcate și în căderi mi-ai acoperit toată slăbiciunea și nimicnicia. Fără de Tine nimic nu putem face, dar nădăjduim că ne vom mântui prin harul Tău, grăind:
Vino dar, Unule Preaînțeleptule Ziditor al vieții;
Vino și lămurește-ne căile Tale cele neînțelese;
Vino precum un fulger și luminează sfârșitul vieții pământești;
Vino și binecuvintează tot începutul bun pe care îl punem;
Vino și fii nouă ajutător la fapte bune;
Vino și luminează mintea noastră în ceasul descumpănirii;
Vino și dăruiește duh de pocăință, ca să se risipească prin aceasta scârbele ce stau să vină asupra lumii spre pedepsire;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 9
Atât a iubit Dumnezeu lumea, că și pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat , Care S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și Și-a întins pe Cruce mâinile Sale de Ziditor al lumii, iar prin Sângele Său răscumpărat-a din păcat și din moarte întreaga lume! Pentru aceea, toată zidirea așteptând libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu, cântă Tatălui care a iubit, Fiului care a răscumpărat și Duhului care a sfințit: Aliluia!
Icos 9
Duhul Cel Făcător de viață, Care S-a pogorât asupra lui Hristos la Iordan, în chip de porumbel, a odihnit și asupra mea, când mă aflam la scăldătoarea Sfântului Botez; s-a întunecat însă lucrarea bunătății Sale din pricina greșelilor mele. Pentru aceea, precum așteaptă zorii drumețul rătăcit noaptea în pădure, așa și eu însetez de razele Tale, Bunule, ca să nu pier cu totul:
Vino dar, la cel pecetluit cu numele Tău cel înfricoșat;
Vino dar și ușurează cugetul chinuit și pârjolit fără cruțare;
Vino și înnoiește întru mine chipul Tău ce S-a întunecat;
Vino și risipește nălucirile cele născute din păcat;
Vino și mă învață să împărtășesc durerile cele străine;
Vino și pleacă-mă să iubesc întreaga Ta zidire;
Vino și dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 10
Duhul Sfânt naște a doua oară pe om spre viața veșnică. Duhul Sfânt însuflețeste pe mucenici, sfințește preoții, încununează pe cei drepți, face din pâine și din vin Însuși dumnezeiescul Trup și Sânge al lui Hristos. O, adâncul bogăției și al înțelepciunii lui Dumnezeu! Dă-ne cununa darurilor Tale: Dragostea veșnică și atotiertătoare, care se întristează pentru păcătoși și vrea ca toți să fie mântuiți prin ea, ca niște fii ai luminii, pentru care strigăm: Aliluia!
Icos 10
Cine ne va despărți de dragostea lui Dumnezeu? Scârba, sau strâmtoarea, sau prigoana, sau foamea, sau goliciunea, sau nevoia, sau sabia? Dacă ne vom lipsi chiar de toate cele de pe pământ, avem moștenire nepieritoare în ceruri. Ci dă-ne, Doamne, să Te iubim nu cu cuvântul sau cu limba, ci cu fapta nemincinoasă și cu nevoința întregii vieți:
Vino, Atotputernicule Duh, și ne sporește credința atotbiruitoare;
Vino și ne dă îndrăzneală în rugăciune;
Vino și încălzește inimile, ca să nu se răcească dragostea noastră din pricina prea multor fărădelegi;
Vino și dă-ne să nu cădem în vreme de prigoană și de batjocorire a credinței;
Vino și ne păzește de ispite peste puteri și de sminteli;
Vino și înviază inimile noastre prin rourarea Ta;
Vino, tămăduiește-ne, sfințește-ne și ne ridică, Bunule, cu harul Tău;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Condac 11
Acestea zice Domnul: „Vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, și fiii și fiicele voastre vor prooroci, bătrânii voștri vise vor visa, iar tinerii voștri vor vedea vedenii”. Duhule Preadorit, dă-ne doar o fărâmitură de la masa fiilor celor aleși ai Mângâierilor Tale, celor care cu umilință strigăm: Aliluia!
Icos 11
Acolo unde ai răsărit, fie și doar pentru o clipă, în locul cel de taină al sufletului, strălucind ca un fulger, neuitată este frumusețea descoperirii Tale, prin care se preschimbă, cu preschimbare dumnezeiască și înfricoșată cuviință, făptura cea din tină. Învrednicește-ne Bunule Mângâietor, încă din viața pământească să Te vedem cu inimă curată, noi, cei care strigăm:
Vino, Fulger Dătător de lumina veșniciei;
Vino și luminează-ne cu strălucirea cea neînserată;
Vino, Vistiernicul smereniei și Veselia celor blânzi;
Vino, Apă Vie, răcorește-ne arșița patimilor;
Vino, că departe de Tine nu aflăm liniște și tihnă;
Vino, că împreună cu Tine pretutindeni este Împărăția Cerurilor;
Vino și întipărește-ne în suflet chipul Tău cel ca de soare;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 12
Râu nesecat al harului, Cela Ce ierți păcatele, Duhule Sfinte! Primește rugăciunea noastră pentru întreaga lume, pentru cei credincioși și pentru cei necredincioși și pentru fiii neascultării; întoarce-i la Tine și pe toți adună-i în Împărăția Sfintei Treimi, ca să se rușineze de Tine și cel din urmă vrăjmaș - moartea - iar lumea, renăscută din focul cel curățitor, să cânte cântarea cea nouă a nemuririi: Aliluia!
Icos 12
Văd cu duhul cetatea lui Dumnezeu – Ierusalimul Ceresc - ca pe o mireasă împodobită, cu chip de soare, în sărbătoare. Aud săltarea drepților la Cina Domnului, aud glasurile îngerilor și pe Prealuminatul nostru Domn Hristos între aleșii Săi, iar durerea, întristarea și suspinarea au pierit. Împărate Ceresc, Duhule Sfinte, învrednicește-ne prin înșeptita cunună a darurilor Tale să ne împărtășim în Domnul de bucuria veșnică, noi, cei care strigăm:
Vino, Bunule, și trezește în noi setea de viața de dincolo de mormânt;
Vino și aprinde în inimile noastre dorirea vieții veacului celui adevărat;
Vino și ne descoperă bucuria Împărăției celei ce va să vină;
Vino și dă-ne strălucirea ca zăpadă a curăției;
Vino și umple-ne cu strălucirea dumnezeirii;
Vino și ia-ne la nunta Mielului;
Vino și ne învrednicește să împărățim în slava Ta cea veșnică;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 13
O, noian purtător de lumină al iubirii celei mântuitoare, Duhule Făcător de viață! Încălzește cu suflarea venirii Tale neamul omenesc cel înghețat întru fărădelegi, grăbește pieirea răului cu nepătrunsele Tale judecăți și ne descoperă cum să prăznuim în veșnicie adevărul cel dumnezeiesc, astfel ca să fie Dumnezeu totul întru toate, și cele cerești și cele pământești și cei izbăviți din iad, dimpreună să cânte: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)
Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1
Icos 1
Îngerii cu fețe luminoase în ceruri neîncetat slavoslovesc pe Duhul cel Sfânt, după cuviința datorată Izvorului vieții și Luminii celei Nematerialnice. Dimpreună cu ei Te preaslăvim și noi, Duhule Necuprins cu mintea, pentru milele Tale cele ascunse, și cu smerenie ne rugăm să fim adăpostiți sub adumbrirea Ta cea fericită:
Vino, Lumină Adevărată, Duhovnicească bucurie;
Vino, Nor Purtător de rouă și Negrăită Frumusețe;
Vino și primește ca pe un miros de bună mireasmă duhovnicească lauda noastră;
Vino și dă-ne nouă să ne împărtășim de bucuria purcederii Tale;
Vino și înveselește-ne cu îmbelșugarea darurilor Tale;
Vino, Veșnicule Soare neapropiat și întru noi Îți fă locaș;
Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și Te sălășluiește întru noi!
Condac 1
Veniți toți credincioșii să preaslăvim pogorârea Sfântului Duh. Cel Care din sânurile Tatălui a purces asupra Apostolilor, acoperind ca și cu niște ape pământul de cunoștința lui Dumnezeu și învrednicind de harul cel de viață făcător al învierii și de slava cea de sus pe cei ce aleargă la El întru curățire, sfințind și îndumnezeind pe cei ce strigă: Vino, Mângâietorule, Duhule Sfinte și te sălășluiește întru noi!
Acest Acatist al Sfântului Duh este foarte folositor tuturor celor care caută darurile Duhului Sfânt: înțelepciunea, înțelegerea, dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credința, blândețea, înfrânarea, curăția, pe scurt orice om care dorește după viața veșnică în Hristos, dăruită prin Duhul Sfânt, Purtător de Viață și Dăruitor de lumină nemuritoare.
Vino Lumină adevărată - Rugăciune către Preasfântul Duh a Sfântului Simeon Noul Teolog
Vino, lumină adevărată, vino, viață veșnică, vino, taină nerostită, comoară fără de nume, chip dincolo de orice înțelegere, bucurie fără de sfârșit, vino, lumină neînserată, așteptare neînșelătoare a celor ce vor aduce mântuirea! Vino, ridicare a celor căzuți, vino, înviere a celor morți, vino, Atotputernice, Care pe toate le-ai făcut și pe toate le prefaci numai cu voia Ta! Vino, Cel Ce nu poți fi văzut, nici atins, Cel pururea nemișcat, dar Care Te miști pentru a Te pogorî la noi, cei ce viețuim în iad! Vino, nume mult dorit și îndelung slăvit, vino, bucurie veșnică, vino, cunună neveștejită! Vino, Tu, pe Care atât Te-a dorit și Te dorește mult chinuitul meu suflet, Tu, Care m-ai despărțit de toate cele ale lumii și Care m-ai învrednicit să Te doresc pururea! Vino, suflarea și viața mea, vino, mângâiere a sărmanului meu suflet, vino, bucuria, slava și nesfârșita mea dulceață!
Rugăciune către Duhul Sfânt a Părintelui Sofronie
Duhule Sfinte, Atotputernice Dumnezeule, Mângâietorului Milostive şi Apărătorule Atotputernic, Dătătorule de Înţelepciune şi Lumină a Descoperirii, Care prin pogorârea Ta ai adus marginile lumii la singura cunoştinţă adevărată a lui Dumnezeu, vino şi te pogoară peste noi care plângem după tine pururea, luminându-ne şi sfinţindu-ne, tămăduindu-ne şi mângâindu-ne cu mângâierea Ta!
(Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea experienţa Vieţii Veşnice, ed. Deisis Sibiu 2007, p.61)
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt
Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!
Cântarea Duhului
Cântarea 1
Tu Unul ești, Cela Ce întru negrăit suspin, cu sfântă tânguire cauți și chemi pe cel mai din adânc al nostru lăuntric chip, Tu, Cela Ce iarăși așezi moștenirea celui căzut, dăruindu-i harul frângerii inimii, și tot Tu, Preasfinte, ești Cela Ce întru noi, dimpreună cu noi, ne trăiești sfânta și dulcea durere a plânsului pentru păcat și a iubirii după Domnul. Pentru aceasta cu umilință tăinuim în toate ale noastre, de Tine înnoite, un veșnic: Aliluia!
Tu ești Cela ce ne împărtășești nouă, celor din humă alcătuiți, întru Înțeles și cunoștință, pe Tatăl și pe Fiul. Tu, deopotrivă, ești Cela prin Care ne aducem pe noi înșine și unii prea alții înaintea Feței lui Dumnezeu. Numai prin Tine putem via, Preasfântule Duh, pentru acesta Ție încredințându-ne, mărturisim:
Sfânt ești.
Sfânt ești, Dătătorule de Viață;
Sfânt ești, Suspinul cel mai dinăuntru;
Sfânt ești, Însuți rugăciunea;
Sfânt ești, Cel Tăinuit în toate cele arătate;
Sfânt ești, Înfierea cea de Sus;
Sfânt ești, muzica ce nu o poate auzi urechea omenească;
Sfânt ești, Lumina celor din întuneric;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 2-a
Pe Duhul Sfânt, Cel tăinuit în toată făptura, pe Cel ascuns în foșnet de vânt, în adiere sau în vifor, pe Cel dintru mireasma florilor, în trilul păsărilor și în tăcerea văzduhurilor, pe Acesta să Îl slăvim, mărturisindu-I: Aliluia!
Numai Tu, Preasfântule Duh, poți susura cu ape atât de limpezi și susur atât de lin. Numai și numai Tu, poți colinda cu atâta dor întreg pământul și toate văzduhurile, viețile toate și toate inimile. Tu tremuri adâncul și Tu așezi Pacea, Tu frămânți codrii și Tu îi alini. O, Tu și numai Tu ne pogori nouă Cerurile, cuprinzându-ne întru Tine, căci:
Sfânt ești, Nume fără de nume!
Sfânt ești, adâncă smerenie;
Sfânt ești, sfântă mângâiere;
Sfânt ești, fericită suferință;
Sfânt ești, lăuntric și dulce suspin;
Sfânt ești, Însuți Sfințenia;
Sfânt ești, mireasmă de necuprins;
Sfânt ești, liniște sfântă;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 3-a
Prin Tine devenim una toți cei ce ne împărtășim din Sfântul și Dumnezeiescul Trup și Sânge. Prin Tine ne împărtășim unul de altul și dimpreună, de Unimea cea desăvârșită, trăind întru sine adâncul: Aliluia!
Tu ești Pecetea care ții tăinuite ascunsurile Harului, pentru ca la vremea plinită să Ți-i apropii pe cei risipiți întru necunoștință și să li Te împărtășești în chip smerit celor chemați. Tu ești Liniștea care pecetluiește Tainele dumnezeiești și Tăcerea ce ascunde întreaga înțelepciune a Maicii Domnului. Tot Tu ni le descoperi întru statornică așezare lăuntrică, pentru că numai în insuflarea Ta putem rosti cu adevărat:
Sfânt ești, Cela ce prefaci inima celui ce se roagă, asemenea Rugului Aprins;
Sfânt ești, Cela ce Însuți pe toate în Locul cel Sfânt le preschimbi;
Sfânt ești, Cela ce tămăduiești inimi duhovnicești prin boli trupești;
Sfânt ești, prin Care mintea se deschide mai presus de rațiuni;
Sfânt ești, cuprinderea tuturor veacurilor;
Sfânt ești, Însuți Sfințenia, Cel ce pe toate le viezi;
Sfânt ești, revărsarea Vieții în viscerele omenirii;
Sfânt ești și nu te poți odihni de jalea pentru cei adormiți;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 4-a
Noi suntem fii de robi și robi prin fire. Nu știm a fi altfel decât slugi, cu ochi și inima de sclav. Tu, însă, Dumnezeiescule Duh, gustând durerea noastră, după asemănarea Tatălui iarăși ne înfiezi, pentru ca înnoiți, să putem rosti sincer: Aliluia!
În taină de suflet și cuget lăuntric, aproape ești celor ce Te caută și de Tine însetează, Duhule Sfinte, Cela ce Însuți ții lumea întru ființă și pe tot omul întru una pururea îl așezi înaintea Domnului. Pentru aceasta cu inimi zdrobite și sete de Viață, Ție Unuia cântăm:
Sfânt ești, Cel ce de pretutindeni ne cuprinzi;
Sfânt ești, Cel ce ne învălui și tainic ne îmbrățișezi;
Sfânt ești, stând în liniște lângă fiecare suflet;
Sfânt ești, Cela Ce asculți fiecare șoaptă a inimii;
Sfânt ești, și numai Tu poți înțelege pe deplin taina persoanei;
Sfânt ești și în Tine revărsăm lacrimile adâncului;
Sfânt ești, vuietul tăcerii;
Sfânt ești, hohot adesea nerostit, ce-L purtăm în piept;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 5-a
Cel ce tăcând și așteptând, poartă suferința întregului Adam, Te cunoaște pe Tine, Duhule Sfinte. Cel care duce în sine dureri și răniri de tot felul, trupești și sufletești, pe Tine te are mângâietor și împreună Pătimitor. Întru Tine suferim, Duhule Sfinte, pentru viața lumii. Întru Tine nădăjduim și pentru pururea biruința Ta ne lăsăm măcinați ca o pulbere deșartă, suspinând întru cele dinlăuntru cuvântul: Aliluia!
Câte suflete ce Te-au cunoscut pe Tine nu au primit pe deplin ca să se mistuie pentru aproapele din dulcea Ta Iubire? Câți dintre cei ce au cercat dulcea rănire a inimii nu s-au făcut pe sine ardere de tot spre a fi lumină a lumii, după dorirea Tatălui? Cât de fericit este acela ce smerită lumânare devine, ca ceara primind a se topi sub arderea Iubirii Tale dintru noi! Pentru aceea nu putem decât cu umilință a izvodi în străfundul inimii:
Sfânt ești, Duhule Sfinte pentru iubirea ce ai revărsat prin veacuri;
Sfânt ești, Cel Ce ne faci robi ai Iubirii Dumnezeiești;
Sfânt ești, căci ne iubești nespus prin cei ce suferă pentru mântuirea noastră;
Sfânt ești, Cel Ce ne insufli dragoste și sfâșietoare milă pentru cei adormiți;
Sfânt ești, Dumnezeiască Fire, Carele adii ca o mireasmă de zefir în firea omenească:
Sfânt ești, Duh Preasfânt ce înmiresmezi văzduhul lăuntric al întregii zidiri;
Sfânt ești, Duhule Sfinte, căci pururea de mântuirea fiecărui suflet nou zămislit Te-ai îngrijit;
Sfânt ești, Liniște Sfântă!
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 6-a
Cum vom putea arăta recunoștință acelora care, mânați de insuflarea Ta, s-au ostenit cu rugăciuni și nevoințe pentru mântuirea tuturor? Căci și aceștia sunt mărturia prezenței Tale, Duhule Sfinte, în mijlocul nostru. Cum vom putea grăi dimpreună cu dânșii: Aliluia?
Ne vom arăta oare vreodată pe deplin mulțumitori și cu adevărat lucrători ai Harului pe care pustnicii sau martirii, prigoniții sau adâncii rugători l-au izvodit pentru noi prin revărsarea trăirii lor sfinte în ființarea lăuntrică a întregului Adam? Căci numai Tu ești Cel care ai adus în inimile lor focul care să ardă și din acesta ni se aprinde și nouă, celor sărmani, cremenile inimii, ca să putem cândva să Îți slujim în cuvântul:
Aici ești!
Aici ești, în cei ce uniți cu Hristos, au pătimit pentru viața lumii;
Aici ești, în aceia care ne-au împărtășit nouă Harul prin veac;
Aici ești, Cel ce ai adus Cerul în temnițe și în închisori;
Aici ești, Cel care suferi dimpreună cu cei ce pătimesc;
Aici ești, Răscumpărarea bolilor;
Aici ești, Biruința celor ce se lasă înjunghiați pentru Numele Tău;
Aici ești, Focul adus de Hristos pe pământ;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 7-a
În mijlocul Tău locuim, cu Tine suntem înconjurați, în Tine și prin Tine suntem cuprinși ca într-o adâncă și sfântă îmbrățișare în sânurile Tatălui. Toate cele ce sunt, ne grăiesc și ne cuprind în Tine. Iar noi, fără cuvânt rămânând, nu putem decât a tăcea în sine sensul lui: Aliluia!
Tu ești Cel care neostoit Te-ai apropiat într-atât de noi, făpturi slabe și mereu pământești, încât prin fapte, oameni și cuget, ai țesut mântuire pentru fiecare dintre cei ce de veacuri în lume se nasc. Simțirea Prezenței Tale ne toropește întreaga făptură lăuntrică și fără cuvinte dorim a-Ți mulțumi pentru lăuntrica încredințare că:
Aici ești!
Aici ești, Necuprinsule Grai;
Aici ești, șoapta cea mai de taină a sufletului;
Aici ești, respirația noastră întru Cele sfinte;
Aici ești, chemarea întregului Adam;
Aici ești, Cel care mistui inima celui ce te primește cu Iubirea dumnezeiască;
Aici ești, simțământul evlaviei;
Aici ești, Sens al vieții;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 8-a
Prin rugăciunile atâtor suflete, ce au trecut de veacuri prin această lume, prin aceste locuri în care pășim și noi acum, respirăm aerul curat al Tău. Căci prin rugăciunile lor am fost fiecare dintre noi la vremea lui, chemat la credință, putând cânta acum: Aliluia!
Ostenelile lor, gândul cel bun, ruga de Tine adusă, dar și cea răscumpărată prin lucrul de zi cu zi al celor ce se străduiesc întru numele Domnului, ne hrănesc și ni Te aduc aproape pe Tine, nouă, celor ce nici nu știm că suntem. Răsplătește, Duhule Sfinte, acestora, întorcându-le înmiit și rânduiește ca și noi, cândva, cumva, să lăsăm moștenire și sămânță sfântă fiilor și fraților noștri.
Aici ești;
Aici ești, Melodie ce atinge fiece făptură;
Aici ești, Cela ce alini inimile;
Aici ești, apropierea Heruvimilor;
Aici ești, intimitate dumnezeiască;
Aici ești, pasul nostru în tărâmul de nerostit al sfințeniei;
Aici ești, Muzica ce mângâie petalele cele mai fine ale florilor;
Aici ești, privirea Preasfintei Treimi în străfundul făpturii noastre;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 9-a
Numai prin suflarea cea de Viață făcătoare a venirii Tale, Adam cel din pământ făurit, se rezidește viu în pântecele mamelor, prin fiecare prunc. Prin Tine se zămislește pururea Viața, cea din care răzbate cel mai adevărat: Aliluia!
Pe când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele..., mărturisește cel de Tine insuflat. Asemenea și eu, cel ce în pântecele maicii mele cu trupul alcătuindu-mă sub harul procreării de Tine statornicite, am fost crescut cu duhul fără ca măcar să pot înțelege cum, prin iconomia ființării Tale. Tu mai adevărat m-ai născut în pântecele cel de Taină al Sfântului Botez și numai prin Tine Te pot recunoaște și preamări în cuvântul:
Aici ești!
Aici ești, rugăciunea mamei;
Aici ești, Viața pruncilor din pântecele maicii lor;
Aici ești, Liniștea copiilor de la pieptul mamei;
Aici ești, senin, bucurie și curăție a copilăriei;
Aici ești, Fecioria și înțelepciunea tinereții;
Aici ești, candoarea așternută ca o pulbere nevăzută pe obrazul lor copilăresc;
Aici ești, zâmbetul iubirii lor cuminți;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 10-a
Întru ascunsul Tău, toate se prefac în liniște deplină. Voile acerbe omenești, războaiele și multele amenințări atomice, îngâmfările învârtoșate ale întunericului din noi, toate se vădesc deșertăciunea noastră cea de toate zilele. Deșertăciuni sunt toate cele câte pier, iar întru Tine până și acestea se topesc cu lacrimi ca și atunci când S-a făcut liniște mare. De aceea întru această deplină isihie împărtășim: Aliluia!
Atâtea suflete pribegesc și rătăcitoare trec prin hăurile acestei vieți, gustând pieirea! Risipirea lor este suferința inimii ce nu Te-a aflat încă pre Tine viu în ungherele sale, durerea neînțeleasă a celui ce pe Tine, ca pe adierea mai din ascuns a ființei, încă nu Te-a simțit. Dar Tu pururea ești și întru noi cu răscoliri ne cauți, pururea în văzduhul sufletului adii și de viscerele cele ce de Tine înfometează, cu pătrundere Te atingi.
Aici ești, Cel ce ne caută mai dinainte ca noi să Îl aflăm;
Aici ești, când credem că ești absent;
Aici ești, prima întâlnire cu noi înșine;
Aici ești, Cel întru care îmi pot privi liber mizeria, nimicul și golul;
Aici ești, răscolirea cea neînțeleasă;
Aici, Cela ce ne lipsești când rătăcim în restriștile sufletului sterp;
Aici ești, foame și sete adevărată;
Aici ești pururea, atât de aproape și nebănuit;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 11-a
Adesea cel ce se roagă trăiește întru sine drama și măcinarea întregii lumi. Înăuntrul său se actualizează cea de nepurtat durere pentru pieirea în neființa depărtării de Dumnezeu a fiecăruia dintre semeni și a umanității întregi. În încordarea aceasta, numai Tu poți spune lăuntricul: Aliluia!
Prin și întru Tine, această cumplită părăsire ne identifică, aidoma în duhul pătimitor, cu Domnul și Mântuitorul nostru, Care Însuși S-a răstignit. Zdrobirea pentru drama lumii căzute, cine o va putea purta, de nu îl vei sprijini Însuți Tu, în tainicul chip al smeririi? Și cum altfel, decât prin Tine, vom putea noi, cei ce locuim în iadul deznădejdii, să ne amintim așteptarea Învierii? De aceea, cu ardere de tot de nimeni știută, cugetăm unele ca acestea:
Tu pururea aici ești!
Aici ești, Cela ce părtași ne faci morții lui Hristos;
Aici ești, prin Care deopotrivă cu Dânsul și înviem;
Aici ești, Cela prin care durerea mea se preface în durerea Lui;
Aici ești, căci nesfârșită suferința Lui o faci să devină și a mea;
Aici ești, Cela ce unești lăuntrica pogorâre la iad cu Învierea;
Aici ești, Cel ce la vreme, până și păcatele rătăcirii le prefaci în nestemate lacrimi ale pocăinței;
Aici ești, Cel ce ne sfințești;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 12-a
Prin Tine încap miliardele de inimi într-un smerit miluiește-mă pre mine, păcătosul. Pe acest mine, într-o clipă Tu îl identifici cu omenirea întreagă și prin Tine, cela ce se roagă, îl aduce întru Tatăl pre întregul Adam-și-Eva. Prin Tine încep a locui rugător în adâncul viscerelor omenirii întregi și de aici, ca dintr-o neștiută catacombă, încredințată închinare aducem Ție: Aliluia!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pre mine, păcătosul..., neîncetat respiră cel ce se roagă. În această chemare, prin Tine eu devin toți frații mei cu care deplin mă unesc în sfântă, dulce de dureroasă iubire. Aici eu devin întreaga umanitate ce suspină și dimpreună cu ea nesfârșit plâng ascuns întru Tine, Ție încredințându-mă cu de nerostit dorire, dumnezeiescule Duh, adevărata noastră ființare... Numai Tu ești Cela ce ca un suflu adânc, veșnic străbați neamurile și veacurile, cele străvechi și cele ce vor fi, ca pe un singur Adam, ca pe o clipă și o singură respirație.
Aici ești, o, Tu, Acum cel veșnic!
Aici ești, în pedagogica părăsire de Dumnezeu;
Tu acum, pentru cel întru totul adamic, aici ești!
Aici ești, rugăciune fără cuvinte;
Aici ești, tăcere fiitoare;
Aici ești, simțire a dumnezeieștii iubiri;
Aici ești, Cela ce prefaci trecătorul în veșnicie;
Aici ești, Cel ce fiecare clipă o înveșnicești;
Aici ești, înaintea Căruia, gol stau;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 13-a
O, de am dobândi inima cea curată cu care dintru început, în sfatul treimicei Iubiri, am fost cugetați și făptuiți!
Numai astfel am putea vedea întru adevăr cât de aproape ne sunt, prin Tine, Duhule Dumnezeiesc, sânurile Tatălui, iubirea Mântuitorului Hristos și împărtășirea Ta de toate cele sfinte.
Prin Tine am cunoaște toate cele ce, ale sale fiind, Maica lui Dumnezeu pentru smerenie a tăinuit. Și cunoscând asemenea ei, am dori să viețuim înfiere sfântă moștenind.
Prin Tine am înțelege sfinții și le-am urma.
Prin Tine redescoperim lumea întreagă și viața cea adevărată.
Prin Tine și întru Tine cei aleși se unesc cu gândul cel dintâi al Tatălui pentru lume. Tu ființezi înlăuntrul celui ce te poartă chipul ce dintru început a dorit Domnul, așa cum a dorit El.
Prin Tine suntem desăvârșit solitari, întru Singurătatea Celui de nepătruns, prin Tine suntem dimpreună cu toți în cea de obște Iubire.
Nu ne lăsa, Dumnezeiescule Duh, întru cele ale noastre, ci Tu întru cele ale Tale ne răpește, pentru ca nimic din cele pieritoare să nu rămână, ci cu toții spre Slava Ta, Doamne al nesfârșitei doriri, să devenim prin har, Tu...
Și întru Tine toate să se prefacă în veșnica și Preasfânta Iubire, Carele dimpreună cu Tatăl și cu Fiul ești și nouă ne împărtășești.
Duhule Sfinte, Atotputernice Dumnezeule, Mângâietorului Milostive şi Apărătorule Atotputernic, Dătătorule de Înţelepciune şi Lumină a Descoperirii, Care prin pogorârea Ta ai adus marginile lumii la singura cunoştinţă adevărată a lui Dumnezeu, vino şi te pogoară peste noi care plângem după tine pururea, luminându-ne şi sfinţindu-ne, tămăduindu-ne şi mângâindu-ne cu mângâierea Ta!
(Arhimandritul Sofronie Saharov, Rugăciunea experienţa Vieţii Veşnice, ed. Deisis Sibiu 2007, p.61)
Rugăciune către Dumnezeu-Duhul Sfânt
Împărate Ceresc, Preabunule Mângâietorule, Duhule al adevărului, Cel ce din Tatăl mai înainte de veci purcezi şi întru Fiul pururea Te odihneşti; nepărtinitorule Izvor al darurilor celor dumnezeieşti, pe care le împărţi precum voieşti; prin care şi noi nemernicii ne-am sfinţit şi ne-am uns în ziua botezului nostru. Caută spre rugăciunea robilor Tăi, vino la noi şi Te sălăşluieşte întru noi şi curăţeşte sufletele noastre, ca să putem a ne face locaş Preasfintei Treimi.
Aşa, o Preabunule, nu Te scârbi de necurăţia noastră, nici de rănile păcatelor; ci le tămăduieşte pe ele cu ungerea Ta cea atotvindecătoare. Luminează mintea noastră, ca să cunoaştem deşertăciunea lumii şi a celor ce sunt în lume; înviază ştiinţa noastră, ca neîncetat să vestească nouă ceea ce se cuvine, a face şi ce se cuvine a lepăda; îndepărtează şi înnoieşte inima noastră, ca să nu izvorască mai mult ziua şi noaptea gânduri rele şi pofte necuvioase. Îmblânzeşte trupul şi stinge cu insuflarea Ta cea dătătoare de rouă văpaia patimilor, prin care se întunecă în noi Chipul cel preascump al lui Dumnezeu.
Iar duhul lenevirii, al mâhnirii, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert goneşte-l de la noi. Și ne dă nouă duhul dragostei şi al răbdării, duhul blândeţii şi al dreptăţii, ca îndreptând inimile cele slăbite şi genunchii, fără de lenevire să călătorim pe calea sfintelor porunci. Și aşa, ferindu-ne de tot păcatul şi împlinind toată dreptatea, să ne învrednicim a primi sfârşit creştinesc şi neruşinat şi a intra în Ierusalimul cel Ceresc, iar acolo a ne închina Ţie, împreună cu Tatăl şi cu Fiul, cântând în vecii vecilor: Treime Sfântă, slavă Ţie!
Cântarea Duhului
Cântarea 1
Tu Unul ești, Cela Ce întru negrăit suspin, cu sfântă tânguire cauți și chemi pe cel mai din adânc al nostru lăuntric chip, Tu, Cela Ce iarăși așezi moștenirea celui căzut, dăruindu-i harul frângerii inimii, și tot Tu, Preasfinte, ești Cela Ce întru noi, dimpreună cu noi, ne trăiești sfânta și dulcea durere a plânsului pentru păcat și a iubirii după Domnul. Pentru aceasta cu umilință tăinuim în toate ale noastre, de Tine înnoite, un veșnic: Aliluia!
Tu ești Cela ce ne împărtășești nouă, celor din humă alcătuiți, întru Înțeles și cunoștință, pe Tatăl și pe Fiul. Tu, deopotrivă, ești Cela prin Care ne aducem pe noi înșine și unii prea alții înaintea Feței lui Dumnezeu. Numai prin Tine putem via, Preasfântule Duh, pentru acesta Ție încredințându-ne, mărturisim:
Sfânt ești.
Sfânt ești, Dătătorule de Viață;
Sfânt ești, Suspinul cel mai dinăuntru;
Sfânt ești, Însuți rugăciunea;
Sfânt ești, Cel Tăinuit în toate cele arătate;
Sfânt ești, Înfierea cea de Sus;
Sfânt ești, muzica ce nu o poate auzi urechea omenească;
Sfânt ești, Lumina celor din întuneric;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 2-a
Pe Duhul Sfânt, Cel tăinuit în toată făptura, pe Cel ascuns în foșnet de vânt, în adiere sau în vifor, pe Cel dintru mireasma florilor, în trilul păsărilor și în tăcerea văzduhurilor, pe Acesta să Îl slăvim, mărturisindu-I: Aliluia!
Numai Tu, Preasfântule Duh, poți susura cu ape atât de limpezi și susur atât de lin. Numai și numai Tu, poți colinda cu atâta dor întreg pământul și toate văzduhurile, viețile toate și toate inimile. Tu tremuri adâncul și Tu așezi Pacea, Tu frămânți codrii și Tu îi alini. O, Tu și numai Tu ne pogori nouă Cerurile, cuprinzându-ne întru Tine, căci:
Sfânt ești, Nume fără de nume!
Sfânt ești, adâncă smerenie;
Sfânt ești, sfântă mângâiere;
Sfânt ești, fericită suferință;
Sfânt ești, lăuntric și dulce suspin;
Sfânt ești, Însuți Sfințenia;
Sfânt ești, mireasmă de necuprins;
Sfânt ești, liniște sfântă;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 3-a
Prin Tine devenim una toți cei ce ne împărtășim din Sfântul și Dumnezeiescul Trup și Sânge. Prin Tine ne împărtășim unul de altul și dimpreună, de Unimea cea desăvârșită, trăind întru sine adâncul: Aliluia!
Tu ești Pecetea care ții tăinuite ascunsurile Harului, pentru ca la vremea plinită să Ți-i apropii pe cei risipiți întru necunoștință și să li Te împărtășești în chip smerit celor chemați. Tu ești Liniștea care pecetluiește Tainele dumnezeiești și Tăcerea ce ascunde întreaga înțelepciune a Maicii Domnului. Tot Tu ni le descoperi întru statornică așezare lăuntrică, pentru că numai în insuflarea Ta putem rosti cu adevărat:
Sfânt ești, Cela ce prefaci inima celui ce se roagă, asemenea Rugului Aprins;
Sfânt ești, Cela ce Însuți pe toate în Locul cel Sfânt le preschimbi;
Sfânt ești, Cela ce tămăduiești inimi duhovnicești prin boli trupești;
Sfânt ești, prin Care mintea se deschide mai presus de rațiuni;
Sfânt ești, cuprinderea tuturor veacurilor;
Sfânt ești, Însuți Sfințenia, Cel ce pe toate le viezi;
Sfânt ești, revărsarea Vieții în viscerele omenirii;
Sfânt ești și nu te poți odihni de jalea pentru cei adormiți;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 4-a
Noi suntem fii de robi și robi prin fire. Nu știm a fi altfel decât slugi, cu ochi și inima de sclav. Tu, însă, Dumnezeiescule Duh, gustând durerea noastră, după asemănarea Tatălui iarăși ne înfiezi, pentru ca înnoiți, să putem rosti sincer: Aliluia!
În taină de suflet și cuget lăuntric, aproape ești celor ce Te caută și de Tine însetează, Duhule Sfinte, Cela ce Însuți ții lumea întru ființă și pe tot omul întru una pururea îl așezi înaintea Domnului. Pentru aceasta cu inimi zdrobite și sete de Viață, Ție Unuia cântăm:
Sfânt ești, Cel ce de pretutindeni ne cuprinzi;
Sfânt ești, Cel ce ne învălui și tainic ne îmbrățișezi;
Sfânt ești, stând în liniște lângă fiecare suflet;
Sfânt ești, Cela Ce asculți fiecare șoaptă a inimii;
Sfânt ești, și numai Tu poți înțelege pe deplin taina persoanei;
Sfânt ești și în Tine revărsăm lacrimile adâncului;
Sfânt ești, vuietul tăcerii;
Sfânt ești, hohot adesea nerostit, ce-L purtăm în piept;
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 5-a
Cel ce tăcând și așteptând, poartă suferința întregului Adam, Te cunoaște pe Tine, Duhule Sfinte. Cel care duce în sine dureri și răniri de tot felul, trupești și sufletești, pe Tine te are mângâietor și împreună Pătimitor. Întru Tine suferim, Duhule Sfinte, pentru viața lumii. Întru Tine nădăjduim și pentru pururea biruința Ta ne lăsăm măcinați ca o pulbere deșartă, suspinând întru cele dinlăuntru cuvântul: Aliluia!
Câte suflete ce Te-au cunoscut pe Tine nu au primit pe deplin ca să se mistuie pentru aproapele din dulcea Ta Iubire? Câți dintre cei ce au cercat dulcea rănire a inimii nu s-au făcut pe sine ardere de tot spre a fi lumină a lumii, după dorirea Tatălui? Cât de fericit este acela ce smerită lumânare devine, ca ceara primind a se topi sub arderea Iubirii Tale dintru noi! Pentru aceea nu putem decât cu umilință a izvodi în străfundul inimii:
Sfânt ești, Duhule Sfinte pentru iubirea ce ai revărsat prin veacuri;
Sfânt ești, Cel Ce ne faci robi ai Iubirii Dumnezeiești;
Sfânt ești, căci ne iubești nespus prin cei ce suferă pentru mântuirea noastră;
Sfânt ești, Cel Ce ne insufli dragoste și sfâșietoare milă pentru cei adormiți;
Sfânt ești, Dumnezeiască Fire, Carele adii ca o mireasmă de zefir în firea omenească:
Sfânt ești, Duh Preasfânt ce înmiresmezi văzduhul lăuntric al întregii zidiri;
Sfânt ești, Duhule Sfinte, căci pururea de mântuirea fiecărui suflet nou zămislit Te-ai îngrijit;
Sfânt ești, Liniște Sfântă!
Sfânt ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 6-a
Cum vom putea arăta recunoștință acelora care, mânați de insuflarea Ta, s-au ostenit cu rugăciuni și nevoințe pentru mântuirea tuturor? Căci și aceștia sunt mărturia prezenței Tale, Duhule Sfinte, în mijlocul nostru. Cum vom putea grăi dimpreună cu dânșii: Aliluia?
Ne vom arăta oare vreodată pe deplin mulțumitori și cu adevărat lucrători ai Harului pe care pustnicii sau martirii, prigoniții sau adâncii rugători l-au izvodit pentru noi prin revărsarea trăirii lor sfinte în ființarea lăuntrică a întregului Adam? Căci numai Tu ești Cel care ai adus în inimile lor focul care să ardă și din acesta ni se aprinde și nouă, celor sărmani, cremenile inimii, ca să putem cândva să Îți slujim în cuvântul:
Aici ești!
Aici ești, în cei ce uniți cu Hristos, au pătimit pentru viața lumii;
Aici ești, în aceia care ne-au împărtășit nouă Harul prin veac;
Aici ești, Cel ce ai adus Cerul în temnițe și în închisori;
Aici ești, Cel care suferi dimpreună cu cei ce pătimesc;
Aici ești, Răscumpărarea bolilor;
Aici ești, Biruința celor ce se lasă înjunghiați pentru Numele Tău;
Aici ești, Focul adus de Hristos pe pământ;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 7-a
În mijlocul Tău locuim, cu Tine suntem înconjurați, în Tine și prin Tine suntem cuprinși ca într-o adâncă și sfântă îmbrățișare în sânurile Tatălui. Toate cele ce sunt, ne grăiesc și ne cuprind în Tine. Iar noi, fără cuvânt rămânând, nu putem decât a tăcea în sine sensul lui: Aliluia!
Tu ești Cel care neostoit Te-ai apropiat într-atât de noi, făpturi slabe și mereu pământești, încât prin fapte, oameni și cuget, ai țesut mântuire pentru fiecare dintre cei ce de veacuri în lume se nasc. Simțirea Prezenței Tale ne toropește întreaga făptură lăuntrică și fără cuvinte dorim a-Ți mulțumi pentru lăuntrica încredințare că:
Aici ești!
Aici ești, Necuprinsule Grai;
Aici ești, șoapta cea mai de taină a sufletului;
Aici ești, respirația noastră întru Cele sfinte;
Aici ești, chemarea întregului Adam;
Aici ești, Cel care mistui inima celui ce te primește cu Iubirea dumnezeiască;
Aici ești, simțământul evlaviei;
Aici ești, Sens al vieții;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 8-a
Prin rugăciunile atâtor suflete, ce au trecut de veacuri prin această lume, prin aceste locuri în care pășim și noi acum, respirăm aerul curat al Tău. Căci prin rugăciunile lor am fost fiecare dintre noi la vremea lui, chemat la credință, putând cânta acum: Aliluia!
Ostenelile lor, gândul cel bun, ruga de Tine adusă, dar și cea răscumpărată prin lucrul de zi cu zi al celor ce se străduiesc întru numele Domnului, ne hrănesc și ni Te aduc aproape pe Tine, nouă, celor ce nici nu știm că suntem. Răsplătește, Duhule Sfinte, acestora, întorcându-le înmiit și rânduiește ca și noi, cândva, cumva, să lăsăm moștenire și sămânță sfântă fiilor și fraților noștri.
Aici ești;
Aici ești, Melodie ce atinge fiece făptură;
Aici ești, Cela ce alini inimile;
Aici ești, apropierea Heruvimilor;
Aici ești, intimitate dumnezeiască;
Aici ești, pasul nostru în tărâmul de nerostit al sfințeniei;
Aici ești, Muzica ce mângâie petalele cele mai fine ale florilor;
Aici ești, privirea Preasfintei Treimi în străfundul făpturii noastre;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 9-a
Numai prin suflarea cea de Viață făcătoare a venirii Tale, Adam cel din pământ făurit, se rezidește viu în pântecele mamelor, prin fiecare prunc. Prin Tine se zămislește pururea Viața, cea din care răzbate cel mai adevărat: Aliluia!
Pe când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele..., mărturisește cel de Tine insuflat. Asemenea și eu, cel ce în pântecele maicii mele cu trupul alcătuindu-mă sub harul procreării de Tine statornicite, am fost crescut cu duhul fără ca măcar să pot înțelege cum, prin iconomia ființării Tale. Tu mai adevărat m-ai născut în pântecele cel de Taină al Sfântului Botez și numai prin Tine Te pot recunoaște și preamări în cuvântul:
Aici ești!
Aici ești, rugăciunea mamei;
Aici ești, Viața pruncilor din pântecele maicii lor;
Aici ești, Liniștea copiilor de la pieptul mamei;
Aici ești, senin, bucurie și curăție a copilăriei;
Aici ești, Fecioria și înțelepciunea tinereții;
Aici ești, candoarea așternută ca o pulbere nevăzută pe obrazul lor copilăresc;
Aici ești, zâmbetul iubirii lor cuminți;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 10-a
Întru ascunsul Tău, toate se prefac în liniște deplină. Voile acerbe omenești, războaiele și multele amenințări atomice, îngâmfările învârtoșate ale întunericului din noi, toate se vădesc deșertăciunea noastră cea de toate zilele. Deșertăciuni sunt toate cele câte pier, iar întru Tine până și acestea se topesc cu lacrimi ca și atunci când S-a făcut liniște mare. De aceea întru această deplină isihie împărtășim: Aliluia!
Atâtea suflete pribegesc și rătăcitoare trec prin hăurile acestei vieți, gustând pieirea! Risipirea lor este suferința inimii ce nu Te-a aflat încă pre Tine viu în ungherele sale, durerea neînțeleasă a celui ce pe Tine, ca pe adierea mai din ascuns a ființei, încă nu Te-a simțit. Dar Tu pururea ești și întru noi cu răscoliri ne cauți, pururea în văzduhul sufletului adii și de viscerele cele ce de Tine înfometează, cu pătrundere Te atingi.
Aici ești, Cel ce ne caută mai dinainte ca noi să Îl aflăm;
Aici ești, când credem că ești absent;
Aici ești, prima întâlnire cu noi înșine;
Aici ești, Cel întru care îmi pot privi liber mizeria, nimicul și golul;
Aici ești, răscolirea cea neînțeleasă;
Aici, Cela ce ne lipsești când rătăcim în restriștile sufletului sterp;
Aici ești, foame și sete adevărată;
Aici ești pururea, atât de aproape și nebănuit;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 11-a
Adesea cel ce se roagă trăiește întru sine drama și măcinarea întregii lumi. Înăuntrul său se actualizează cea de nepurtat durere pentru pieirea în neființa depărtării de Dumnezeu a fiecăruia dintre semeni și a umanității întregi. În încordarea aceasta, numai Tu poți spune lăuntricul: Aliluia!
Prin și întru Tine, această cumplită părăsire ne identifică, aidoma în duhul pătimitor, cu Domnul și Mântuitorul nostru, Care Însuși S-a răstignit. Zdrobirea pentru drama lumii căzute, cine o va putea purta, de nu îl vei sprijini Însuți Tu, în tainicul chip al smeririi? Și cum altfel, decât prin Tine, vom putea noi, cei ce locuim în iadul deznădejdii, să ne amintim așteptarea Învierii? De aceea, cu ardere de tot de nimeni știută, cugetăm unele ca acestea:
Tu pururea aici ești!
Aici ești, Cela ce părtași ne faci morții lui Hristos;
Aici ești, prin Care deopotrivă cu Dânsul și înviem;
Aici ești, Cela prin care durerea mea se preface în durerea Lui;
Aici ești, căci nesfârșită suferința Lui o faci să devină și a mea;
Aici ești, Cela ce unești lăuntrica pogorâre la iad cu Învierea;
Aici ești, Cel ce la vreme, până și păcatele rătăcirii le prefaci în nestemate lacrimi ale pocăinței;
Aici ești, Cel ce ne sfințești;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 12-a
Prin Tine încap miliardele de inimi într-un smerit miluiește-mă pre mine, păcătosul. Pe acest mine, într-o clipă Tu îl identifici cu omenirea întreagă și prin Tine, cela ce se roagă, îl aduce întru Tatăl pre întregul Adam-și-Eva. Prin Tine încep a locui rugător în adâncul viscerelor omenirii întregi și de aici, ca dintr-o neștiută catacombă, încredințată închinare aducem Ție: Aliluia!
Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește pre mine, păcătosul..., neîncetat respiră cel ce se roagă. În această chemare, prin Tine eu devin toți frații mei cu care deplin mă unesc în sfântă, dulce de dureroasă iubire. Aici eu devin întreaga umanitate ce suspină și dimpreună cu ea nesfârșit plâng ascuns întru Tine, Ție încredințându-mă cu de nerostit dorire, dumnezeiescule Duh, adevărata noastră ființare... Numai Tu ești Cela ce ca un suflu adânc, veșnic străbați neamurile și veacurile, cele străvechi și cele ce vor fi, ca pe un singur Adam, ca pe o clipă și o singură respirație.
Aici ești, o, Tu, Acum cel veșnic!
Aici ești, în pedagogica părăsire de Dumnezeu;
Tu acum, pentru cel întru totul adamic, aici ești!
Aici ești, rugăciune fără cuvinte;
Aici ești, tăcere fiitoare;
Aici ești, simțire a dumnezeieștii iubiri;
Aici ești, Cela ce prefaci trecătorul în veșnicie;
Aici ești, Cel ce fiecare clipă o înveșnicești;
Aici ești, înaintea Căruia, gol stau;
Aici ești, Preasfântule Duh, Cela ce în Taină toate le ființezi!
Cântarea a 13-a
O, de am dobândi inima cea curată cu care dintru început, în sfatul treimicei Iubiri, am fost cugetați și făptuiți!
Numai astfel am putea vedea întru adevăr cât de aproape ne sunt, prin Tine, Duhule Dumnezeiesc, sânurile Tatălui, iubirea Mântuitorului Hristos și împărtășirea Ta de toate cele sfinte.
Prin Tine am cunoaște toate cele ce, ale sale fiind, Maica lui Dumnezeu pentru smerenie a tăinuit. Și cunoscând asemenea ei, am dori să viețuim înfiere sfântă moștenind.
Prin Tine am înțelege sfinții și le-am urma.
Prin Tine redescoperim lumea întreagă și viața cea adevărată.
Prin Tine și întru Tine cei aleși se unesc cu gândul cel dintâi al Tatălui pentru lume. Tu ființezi înlăuntrul celui ce te poartă chipul ce dintru început a dorit Domnul, așa cum a dorit El.
Prin Tine suntem desăvârșit solitari, întru Singurătatea Celui de nepătruns, prin Tine suntem dimpreună cu toți în cea de obște Iubire.
Nu ne lăsa, Dumnezeiescule Duh, întru cele ale noastre, ci Tu întru cele ale Tale ne răpește, pentru ca nimic din cele pieritoare să nu rămână, ci cu toții spre Slava Ta, Doamne al nesfârșitei doriri, să devenim prin har, Tu...
Și întru Tine toate să se prefacă în veșnica și Preasfânta Iubire, Carele dimpreună cu Tatăl și cu Fiul ești și nouă ne împărtășești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.