Mândria dorește rezultate mari imediat, pentru a fi admirată, în timp ce smerenia lucrează în liniște.

1) Nu trebuie pretenții mari, pentru că asta este mândrie. Trebuie început cu cele mici și care stau în puterea noastră.

 2) Rânduiala nu este rugăciune. Ci o disciplinare a omului și o formă exterioară de devotament. 

3) Rânduiala poate ajuta rugăciunea. 

4) Rugăciunea începe cu conștiința de zidire a lui DUMNEZEU, cu conștiința că toată viața ta este în mâna lui DUMNEZEU, cu conștiința că patimile și poftele acestei lumi sunt urâciune pentru DUMNEZEU, cu conștiința că nimic nu poate fi bun dacă nu este pentru DUMNEZEU, cu conștiința că toate, toate, sunt ale lui DUMNEZEU și nimic al tău! Astfel trebuie să aibă, omul, aducerea aminte, pururea, de Prezența DUMNEZEU! Și, apoi, trebuie să aibă omul chemarea, din inimă, cât mai deasă, a lui DUMNEZEU, sub orice formă! Așa începe rugăciunea! 

5) Este foarte bun lucru că nu poți să îți ți rânduiala, pentru că, astfel, poți să te smerești. Iar smerenia este de 1000 de ori mai bună ca rânduiala. 

6) Orice părrere de bine, faptă, virtute, nevoință este zero fără smerenie! DOMNUL să ne dăruiască, și ție și mie, să nu reușim nici o virtute exterioară până nu ne smerim! 

7) Înălțimea duhovnicească a tuturor sfinților este lepădarea de lumea aceasta și smerenia!! Orice creștin care, în adevăr, dorește pe HRISTOS, trebuie să înceapă cu cele două zise mai sus, plus frica de DUMNEZEU, adică a nu fi urât lui DUMNEZEU prin fapte sau prin alegeri. Puținul acesta lucrează-l, mai întâi, încet - încet, cu răbdare și cu mila lui DUMNEZEU, nu cu puterea ta. Legea duhovnicească este că noi facem puținul care îl putem, iar DUMNEZEU împlinește. Și, tot așa, în toate.