Cum ii spui unui om ca e prost fara sa-l ranesti?

 " prietene, stii...ma simt stanjenit in preajma ta. esti mult prea destept pentru mine"  

Ii spui ca provine dintr-un parinte destept si unul prost. Apoi ii spui ca sunt sanse 50% sa fie prost si 50 % destept.

Cinci semne clare că ești prost

Pentru că „atunci când ești prost, tu nu știi, e greu doar pentru cei din jur”, am să las aici cele mai comune cinci semne care pot aprinde un beculeț de alarmă. Desigur, nu vor folosi la nimic, pentru că proștii nu se vor regăsi în ele, dar măcar le-am strâns la un loc.

1️⃣ Dacă te uiți în oglindă și ai impresia că ești perfect sau perfectă, există cele mai mari șanse să fii prost sau proastă.

2️⃣ Dacă nu ai suficient simț al umorului încât sa te poți auto-ironiza, sunt extrem de mari șansele să fii la fel de prost sau proastă.

3️⃣ Dacă orice glumă la adresa ta ți se pare un atac inadmisibil la augusta-ți făptură, șansele să fii prost sau proastă sunt în procent covârșitor.

4️⃣ Dacă simți cu toată ființa ta că ai întotdeauna dreptate și nimic nu reușește să te convingă că poți sa te înșeli, cu regret îți spun că ajungem la aceeași concluzie: ești prost sau proastă.

5️⃣ Dacă ai impresia că ești de neînlocuit și că poziția centrului Universului se schimbă după locurile pe care le binecuvântezi tu cu prezența, well… cred că e clar deja.

Cam astea sunt cele mai evidente cinci. Dacă le constatați la cineva din jur, bine ar fi să dați bir cu fugiții. Nu de alta, dar prostia nu se vindecă.

Prostia

Prostia altora nu ne face mai deştepţi. (Napoleon Bonaparte)

Prostia are talentul de a fi insistentă. (Albert Camus)

Prostia din născare, leac în lume nu are; ea este o urâcioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale. (Ion Creangă)

Prostia este eternă şi invincibilă. (Alexandru Paleologu)

Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei. Prostia, nu. (Umberto Eco)

Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenţei. (Emil Cioran)

Prostia este sora cea mai apropiată a răutăţii. (Sofocle)

Prostia se zbate mereu să ajungă în primele rânduri pentru a fi observată; inteligenţa stă în spate pentru a observa. (Regina Elisabeta a României)

Prostia şi înfumurarea sunt tovarăşe nedespărţite. (Pierre Beaumarchais)

Prostia şi îngâmfarea sunt două surori care foarte rar se despart. (Proverb arab)

A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. (Cicero)

Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost, aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Ecclesiasticul 23.16-18)

Alături de hidrogen, prostia e cea care se găseşte în cea mai mare cantitate în univers. (Thomas Alva Edison)

Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. (Edith Sitwell)

Bărbaţii sunt ca nişte copii. Plini de mândrie prostească. (James Clavell)

Boieria şi prostia cu mare cheltuială se ţin. (Proverb)

Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. (Georges Brassens)

Când spun o prostie, toată lumea mă tolerează, când spun un adevăr, toată lumea mă urăşte. (Johann Wolfgang von Goethe)

Când te afli în mijlocul proştilor, cruţă-ţi vremea; iar cu cei înţelepţi zăboveşte fără teamă. (Ecclesiasticul 27.12)

Când văd proştii locuind în cele mai strălucitoare palate, înţeleg de ce Diogene locuia într-un butoi. (Traian Demetrescu)

Chiar şi atunci când este susţinută de cincizeci de oameni, o prostie tot prostie rămâne. (Anatole France)

Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului. (Ecclesiasticul 22.12)         

Dacă nu înţelegem un om, avem tendinţa să îl considerăm prost. (Carl Gustav Jung, medic psihiatru şi psiholog elveţian)

Disperarea este ultima soluţie a proştilor. (Benjamin Disraeli)

Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul. (Albert Einstein)

Doar un prost învaţă din greşelile proprii. Un înţelept învaţă din greşelele altora. (Otto von Bismarck)

E mai bine să taci din gură şi să-i laşi pe ceilalţi să creadă că eşti prost, decât să vorbeşti şi să înlături orice îndoială. (Mark Twain)

E mai bine să mori din cauza proştilor decât să fii lăudat de ei. (Anton Pavlovici Cehov)

E mai bine să taci şi să fii luat de prost decât să vorbeşti şi să confirmi că eşti. (Abraham Lincoln)

E mai greu să-l convingi pe un om că e prost decât să-l minţi că e deştept. (Jean d`Ormesson)

El prinde pe înţelepţi în isteţimea lor şi sfatul celor înşelători iese prost. (Iov 5.13)

Este mai bine să fii prost şi să cunoşti acest fapt, decât să fii prost şi să te crezi înţelept. (Buddha)

Există două feluri în care poţi fi prostit. Primul este să crezi ceea ce nu este adevărat; cel de al doilea este să refuzi să crezi ceea ce este adevărat. (Soren Kierkegaard, filosof şi teolog danez)

Fericiţi sunt cei care nu citesc ziare, analfabeţii, neimplicaţii, căci au bun-simţ. Pentru a ne simţi deplin mulţumiţi, trebuie să trăim mai simplu. Lectura ziarelor a făcut să crească numărul proştilor. (Lev Tolstoi)

Fiecare prostie găseşte pe cineva care s-o facă. (Tennesse Williams)

Genialitatea poate avea limitele sale, dar prostia nu are acest handicap. (Elbert Hubbard)

Graiurile gurii celui înţelept sunt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. (Ecclesiastul 10.12, 13)

Imposibilul este un cuvânt întâlnit numai în dicţionarele proştilor. (Napoleon Bonaparte)

Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Solomon 11.22)

Inteligenţii se împart în două: buni şi răi, proştii se împart în una: răi. (Garabet Ibrăileanu)

Îi plâng pe proşti şi proştii mă înving. (Ana Blandiana)

În faţa lui Dumnezeu toţi suntem la fel de deştepţi, dar şi la fel de proşti. (Albert Einstein)

În politică, prostia nu e un handicap. (Napoleon Bonaparte)

Înţeleptul înfruntă soarta, prostul doar se plânge-ntruna. (Shota Rustaveli)

Înţeleptul nu spune ce ştie, iar prostul nu ştie ce spune. (Proverb turcesc)

Înţeleptul poate învăţa mai multe de la o întrebare prostească decât învaţă prostul dintr-un răspuns înţelept. (Bruce Lee)

Înţeleptul trebuie să meargă la cel prost, altminteri înţelepciunea ar pieri, deoarece prostul nu vine niciodată la cel înţelept. (Bodenstedt)

Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. (Solomon 15.2)

“Mens sana in corpore sano” este o maximă prostească. Corpul sănătos este produsul unei minţi sănătoase. (George Bernard Shaw)

Minciuna se naşte din vorbă multă şi din glumă prostescă. Dar acesta este doar un singur aspect al minciunii. (Sfântul Ioan Scărarul)

Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. (Solomon 9.13)

Nebunul se uită în casă din uşă, iar omul cel învăţat stă afară. Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.25, 26)

Nimeni nu este destul de inteligent ca să-l poată convinge pe un prost că e prost. (Jean de La Fontaine)

Nimic nu se plăteşte mai sigur ca prostia. (Camil Petrescu)

Nu îngădui un râs nesocotit şi nu suferi cuvântul obraznic; unul vine de la un prost, celălalt de la un nebun. (Socrate)

Nu râde niciodată de prostia altuia. Ea este şansa ta. (Winston Churchill)

Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe. (Grigore Moisil)

O afacere care aduce numai bani, este o afacere proastă. (Henry Ford)

Oamenii deştepţi nu au nevoie de sfaturi. Cei proşti nu le ascultă. (Benjamin Franklin)

Oamenii se nasc neînvăţaţi, nu proşti; ei devin proşti prin învăţătură. (Bertrand Russell)

Omul n-ar trebui să facă aceeaşi prostie de două ori. Există atâta prostie, că ai de unde alege. (Bertrand Russell)

Omul nu ajunge niciodată atât de bătrân încât să nu mai poată face încă o prostie. (Woody Allen)

Opinia publică este regina lumii, pentru că prostia este regina proştilor. (Nicolas Chamfort)

Orice prost ştie. Scopul este să înţelegi. (Albert Einstein)

„Până când, proştilor, veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. (Solomon 1.22, 23)

Pot ierta prostia, dar nu şi răutatea. (Napoleon Bonaparte)

Poţi să prosteşti unii oameni tot timpul şi toţi oamenii un timp, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii tot timpul. (Abraham Lincoln)

Privind fără-ncetare prostia omenească / De lung urât cuprinsă, Eternitatea cască. (Vasile Alecsandri)

Prost să fii, noroc să ai. (Proverb)

Prostul are un mare avantaj faţă de deştept. Este întotdeauna mulţumit de el însuşi. (Napoleon Bonaparte)

Prostul face ce poate ca să nu treacă neobservat. (Tudor Muşatescu)

Prostul nu are acces la ironie. El se opreşte la insultă. (Vasile Ghica)

Prostul nu cunoaşte om mai deştept ca el. (Montesquieu)

Proştii mor, dar prostia e nemuritoare. (Ion Luca Caragiale)

Răul este un mod prost de a judeca. (Sfinţii Părinţi)

Râsul trădează nivelul prostiei. (Jan Lechicki)

Să nu subestimezi niciodată forţa prostiei. (Robert Heinlein)

Să-ţi fereşti capul de frig şi de prostie. (Părintele Arsenie Boca)

Sănătatea e comoara cea mai preţioasă şi cea mai uşor de pierdut; totuşi cel mai prost păzită. Emile Augier)

Semn de om prost este a asculta la uşă; iar cel înţelept se va îndepărta de astfel de necinste. (Ecclesiasticul 21.26)

Spun şi înţelepţii prostii, dar le mai selectează. (Grigore Vieru)

Suferinţa îi dă prostului bunul simţ. (Hesiod)

Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. (Ecclesiastul 7.25)

Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege? (Ecclesiasticul 2.12)

Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. (Ecclesiastul 1.17, 18)

Ştiu că sunt prost, dar când mă uit în jur, prind curaj. (Ion Creangă)

Toate minţile lumii sunt neputincioase în faţa oricărei prostii care este la modă. (Jean de La Fontaine)

Trecându-i într-una cu vederea, faci din prost un obraznic. (Publilius Syrus)

Trei feluri de oameni spun adevărul: proştii, copiii şi beţivii. (Proverb german)

Un inteligent observă tot timpul, un prost face tot timpul observaţii. (Heinrich Heine)

Un om de spirit ar fi adeseori foarte încurcat lipsit de tovărăşia proştilor. (La Rochefoucauld)

Un om deştept găseşte să înveţe ceva bun şi de la un prost. (Profesorul Oscar Kreindler)

Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. (François Rabelais)

Un om inteligent pe un plan poate fi un prost pe altul. (Albert Camus)

Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. (Molière)

Un prost găseşte totdeuna pe altul mai prost care să-l asculte cu gura căscată. (Mihail Sadoveanu)

Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. (Garabet Ibrăileanu)

Unii tac din înţelepciune, alţii din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte. (Dimitrie Cantemir)

Unui om deştept îi place să înveţe. Unui prost, să înveţe pe alţii. (Anton Pavlovici Cehov)

Vanitatea omului este atât de mare încât şi ultimul prost se crede deştept. (Georges Clemenceau)

Verdictul dat de un singur înţelept cântăreşte mai mult decât toate părerile proştilor. (Robert Browning)

Vicleşugul este mai rău decât răutatea pentru că răul se numeşte acela care face prost răul, iar viclean se numeşte acela ce face rău cu amăgire şi cu adâncă socotinţă. (Teofilact, un alt învăţat al Bisericii)

Cum recunoști un prost

Sunt multe spuneri despre proști și despre prostie. Se spune că nu trebuie să te pui cu ei pentru că o să te bată cu experiența. Sau că prostia nu are limite, pe când inteligența, da. Și totuși, cum îi recunoaștem pe proști? Am făcut o listă. Poate fi îmbunătățită și dacă aveți alte idei, simțiți-vă liberi să completați lista ca să-i definim cât mai bine. Aici exemplele sunt despre un el, dar îi invit pe domni să ne spună cum își dau seama că ea e proastă.

Iată propunerile mele:

1. Un prost e foarte suspicios. Un prost bănuiește că e prost și o să se teamă că singura ta grijă este să-l „faci” pe el: să-l înșeli, să-i cheltuiești banii … un prost se teme să nu fie fraierit. O să te întrebe ce-ai  făcut cu banii, când tu ai plătit întreținerea, o să te întrebe unde ai întârziat, când tu ai stat la coadă să plătești facturile și o să îți zâmbească cu subînțeles că „știe el mai bine”, când tu îi răspunzi sincer.
2. Partenerul de cuplu este pentru un prost, rivalul său. El nu știe că în cuplu nu trebuie să domine interesele personale și individuale. El o să caute să iasă învingător în orice situație, fără să-și dea seama că-și pierde de fapt, partenerul. „Eu” este prioritar pentru un prost, în detrimentul lui „noi”.
3. Un prost este zgârcit în iubire. El o să cântărească câtă iubire primește, ca să știe câtă să dea. Nici un gram mai mult. El se teme că ea o să-și ia nasul la purtare de la un „Te iubesc” în plus.
4. Un prost este misogin. El nu suportă ideea că o femeie este mai deșteaptă și o să o ridiculizeze de fiecare dată când are ocazia. Varianta oficială este că o susține și o respectă, însă, între patru ochi, o să câștige discuțiile în contradictoriu cu fraza: „Hai lasă-mă, specialista lui pește!”
5. Un prost o să o taxeze cu apelativul de „încrezută” de fiecare dată când ea îi arată că știe mai mult ca el.
6. Un prost evită să ia decizii. Un motiv ar fi faptul că îi e frică de eșec. Eșecul este pentru prost confirmarea prostiei și o să se ferească de decizii ca dracu’ de tămâie. O să prefere, în schimb, să decidă alții pentru el, pentru ca să le poată face reproșuri, dacă ceva nu iese bine.
7. Un prost este într-o permanentă competiție cu alții (nu cu sine). El îi invidiază pe cei care au un post mai bun, câștigă mai mult, au mașini mai bune sau case mai mari. Poate din acest motiv, temele manelelor („prieteni și dușmani”) îi vorbesc mai mult decât alte teme. Acum, e prea târziu să vă spun ce muzică ascultă. Aha. V-ați prins!
8. Reproșurile și critica constituie activitățile de bază ale unui prost. El nu știe să felicite, nu știe să laude. Aprecierea celorlalți îi amplifică sentimentele de inferioritate. Deci, mai bine nu. În schimb, pentru el e mult mai ușor să sublinieze unde și cum au greșit alții. Așa poate și el să se simtă superior.
9. Un prost e un veșnic nemulțumit de tot ceea ce îl înconjoară, inclusiv de partenerul său. Paradoxul este că nu-l schimbă.
10. Paradoxul este a doua condiție a unui prost.
11. Un prost nu poate fi contrazis. El nu va accepta niciodată că nu are dreptate sau că experiența lui de viață este limitată. Cu el nu poți avea o dezbatere normală, deoarece el ține să-ți demonstreze că el știe mai bine. În lipsa argumentelor, vociferează și-și obosește partenerul de discuție, până când acesta va ceda. Prin această metodă își demonstrează sieși că este inteligent.
12. Un prost nu poate accepta că ești mai cultă ca el. Lucruri normale ca muzica clasică îi dau dureri de cap.
13. Un prost o să se plângă întotdeauna că sunt prea multe cărți în casă, că-i ocupă spațiul, că se sufocă. Desigur, un prost  nu știe la ce folosesc cărțile și cum nu vede nici o utilitate în prezența lor, nu le poate accepta.
14. Un prost e macho. Întotdeauna.
15. Un prost e violent. Dacă nu îi dai dreptate, o să te înjure, o să te amenințe cu bătaia (sau chiar cu moartea). Dacă continui să îl contrazici, o să treacă la fapte, pentru ca, după aceea, să te acuze că e vina ta că îl provoci, că nu-ți ții gura. La sfârșit o să-ți spună că te iubește chiar dacă te-a făcut în toate felurile și te-a altoit. Punctul 10 se aplică și aici.
16. Un prost e rasist. El îi atacă pe alții pentru aspecte legate de aparența fizică (culoarea pielii, înălțimea, greutatea etc).
17. Pentru un prost, o relație e o investiție așa cum e un cont la bancă. Ea trebuie să producă profit. El nu știe că în economia dragostei nu este nevoie de echilibru între cerere și ofertă. Că, din contră, trebuie să riști să oferi nelimitat și necondiționat iubire. Poți să nu primești nimic înapoi sau poți să primești mult mai mult, exponențial mai mult față de cât ai oferit. Dar prostului nu-i place riscul. Pentru a se asigura de profit, prostul o să țină socoteala investițiilor sale (financiare și sentimentale) pentru a le pune pe tapet când ocazia o cere. Când închei relația cu un prost, acela îți va cere înapoi cadourile pe care ți le-a făcut, pentru a diminua costurile următoarei relații.
18. Dacă există două variante de acțiune, ca de exemplu „plecăm în vacanță” sau „nu plecăm în vacanță”, prostul nu va fi mulțumit cu nici una dintre variante. Aici se aplică din nou punctul 8.
19. Un prost nu știe să gătească. În mintea lui, această activitate le revine celor slabi, celor care trebuie să îl servească pe el. Apoi, dacă te pune naiba să stai o zi întreagă în bucătărie ca să-i gătești chestii elaborate, să nu te aștepți la aprecieri din partea lui. Mai degrabă o să-ți spună cu dispreț: „Ce mare lucru ai făcut ca să te plângi de oboseală?”
20. Un prost se teme de schimbare. El controlează perfect mediul care îi este familiar. A ieși din cadrele cunoscute, a te confrunta cu stimuli noi, cu oameni noi, îl pot pune în situație de eșec. Aici se aplică din nou punctul 6.
21. Cea mai mare jignire pentru un prost este să-i spui că e prost sau idiot. Asta pentru că e un adevăr prea cumplit pentru el.
22. Dacă ea e mai deșteaptă decât el, un prost e doar un ex.

    Omule, stai departe de omul prost…

    
    

    
    

    Omule, stai departe de omul prost… El nu știe, nici măcar nu bănuiește, dar prostia ce îi este destin, pentru că nu a mișcat un deget să fie altfel, îl va ține toată viața la stadiul de vierme, o nevertebrată condamnată la neputință, nefiind capabil nici să se ridice, nici să alerge, nici să vadă la mai mult de câțiva centimetri de jur împrejur…

    Omule, stai departe de omul prost… El este atotcunoscător, nu-l dovedești nici cu sutele de cărți pe care le-ai citit, nici cu miile de ore de școală, nici cu zecile de examene, nici cu miile de emoții din toată devenirea ta… Îți este superior, orice ai spune, orice ai face. Nu insista!

    Omule, stai departe de omul prost… El este sensibil. Pentru el, ce spui tu doare, ce spune el e balsam pentru suflet. Ce spui tu doare nu pentru că el înțelege sensul cuvintelor tale, ci pentru că presupune că este imposibil să îi fi vorbit frumos, să îi fi spus ceva de bine… Tot ce îi spui, oricât de simplu i te-ai adresa, pentru el este de neînțeles, ba chiar se transformă instantaneu în ceva jignitor. Sigur i-ai spus ceva urât. Ca el. El își raportează înțelegerea la gradul de prostie ce-i definește existența. El consideră că a înțeles totul și orice încercare a ta de a-l „întoarce din drum” devine argumentul suprem că are dreptate. Altfel, de ce insiști?

    Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e coleg, amic, vecin, singura cale este să te îndepărtezi elegant, fără explicații prea multe. Evită să vă mai găsiți în aceleași locuri, în aceleași ecuații sociale. Unde-i el, tu nu trebuie să fii. Stabilește-ți propria „linie roșie” peste care să nu se treacă sub niciun motiv. Toxicitatea omului prost face rău în toate formele.

    Omule, stai departe de omul prost… Dacă ți-e rudă, ai cam încurcat-o! Din vierme aproape inofensiv, creatura devine șarpe cu clopoței în toată regula. De prostul-neam e bine să te ferești folosind mai mult decât ignoranța… Croiește-ți armură din oțel! Prostul-neam e gata oricând de sacrificiul suprem. De dragul adevărului prostesc. Dacă pentru coleg, amic, vecin… mai conta cât de cât ceva din tot ceea ce ești, pentru rudele tale te anunț că nu reprezinți nici cât o ceapă degerată. Neamurile proaste îți vor așterne în fața ochilor toate bubele pe care își imaginează că sigur le ai, doar ați traversat aceleași cărări, nu? Neamurile proaste trăiesc din niște amintiri pe care le distorsionează de la nivelul lor de târâtoare. Devii una cu pământul, asemenea mediului în care ele trăiesc. Neamurilor proaste le este greu să accepte diferențele dintre voi. Dar și contextul în care ați reușit să vă plasați diametral opus statutului lor. Voi aveți aripi, zburați, vedeți lumea, cercetați… Ele, tot la orizontală. Și, desigur, ești vinovat de statutul lor de târâtoare condamnate pe viață. Toate neajunsurile lor au drept cauză împlinirile tale. Tu nu ai fi cine ești dacă nu aveai noroc… Ah, norocul! Pe prost pare că norocul îl ocolește în permanență. O dată nu i-ar face prostului un bine. Dacă ai o familie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai o profesie, este pentru că ai avut noroc. Dacă ai casă, mașină… oho… numai norocul te-a ajutat, altfel… erai târâtoare. Zi-i prostului-neam că de când nu v-ați văzut… multă vreme a trecut și că între timp v-ați pricopsit cu tot ce el nu are. Zi-i că spre deosebire de el ai ales să fii peste tot, implicat, responsabil, voluntar, obosit, nedormit, plâns, mereu pe fugă, mereu între casă și profesie, cu teancurile de cărți devorate, cu mâncare la plic, cu timpul mereu mult prea scurt, cu insomnii, cu frustrări de tot felul… Zi-i lui asta. Cu cât îi spui mai mult, cu atât te lămurește el mai abitir: ești zero. Nu-i cânți în strună, nu i te cobori ca să-ți ia și ultima fărâmă de energie cu care oricum nu știe ce să facă…, nu îi spui că el e Dumnezeu pe pământ, nu îi dai apă la moară, nu i te confesezi ca mai apoi să-ți toarne înapoi toate gândurile tale sub formă de leșuri numai bune de a fi înghițite de șarpele cu clopoței. Căci, da, adesea prostul se hrănește cu ceea ce naște!

    Omule, stai departe de omul prost… Despre el s-au scris mii de citate, mii de cărți, despre el au vorbit mari oameni ai acestei planete! Fii înțelept și evită prostul. Te dovedește cu experiența! (parcă am citit asta pe undeva).

Izvorul nu cere drumul, el își face cursul lui

 RĂUL ȘI BINELE DIN FAMILIE

"Mai este ceva de reținut.
Unii oameni sunt excluși dintr-un sistem pentru că se spune că sunt nedemni, de exemplu pentru că cineva joacă la jocuri de noroc, sau un alcoolic, sau homosexual sau un criminal.

Ori de câte ori o persoană este exclusă în acest fel, când unii spun „am mai mult drept de a aparține decât el/ea”, sistemul este deranjat și împinge pentru reconstrucție și reparare.

Pentru că cel care a fost pus deoparte sau exclus în acest fel, va fi mai târziu imitat de un descendent, fără ca acesta să-și dea seama.
Se simte ca un proscris, se comportă ca el și ajunge adesea ca el.

Există o singură soluție pentru asta.
Este necesar să-i includeți pe cei care au fost considerați răi în sistem și să recunoașteți că au același drept de a aparține ca toți ceilalți.

Și trebuie să spui: „Ți-am făcut o nedreptate și imi pare rău”.
Se poate observa atunci că tocmai din acea persoană care fusese exclusă, emană o mare și bună forță pentru urmași.

Al doilea ordin al iubirii exprimă că toți avem dreptul de a aparține, dar suntem de multe ori specialiști în a judeca, a puncta, a separa, a compara. Ceea ce judecăm poate fi ușa pentru a dezlănțui o dezordine, o repetare a soartei exclușilor, o boală datorată vinovăției sau resentimentelor înrădăcinate în sistemul familial, dependențe pt a anestezia durerea sistemului familial, printre altele.

Dacă ne revizuim istoria familiei, ne vom da seama câte persoane excluse sunt.
De aceea, constelațiile familiale complexe ne ajută să lucrăm din smerenie și să includem cu dragoste. Putem să nu fim cu acea persoană dacă ne-a rănit, lucrăm la legătură, nu la relație, privim fără judecată și cu smerenie. Le dăm un loc în inima noastră, vorbim despre ei în familie...
Izvorul nu cere drumul, el își face cursul lui."

Întoarcerea lor nu este neapărat pentru că vă iubesc.

 "Nu fiți atât de entuziasmat de întoarcerea unei foste prietenii sau relații încât să uitați cum au plecat.

S-ar putea să se întoarcă doar pentru că nu au fost acceptați acolo unde au plecat.
Și nu au primit niciodată aceeași dragoste pe care le-ați dat-o voi de la alții.

Întoarcerea lor nu este neapărat pentru că vă iubesc. Fiul risipitor nu s-a întors pentru că își iubea tatăl. S-a întors pentru că îi era foame.

Loialitatea unui prieten falit te poate rupe atunci când este pusă la încercare. Nu vă mai împrieteniți din nou cu șerpii care au fost respinși, ei au încercat să se alăture.
Nu contează câtă dragoste îi arăți unui șarpe, acesta tot te va mușca, pentru că este naturalețea lui".

🤔 A ☕️ cafeaua marinarului! Nu e nimic mai bun!👋 😜

 

Sunt ca niște mici cuburi de soare! 😉

 

🍋‍🟩Morning Ginger Lemon Turmeric Cubes – modalitatea perfectă de a-ți începe ziua cu o băutură ușor de blender!🥃

➡️

Sunt ca niște mici cuburi de soare! 😉

✨

Ingrediente:

• 1 cană de ghimbir proaspăt, decojit și feliat

• 1/4 cană turmeric proaspăt, decojit și feliat

• 1 cană suc proaspăt de lămâie (aproximativ 4-5 lămâi)

• 1/4 cană miere crudă (folosește Manuka pentru beneficii suplimentare)

• 1 cană apă

✨

Instrucţiuni:

1️⃣ Amestecați ghimbirul, turmericul, sucul de lămâie, mierea și apa până la omogenizare pentru o băutură ușor de blender. (Si un storcator functioneaza!)

2️⃣ Se strecoară amestecul printr-o sită cu plasă fină într-un castron.

3️⃣ Turnați lichidul într-o tavă pentru cuburi de gheață și congelați.

4️⃣ Folosește cuburile în apă fierbinte pentru a stimula digestia de dimineață.

💡

Această băutură blender ușor este un schimbător de joc pentru digestie și energie! În plus, este perfect pentru detoxifiere și pentru întărirea imunității.

➡️

De ce ne place:

• Faceți-vă diminețile răcoritoare cu un blender ușor de băutură care susține digestia.

• Rapidă, simplă și delicioasă — această băutură blender ușoară poate fi noul tău preferat!

• Ambalată cu ghimbir și turmeric, această băutură blender ușoară este antiinflamatoare și energizantă.

• Nimic nu depășește să începi ziua cu o băutură blender ușor făcută din ingrediente naturale.

Mi-am golit mintea și mi-am umplut inima, cuvintele s-au transformat în îmbrățișări.💜💜💜🤗🤗🤗

 Mi-am golit mintea și mi-am umplut inima, cuvintele s-au transformat în îmbrățișări.În fiecare zi suntem binecuvântați cu daruri pe care deseori le ignorăm sau uităm că le avem, care sunt gratis dar sunt nepreţuite. În fiecare zi să ne bucurăm:
-că putem merge,
-că putem vedea,
-că putem auzi,
-că putem simți,
-că putem râde,
-că putem iubi.
Scrie un lucru pentru care esti recunoscator in aceasta zi frumoasa si unica!

Rugăciune către Sfinții Părinți ai Maicii Domnului

Cei ce ați născut pe Maica Vieții noastre, de Dumnezeu Năcătoarea și Pururea Fecioara Maria, păziți-ne cu rugăciunile voastre de toate primejdiile! Luați aminte la sărăcia noastră sufletească și trupească și îmbogățiți-ne pe noi în Dumnezeu.

Sfântă Ana, ridică sfintele tale mâini, cu care ai îmbrățișat pe Împărăteasa Cerului și a pământului, către Părintele îndurărilor și a toată mângâierea! Ca astfel, trecând cu vederea mulțimea păcatelor noastre, să ne păzească pe noi de foamete, de potop, de foc, de sabie, de venirea altor neamuri și de războiul cel dintre noi. Așează, Sfântă Ana, în inimile conducătorilor țării acesteia cele bune pentru sfintele lui Dumnezeu biserici!

Păzește pe cei ce te cheamă pe tine de moartea cea fără de veste. Apără-ne de vrăjmașii cei văzuți și de cei nevăzuți. Împacă neînțelegerile din familii, fii sprijin celor neputincioși. Celor căzuți în adâncul păcatelor, luminează-le mintea, ca să se întoarcă la pocăință. Iar în vremea plecării noastre din viața aceasta, să ne aperi pe noi de cei ce se silesc a vâna sufletele noastre.

Bucură-te, Ioachime, sfeșnicul lui Dumnezeu, cel în fapte bune îmbătrânit, prin care întristarea nerodirii s-a pierdut. Veselește-te, că Fiica ta s-a făcut Biserică a lui Dumnezeu, născând pe Hristos Domnul. Luminează-ne și pe noi spre fapte bune, cel ce ești luminătorul celor din întunericul necunoștinței, dulce mângâietor al celor întristați și îndemnătorul celor însoțiți în Sfânta Taină a Cununiei.

Bucură-te, Sfântă Ana, ceea ce ești dăruitoare îmbelșugată și de cele pământești. Veselește-te, lauda femeilor și cununa maicilor, ascultătoare blândă a celor ce te cheamă pe tine, ceea ce ne împlinești cererile cele bune, bogăția săracilor și a văduvelor!

Ne bucurăm și noi, văzând că prin nașterea ta s-a stins datoria păcatului. Fii și de acum înainte, Sfântă Ana, ajutătoarea și mângâierea celor care-și doresc copilași, grabnică tămăduire a celor neputincioși. Căci niciodată nu te-ai ascuns de la năzuința noastră! Ceea ce în chip nemijlocit vezi frumusețea Dumnezeirii, ai răsărit crinul fecioriei și ai hrănit pe Hrănitoarea Vieții. Oamenii au primit atâta mângâiere și încredințarea că vor fi răscumpărați atunci când te-au văzut pe tine alăptând pe Maica Izbăvitorului!

Sfinților și Dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana, statornicia și răbdarea voastră să ne-o împărtășiți și nouă, celor nevrednici și păcătoși. Ca văzând dragostea voastră, Dumnezeu să ne dea timp de pocăință și de întoarcere. Bucurați-vă și ajutați-ne și pe noi să ne bucurăm împreună cu voi, în Împărăția Cerurilor! Amin.

Sfinţii care ne împacă Pr. Constantin Sturzu

 

• 

  Sfinţii care ne împacă

  
  

Sărbătoarea din 30 ianuarie este o sărbătoare a împăcării în Biserică. Sesizăm, din păţania credincioşilor din veacul al XI-lea, cât de uşor se poate aluneca în dezbinare, chiar având râvnă şi (părelnică) evlavie la sfinţi. Prilej de reflecţie şi îndemn şi pentru noi să nu facem tabere în Biserică, pe nici un motiv.

Pe 30 ianuarie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul (sau de Nazianz) şi Ioan Gură de Aur, care au păstorit în secolul IV, considerat „secolul de aur” al teologiei creştine. Dincolo de pomenirea lor individuală (pe 1 ianuarie, pe 25 ianuarie, respectiv pe 13 noiembrie), aceşti sfinţi au primit şi o zi de prăznuire comună, în urma unor neînţelegeri apărute în Biserică în secolul XI, „între bărbaţii cei pricopsiţi în învăţături şi îmbunătăţiţi”, cum scrie în Sinaxar. Existau trei tabere – vasiliteni, grigoriteni, ioaniteni – care considerau că sunt îndreptăţiţi să impună ca model desăvârşit pentru slujirea Bisericii pe unul dintre cei trei sfinţi. În anul 1081, cei trei sfinţi i s-au arătat separat, apoi toţi trei împreună Episcopului Ioan al Evhaitelor, spunându-i: „Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire (...). Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire”.

Aşadar, sărbătoarea din 30 ianuarie este o sărbătoare a împăcării în Biserică. Sesizăm, din păţania credincioşilor din veacul al XI-lea, cât de uşor se poate aluneca în dezbinare, chiar având râvnă şi (părelnică) evlavie la sfinţi. Prilej de reflecţie şi îndemn şi pentru noi să nu facem tabere în Biserică, pe nici un motiv. Căci, urmând unor Părinţi contemporani, unii au ajuns să se certe între ei. Un Părinte zice: „Sunt semne că vine sfârşitul lumii, să acţionăm ca atare”. Altul nu neagă, dar spune: „E un zgomot prea devreme”. Un al treilea se retrage în pustie şi îndeamnă la rugăciune şi la asceză. Asta nu înseamnă că e ceartă sau dezbinare între unii ca aceştia, ca şi cum „s-ar fi împărţit Hristos” (Cf. I Corinteni 1, 13), ci doar că fiecare îşi are lucrarea sa în lume, după cum îi dă Duhul (Cf. Faptele Apostolilor 2, 4). Noi însă, neputincioşi şi neluminaţi de Duh Sfânt, putem fi tentaţi să absolutizăm una dintre poziţiile unor astfel de modele duhovniceşti, spre a noastră pierzare şi slujind, astfel, duhului dezbinării şi al zâzaniei. Sfinţii Trei Ierarhi ne învaţă să nu absolutizăm nici o lucrare din Biserică, ci fiecare să cinstească, în Duh, ceea ce se face spre slava lui Dumnezeu, chiar dacă rezonează mai mult cu viaţa şi învăţăturile unui anumit sfânt sau unui anume părinte duhovnicesc.

Dar Sfinţii Trei Ierarhi ne împacă nu doar între noi, cei din Biserică, ci şi, prin învăţătura lor, cu toate cele din lumea aceasta. Când spun ne împacă, nu înţeleg că îndeamnă la compromis sau concesii necuvenite, ci spun că ne ajută să dobândim pace în minte şi în inimă, nemailăsându-ne tulburaţi de nimic din cele existente.

Ne împacă Sfinţii Trei Ierarhi cu ştiinţele timpului. Ei înşişi au studiat mai întâi cele izvodite de înţelepciunea omenească, înainte de a se apleca asupra teologiei. Căci, ei ne îndeamnă „să ascultăm învăţăturile sfinte şi de taină după ce am fost iniţiaţi, mai întâi, în literatura profană. După ce ne-am obişnuit să privim soarele în apă, putem să ne îndreptăm privirile şi spre lumina lui” (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a XXII-a, II, în PSB, vol. 17, p. 568).

Ne împacă Sfinţii Trei Ierarhi cu fenomenul cultural. Nu în sensul de a accepta şi gusta din tot ceea ce se creează în acest domeniu, ci de a ne forma o anume capacitate de selecţie. Spre exemplu, în beletristică: „După cum celelalte fiinţe se bucură numai de mirosul sau de frumuseţea florilor, iar albinele pot lua din flori şi mierea, tot aşa şi aici, oamenii care nu caută în astfel de scrieri numai plăcutul şi frumosul pot să scoată din ele şi un oarecare folos pentru suflet” (Sfântul Vasile cel Mare, Omilii şi cuvântări, Omilia a XXII-a, II-III, în PSB, vol. 17, pp. 568-569).

Ne împacă Sfinţii Trei Ierarhi cu existenţa celor ce nu cred şi nu-L mărturisesc pe Iisus Hristos ca Domn şi Mântuitor. E un singur mod de a dobândi pacea, în acest caz, anume fiind noi înşine ucenici vrednici de numele de creştin. „Să facem din pământ cer! (...) Când vor vedea că suntem blânzi, fără mânie, fără pofte urâte, neinvidioşi, nelacomi, când vor vedea că săvârşim numai fapte bune, vor spune: Dacă aici, pe pământ, creştinii au ajuns îngeri, ce vor fi după ce vor pleca din lumea aceasta? (...) Să avem, dar, grijă de noi înşine, ca să câştigăm şi pe păgâni” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XLIII, V, în PSB, vol. 23, p. 517).

Ne împacă Sfinţii Trei Ierarhi cu însăşi condiţia umană, pe acest pământ îmbibat de suferinţă şi plin de inechităţi strigătoare la cer. E încurajator să afli din gura sfinţilor că toate câte pătimim ne pot fi de folos, cum ne învaţă, spre exemplu, Sfântul Grigorie Teologul: „Ştiinţa medicală urmăreşte sănătatea şi bunăstarea trupului: sau să-l păstreze sănătos sau să-i readucă sănătatea, dacă a pierdut-o, cu toate că nu ştim bine dacă sănătatea e de folos celor ce o au; adeseori boala le e de mai mult folos. Cu sănătatea şi boala e la fel ca şi cu sărăcia şi bogăţia, cu slava şi lipsa de slavă, cu starea socială smerită şi starea socială strălucită şi cu toate cele care, prin natura lor, stau la mijloc între bine şi rău şi nu înclină mai mult nici într-o parte, nici în alta, ci ajung bune sau rele prin voia cea liberă şi prin felul cum le întrebuinţează cei ce le au” (Sfântul Grigorie de Nazianz, Cuvânt de apărare pentru fuga în Pont, în volumul Despre preoţie, EIBMBOR, Bucureşti, 1998, p. 185). Cu alte cuvinte, important este cum ne raportăm noi la cele bune sau rele din viaţa noastră, ce facem noi din ceea ce trăim. În mâna noastră sunt toate, dacă avem credinţă în Dumnezeu.

Ne învaţă Sfinţii Trei Ierarhi cum să ne împăcăm între noi. Pacea e mult căutată în acest veac, dar soluţiile nu sunt de natură politică sau socială, ci de natură duhovnicească: „Căci n-ar exista împărţiri şi neînţelegeri între oameni, dacă păcatul n-ar fi împărţit firea în două” (Sfântul Vasile cel Mare, Constituţiile ascetice, cap. XVIII, II, în PSB, vol. 18, p. 501).

Ne împacă Sfinţii Trei Ierarhi chiar şi cu existenţa diavolului. Lupta cu acest vrăjmaş nu trebuie să ne sperie: „De te întreabă cineva de ce l-a lăsat Dumnezeu pe diavol (pe pământ), aşa să-i răspunzi: că pe cei treji şi veghetori nu numai că nu i-a vătămat vreodată, ba chiar le-a fost de folos, nu voind el, desigur, fiindcă e viclean, ci datorită curajului lor, pentru că s-au folosit cum trebuie de viclenia lui” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Diavolul şi magia, Editura Agaton, Făgăraş, 2012, p. 4).

Cei trei mari şi slăviţi sfinţi prăznuiţi pe 30 ianuarie ne învaţă, în toate cele ce s-ar putea enumera, meşteşugul prin care dobândim pacea totală, cea care nu se mai poate lua de la noi, pentru că izvorăşte din Însăşi prezenţa lui Dumnezeu în viaţa noastră. Ei sunt apostoli ai împăcării şi ai unităţii, ai armoniei şi ai comuniunii spre care ne cheamă Domnul iubirii desăvârşite.

Rugăciuni pentru dobitoacele bolnave, Râmnic, 1744

 

„Oamenii ai cărora vor fi dobitoacele bolnave, întâiu să se ispoveduiască curat dintru toată inima sa și să dea milostenie după a sa putință. Și săvârșind dumnezeiasca liturghie și osfeștaniia, dinpreună cu preotul, și mergând la dobitoacele cele bolnave, preotul luându-și epatrahirul, zice: Binecuvântează-ne, Doamne […]

Și adunând toate dobitoacele cele bolnave înaintea sa, căutând spre Răsărit, zicem: Domnului să ne rugăm, iar noi, Doamne, miluiaște-ne. Și îndată începe rugăciunea aceasta:

Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel mare și puternic, care stăpânești viiața și moartea, și mântuiești pre oameni și pre dobitoace, și auzi de grabă pre cei ce să roagă Ție cu credință, și cu milostivire dăruești cererea lor, noi, nevrednicii, robii tăi căzând cu credință cu smerenie și cu inimă zdrobită ne rugăm și ne cucerim ție, caută cu milă spre dobitoacele acestea care cu grea boală și cumplită durere sânt cuprinse, cu puterea blagosloveniei tale degrabă le vindecă, și stingând văpaia care din lăuntru le arde pre dânsele și alinând boala, stricarea văzduhului care le piiarde pre dânsele, întru bună prefacere să o întorci. Și orice lucrare iaste pentru dânsele sau într-însele de vicleni draci, cu vrăji, cu descântece, sau cu alt feliu de vicleană meșteșugire a vrăjitorilor și toată // răotatea care cu drăcească asupreală să aduce preste dânsele, de grabă o gonește […]

Apoi îndată cetește molitva aceasta de blestem

Blestemu-vă pre voi întru totu viclenilor și mai marilor stăpânitori ai răotăților blestemaților și urâților draci, carii dintru voi iaste, și câți sânteți, carii cu descântece și cu farmece și cu fapte rele sânteți trimiși aicea, de la vicleanul om, care pre sineși s-au închinat voao, și v-au trimis de turburați cu răul

vihor casa sau locul acesta, și cu rele și înfricoșate năluciri scârbiți și faceți rău celor ce lăcuesc într-însul, blestemu-vă și tare vă poruncesc cu numele cel întru tot puternic al unuia și a tot stăpânitoriului Dumnezeu, cel întru Sfânta Troiță, al Tatălui și Fiiului și al Duhului Sfânt, și cu puterea cinstitei și de viiață făcătoarei Cruci, și a tot mântuitoarelor patimi și cu moartea cea făcătoare de viiață a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care toată întunecata și cumplita voastră stăpânire, asupra oamenilor și asupra a toată dumnezeiasca zidire, a voastră mucenie iaste surpată și defăimată. Ca de acuma cu toate vrăjile și descântecele și farmecele voastre, de grabă să fugiți din locul sau casa // aceasta. Și de acum înainte, nicidecum niciodinioară să vă mai întoarceți. Deci nimica să nu zăboviți, o, blestemaților, carii din ceriuri sânteți lepădați, ci vă întoarceți înapoi și de grabă cu toate răotățile voastre de aicea departe să fugiți […]

Aceste sfinte rugăciuni tălmăcitu-s-au de cuviosul dascal kir Leontii, ieromonahul Tismanii, de pe limba slovenească pre limba rumânească, în sfânta episcopie a Râbnicului. 7253 Septemvrie 4, fiind episcop iubitoriul de Dumnezeu kir Climent.”

Sursa : https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2017/02/12/rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-ramnic-1744/

Canon de rugăciune către la Sărbătoarea Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur

 

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie ! (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti, Vistierul bunătaţilor şi dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată spurcaciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi ! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-Se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-Se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă, dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean.

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Miluieste-ne pre noi Doamne, miluieste-ne pre noi, ca nepricepandu-ne de niciun raspuns, aceasta  rugaciune aducem tie, ca unui Stapan, pacatosii robii tai, miluieste-ne pe noi.

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh

Doamne , miluieste-ne pe noi ca intru tine am nadajduit; nu te mania foarte, nici pomeni faradelegile noastre, ci cauta si acum ca un Milostiv si ne izbaveste pre noi de vrajmasii nostri, ca Tu esti Dumnezeul nostru , si noi suntem norodul tau, toti lucrul mainilor tale, si Numele Tau chemam.

Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Poarta milostivirii deschide-o noua, binecuvantata de Dumnezeu Nascatoare Fecioara, ca sa nu pierim cei ce nadajduim intru tine, ci sa ne izbavim prin tine din nevoi, ca tu esti Mantuirea neamului Crestinesc.

Veniţi să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.

Veniţi să ne închinăm si să cădem la Însuşi Hristos, Împăratul şi Dumnezeu nostru.( cu trei inchinaciuni)

Crezul

Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul,

Facatorul cerului si al pamantului, vazutelor tuturor si nevazutelor.

Si intru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu,

Unul-Nascut, Carele din Tatal S-a nascut mai inainte de toti vecii.

Lumina din Lumina,

Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut, iara nu facut;

Cel de o fiinta cu Tatal, prin Carele toate s-au facut;

Carele pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire

S-a pogorat din ceruri si S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Maria Fecioara,

Si S-a facut om;

Si S-a rastignit pentru noi in zilele lui Pontiu Pilat si a patimit si S-a ingropat;

Si a inviat a treia zi, dupa Scripturi;

Si S-a inaltat la ceruri si sade de-a dreapta Tatalui;

Si iarasi va sa vina cu slava, sa judece vii si mortii,

A caruia imparatie nu va avea sfarsit.

Si intru Duhul Sfant, Domnul de viata Facatorul,

Carele de la Tatal purcede, Cela ce impreuna cu Tatal si cu Fiul este inchinat si slavit,

Carele a grait prin prooroci.

Intru Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica;

Marturisesc Un Botez, spre iertarea pacatelor;

Astept invierea mortilor;

Si viata veacului ce va sa vie.

Amin!

Si:

Vrednic este cu adevarat, sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururi fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru.

Ceea ce esti mai cinstita decat heruvimii, si mai slavita fara de asemanare decat serafimii,

care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat

Nascatoare de Dumnezeu te marim.

Doamne miluieste ( de 3 ori )

Psalmul 50

Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi, după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu Duh stăpânitor mă întăreşte. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale, şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele. Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile-de-tot; atunci vor pune pe altarul tău viţei.

 

 Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul al 4-lea:

Ca cei ce ati fost întocmai la obicei cu Apostolii şi lumii învăţători, rugaţi-vă Stăpânului tuturor să dăruiască pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

 

Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, glasul 1:

Pe cei trei preamari luminători ai Dumnezeirii Celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu Razele Dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe Marele Vasile şi pe Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul, împre­ună cu Strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi.

 

Cântarea 1, glasul al 2-lea.

Irmosul:

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ce recunoştinţă? Ce răsplă­tire potrivită va fi adusă de noi, oamenii, făcătorilor noştri de bine, prin care suntem îndrumaţi să săvârşim binele?

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Limbile ritoriceşti şi măiestriile, meşteşugirile şi toată puterea cuvintelor, acum la un gând să se pornească şi să cinstească, la rândul lor, pe cei ce le-au cinstit.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nimic osebit al lor nu au căutat a dobândi pe pământ, cugetă­torii de cele cereşti; ci, păzitori şi apărători ai obştii s-au arătat. Pentru aceasta şi laudelor obşteşti să se învrednicească.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, cea îndeobşte Iubitoare de cinstea firii noastre, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, toţi te mărim, cu o singură gură şi cu o singură simţire.

 

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Ierarhe Vasile, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propovăduitorul a cărui vestire cuprinde toate marginile, Sfântul Vasile cel cu nume mare, adună pe credincioşi la prăznuirea aceasta.

Stih: Sfinte Ierarhe Grigorie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care, ca un alt soare, străluceşte mai mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi este fericit de toţi.

Stih: Sfinte Ierarhe Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată pomul vieţii aduce roade de nemurire, Sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi de vă desfătaţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cel Ce dintru nefiinţă întru fiinţă toate le-a făcut şi fire a dat tuturor celor făcute, Acela ştie a schimba şi firile cele date, precum voieşte. Pentru aceasta se şi aude că Fecioara a născut; cine nu se va minuna?

 

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântători ai înţelepciunii celei părinteşti fiind, aţi câştigat felul de a vă conduce de la înţelep­ciunea Dumnezeiască, măriţilor. Pentru aceasta pe cea dintâi aţi supus-o celei din urmă, ca pe o roabă, preaînţelepţeşte.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Iubitorilor de înţelepciune, de iubiţi pe cei înţelepţi, înţelepţiţi-vă; şi toţi cei ce cinstiţi cuvintele, învăţaţi-vă a grăi, împlinind mai departe trăirea după pravilă şi privind la cele înalte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Ploaie târzie, Care în cele din urmă este sosită la vreme, Făcătorul apelor şi al veacurilor în pântecele tău a picurat, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, răcorind la vreme pe cei lipsiţi.

 

Cântarea a 5-a. Irmos: Lumina celor întunecaţi…

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Tu pe Izvorul harurilor Tale, Cel nicidecum împuţinat din pricina deşertării, Întreg L-ai dat Sfinţilor Tăi să-L bea, Iubitorule de oameni; Care adapă toată lumea cu Dumnezeieştile pâraie ce curg din gura lor.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ce-mi foloseşte aurul? De ce folos îmi este bogăţia, mărirea şi puterea, care se risipesc ca fumul în aer? Toate să piară; să le spulbere pe toate vântul! Bogăţia cea mult dorită pentru mine este una singură: treimea învăţătorilor, cea frumos grăitoare.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Curge ambrozia şi nectarul ca un râu şi dă celor flămânzi hrană nemuritoare şi celor însetaţi băutură nestricăcioasă: Apă Vie în veci, care ţine vii pe cei ce o beau; săturaţi-vă toţi de Viaţa Cea Îmbelşugată.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Avut-a tărie asupra noastră răutatea, dar nu până în sfârşit; că a slăbit după ce Fecioara a născut pe Cel Puternic întru Tărie; Care S-a Îmbrăcat cu slăbiciunea trupului şi pe cel puternic întru răutate l-a omorât.

 

Cântarea a 6-a. Irmos: Din adâncul greşelilor…

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Trei însuşiri de seamă împreună aţi teologhisit în Treime: Nenaşterea Tatălui, Naşterea Fiului şi Purcederea Sfântului Duh.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi s-a făcut luminată mântuire casei acesteia; că doi sau trei fiind adunaţi laolaltă întru numele lui Hristos, cinstindu-L, în mijlocul lor este de faţă.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Nemăsurat este adâncul pământului faţă de înălţimea cerului; dar cereasca dragoste a înălţat de pe pământ pe sfinţi, mai presus de ceruri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izvor nou, Fecioară şi pricină a Tainelor avându-te cei trei de Dumnezeu grăitori, cu temeiuri noi, numire ce pare nouă ţi-au aflat.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Pe propovăduitorii cei tari…

Pe Sfinţii propovăduitori şi Dumnezeieşti vestitori, pe căpetenia învăţătorilor Tăi, Doamne, i-ai primit întrudesfătarea şi odihna bunătăţilor Tale. Că ai primit ostenelile acelora şi moartea mai vârtos decât arderile de tot; Cel Ce Însuţi preamăreşti pe Sfinţii Tăi.

 

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Se biruieşte, fericiţilor şi fuge netemeinica semeţie de mai dinainte a eresurilor; şi ceară topită de faţa focului se arată toată învăţătura cea prefăcută, lovindu-se de cuvintele voastre cele cu foc insuflate.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De mincinoasele bârfeli ale elinilor s-au ferit şi numai mijlocul puternic de a îndupleca pe oameni au ales; în acest fel cei trei au dat Putere Adevărului şi au biruit în cuvinte toată adunarea credincioşilor şi au înduplecat-o la credinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întru tine toată proorocia s-a odihnit şi plinire a luat, umplând de mirare pe cei ce grăiesc; şi din tine minuni chiar mai luminate decât proorociile izvorăsc, Preacurată, vădind înţelepţi pe cei ce le tâlcuiesc.

 

Cântarea a 8-a. Irmos: Pe Dumnezeu Cel Ce S-a pogorât…

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Înţelegem cu evlavie şi slăvim o Singură Fire deopotrivă de Cinstită, o Unime şi o Treime nesfârşit de Puternică, Care toate le chiverniseşte cu judecăţi preaînalte; că aceşti Trei de Dumnezeu purtători aşa au aşezat să slăvim. Cu aceia împreună şi noi ne închinăm în veci.

Stih: Sfinţilor Ierarhi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Unitu-s-au cei trei grăitori de Dumnezeu, Sfinţii Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul şi Ioan Gură de Aur, care au unit Treimea şi întru toate au păstrat Nedespărţită Firea Dumnezeiască; şi mărire nedespărţită de la Treime primind, cheamă spre laudă pe cei ce O înalţă pe Ea în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Luând firea noastră, ne-a dat-o pe a Sa Făcătorul de bine; şi a făcut aceasta, dar n-a pătimit, Fecioară; că îndumnezeieşte, dar nu Se coboară până la stricăciune; ci, mai vârtos, chiar pătimind de bunăvoie, prin Patimă patimile a dezlegat, precum cei trei părinţi ne-au povăţuit întru cele de Taină.

 

La Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui Celui…

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei, între ierarhi, mari luminători.

Iată ţarina şi turma voastră, pentru care preamari dureri aţi răbdat, adunându-se laolaltă şi pe voi trei deopotrivă primindu-vă, are ca laudă de obşte unirea voastră cea preadulce.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei trei luminători ai Bisericii lui Hristos.

Nu sabie cu două tăişuri, ci cu trei, pune harul înainte împotriva vrăjmaşilor săi; o sabie din cer lucrată, pe trei laturi ascuţită, care pururea s-a luptat pentru Dumnezeirea Cea Întreit Strălucitoare.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cei ce au împodobit Biserica lui Hristos.

Preamăriţilor, trăirea voastră a fost în ceruri, chiar de pe când purtaţi trup nepătat; iar acum, locuind în ceruri în chip lămurit, rugaţi-vă, ca noi cei ce trăim pe pământ să gândim şi să facem cele de sus.

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe cea mai Cinstită şi mai Preamărită decât Oştile cele de sus.

Mă strâmtorează lărgimea măririlor tale, Stăpână, înăbuşindu-mi cuvântul, din pricina mulţimii lor; şi ciudat lucru mi se întâmplă că mă uluiesc de belşugul lor. Pentru aceasta slăvim pe Cel Ce atât de mult te-a mărit pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe Înţeleptul Ioan Gură de Aur şi pe Marele Vasile, împreună cu Sfântul Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: Preamăriţilor Trei Ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Luând înţelepciune de la Dumnezeu ca nişte alţi trei Apostoli ai lui Hristos, cu cuvântul cunoştinţei aţi întocmit dogmele, pe care mai înainte de cuvinte meşteşugite le-au aşezat pescarii, întru cunoştinţă, cu Puterea Duhului. Că aşa se cădea credinţei noastre celei drepte să ajungă la întocmire. Pentru aceasta toţi strigăm către voi: rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc, cu dragoste, sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul…

Sufletul meu cel smerit, care, ca o corabie fără cârmaci, se afundă în zbuciumul valurilor ispitelor vieţii şi sub povara păcatelor se vede în primejdie să ajungă în adâncul iadului, întâmpină-l Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, cu mireasma rugăciunilor tale, linişte dându-i şi din primejdii smulgându-l. Că tu eşti Liman Neînviforat; roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dăruiască mie iertare de greşeli, că pe tine te am Nădejde eu, netrebnicul, robul tău.

RUGĂCIUNE CĂTRE SFINȚII TREI IERARHI: VASILE, GRIGORIE ȘI IOAN

 

Viața voastră cea sfântă, slujbele cele împodobite, cuvântările voastre cele mai alese și mai scumpe decât toate avuțiile lumii, scrierile voastre, ce sunt ca niște tezaure de cel mai mare preț, v-au făcut să fiți pentru toată lumea creștină cei mai vrednici de toată cinstirea și venerarea noastră, fiind luați de cei mai vrednici păstori ai Bisericii ca pilde de viață curată și sfântă, de mari și neîntrecuți luminători și apărători ai dreptei credințe, ai vieții celei nemateriale, ai suferințelor și asupririlor la care ați fost supuși de oameni cu cugete rele, ce nu vă puteau privi bine din cauza pornirii inimilor lor celor lacome și invidioase; dar voi, sfinților, pe toate le-ați suferit cu credință în Dumnezeu, cu înțelepciune, cu răbdare, cu postul, cu rugăciunile și cu viața voastră cea nematerială, pentru care noi, minunându-ne de tăria sufletelor voastre, îndrăznim a vă aduce laude, cântând cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Pe apărătorii și luminătorii Bisericii creștinești, pe învățătorii cei mari și înfrânătorii zâzaniilor diavolești, pe surpătorii eresurilor, pe stâlpii cei neclintiți ai Bisericii, podoabele cele mai alese ale ierarhilor și întocmai cu apostolii, și ai lumii învățători, pe marele Vasile cel cu dumnezeiască minte; pe Grigorie, cel cu dulce glas; și pe Ioan, luminătorul a toată lumea, să-i lăudăm credincioșii din toată inima și să le cântăm:

Bucură-te, treime de arhierei mult-lăudată!

IN TIMP INVETI…

 

IN TIMP INVETI…

Dupa un anumit timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,

si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva

si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,

si asa, omul incepe sa invete…

ca saruturile nu sunt contracte

si cadourile nu sunt promisiuni,

si asa, omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,

si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate pe astazi si acum,

pentru ca terenul lui maine este prea nesigur pentru a face planuri…

si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca, daca e prea multa,

pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.

Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina

si-si impodobeste propriul suflet,

in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,

si invata ca intr-adevar poate suporta,

ca intr-adevar are forta,

ca intr-adevar e valoros,

si omul invata si invata …si cu fiecare zi, invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,

inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,

fara a pretinde sa te schimbe,

iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti!

Iti dai seama cu timpul ca,

daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,

in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,

si ca cel care nu lupta pentru ei,

mai devreme sau mai tarziu,

se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie

pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,

dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca,

daca ai ranit grav un prieten,

e foarte probabil ca prietenia lui sa nu mai aiba niciodata aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca,

desi poti fi fericit cu prietenii tai,

intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta

nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,

mai devreme sau mai tarziu,

va suferi aceleasi umilinte si dispret,

dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca,

grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,

asta va determina ca in final,

ele sa nu mai fie asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,

cel mai bun nu era viitorul,

ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca,

desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,

iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine

si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,

sa spui ca iubesti,

sa spui ca ti-e dor,

sa spui ca ai nevoie,

sa spui ca vrei sa fii prieten,

dinaintea unui mormant,

nu mai are nici un sens

Dar din pacate,

toate se invata doar cu timpul…

„Lipsa puterii de a te bucura în natura în aer liber este o nenorocire la fel de reală ca și lipsa puterii de a te bucura în cărți.” 🤩 ~ Theodore Roosevelt

 

🌺 Somnul – o condiție a sănătății. 🌺

 Una din problemele cu care se confrunta din ce in ce mai mult omul modern este stresul, iar acesta altereaza calitatea somnului. Fara un somn odihnitor, intregul echilibru psihofiziologic al organismului este perturbat.
 1. Somnul este un fenomen fiziologic care permite mintii, creierului si celorlalte organe sa se odihneasca timp de cateva ore. In timpul somnului profund fara vise mintea se resoarbe in sursa ei.
 2. Somnul este tonicul naturii. O viata sanatoasa nu poate fi conceputa fara el. Cu cat somnul este mai odihnitor, cu atat mai sanatos este omul.
 3. Un barbat nu ar trebui sa doarma mai mult de sase -sapte ore. O femeie poate sa doarma sapte ore. In schimb, copiii mici au nevoie de mai mult somn (pana la zece ore).
 4. Culcati-va in fiecare seara la aceeasi ora. In timpul noptii, purtati haine cat mai lejere. Nu va acoperiti cu paturi sau haine groase.
 5. Nu dormiti niciodata pe spate. Culcati-va intotdeauna pe partea stanga. Aceasta pozitie nu afecteaza inima, asa cum cred unii.
 6. Dormiti intotdeauna pe o parte a corpului (de preferinta pe cea stanga). In acest fel, stomacul dumneavoastra se va goli.
 7. Napoleon Bonaparte credea ca omul nu are nevoie de mai mult de patru ore de somn. Somnul excesiv face organismul letargic.
 8. Nu dormiti in camere neaerisite.
Sfaturi pentru un somn sanatos
 1. Renuntati la obiceiul de a va face griji. Grijile submineaza gradat forta vitala. Cine isi face griji nu poate dormi. Lasati-va in seama lui Dumnezeu. Practicati regulat rugaciunea. In acest fel, grijile vor disparea treptat si va veti putea bucura de un somn bun si odihnitor.
 2. Pastrati-va buna dispozitie. Zambiti tot timpul. Spuneti Tatal Nostru. In acest fel, grijile vor disparea din mintea dumneavoastra si veti putea dormi bine.
 3. Folositi haine de noapte usoare. Nu va acoperiti cu prea multe paturi. Acestea tulbura somnul.
 4. Nu luati somnifere, caci acestea conduc la dependenta. Chiar daca in prima zi puteti dormi ceva mai bine luand 30 de picaturi de opiu, dupa cateva zile nu va va mai ajunge o jumatate de sticluta. In plus, drogurile si medicamentele produc depresii. Incercati sa adormiti prin metode naturale.
 5. Nu va supraincarcati stomacul seara. Mancati alimente usor de digerat. Una din principalele cauze ale insomniei este indigestia. Nu mai mancati dupa ora 17:00. Chiar si atunci, nu mancati decat fructe si lapte. In timpul noptii nu luati gustari. In acest fel, veti dormi mult mai bine.
 6. Relaxati-va complet trupul si mintea. Somnul va veni astfel de la sine.
 7. Renuntati la certuri si discutii aprinse. Controlati-va temperamentul.
 8. Nu cititi romane si povestiri de groaza, politiste, cu crime, violuri, si alte opere literare din categoria senzationalului, caci acestea excita nervii.
Inainte de culcare, nu faceti eforturi intelectuale intense.
 9. Evitati agitatia mentala. Urmariti sa nu va pierdeti niciodata calmul. Controlati-va emotiile, indeosebi mania.
 10. Nu mancati alimente care stimuleaza nervii, excesiv de condimentate, grele. Cu cat alimentatia este mai simpla, cu atat mai bun va fi somnul. Alimentele ideale sunt fructele si laptele.
 11. Inainte de culcare, faceti o baie fierbinte cu uleiuri parfumate.
 12. Nu va stresati prea tare din cauza orei la care va treziti. Acest lucru nu face decat sa va amplifice anxietatea.
 13. Nu tineti lumini aprinse in camera. Daca nu puteti dormi fara lumina, folositi o lampa de veghe de culoare verde.
 14. Inainte de culcare, aplicati pe frunte putin ulei de mir.
 15. Inainte de culcare, beti o ceasca de lapte fierbinte.
 16.Cultivati autocontrolul. Cine are o vointa puternica poate adormi atunci cand doreste. Asa faceau Napoleon sau Gandhi. Ei puteau adormi in orice moment, oriunde se aflau, si se trezeau exact la ora dorita. 

17. Faceti bai de picioare in apa fierbinte in care ati dizolvat doua lingurite de seminte de mustar macinate. Ramaneti astfel timp de 15-20 de minute. In final, stergeti-va picioarele cu un prosop si puneti-va sosete calduroase. In acest fel, veti dormi mult mai bine. Metoda este foarte utila si pentru dureri de cap, stari de vertij, reumatism, febra etc. Se foloseste inclusiv in caz de raceala. Sursa Astrodeva.