SF. ILARION FELEA | ROLUL OAMENILOR RĂI E ALTUL DECÂT CREZI

 Sfinții Apostoli pescuiesc oamenii prin năvodul Harului lui Dumnezeu, ne spune Sf. Evanghelie. Care este rolul peștilor răi, neghinei și răului, în general, aflați în omilia Sf. Teolog Ilarion Felea. SF. ILARION FELEA | ROLUL OAMENILOR RĂI E ALTUL DECÂT CREZI

Năvodul și pescarii, Apostolii

Năvodul este împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Marea este omenirea şi pescarii sunt apostolii, trimişii lui Iisus Hristos în lume, să cheme oamenii la Evanghelia mântuirii.

Peştii cei buni sunt drepţii, creştinii cei buni; peştii cei răi sunt păcătoşii, „creştinii” numai cu numele. Alegerea celor drepţi dintre cei răi o vor face îngerii, la sfârşitul veacurilor. Nu pescarii, ci îngerii; nu acum, ci la judecata din urmă, nu după voia sau porunca omului, ci după voia şi porunca Domnului.

Aşadar, în societatea creştină, oamenii sunt amestecaţi; cei buni cu cei răi, cei drepţi cu cei nedrepţi. Cei buni ca să arate pilde bune celor răi, iar cei răi ca să învedereze pe cei buni. Dacă n-ar fi aşa, „judecata” nu şi-ar mai avea niciun rost şi nici n-ar fi cu putinţă.

Rolul răului în lume

Întunericul arată preţul luminii, răul învederează preţul şi puterea binelui. Aşa încât putem spune că şi răul are un rost în lume: ca să ne înveţe binele, să ne pregătească de judecată şi să ne facă vrednici de răsplata fericirii de veci.

Cine trăieşte numai la bine, turbă. Binele primit fără lupta cu răul, face pe om semeţ, moale şi slab. Din lupta
cu răul se naşte virtutea, meritul, vrednicia omului, fără de care viaţa nu are niciun drept la răsplată. Fără lupta cu răul, omul slăbeşte şi putrezeşte, ca un nemernic şi netrebnic.

Iată deci, că înţelepciunea lui Dumnezeu bine a rânduit, când a oprit pe „servitori” să smulgă neghina din grâu şi să dea afară din societatea creştină pe cei răi, adică membri cei „bolnavi”. Judecata aceasta nu aparţine oamenilor, chiar buni fiind. Ea se face de către Dumnezeu, prin îngerii şi sfinţii Săi, la sfârşitul lumii.

Până atunci, suntem îndatoraţi să fim iubitori, îngăduitori şi iertători unii faţă de alţii. Iubirea, toleranţa (îngăduinţa) şi iertarea păcătoşilor sunt virtuţi fără de care nu suntem şi nu ne putem numi creştini.

Creștinul nu se răzbună

Suntem datori să avem răbdare, îndelungă răbdare, ca şi Iisus Hristos Mântuitorul, care nu numai că a părăsit slava cerului pentru mântuirea păcătoşilor, dar şi când a fost răstignit de ei pe cruce, ne-a dat cea mai frumoasă pildă de iubire şi iertare, când S-a rugat pentru iertarea lor: «Doamne, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac» (Lc. 23:34).

Evanghelia creştină opreşte violenţa, răzbunarea, prigoana şi intoleranţa (neîngăduinţa) chiar şi împotriva celor răi. Ea ne învaţă să fim buni cu cei răi. Să fim îngăduitori cu cei vinovaţi, să iertăm pe cei ce ne greşesc şi să iubim pe cei ce ne urăsc. «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi şi vă rugaţi pentru cei ce vă supără şi vă prigonesc. Ca să fiţi fiii Tatălui vostru cel din ceruri; căci El răsare soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi dă ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Că de iubiţi pe cei ce vă iubesc pe voi, ce plată veţi avea? Au nu şi vameşii (păcătoşii) aceeaşi fac? Şi de veţi îmbrăţişa cu dragoste numai pe prietenii voştri, ce lucru mare faceţi? Au nu şi păgânii fac aşa?» (Mt. :44-4 ).

«Nu vă răzbunaţi singuri, iubiţilor, ci lăsaţi loc mâniei lui Dumnezeu, căci scris este: a Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti, zice Domnul. Drept aceea, dacă flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i de mâncare, dă-i să bea, dacă însetează, căci făcând aceasta, cărbuni de foc vei grămădi pe capul lui. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul cu binele» (Rom. 12:29-21).

(Extras din „Pildele Mântuitorului”, Sf. Ilarion Felea)

Conform omiliei Sfântului Ilarion Felea, rolul răului și al oamenilor răi (peștii răi sau neghina) este acela de a scoate în evidență valoarea binelui, de a ne testa răbdarea și de a oferi contextul necesar pentru dobândirea virtuților. Lupta cu răul ne călește și previne lâncezeala spirituală.

Ideile principale explicate în Pildele Mântuitorului sunt:

• Evidențierea binelui și a luminii: Așa cum întunericul arată prețul luminii, prezența răului ne ajută să înțelegem valoarea și puterea binelui.
• Crearea virtuții: Binele trăit fără luptă îl face pe om slab și semeț. Din confruntarea cu răul se nasc meritul, vrednicia și virtutea necesare pentru mântuire.
• Separarea la Judecata de Apoi: Oamenii buni și cei răi trebuie să conviețuiască. Sortarea nu este treaba noastră, ci va fi făcută exclusiv de îngeri la sfârșitul veacurilor.
• Îndemnul la iubire și iertare: Creștinul are datoria să fie tolerant și iertător, răspunzând la rău cu bine și lăsând răzbunarea în seama lui Dumnezeu.

Efectele luptei spirituale

• Călirea sufletului: Confruntarea zilnică cu ispitele și răutatea lumii funcționează ca un exercițiu de rezistență care întărește caracterul moral.
• Combaterea lâncezelii: Pacea și confortul absolut pot duce la lenevire duhovnicească (acedie); prezența „neghinei” ne menține treji, vigilenți și activi în rugăciune.

În această viziune, peștii răi și neghina nu sunt doar îngăduiți de Dumnezeu până la seceriș/judecată, ci sunt integrați într-un plan pedagogic divin prin care răul este forțat, în mod paradoxal, să slujească binelui.