Părinte Sofian, sincer, eu mă poticnesc la rugăciunea către Maica Domnului, la expresii precum „Singura grabnic folositoare”. Cum să le înţeleg ?

 „Acesta este, poate, marele căștig al Rugăciunii inimii: simți că nu mai ești în lumea asta ca într-un pustiu. Cineva te ocrotește, te însoțește necontenit, ești în brațele Lui, simți iubirea Lui”.
(Pr. Sofian Boghiu)

Rugaciune (a parintelui Sofian Boghiu)

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care ai adus pe pamant Lumina intregii zidiri, lumineaza intunericul mintii si al inimilor noastre, ca sa ne cunoastem pacatele, sa ne caim pentru ele, si sa nu le mai savarsim!
Maica Domnului – simbolul Bisericii, Tu, care ai nascut cu trup pe Imparatul pacii, sadeste in noi pacea Fiului Tau si goneste din sufletele noastre viforul patimilor.
Tu, care esti izvor nesecat de vindecari, tamaduieste neputintele noastre si ne alina durerile, ca toate le poti cate le voiesti, ca o Maica a Celui Atotputernic. Amin!

 

Părinte Sofian, sincer, eu mă poticnesc la rugăciunea către Maica Domnului, la expresii precum „Singura grabnic folositoare”. Cum să le înţeleg ?

Maica Domnului este Maica Domnului, Maică Mântuitorului Hristos. O mamă totdeauna este foarte sensibilă fată de fiul său, copilul său. Orice i se întâmplă copilului, maica este imediat sensibilizată; dacă este într-o cumpănă grea fiul ei, chiar dacă s-a purtat mai rău până atunci cu ea, ea este foarte grabnic plină de griji şi nu ştie cum l-ar ajuta ca să scape din acel impas – mama pământească. Am întâlnit multe cazuri de acestea în viaţa mea de preot. Mama Mântuitorului Hristos este o mare excepţie – Mama lui Dumnezeu întrupat. Însă, fiind Iisus pe Cruce, i-a dat Maicii Domnului această ascultare, sau această îngrijire din partea Sfântului Ioan: Fiule, aceasta este mama ta! Prin această misiune pe care o are Maica Domnului, dată în cel mai greu moment pământesc al Mântuitorului Hristos, când era pe Cruce răstignit şi a încredinţat ucenicului iubit pe Maica Sa, Maica Domnului devine mama noastră, a pământenilor. Ea se roagă cu adevărat şi e mare mijlocitoare a noastră către Dumnezeu. Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, aceşti doi martori ai Mântuitorului Hristos, au foarte multă trecere înaintea lui Dumnezeu, înaintea Judecătorului celui Drept.

Când ne adresăm către Maica Domnului, neavând curajul (pentru faptele noastre) să ne adresăm direct Mântuitorului Hristos, Maica Domnului mijloceşte pentru noi: „Doamne, eu care Te-am purtat în braţele mele, care Te-am crescut în viaţa Ta pământească, ajută-mă în rugăciunea mea şi ajută pe acesta care se roagă mie!”

În Acatistul Acoperământului Maicii Domnului este acest loc într-un icos de acolo, în care Maica Domnului se roagă Mântuitorului Hristos, spunând: „Doamne, ajută pe cei care mă roagă să mă rog pentru ei!” – cuvintele sunt altfel puse acolo, dar aceasta este ideea. Şi ea se roagă cu adevărat şi rugăciunea Maicii e primită de Fiul său, căci Fiul său e Dumnezeu plin de dragoste.

Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis şi a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferinţe. Într-o anchetă extraordinar de grea i s-a terminat răbdarea şi şi-a pus în gând să găsească un mijloc ca să-şi curme viaţa. Şi-a adus aminte, însă, că în tinereţe, când era liber, bunica îi spunea: „Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Şi-a adus aminte de acest lucru, şi spunea el: „Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog – pentru că a avut şi el greşelile lui – dar către Maica Domnului, care a fost şi ea pământeană ca şi noi, m-am rugat!” Scurt. O rugăciune la disperare: „Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile şi presiunile care mi se fac aici! Ajută-mă!” Se ruga în celulă. Şi peste câteva clipe vede intrând prin uşa înaltă a celulei o făptură în alb cu un Prunc în braţe: „M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!” Şi a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord undeva, şi toată viaţa lui de după aceea – că a trăit încă mulţi ani în închisoare – a avut o viaţă foarte liniştită în sufletul lui, deşi suferinţele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciunea sa.

Această întâmplare o ştiu de la cel care a păţit-o. El mi-a spus-o. Şi în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om ce a păţit şi cum i s-a rezolvat problema lui.

Aşa face Maica Domnului cea „grabnic ajutătoare”! Însă rugăciunea să fie făcută cu tot dorul, cu toată fiinţa, cu toată puterea, cu toată încrederea, chiar când suntem la disperare. Şi rugăciunea se împlineşte în momentul următor. Nu trebuie timp şi rugăciuni prea lungi, uneori. Câteodată, însă, avem nevoie de rugăciuni lungi, ca să ne potolim noi, să ne adunăm noi, să ne concentrăm către Dumnezeu. Alteori, în momente ca acestea foarte grele, pe loc îţi răspunde.

(extras din cartea Ne vorbeşte Părintele Sofian, editura Mănăstirii Sihăstria, 1998)

*

Tînărul trimis dincolo de cercul polar, care a stat cu Părintele Sofian în celulă, a fost Nicu Popescu – Vorkuta din Ploieşti, care a relatat despre Părintele Sofian Boghiu următoarele:

„La București am fost mutat în altă cameră, mai luminoasă, cu un singur pat și cu un deținut în ea. Purta barbă și păr lung, avea ochi senini și plini de evlavie. De la prima vedere părea să fie călugăr, și era chiar ieromonah.

Părintele Sofian Boghiu, călugăr feciorelnic de tânăr, și-a închinat viața Domnului nostru Iisus Hristos, trăind împreună cu alți câțiva tineri la Seminarul de la Cernica, până ce a fost tuns călugăr.

Făcea parte dintre preoții călugări care au făcut din Mănăstirea Antim din București un «Rug aprins», unde se slujea Domnului ziua și noaptea, fără pauză, imediat după ocuparea țării de către Armata roșie.

Figură blândă și trăitor profund în Domnul, am împărțit pentru câtva timp salteaua unui singur pat din celulă. Mi-a ascultat povestea suferințelor mele, întărindu-mă în credință. M-am spovedit și mi-am mărturisit păcatele tinereții mele, sfătuindu-mă să repet spovedania și după ce mă voi elibera unui preot înveșmântat. I-am povestit și favorul pe care mi l-a făcut Maica Domnului, când mi s-a arătat în închisoarea Lefortovo din Moscova. M-a crezut și m-a îndemnat să las scrisă această vedenie.

I-am mărturisit și dorința mea de a mă călugări, dacă mă voi elibera și m-a sfătuit că, în situația de față, ar fi mai bine să-mi întemeiez o familie deoarece, ca fost deținut politic, n-am să fiu lăsat în pace, ca să pot face adevărată călugărie.

N-am stat mai mult de trei săptămâni împreună, dar acele zile mi-au fost zile de lumină și îndemn pentru trăirea în Hristos.”

Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință

 

Rugăciuni care se citesc înainte de orice Acatist

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condac 1

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!

Icos 1

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 2

Vederile minții avându-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Zi­di­torul și îm­preună a muri cu El, decât a trăi și a avea câștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te în­cununa cu cununa mucenicilor și a cânta Dom­nului: Aliluia!

Icos 2

Gheorghe, de trei ori fericite, plugar al cin­stirii de Dumnezeu te-ai arătat după numire; iar necinstirii dezrădăcinător, toată înșe­lăciunea idolilor din rădăcină smul­­gând-o. Pen­tru aceasta, vrednic ești a auzi de la toți acestea:
Bucură-te, semănătorul copacilor dreptei credințe;
Bucură-te, tăietorul neghinelor înșelăciunii;
Bucură-te, că ai smuls spinii idolilor;
Bucură-te, că ai semănat holda credinței;
Bucură-te, că pomi cu veselitoare roade ai adus lui Hristos;
Bucură-te, că pe mulți ai adus mântuiți lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătorule de grijă al sadurilor slu­­jirii Treimii;
Bucură-te, tăietorul rădăcinilor credinței păgâne;
Bucură-te, cel ce ai arat pământul cel ne­roditor;
Bucură-te, cel ce l-ai arătat lui Dumnezeu roditor;
Bucură-te, prin care nedumnezeirea s-a pierdut;
Bucură-te, prin care cunoștința de Dum­nezeu a răsărit;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 3

Din înălțime putere primind, te-ai ară­tat vi­teaz oștean, nevoitorule, al ne­stri­ca­tului Împărat Iisus, de stricăciosul îm­părat nete­mân­du-te, ci, de Dumnezeu luminat fiind, Domnului cânți așa: Aliluia!

Icos 3

Având, o, purtătorule de biruință, ca o mare pavăză credința lui Hristos în ini­mă, ca un leu râvnind, în mijlocul ne­vo­inței bărbătește ai stat cu îndrăzneață cu­ge­tare. Pentru aceasta te binecuvântăm, zicând:
Bucură-te, începătorule de toată biruința al lui Dumnezeu;
Bucură-te, voievodule al lui Hristos;
Bucură-te, luptătorule nebiruit al credinței;
Bucură-te, de biruință purtătorule, mare ne­voi­torule al Duhului;
Bucură-te, prea tare David, care ai omorât pe Goliat;
Bucură-te, prea viteazule Samson, care ai bi­ruit pe cei de alt neam;
Bucură-te, al dreptei credințe în lupte bi­ruitorule;
Bucură-te, al relei credințe puternic cio­pli­torule;
Bucură-te, că ești îmbogățit cu inimă de fier;
Bucură-te, că te lauzi cu piept de diamant;
Bucură-te, viteazul Crucii cel biruitor;
Bucură-te, uriașul credincioșilor cel de cu­nună purtător;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 4

Ziditorului cu râvnă râvnind, ca Ilie de demult, de sineți chemat, întru ne­vo­ințe ai intrat; că n-ai suferit a unge capul tău, sfinte, cu untdelemnul păcătoșilor. Pentru aceea, vred­nicia de voievod ai aruncat-o lor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4

Ale slujitorilor de idoli defăimătoare po­runci cele scrise împotriva crești­ni­lor și a lui Hristos auzindu-le, purtătorule de lupte, cu sufletul te-ai rănit ca un următor al lui Hristos; pentru aceea lumea și trupul dis­prețuind, auzi acestea:
Bucură-te, că pe stricăcioasa bogăție ai urât;
Bucură-te, că pe aceasta săracilor ai îm­părțit-o;
Bucură-te, împotriva îndulcirilor pă­mân­­­tești, războitorule;
Bucură-te, decât bunătățile cele mate­rial­nice mai înaltule;
Bucură-te, că pe toată lumea cu pi­cioarele ai călcat-o;
Bucură-te, că mărirea cea trecătoare ai disprețuit-o;
Bucură-te, că floarea tinereții cu ve­derea ai trecut-o;
Bucură-te, că de frumusețea trupului nu te-ai milostivit;
Bucură-te, că viața întru nimic nu ți-ai cruțat;
Bucură-te, al trupului vrăjmaș neîmpăcat;
Bucură-te, că ai avut neîmpătimirea de către toate;
Bucură-te, că ai luat biruința peste pa­timile tale;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 5

Dumnezeiască iubire ai avut în inima ta, Mucenice, și foc al dragostei celei către Hristos; de care înfierbântându-ți-se min­­­tea, în­dumnezeit cu totul și înfocat te-ai făcut; și pe toate acestea de față ca un vis le-ai socotit, cân­tând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5

Către închinătorul de idoli, Dioclețian, zicea nevoitorul Gheorghe: Pentru ce în­târzii, judecătorule, și nu-mi gătești în grabă toate chinurile? Căci pe toate sunt gata a le primi pentru Ziditorul meu! De aceea auzi:
Bucură-te, nemăsurată iubire către Dum­nezeu;
Bucură-te, înfocată dorință către Hristos;
Bucură-te, foc nestins al dragostei celei dum­nezeiești;
Bucură-te, iubirea cea neîncetată a Stă­pânului;
Bucură-te, că pe toate le-ai dat și pe Hristos L-ai cumpărat;
Bucură-te, că, pentru Dumnezeu, pe toate cele dureroase desfătări le-ai socotit;
Bucură-te, că prin dor dorul trupului ai biruit;
Bucură-te, că văpaia prin văpaie ai stins-o;
Bucură-te, primitorul bunei desfătări;
Bucură-te, cel ce duhovnicește iubeai și îm­preună asemenea erai iubit;
Bucură-te, cel ce de sineți cu totul te-ai în­străinat;
Bucură-te, că de Hristos cu totul te-ai apropiat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­­cenice Gheorghe!

Condac 6

Cu totul s-a spăimântat tiranul de prea­mi­nu­nata vitejie a ta, Mucenice Gheorghe, și de cuvintele tale detunându-se, pește uimit și fără de glas s-a făcut, căci nu avea ce să zică, nici nu știa să cânte Domnului: Aliluia!

Icos 6

Luminat, o, Mucenice, în auzul tuturor în mijlocul luptei ai strigat: Unul este Dumnezeu-Treimea: Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt, și Hristos este Dumnezeu; pentru aceea te bine­­cuvântăm pe tine, zicând:
Bucură-te, strălucite al Treimii propo­vă­­dui­torule;
Bucură-te, al credinței vesel trâmbițătorule;
Bucură-te, privighetoare cu dulce glas și mult versuitoare;
Bucură-te, rândunea cântătoare și răsunătoare;
Bucură-te, buze în cer tunătoare ale dum­nezeirii lui Hristos;
Bucură-te, limbă de miere curgătoare a ico­nomiei lui Hristos;
Bucură-te, al cuvântării de Dumnezeu pro­povăduitorule;
Bucură-te, mărturisitor, împodobitor al credinței;
Bucură-te, a Părintelui sirenă strigătoare;
Bucură-te, psaltire a Duhului bine răsunătoare;
Bucură-te, prin care adevărul s-a arătat;
Bucură-te, prin care minciuna s-a înfruntat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 7

Mari, după tot chipul, sunt felurile chi­­nu­rilor pe care le-ai suferit, Muce­nice; căci, numai cugetând cineva la ele, i se frânge chiar inima. Dar tu pe acestea le-ai su­ferit, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 7

Tânăr cu vârsta, dar bătrân cu mintea te-ai arătat, o, Mucenice Gheorghe; pen­tru aceea și chinurile cu bărbăție, ca și cum altul le-ar fi pătimit, le-ai suferit cu vitează cu­getare; de aceea cântăm ție unele ca acestea:
Bucură-te, că pântecele cu ascuțișul suliței ți-a fost împuns;
Bucură-te, că trupul cu vine de bou ți-a fost lovit;
Bucură-te, că peste gură cu multe toiege ai fost bătut;
Bucură-te, că mâinile cu lanțuri ți s-au legat;
Bucură-te, că pe roata cea cu ascuțișuri ai fost tras;
Bucură-te, că pieptul tău cu pietre a fost strivit;
Bucură-te, că încălțăminte înroșită în foc ai purtat;
Bucură-te, că în groapa cu var trei zile ai petrecut;
Bucură-te, că înveninătoare băuturi ai băut;
Bucură-te, că adeseori în temniță ai locuit;
Bucură-te, că ai fost pus în sulițe prea ascuțite;
Bucură-te, că ai luat sfârșitul prin sabie;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 8

Cu totul străine și preamărite sunt toate mi­nunile câte le-ai făcut, Mucenice Gheor­ghe, în luptele tale, și, după suferințe nenu­mă­rate, cu bărbăție mare și cu putere, dând laudă lui Dum­nezeu, ai cântat: Aliluia!

Icos 8

Purtătorule de chinuri, având în pieptul tău întreg pe Hristos, Cel ce este minu­nat între sfinți, prin Acesta lucrai minunile cele înfricoșătoare și mai presus de minte; de care noi, înspăimântându-ne, cu mirare zicem:
Bucură-te, cel ce vârfurile sulițelor ai ne­socotit;
Bucură-te, cel ce chinul roții l-ai biruit;
Bucură-te, că te-ai arătat mai tare decât varul;
Bucură-te, că ai învins puterea veninului;
Bucură-te, că pe un mort de demult din mor­mânt l-ai ridicat;
Bucură-te, că pe boul lui Glicherie l-ai înviat;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit un copil din Bulgaria;
Bucură-te, cel ce ai scăpat un copil din Creta;
Bucură-te, prin care copilul a biruit;
Bucură-te, de care neguțătorii s-au oprit;
Bucură-te, că stâlpul văduvei l-ai primit;
Bucură-te, că pe zeii elinilor i-ai surpat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 9

Pe tine toată firea îngerilor văzându-te stând în mijlocul luptei, tânăr și puternic prin Hristos, singur luptându-te, plesnind cu mâinile te lăuda; și bucurându-se, pe Domnul slăvea, cântând: Aliluia!

Icos 9

Mărturisitor al dogmelor credinței fiind, de trei ori fericite, și minuni multe să­vârșind, pe tine văzându-te popoarele pe pă­mânt, către credința dumnezeiască a lui Hris­­tos se în­demnau, și se bucurau cu duhul, zi­când ție unele ca acestea:
Bucură-te, priveliștea îngerilor;
Bucură-te, privirea oamenilor;
Bucură-te, îndulcirea puterilor cerești;
Bucură-te, veselia oamenilor pământești;
Bucură-te, că te-ai făcut mărire cerului și pă­mântului;
Bucură-te, că bucurie ai adus îngerilor și oa­menilor;
Bucură-te, desfătare frumoasă a lumii celei de sus;
Bucură-te, laudă dumnezeiască a lumii celei de jos;
Bucură-te, dulce strălucire a minților;
Bucură-te, dulce înfrumusețare a sufletelor;
Bucură-te, prin care Biserica se veselește;
Bucură-te, prin care toată lumea dănțuiește;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 10

Ceata demonilor, văzându-te pe tine, Mu­cenice, că i-ai biruit pe ei prin luptă, căderea lor cu suspin amar o plângeau și acestea ziceau: Cum purtătorul de trup pe cei fără de trup i-a biruit și lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icos 10

Toiag de biruință mare și atotputernic ai ridicat asupra amăgirii elinilor; pentru aceasta și purtător de biruință te numești, Mucenice Gheorghe, de care noi, minu­nân­du-ne spre laudă zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, pierzătorul demonilor;
Bucură-te, surpătorul elinilor;
Bucură-te, cel ce ai sfărâmat pe idolii cei ne­însuflețiți;
Bucură-te, cel ce ai vădit meșteșugirile lor;
Bucură-te, că stăpâniri și începătorii ai în­fruntat;
Bucură-te, căci cu vărsarea sângelui tău pe Leviatan l-ai înecat;
Bucură-te, cel ce focul amăgirii l-ai stins;
Bucură-te, cel ce lățirea politeismului ai stins;
Bucură-te, înfricoșătorule arzător al capiștilor;
Bucură-te, prea puternicule sfărâmător al idolilor;
Bucură-te, prin care satana suspină;
Bucură-te, prin care păgânismul oftează;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­­cenice Gheorghe!

Condac 11

Cetele tuturor sfinților întâmpinau, o, Mu­cenice, sfânt sufletul tău, când se suia la ceruri, și cu îngerii cântare de biruință lui Dum­nezeu strigau, întru bucurie cântând împreună: Aliluia!

Icos 11

Lumina cea neapusă a Preasfintei Treimi o vezi nemijlocit, o, Gheorghe Muce­nice, și te bucuri acum de bucuria cea adevărată, ne­sfârșită și negrăită, pentru chinurile ce le-ai su­ferit; pentru aceasta zicem ție:
Bucură-te, că te desfătezi în viața cea fără de moarte;
Bucură-te, că te împărtășești de Lumina cea negrăită;
Bucură-te, vorbitorule de nematerialnicii îngeri;
Bucură-te, cu toți sfinții împreună-pe­tre­că­to­rule;
Bucură-te, că împreună cu Hristos, Cel ce a pătimit mai înainte, ai pătimit;
Bucură-te, că împreună cu Cel ce S-a prea­slăvit acum te-ai mărit;
Bucură-te, cel ce împărăția cerurilor ai do­bân­dit;
Bucură-te, cel ce de veșnica mărire te-ai îm­părtășit;
Bucură-te, cel ce porți cununa cea ne­veștejită;
Bucură-te, cel ce ai luat după har în­dum­ne­zeirea;
Bucură-te, neîncetat-văzătorule al lui Dum­ne­zeu;
Bucură-te, dumnezeiescule împreună-moș­te­nitor al lui Hristos;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

Condac 12

Daruri ai luat, Mucenicule, de la Dum­nezeu, a vindeca patimile sufletelor și ale trupurilor; pentru aceasta, dă-le pe acestea și nouă slujitorilor Bisericii lui Hristos, celor ce de amândouă acestea suntem lipsiți, dar care cân­tăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12

Cu cântări de psalmi serbând amintirea și luptele tale, Mucenice, te lăudăm pe tine și te binecuvântăm din suflet, ca pe un fierbinte apărător al lumii, și cu cântările, ca și cu buzele, toți sărutându-te, zicem către tine:
Bucură-te, comoara cea nefurată a săracilor;
Bucură-te, al văduvelor mare apărătorule;
Bucură-te, în felurite împrejurări al credin­cioșilor binefăcătorule;
Bucură-te, doc­tor fără de plată al bol­navilor;
Bucură-te, că tuturor toate, pentru Hristos, te faci;
Bucură-te, că pe toată lumea din nevoi o scapi;
Bucură-te, grabnic al celor în nevoi aju­tătorule;
Bucură-te, al întristărilor dulce mângâietorule;
Bucură-te, izvorule nesecat al minunilor;
Bucură-te, curgere neîncetată a darurilor;
Bucură-te, minunea Bisericii celei din Lida;
Bucură-te, rugătorule și mijlocitorule al tuturor;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­ce­nice Gheorghe!

Condac 13

O, Mucenice Gheorghe, nume dulce și scump tuturor credincioșilor, această scurtă laudă, ce o aducem ție, cu blândețe primește-o, și de tot felul de întâmplări ferește pe cei ce cântă lui Dumnezeu: Aliluia! Acest Condac se zice de trei ori.

Apoi se zice iarăși Icosul întâi: Înger întru nevoință... și Condacul întâi: Multnevoitorule...

Icos 1

Înger întru nevoință cu adevărat te-ai ară­tat, purtătorule de biruință al lui Hris­­tos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vite­jește pentru credință ca un nema­terialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și prea­fru­mosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hris­tos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soa­relui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai în­fă­țișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mu­cenice Gheorghe!

Condac 1

Multnevoitorului al lui Hristos Ma­re­lui Mucenic Gheorghe, acum toți din su­flet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mu­cenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cân­tăm: Bucură-te, purtă­torule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!

Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă (1)

Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea

Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântu­iască sufletele noastre.

 

Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea

Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile tale, Sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.

 

Cântarea 1

glasul 1

Irmos: Ziua Învierii...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mai presus decât soarele a strălucit pomenirea ta acum, Mucenice înarmat al lui Hristos. Căci ca nişte raze prealuminoase, strălucirile minunilor în tot pământul strălucit le-ai vărsat, de lumină purtătorule, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Însuţi oştitorule, mult biruitorule, luptătorule al lui Hristos, dă-mi mie ca să laud luptele şi vitejiile tale, pe care le-ai suferit bărbăteşte, aprins de dorul lui Hristos, înţelepte, Căruia şi viezi, bucurându-te.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un nou David viteaz te-ai arătat în războaie, îndemânatic cu mâna. Că precum acela pe Goliat, aşa şi tu pe potrivnic l-ai biruit, surpându-l cu săgeţile cuvintelor tale, încununate Gheorghe.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cât este de înfricoşătoare, de negrăit şi minunată naşterea ta cea frumoasă, Fecioară. Căci ca pe un Prunc pe Dumnezeu Cel cu totul desăvârşit L-ai alăptat la sân trupeşte; uimitoare auzire: Hrănitoarea de Prunc, Maică fără de bărbat.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Veniţi să bem băutură...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucitu-ne-a nouă întru tot lăudata pomenire a slujitorului lui Hristos, cea împreună mergă­toare cu Învierea Lui. Întru care adunându-ne credincioşii, lumi­nat să prăznuim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veseleşte-te pământule şi cerule, munţii şi toate dealurile săltaţi, pentru că râuri de minuni varsă nouă de sus, Mucenicul Gheor­ghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot pământul şi seminţia ome­nească şi cerul împreună se bucură şi oastea îngerească, că cel dintâi ostaş al lui Hristos, Marele Mucenic Gheorghe, acum de pe pământ merge la cer.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Veseleşte-te şi te bucură, Marie, că de a şi trecut ieri ca o sabie prin inima ta Crucea Fiului tău, dar ca dintr-o cămară din mormânt a răsărit.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: La dumnezeiasca strajă...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întrecut-a pe împărăteasa dinspre miazăzi, cea mai dinainte, înţelepte, Împărăteasa Alexandra acum, că uimită fiind a alergat la înţelepciunea ta. Pentru aceasta stă împreună cu tine, Mucenice, de-a dreapta lui Dumnezeu, ca o împărăteasă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dovedirile cuvintelor tale nesuferindu-le păgânul, a poruncit să te bată peste gură, Sfinte Mucenice Gheorghe; măcar că aceasta era lovită, ca un chimval împotrivă a răsunat, strigând: Singur Hristos este Dumnezeu Adevărat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adevărate prieten al lui Hristos şi mai marele luptătorilor Lui, prealuminate luminător al lumii, stea prealuminoasă, sfeşnic preastrălucitor, păzitorule neadormit al celor ce te cinstesc pe tine, păzeşte-ne pe noi, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată ai şi născut Curată şi Fecioară ai rămas întru aceasta. Minune mult minunată cu adevărat, înfricoşătoare, străină auzire! Că pe Dumnezeu, Împăratul tuturor, purtându-L în braţele tale, la sân L-ai alăptat ca pe un Prunc, pe Hristos Dătătorul de hrană, Fecioară.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Să mânecăm cu mânecare...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cinstită Învierea Mântuito­rului, cea de praznic, o laudă Biserica săltând şi mutarea purtătorului de lupte acum cântând. Căci aceste două bunătăţi împreună merg.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Măreşte străină minunea ta, izvorâtorule de minuni, bunul Glicherie, al cărui bou cu minune l-ai înviat şi pe el Domnului tău jertfă vie l-ai adus.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca să laud mărirea ta umple-mi gura mea de laudă, dând har şi minţii mele, Sfinte Mucenice Gheorghe. Că se bucură duhul meu când cântă ţie.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată, cum ai fost Hrănitoare de Prunc cu lapte şi Fecioară mai presus de cuvânt, nu mă pricep de această a ta înfricoşătoare taină! Deci cinstind naşterea ta, mă închin ţie, Preasfântă a mea Stăpână.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Pogorâtu-Te-ai...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată ţie şi o rândunea veselă, pe Sfântul Mucenic Gheorghe, de Dumnezeu adunat popor! Te umple pe tine de harul primăverii în chip minunat. Deci împreună bucurați-vă cu bucuria lui toţi.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Chinurile aspre ale grelelor încercări suferindu-le, acelea le-ai socotit ca pe nişte desfătări, răbdând şi cântând Domnului, Mărite; glasul rugăciunilor tale, ca întru o învârtire de tunet a răsunat.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veseleşte-te şi saltă ceată a luptătorilor, aflând acestei prăznuiri de acum începător pe Sfântul Gheorghe şi vă bucuraţi împre­ună cu dânsul ca David, că a Domnului este ziua aceasta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Şi ai născut şi iarăşi curată eşti ca şi întâi, înfricoşătoare şi de negrăit naştere, Maică Fecioară care nu ştii de mire, pe Cel mai presus de ani; Care S-a făcut Prunc precum suntem noi, născându-L mai presus de minte.

 

CONDAC

glasul al 4-lea

Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat...

Lucrat fiind de Dumnezeu, te-ai arătat lucrător preacinstit al dreptei credinţe, spicele virtuţilor adunându-ţi. Că semănând cu lacrimi, cu veselie seceri şi luptând cu sânge pe Hristos ai luat. Şi cu rugăciunile tale sfinte, dai tuturor iertare de greşeli.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Cel Ce a mântuit pe tineri...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Doresc a lăuda minunile tale şi iarăşi mă sfiesc; căci dacă vreau să le număr, ele sunt mai mult decât nisipul la număr. Deci primeşte, luptătorule, această a mea scurtă laudă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu este nici pământ, nici mare, nici cetate, nici pustietate, unde să nu se verse cu adevărat izvoarele cele pline ale minunilor tale, Mucenice; că numele tău cel minunat în tot pământul se cântă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se miră oastea îngerească de lupta ta, voievodule, de tine uimindu-se Împăratul îngerilor a iubit frumuseţea ta, Mucenice. Pentru aceasta împreună cu Dânsul pururea a împărăţi te-a învrednicit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prealuminate cort cel de Dumnezeu lucrat, sfeşnice cu totul de aur, năstrapă, chivotule, biserică în care Dumnezeu locuieşte, toiag care minunat ai odrăslit, Maică fără de bărbat, pe noi cei ce te rugăm păzeşte-ne, Fecioară, Ceea ce eşti cu multe numiri.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Această numită...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cântări ca nişte flori cu bun miros culegând din alt rai, adică din Psaltirea cea de Dumnezeu însuflată, veniţi să împletim Mucenicului cunună luminoasă din cântări împletită, că a biruit surpând puterea satanei.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vino de spune făcătorule de cântări, prorocule, dreptul acela, care a înflorit ca finicul, cine şi care este? Mult lăudatul Mucenic Gheor­ghe este pom cu dulce roadă adevărată, de inimi hrănitor.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vino, arată-te, întâmpină-ne pe noi cuibul tău, ca un vultur cu aripile de aur încălzindu-ne, pururea ne sprijineşte, întinzându-ţi aripile tale, că bine este sub umbra ta a ne odihni.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Iată, aceea pe care mai înainte ai vestit-o, Prorocule, Fecioara care a zămislit fără de sămânţă, Împărăteasa şi Doamna. Şi ca o Maică a născut pe Împăratul tuturor, rămânând cu totul fără stricăciune: minune străină este naşterea ta, Fecioară.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Luminează-te, luminează-te...

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rouă preadulce munţilor picuraţi; şi tu mai ales muntele cel sfânt saltă. Dănţuieşte acum şi te bucură luminat, că ai aflat prea puternic păzitor de munte, pe Marele Mucenic Gheorghe.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Laudă acum împreună toate moştenirile neamurilor, binecu­vântează, cântă şi cu un glas strigă: Bucură-te, Mântuitorule şi bucuria credincioşilor. Bucură-te şi tu, lauda purtătorilor de lupte, Sfinte Gheorghe Preaminunate.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Loviturile cu toiege, strujirile şi bătăile cu vine de bou, încălţămintea cea de fier, groapa cu varul le cinstesc, şi altele câte ai răbdat, pătimind, Mucenice al lui Hristos, toate le fericesc şi roata o sărut.

Stih: Sfinţilor Mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Dimitrie Mucenice, împreună cu lăudatul Mucenic Gheorghe, că amândoi sunteţi buni, nici acum nu părăsiţi, păzind locul acesta pururea. Şi toate mulţimile încercărilor împrăştiaţi-le amândoi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mărirea, frumuseţea şi podoaba credincioşilor, desfătarea îngerilor şi mântuirea lumii, Preacurată Maica lui Hristos Dumnezeu, pe cei ce aleargă la Acoperământul tău, păzeşte-i, Stăpâna mea.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Cu chipurile dreptei credinţe bărbăteşte purtându-te şi înşelăciunea păgânătăţii surpând, Mucenice, ai călcat cutezanţele vrăjmaşului şi cu dumnezeiască râvnă mintea aprinzându-ţi, ai stins semeţia tiranilor cea fără de Dumnezeu. Pentru aceasta după vrednicie ai luat cunună, răsplătire pentru chinuri şi dai tămăduiri celor ce aleargă la tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...

Bogăţia de jos, cea de pe pământ, împărţind-o tuturor, Mucenice înţelepte, ai moştenit bogăţia cea cerească cu ostenelile tale; căci cu preacurata Cruce ca şi cu o platoşă te-ai îmbrăcat şi cu ea ai ruşinat cutezanţa tiranilor. Pentru aceasta cu rugăciunea dai celor ce te roagă pe tine dumnezeieştile daruri şi hărăzirile de tămăduiri, purtătorule de biruinţă, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

Cămaşa lui Hristos

 

„În vremea mea, mulţi pun la îndoială dacă într-adevăr există cămaşa Domnului sub stâlpul făcător de minuni. Această îndoială este îndreptăţită, fiindcă nu s-a descoperit cămaşa, nimeni nu a văzut-o aici. În orice caz, minunile, atât cele din vechime cât şi cele de astăzi, pe care cu ochii noştri le vedem toţi, se datorează cămăşii Domnului şi se săvârşesc prin stâlpul «izvorâtor de mir»”.

În legătură cu cămaşa Domnului şi căutarea ei de către Sfânta Nina, cronicarii georgieni menţionează puţine lucruri. Conform mărturiilor lor, se spune că sfânta a descoperit mormântul Sidoniei unde era îngropată cămaşa.

Sfânta dăduse poruncă să fie tăiat cedrul care crescuse pe mormânt. Însă butucul care a rămas în pământ împreună cu rădăcinile, l-a lăsat aşa cum era, după porunca tânărului cel purtător de lumină ce i s-a arătat în rugăciune.

Astfel, cronicarii susţin că, de atunci, sfânta nu s-a mai gândit niciodată să scoată rădăcinile pentru a deschide mormântul Sidoniei, şi nici nu a mai căutat preacurata cămaşă a lui Hristos în altă parte.

Atunci când cei trimişi de Mirian au primit de la Marele Constantin bucata din Cinstita Cruce şi un cui, nu le-au adus la Mtskheta, ci bucata din Cinstita Cruce au lăsat-o la Manglisi, iar cuiul la Erusetia. Fiindcă acest lucru l-a supărat pe regele Mirian, sfânta i-a spus:

– Nu te întrista, rege! Aşa trebuie să fie, ca Cinstita Cruce să ocrotească hotarele regatului tău şi credinţa în Hristos să se răspândească. Iar pentru tine şi capitala ta este de-ajuns harul că aici se află preacinstita cămaşă a Domnului.

Cât timp a trăit sfânta, dar şi după moartea ei, curgea din rădăcinile cedrului mir cu bună mireasmă şi tămăduitor, vădind prezenţa cămăşii în acel loc.

Arhiepiscopul Nicolae I, care păstorea Biserica Georgiană la mijlocul secolului al XII-lea (1150–1160), vestit pentru sfinţenia şi înţelepciunea lui, notează următoarele:

„În vremea mea, mulţi pun la îndoială dacă într-adevăr există cămaşa Domnului sub stâlpul făcător de minuni. Această îndoială este îndreptăţită, fiindcă nu s-a descoperit cămaşa, nimeni nu a văzut-o aici. În orice caz, minunile, atât cele din vechime cât şi cele de astăzi, pe care cu ochii noştri le vedem toţi, se datorează cămăşii Domnului şi se săvârşesc prin stâlpul «izvorâtor de mir»”.

În continuare, numărând minunile, arhiepiscopul descrie cum a ars cu foc ce ieşea din pământ femeia unui sultan turc când, din curiozitate, a vrut să deschidă mormântul Sidoniei pentru a vedea cămaşa. De asemenea, menţionează că tătarii ce veniseră împreună cu ea pentru a săpa au fost loviţi de o putere nevăzută. „Această minune”, notează acelaşi autor, „au văzut-o mulţi şi au auzit-o toţi”.

Arhiepiscopul considera izvorârea mirului ca fiind o minune permanentă. Izvorârea era vădită întotdeauna tuturor. „Oricine vede”, spunea acesta, „umezeală pe partea dinspre răsărit a stâlpului. Unii, pentru a necinsti acel loc, au mânjit partea aceea cu var, dar nu au putut să oprească curgerea mirului. Toţi suntem martorii mulţimii de tămăduiri ce s-au făcut de acesta”.

Arhiepiscopul Nicolae a alcătuit o slujbă în cinstea cămăşii Domnului, care mai târziu a fost diortosită şi completată de arhiepiscopii Visarion şi Antonie.

(Patericul georgian, Editura Egumenița, pp. 40-42)

Cine a rupt cămașa Mântuitorului?

 Se spune că un călugăr cu viață sfântă s-a dus într-o noapte la biserică, să se roage.

 

Când a intrat, a văzut ușile împărătești ale altarului date la o parte. S-a apropiat și a descoperit că lângă Sfânta Masă ședea un copilaș învăluit în lumină. Curios, monahul l-a întrebat cine este. „Eu sunt Hristos, Mântuitorul lumii”, i-a răspuns acesta. S-a uitat mai atent și a văzut că pruncul avea cămașa ruptă. Curios, l-a întrebat cine i-a rupt haina. Atunci, Hristos i-a răspuns: „Mi-a rupt-o Arie, ereticul!” și S-a făcut nevăzut.

 

Dar cine este Arie? Și cum I-a rupt cămașa Mântuitorului – mai ales că Arie nu a fost contemporan cu Iisus?

 

***

 

Arie a trăit între anii 250-336 în Egipt și a fost preot în Alexandria. El a susținut că Iisus Hristos nu este Dumnezeu adevărat, ci doar o ființă superioară, cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu Tatăl. Această învățătură personală greșită (numită și  erezie) s-a răspândit cu repeziciune, dezbinându-i pe preoții și pe creștinii din acea vreme. Unitatea de credință a bisericii s-a rupt, așa cum se sfâșie o haină!

 

Ca să corecteze ideile lui Arie, în anul 325 s-a organizat la Niceea (o localitate din Turcia de azi) Primul Sinod Ecumenic al bisericii. Sinoadele ecumenice sunt adunări ale tuturor episcopilor ortodocși, la care se discută unele probleme de credință foarte dificile. Alături de ei pot participa și preoți sau alți oameni pricepuți la problemele teologice, dar episcopii sunt cei care trebuie să ia hotărârile. Pe atunci, conducătorul Imperiului Roman era Sfântul Constantin cel Mare, care a ajutat foarte mult ca Sinodul să aibă loc. Ba chiar l-a convocat! În plus, împăratul s-a îngrijit de toată logistica (am zice noi azi 😊!): de transport, de cazare, de masă, de organizare.

Întrunirea a început în 20 mai și a durat toată vara. La aceasta au participat 318 ierarhi, din toată lumea. Printre ei –  și doi ierarhi de pe teritoriul de astăzi al României: Marcu Tomensis din Sciția (Dobrogea zilelor noastre) și Teofil, episcopul Goților (care locuia undeva în zona județului Buzău).

 

Alți sfinți – foarte cunoscuți și foarte îndrăgiți – au fost prezenți la Niceea. De exemplu, Sfântul Nicolae și Sfântul Spiridon.

 

Sfântul Spiridon a explicat taina Sfintei Treimi într-un mod foarte ingenios. În Sfânta Treime sunt trei persoane: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Ele sunt de-o ființă, niciuna nu este mai presus de cealaltă și sunt un singur Dumnezeu. Ca toți să înțeleagă asta, Sfântul Spiridon le-a arătat o cărămidă. De ce o cărămidă? Pentru că era un singur lucru, făcut din trei elemente: din pământ, din apă și, într-un fel, din focul în care a fost arsă.

 

Pe urmă, a făcut asupra cărămizii semnul crucii, a strâns-o în palmă și s-a petrecut ceva cu totul și cu totul neașteptat: focul care a ars-o s-a ridicat, apa a curs, iar lutul a rămas în mâna sfântului!

 

Văzând minunea, filozoful Evloghie, discipol al lui Arie, s-a botezat și a devenit ortodox. Însă Arie nu s-a lăsat convins de nimic și nu a renunțat cu niciun chip la ideile lui!

 

Un sinod explică mai multe probleme teologice și ia mai multe hotărâri. Cea mai importantă învățătură de la acest Sinod este aceea că Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt sunt de o ființă și nedespărțite. Iar ca toți creștinii să știe și să mărturisească asta, la Sinod s-a scris prima parte a Crezului ortodox, adică șapte din cele douăsprezece articole pe care le cuprinde.

 

Iată cum sunau acestea: „Credem într-Unul Dumnezeu, Tatăl, Atotțiitorul, Făcătorul tuturor văzutelor și nevăzutelor. Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, născut din Tatăl, singurul născut, adică din ființa Tatălui, Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, deoființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut, cele din cer și cele de pe pământ, Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a coborât și S-a întrupat, S-a făcut om, a pătimit și a înviat a treia zi, S-a înălțat la ceruri, și va veni să judece viii și morții. Și întru Duhul Sfânt”.

 

Evanghelia de la Sfântul Apostol Ioan (capitolul 17, versetele 1-13), citită astăzi, este ultima rugăciune a Mântuitorului. Acesta a spus-o înainte de a fi răstignit. Se mai numește rugăciunea cea mare sau rugăciunea arhierească.  

 

Prin ea, Hristos îi cere Tatălui să îi păzească pe ucenici, „ca să fie una” precum sunt Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul, în Sfânta Treime.

 

În rugăciune apare și ideea că Tatăl și Fiul sunt împreună, dintotdeauna: „Și acum, preaslăvește-Mă  Tu, Părinte, la Tine Însuți, cu slava pe care am avut-o la Tine mai înainte de a fi lumea”.

 

Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt trăiesc veșnic în iubire. O mică parte din această dragoste absolută o simțim și noi, când ne dorim să fim mereu împreună cu cei pe care îi iubim.

EL ȘI-A DAT CĂMAȘA..

 

"Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa" (Matei 5, 40).

Iată duhul lui Hristos, duh biruitor, duh stăpînitor pe care îl cere David în psalmul 50! Nu duhul trufiei rănite care își cheltuie liniștea și banii pentru a-și demonstra părelnica dreptate. Duhul lumii este un duh trufaș înveșmîntat în legi ca și cu o haină, după cum a scris David despre cei care hărțuiesc prin judecăți pe cei nevinovați: "Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima [...] Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină" (Psalmul 108, 15-17).

Blestemul acesta este pus încă din cele zece porunci, cînd s-a spus să nu depunem mărturie strîmbă. Astăzi lumea întreagă este o mărturie strîmbă și toți se aprind să mărturisească ce nu au văzut și nu cunosc.

Cînd Dumnezeu ne vorbește de har și iertare, oamenii vorbesc de legi și pedepse. Puterea iartă, iar slăbiciunea pedepsește.

Ce este haina ce poate a ne fi luată prin judecată?

Haina este bogăția dinafară, materială, care poate fi luată cu forța. Cămașa, însă, este sufletul, căci stă lipită de corp, este partea nevăzută, ascunsă și intimă. Pe aceasta, spune Hristos, să o dăm celor ce se silesc să ne ia haina cea dinafară, adică să le dăm bunăvoința noastră, să ne rugăm pentru ei. Și ca să ne cutremurăm cu totul de acest cuvînt al Stăpînului nostru Cel mult-milostiv, să ne amintim că El și-a dat cămașa ucigașilor Săi, împlinind prorocia ce s-a făcut de către David: "Iar pentru cămașa Mea au aruncat sorți" (Psalm 21, 20).

Pr. Savatie Baștovoi

De două mii de ani, unii oameni încă mai strigă: "Răstignește-L, răstignește-L!" De două mii de ani, Domnul Cel răstignit, mort și înviat se roagă Tatălui ceresc:"Părinte, iartă-i, că nu știu ce fac."

TRAUMATOLOGIE

blob:https://webogram.org/37971e2f-3b21-46cd-87bf-a0eac1f19c64 

blob:https://webogram.org/51cc5415-be4b-4a31-bbaf-af1d6e17b13c 

Tu ai sacrificat vreodată măcar poftele trupești pentru ai tăi?

 Savantul și existența lui Dumnezeu

Un medic emerit, savant de renume mondial, s-a dus în vizită în satul natal.

Aflând că vecina mamei sale e grav bolnavă, medicul a vizitat-o și nu s-a putut abține văzând multitudinea icoanelor pe care bătrâna le avea prin casă:

- Tot mai crezi în Dumnezeu, nană Mărioară?

- Cred, dragă. Cum să nu cred?

- Atunci de ce nu te face bine? Tot beteagă ești de când te știu!

- N-ai auzit că necunoscute sunt căile Domnului? Ești om învățat!

După o discuție lungă în care bătrâna avea mereu răspuns, medicul exclamă:

- Dacă există Dumnezeu, să mă omoare în clipa asta!

- Câți copii ai?

- Trei, nană.

- Sunt cuminți?

- Cei mici da, cel mare nu prea...

- Adică?

- Vorbește urât, nu ascultă...

- Atunci trebuie să-l omori!

- Pe fiul meu?!

- Dacă tu nu vrei să-ți omori copilul, cum îți poți închipui că Domnul te va ucide pe tine? Ești fiul Lui și El a făcut sacrificiul suprem, a murit pentru tine. Tu ai sacrificat vreodată măcar poftele trupești pentru ai tăi?

Legenda salciei plangatoare

 Se zice ca, demult, salcia plangatoare era un arbore inalt si mandru, cu ramurile indreptate spre cer.In acea vreme, Pilat a poruncit ca Iisus Hristos sa fie chinuit de ostasii romani. Acestia si-au scos sabiile cele ascutite, au intrat intr-o gradina, unde au vazut o salcie zvelta, si au inceput sa taie din aceasta mai multe nuiele, cu care doreau sa-l bata pe isus. Salcia cand a vazut cum cruzii romani i-au smuls haina lui lisus, lasandu-i spatele gol, apoi l-au legat cu franghii de copac si au inceput sa-l loveasca cu nuielele pe spinare, pana a inceput sa-i dea sangele din rani. isus nu a plans deloc si a indurat cu mandrie chinurile.Salcia, vazand cum paganii radeau si-l batjocoreau pe Mantuitor, s-a rusinat foarte tare ca ea, nestiutoarea, isi daduse ramurile ostasilor romani pentru a-l biciui pe El, si de atata rusine, a hotarat ca ramurile sale intinse spre soare sa se indoaie spre pamant.Se spune ca, dupa acea intamplare, copacul cel falnic s-a prefacut, de rusine, intr-o salcie plangatoare si stufoasa.De atunci, oamenii planteaza salcia la mormintele din cimitire.

Dumnezeu are un Plan pentru tine.

 

Poate ca Dumnezeu are un alt plan pentru tine

Te-ai gandit ca poate Dumnezeu nu iti raspunde pentru ca are un alt plan (mult mai bun) pentru tine?

Dumnezeu este un Dumnezeu cu multa rabdare. Cred ca uneori, in momentele dificile in care inima noastra este plina de durere si simtim ca nu putem duce mai mult, ne concentram atentia asupra modurilor in care Dumnezeu ne-a ajutat sau ne-a igorat... si devenim foarte dezamagiti.

Vedem doar ce nu a facut pentru noi in timp ce noi i-am oferit toata atentia noastra. Si este normal sa gandim asa. Este firesc, este uman. Insa asta nu inseamna ca avem dreptate. Asta nu inseamna ca Dumnezeu ne-a parasit sau ca nu isi tine promisiunile.

Asta inseamna doar ca el ne ajuta in timpul lui, cand vrea el. Nu cand vrem noi.

Este atat de obisnuit sa ne rugam doar in momentele grele, sa ne sprijinim pe el doar atunci cand lucrurile scapa de sub control si sa cerem ajutor, orientare, o directie, o idee despre ce sau cum sa facem.

In cele mai dificile momente ale mele am ajuns la Dumnezeu in speranta unui raspuns clar. M-am rugat ca rugaciunile mele sa fie ascultate. M-am rugat sa imi aduca oamenii dragi inapoi in viata mea, sa scape de suferinta persoanele pe care le iubesc sau sa imi dea un semn si sa imi spuna care este drumul pentru mine. Devine aproape un test.Dumnezeu are un Plan pentru tine. Uneori ceea ce-ți cere Dumnezeu o să te sperie, o să crezi că nu poți să faci față la așa ceva, că e prea mult pentru tine. Nu e întâmplător acest lucru: tocmai faptul că vei simți că e prea mult pentru tine te va face să te bazezi pe ajutorul lui Dumnezeu și când vei reuși să faci acele lucruri, vei ști cu certitudine că nu e meritul tău, că fără Dumnezeu nu ai fi reușit să ajungi acolo unde ai ajuns și să realizezi ceea ce ai realizat.
O să fie provocator, o să fie foarte greu pe alocuri, o să fie urcușuri și coborâșuri, o să fie extraordinar uneori, dar Dumnezeu ți-a dat deja toate Darurile și calitățile necesare pentru a pune în practica Planul lui, te va ghida și te va susține tot timpul.
Însă este absolut necesar ca tu să faci ceea ce ți-a dat Dumnezeu de făcut aici, pe Pământ, pentru că noi toți avem nevoie de contribuția ta.
Și vor fi momente în care vei fi tentat să te dai bătut, să renunți la Misiunea ta, pentru că îți va fi greu. Nu te da bătut, nu abandona Misiunea!
E ca atunci când urci un munte. Oprește-te, dacă simți că nu mai poți, ia o pauză, respiră, trage-ți sufletul și apoi, când ți-ai mai revenit, pornește mai departe. Oprește-te pentru câteva minute sau pentru câteva zile, stai de vorbă cu Dumnezeu sau cu oameni care sunt capabili să te ridice/ inspire/ susțină/ motiveze și apoi mergi mai departe.
Încă un lucru important: fii foarte selectiv în ceea ce privește oamenii cu care te însoțești. Ține aproape de oameni care fac o prioritate din a funcționa în aliniere cu Dumnezeu, oameni integri, de oamenii capabili să te ridice/ clădească/ inspire/ susțină, de oamenii care atunci când greșești nu ezită să-ți spună acest lucru, fiindcă vor să te ajute.
Eu am constatat din propria experiență că atunci când am avut în preajma mea oamenii nepotriviți am făcut alegeri foarte proaste.
Am început să cresc accelerat abia atunci când am avut lângă mine oamenii potriviți, care mi-au spus în față niște adevăruri inconfortabile, pe care alții nu aveau curajul să mi le spună, care mi-au cerut să funcționez în integritate, care mi-au cerut să-mi asum responsabilitatea pentru greșelile pe care le-am făcut. Oamenii cu care petreci cel mai mult timp îți vor afecta viitorul – ei vor afecta ritmul în care crești, vor bloca creșterea ta sau chiar te vor trage în jos.
Nu în ultimul rând, ai credință nezdruncinată în Dumnezeu, fiindcă El este mereu alături de tine, El este mereu dornic să te ajute, dacă accepți ajutorul Său.
Nu uita niciodată că toate provocările/ încercările prin care treci sunt menite să te ajute să evoluezi, ca să poți urca la următorul nivel.

21 Aprilie -Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Manastirea Ghighiu - Siriaca

 

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Ghighiu, numita si Maica Domnului Siriaca, este una dintre cele mai renumite icoane cu Maica Domnului din tara. Aceasta icoana, foarte veche si mult iubita de credinciosi, in fata careia s-au petrecut nenumarate minunni, se afla in Manastirea Ghighiu, in biserica cea mare, in partea dreapta.

"Unele icoane sunt vindecatoare de boli, izgonitoare de duhuri rele, iar altele sunt aducatoare de ploi binecuvantate si protectoare ale manastirilor si familiilor credincioase. Fara indoiala, toate icoanele sunt facatoare de minuni si ajutatoare credinciosilor. Dar unele poarta o harisma speciala, pe care o simte numai cel ce se roaga mult si cu lacrimi in fata sfintelor icoane" (Arhimandritul Ioanichie Balan).

Manastirea Ghighiu se afla in satul omonim, in comuna Barcanesti, judetul Prahova, dinspre Bucuresti ajungandu-se pe Drumul National 1, pana aproape de intrarea in Ploiesti. La un sens giratoriu, in partea stanga porneste Soseaua de Centura a orasului Ploiesti, iar in partea dreapta merge drumul spre manastire, aflata la o distanta de numai 6 kilometri sud-est de Ploiesti, pe soseaua Ploiesti - Buzau.

Ridicata acum mai bine de patru secole, in mijlocul unei paduri care facea parte din legendarii Codri ai Vlasiei, manastirea atrage credinciosi din toata tara. Doua sunt motivele pentru care oamenii vin sa se roage aici: icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului - Siriaca, adusa tocmai din Siria, si un renumit izvor tamaduitor.

ctuala biserica a fost zidita intre anii 1858-1866 si sfintita la 31 martie 1866, de catre staretii Eftimie si Antonie, ajutati de mitropolitul Nifon, pe temelia fostei biserici de lemn, construita in anul 1817, care nu se stie cand a fost daramata si in ce imprejurari.

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, renumita ca icoana facatoare de minuni, este o culme a artei sacre siriene, venita din partile crestinilor sirieni, in secolul al XVI-lea. Icoana a ajuns in Romania in anul 1958, ea fiind adusa de catre episcopul Vasilios Samaha si oferita Patriarhului Justinian Marina, in urma unui vis in care Maica Domnului i-a cerut sa ii duca icoana in acest loc. Icoana a fost adusa din Siria si depusa in Catedrala Patriarhala din Bucuresti.

Se spune ca Maica Domnului i-a cerut Preafericitului Patriarh, in vis, sa ii duca icoana siriaca la Manastirea Ghighiu. Parintii au hotarat ca icoana sa fie dusa la Manastirea Ghighiu, unde a inceput sa faca minuni.

Sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu in data de 25 februarie 1958, de o delegatie condusa de catre vrednicul de pomenire Parinte Patriarh Teoctist, pe atunci episcop vicar patriarhal.

Asezand icoana in biserica mare, brusc, oaspetele sirian, episcopul Samaha, a izbucnit in plans. Cu lacrimile siroind pe obraz, a cazut in fata icoanei si a inceput sa-si ceara iertare Maicii Domnului ca a luat-o de la locul ei, ca necredinta oamenilor a alungat-o din Siria.

Icoana a sporit faima manastirii, fiind inca o marturie despre indurarea lui Dumnezeu si demonstrand inca o data ca in acest loc "si-a facut biserica pentru a locui intr-insa". La icoana, dupa o straveche moda athonita, se insiruie puzderie de lantisoare aurite - in semn de multumire si recunostinta pentru toate minunile savarsite prin mila si rugaciunile si mijlocirea Maicii Domnului la Fiul ei si Dumnezeu nostru.

Icoana este zugravita pe lemn de santal. Icoana isi pastreaza numele de "Siriaca" datorita provenientei sale, ea fiind renumita mai ales pentru ajutor in nastere de prunci si tamaduirea unor boli.

In anul 2008, cu ocazia implinirii a 50 de ani de prezenta a icoanei Maicii Domnului Siriaca in biserica Manastirii Ghighiu, dupa Sfanta Liturghie, Preasfintirul Varsanufie Prahoveanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucurestilor, spunea:

"Unul dintre cele mai de pret odoare pe care le are manastirea aceasta si Arhiepiscopia Bucurestilor este icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, numita Siriaca. Se implinesc 50 de ani de cand aceasta sfanta icoana a fost adusa la Manastirea Ghighiu de catre episcopul vicar al Patriarhiei de Antiohia, PS Vasile Samaha, impreuna cu episcopul vicar de Bucuresti de atunci, PS Teoctist Botosaneanul, viitorul patriarh al Romaniei. In mai multe randuri s-a aratat Maica Domnului, in vis, episcopului vicar al Patriarhiei de Antiohia indemnandu-l sa duca aceasta icoana in Romania si sa o aseze in aceasta manastire. In ziua de 25 februarie 1958 a fost adusa icoana la Manastirea Ghighiu, unde a fost asezata cu mare cinste in Biserica Sfantul Lazar, in cimitir, iar in anul 1992, icoana a fost adusa in biserica mare."

Inscrierea cinstirii icoanei Maicii Domnului Siriaca in calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a fost hotarata de Sfantul Sinod in sedinta din 15 februarie 2018.

Biserica încearcă să ne conștientizeze de gravitatea „bolii” sufletului și de necesitatea de a cere ajutorul Doctorului sufletelor – Hristos

file:///C:/Users/User/Downloads/biserica-ortodoxa-revista-sfintei-episcopii-alexandriei-teleormanului_an-xI_nr-1_2009.pdf

Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk

 

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk

• • 

    Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk

    Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși care au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Descrierea icoanei se găsește în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, din anul 1807.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită pe 6 septembrie.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk a fost așezată la început în Biserica Sfinților Boris și Gleb din orașul Vyshgorod (lângă Kiev), unde a apărut în mod miraculos în anul 1654.

În anul 1662, când Rusia era în război cu Polonia (1659-1667), orașul a fost ocupat de tătarii din Crimeea, care luptau de partea poloneză, provocând pierderi grele. Sfânta Biserică cu hramul Purtătorilor de pătimiri Boris și Gleb a fost pângărită și distrusă. Dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu a păstrat icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, care a fost dinainte scoasă din biserică și purtată de-a lungul Niprului. Moaștele sfinților au fost ascunse sub o criptă.

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși care au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Descrierea icoanei se găsește în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, din anul 1807.

Există un imn despre icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Kiev-Bratsk, alcătuit imediat după anul 1692.

Icoana Maicii Domnului din Kiev-Bratsk este prăznuită de patru ori în timpul anului: 6 septembrie, 10 mai, 2 iunie și sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare. Toate aceste zile sunt închinate arătării miraculoase din anul 1654 a sfintei icoane.

Icoana originală nu a fost conservată. Copia a fost pictată urmând întru totul originalul și este în prezent așezată în Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului din Kiev.