„Să vă rugați! Mai întâi rugăciunea, apoi treburile.
Să vă rugați tot timpul, să se obișnuiască mintea.
Inima voastră să bată în acord cu ceea ce spuneți în timpul rugăciunii.”
— Părintele Ambrozie Lazaris
Sunt cuvinte simple. Și totuși, în ele încape o întreagă cale de viețuire.
Blând, înțelept și cu suflet de copil, Părintele Ambrozie Lazaris, duhovnicul Mănăstirii Dadi din Grecia, a fost unul dintre acei oameni a căror prezență îi făcea pe ceilalți să se apropie mai mult de Dumnezeu.
Viața sa a stat sub semnul rugăciunii, al smereniei și al iubirii. A dus o viețuire simplă, după rânduiala athonită, lepădându-se de cele pământești și păstrându-și inima deschisă înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor aflați în suferință.
Celor care veneau la el le spunea cu o simplitate dezarmantă:
„Să vă bucurați!
Să vă iubiți unul pe celălalt!
Să vă iertați unul pe altul!
Să vă rugați!”
Iar apoi adăuga:
„Hristos e aici! De ce nu crezi? Crede, și totul va fi bine. Doar crede! Pe Domnul să-L căutați, nu pe oameni. Dumnezeu este lângă noi. Să-I vorbiți ca unui prieten!”
Poate că tocmai aici se află frumusețea cuvintelor sale: nu ne cer lucruri complicate. Ne întorc la ceea ce uităm atât de ușor — să ne rugăm, să iubim, să iertăm și să-L căutăm pe Hristos.
📖 „Părintele Ambrozie Lazaris. Prietenul de suflet al Sfântului Porfirie Kavsokalyvitul”

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.