– Bunicule, cum ai reușit să treci prin războaie, prin atâtea necazuri și lipsuri și ți-ai păstrat stăpânirea de sine și echilibrul cu care ne uimești și acum? – Să știi că eu totdeauna am fost atent la ochii mei. Tot răul din lume pătrunde în inima omului prin simțuri și mai ales prin văz. Când eram mic, preotul m-a învățat să fac 3 lucruri în fiecare zi când plec de acasă: întâi să ridic privirea spre cer ca să-mi aduc aminte de Tatăl care mă veghează - e cel mai important în viața mea și spre El mi se îndreaptă toată silința; apoi să-mi plec ochii la pământ și să privesc la cât de puțin loc am nevoie pentru a-mi găsi mormântul acolo; și în final să privesc de jur împrejur la mulțimea de oameni care au de pătimit mai rău decât mine, la toți aceia care sunt bolnavi: ciungi, ologi, orbi, surzi, muți, nevoiași, lipsiți de adăpost, etc. Așa am trecut în viață prin toate suferințele, le-am îndurat fără cârtire și am trăit mulțumit și în pace cu lumea întreagă și cu Bunul Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.