De ce este „înfricoșătoare”

„Rugăciunea lui Iisus este într-adevăr o taina a Bisericii, este o rugăciune cu adevărat înfricoșătoare. Este ca o bombă care, la prima vedere, poate părea atât de mică, dar care aruncă în aer întreaga clădire. Și este într-adevăr o bombă, căci de îndată ce omul o dobândește și o însușește, începe să vadă cum în adâncul inimii sale se deschide o crăpătură, prin care încep să se scurgă toată murdăria, toate patimile, toate păcatele. În interiorul omului are loc o sondare profundă, iar în același timp harul divin pătrunde în adâncurile ființei sale”. Mitropolitul Afanasie de Limassol

Mitropolitului Afanasie de Limassol explică puterea duhovnicească a Rugăciunii lui Iisus, care scoate la iveală păcatele ascunse din adâncul sufletului pentru a face loc harului divin.

Ce este Rugăciunea lui Iisus

Este formula scurtă: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”.
Se rostește neîncetat în minte și în inimă.
Reprezintă o întâlnire vie și directă a omului cu Hristos.

De ce este „înfricoșătoare”

Cunoașterea de sine: Când harul intră în inimă, luminează ca un far. Omul vede toată mizeria, egoismul și mândria pe care înainte le ignora.
Căința adâncă: Această descoperire a păcatului produce durere și smerenie, dar este o durere vindecătoare.
Curățirea interioară: Ca o rană care se curăță, sufletul trece printr-o criză sfântă înainte de a găsi pacea deplină.
Mitropolitul Afanasie de Limassol surprinde cu o precizie chirurgicală dinamica ascunsă a Rugăciunii lui Iisus („Doamne Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”).
Această metaforă a „bombei” sau a „sondei” explică perfect de ce mulți oameni se sperie sau renunță atunci când încep să practice această rugăciune. La început, mintea se poate confrunta cu un asalt și mai mare de gânduri, patimi și amintiri dureroase. Nu pentru că rugăciunea le creează, ci pentru că ea acționează ca o lumină puternică introdusă într-o cameră întunecată: scoate la iveală tot praful și mizeria care erau deja acolo, dar ascunse în umbră.
Această „crăpătură în inimă” de care vorbește Mitropolitul este începutul vindecării. Procesul este dureros pentru că ego-ul se revoltă, dar este singura cale prin care harul lui Dumnezeu poate coborî în adânc, acolo unde omul are cea mai mare nevoie de curățare.