Pomenirea Fericitei Taisia (10 mai)

 

Unei fecioare creştine, anume Taisia, din părţile Egiptului, murindu-i părinţii, a rămas orfană. Deci, voind să trăiască în feciorie, şi-a împărţit averile sale săracilor şi casa sa a făcut-o primitoare de monahi schiteni. Şi a petrecut multă vreme, primind şi odihnind pe sfinţii părinţi. După un timp, isprăvindu-se averile ei, a început a suferi în sărăcie. După îndemnul diavolului s-au lipit de ea nişte oameni iubitori de păcate, îndărătnicind-o şi abătînd-o de la calea lui Dumnezeu. Deci, a început a trăi rău, tăvălindu-se în necurăţia desfrînării. Auzind părinţii schitului de viaţa ei îndă-rătnică s-au mîhnit şi, sfătuindu-se, au chemat pe părintele Ioan Colov şi i-au zis: "Am auzit de acea soră că petrece rău şi cînd putea ea, ne-a arătat multă dragoste prin facere de bine. Deci şi noi să arătăm către dînsa duhovnicească dragoste împrumut şi s-o ajutăm, îngrijindu-ne de mîntuirea ei. Osteneşte-te, părinte, şi mergi la dînsa şi, după înţelepciunea cea dăruită ţie de la Dumnezeu, sfătuieşte-o spre pocăinţă şi mîntuieşte sufletul ei cel pierdut; iar noi vom face rugăciuni cu postiri, ca să-ţi ajute Domnul".

Părintele Ioan Colov, ascultînd porunca sfinţilor părinţi, s-a dus în cetate la Taisia, rugîndu-se în sine lui Dumnezeu, Ajutătorul său, Care doreşte mîntuirea tuturor. Şi, venind la casa ei, a bătut în poartă, zicînd bătrînei ce păzea: "Spune-i stăpînei tale de mine, că am venit să vorbesc cu dînsa". Portăriţa a răspuns către dînsul cu mînie: "Voi monahii i-aţi mîncat averile ei de la început". Grăit-a stareţul către ea: "Spune-i de mine, că are să ia de la mine un mare lucru!" Ducîndu-se portăriţa, a spus Taisiei; iar ea a zis: "Monahii aceia totdeauna umblă pe lîngă Marea Roşie şi găsesc mărgăritare, deci, adu-l la mine". După ce a intrat stareţul în casă la Taisia, a şezut aproape de ea şi, uitîndu-se la faţa ei, a suspinat cu greu şi, plecînd capul, a început a plînge. Ea a zis către dînsul: "De ce plîngi, părinte?"

Iar stareţul a zis: "Văd că pe faţa ta joacă satana! Deci, cum nu voi plînge? Ce lucru nu ţi-a fost ţie plăcut întru Domnul nostru Iisus Hristos, Mirele Cel preacinstit şi fără de moarte, că ai trecut cu vederea cămara Lui şi te-ai lipit de satana şi de toate lucrurile lui cele spurcate?" Auzind ea acestea s-a umilit, pentru că cuvintele stareţului i s-au părut că sînt ca nişte săgeţi de foc, pătrunzîndu-i inima. Şi îndată i s-a făcut urîtă viaţa ei cea spurcată şi singură s-a ocărît şi se ruşina de lucrurile sale cele rele. Şi a zis către stareţ: "O, părinte, oare mai este pocăinţă păcătoşilor?" Zis-a stareţul: "Cu adevărat este! Şi Mîntuitorul aşteaptă făgăduinţa ta, vrînd să te primească cu braţe părinteşti, pentru că nu voieşte moartea păcătosului, ci întoarcerea spre viaţă. Iar eu voi fi chezaş pentru tine, că dacă te vei pocăi cu adevărat şi cu toată inima te vei întoarce la Dînsul, El iarăşi te va iubi ca pe o mireasă a Lui şi, curăţindu-te de toate spurcăciunile păcatelor, te va duce în nestricăcioasa Sa cămară cerească, unde se vor bucura de tine toate cetele îngereşti; pentru că ei au bucurie de păcătosul ce se pocăieşte". Iar Taisia a zis către el: "O, părinte, fie voia Domnului! Ia-mă pe mine de aici şi du-mă unde ştii tu, unde mi-ar fi loc bun pentru pocăinţă". Zis-a stareţul: "Deci să mergem!" Şi, sculîndu-se, au ieşit din casă.

Deci, sculîndu-se, ea a plecat cu stareţul, nerînduind nimic pentru casa sa şi nici n-a poruncit cuiva, ci toate le-a lăsat pentru Dumnezeu. Văzînd părintele Ioan că n-a rînduit nimic pentru casa sa, s-a minunat de acea grabnică schimbare a ei şi de dragostea cea către Dumnezeu şi, mulţumind Domnului, mergea pe cale. Iar ea de departe urma lui, pînă ce au ajuns într-o pustie, unde i-a apucat noaptea. Făcînd stareţul pe pămînt un căpătîi de nisip, a zis către Taisia: "Odihneşte-te aici şi dormi, acoperindu-te cu darul lui Dumnezeu". Şi, îngrădind-o cu semnul Sfintei Cruci, s-a depărtat puţin de la ea, pentru a-şi face obişnuitele sale rugăciuni; apoi s-a culcat pe pămînt şi a adormit.

Deşteptîndu-se la miezul nopţii, a văzut o strălucire din cer şi, ridicîndu-şi ochii spre cer, a văzut o cale prealuminoasă, ajungînd pînă la fecioara ce dormea şi s-a înspăimîntat. Uitîndu-se el spre dînsa, a văzut pe îngerul lui Dumnezeu înălţînd spre cer pe acea cale sufletul Taisiei. Şi privea spre ea, pînă ce s-a ascuns acea minunată vedenie de la ochii lui. Sculîndu-se, s-a dus la dînsa şi, clătinînd-o, a găsit-o moartă. Atunci stareţul s-a aruncat cu faţa la pămînt înaintea lui Dumnezeu; pentru că-l cuprinse frică şi cutremur şi un glas de sus i-a zis: "Pocăinţa ei, cea făcută într-un ceas, a fost mai primită lui Dumnezeu, decît a acelora ce de multă vreme se pocăiesc; iar o căldură ca aceasta către Dumnezeu n-o arată toţi întru inimile lor". Şi a petrecut stareţul în rugăciune pînă ce s-a luminat de ziuă şi a îngropat cinstitul trup al fericitei Taisia.

Mergînd la schit a spus sfinţilor părinţi toate cele ce se făcuseră. Auzind toţi aceasta, cu mirare au preamărit pe Dumnezeu, mulţumind milostivirii celei mari a lui Hristos Dumnezeu, Căruia I se cuvine slava în veci. Amin.

Acatistul Sfintei Cuvioase Isidora

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)Condacul 1

Răsunând în urechile inimii Tale cuvintele Apostolului neamurilor: ,,Dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi, în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept”, te-ai luminat cu raza Duhului şi în taina sufletului tău ai început să aduci Stăpânului, împreună cu îngerii, tămâia rugăciunii de: Aliluia!

Icosul 1

Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, sălaş al smereniei lui Hristos;
Bucură-te, vistierie a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, aflarea înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, urmarea Dătătorului tuturor darurilor;
Bucură-te, lucrătoare osârdnică a pământului mântuirii;
Bucură-te, cer însufleţit de stelele înţelepciunii îngereşti;
Bucură-te, urmarea sfatului dumnezeiesc spre desăvârşire;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu legătura nevoinţei;
Bucură-te, pecetluirea inimii cu semnul Vieţii;
Bucură-te, defăimarea înţelepciunii acestei lumi;
Bucură-te, ridicarea minţii deasupra celor pământeşti;
Bucură-te, aşezarea inimii în turnul gândurilor smerite;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 2-lea

Ce laudă să-ţi aduc eu, cel lipsit de smerenie, când nici cu mintea nu mă pot apropia de măreţia nevoinţei tale ? Ce cinstire vrednică voi aduce celei ce s-a despărţit cu totul de lume şi şi-a făcut inima lăcaş al darurilor cereşti ? Ci, numai cu sfială, cânt împreună cu Tine Dumnezeului nostru: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Voind a moşteni lăcaşurile cereşti şi a te îndulci veşnic de privirea Soarelui dreptăţii, ţi-ai rănit inima cu raza iubirii dumnezeieşti şi, asemenea lui Hristos, ai slujit tuturor maicilor cu adâncă smerenie, primind acum de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, alergare pe calea poruncilor lui Hristos;
Bucură-te, odihnirea în marea înţelepciunii dumnezeieşti;
Bucură-te, slujitoare smerită a tuturor;
Bucură-te, dobândirea cămărilor îngereşti;
Bucură-te, stea luminată de Soarele Cel neapus;
Bucură-te, întărire pe piatra umilinţei;
Bucură-te, vas al inimii plin de mirul smereniei înălţătoare;
Bucură-te, oglindă a tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, lăcaş sfinţit al darurilor îngereşti;
Bucură-te, petrecere întru înţelepciunea cea ascunsă;
Bucură-te, vrednică ucenică a Luminătorului tuturor;
Bucură-te, aflarea înţelepciunii mai presus de minte;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, purtătoare vrednică a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 3-lea

Pe scara rugăciunii alergat-ai cu picioare vesele ca să ajungi la Cel Ce este Capătul a toată desăvârşirea cea nesfârşită, dar amintindu-ţi că ,, cel ce voieşte să fie mare, trebuie să fie slugă tuturor”, ai luat asupră-ţi şi jugul slujirii întregii obşti şi înălţându-te şi mai lesne la cele cereşti, ai cântat cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Toate surorile îşi întorceau faţa de la tine, căci inima lor nu suferea să vadă chipul celei ce s-a luminat cu razele smereniei lui Hristos, însă tu, ca o înţeleaptă, priveai numai spre Cel Ce pe Tabor şi-a desprins vălul smereniei, arătând ucenicilor Săi slava Sa după măsura puterii lor de împărtăşire. Pentru aceasta, şi noi, nevrednicii, cu chipuri întunecate ale sufletului, îndrăznim a-ţi aduce cântarea aceasta:
Bucură-te, îngrădirea inimii cu sabia gândurilor smerite;
Bucură-te, odihnirea întru slava Dătătorului de virtute;
Bucură-te, neîncetată privire a cerului tainelor dumnezeieşti;
Bucură-te, adăpare din fântâna dorului dumnezeiesc;
Bucură-te, împodobire cu strălucirea smeritei cugetări;
Bucură-te, turn nebiruit al dumnezeieştii răbdări;
Bucură-te, odihnirea minţii întru lumina slavei;
Bucură-te, călătorie spre cer în corabia smerenniei;
Bucură-te, vas sfinţit al dragostei dumnezeieşti;
Bucură-te, comoară a nevoinţelor pustniceşti;
Bucură-te, petrecere între hotarele înţelepciunii;
Bucură-te, vederea celor străine minţii omeneşti;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 4-lea

Urmărind cu mintea pe Făcătorul a toate Care pe pământ nu avea unde să-Și plece capul, cu smerenie ţi-ai acoperit capul doar cu o cârpă, slujind ucenicilor Celui Ce cu ştergar a şters picioarele celor iubiţi, iar noi, luând aminte la umilinţa ta, aducem Stăpânului mulţumiri în cântarea de: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Niciodată nu ai stat la masă ca să te îndestulezi de hrană împreună cu nevoitoarele lui Hristos, ci doar cu puţine fărâmituri hrănindu-te, te desfătai cu pâinea rugăciunii neîncetate prin care cobora în cuptorul inimii tale Pâinea Cea veşnică, Ce plineşte toate lipsurile noastre. Luând aminte la nevoinţa ta, noi, cei nemulţumitori îndeajuns pentru darurile Stăpânului, îţi cântăm:
Bucură-te, vas sfinţit al Stăpânului tuturor;
Bucură-te, căutătoarea darurilor mântuirii;
Bucură-te, adăpare din fântâna harului dumnezeiesc;
Bucură-te, lucrătoare a pământului roditor al mântuirii;
Bucură-te, urcare neîncetată pe scara rugăciunii;
Bucură-te, neîncetată căutare a Cuvântului vieţii;
Bucură-te, desfătare de lumina Feţei dumnezeieşti;
Bucură-te, hrănirea inimii cu vederi cereşti;
Bucură-te, jertfire pe rugul rugăciunii;
Bucură-te, floare bine înmiresmată a nepătimirii;
Bucură-te, neîncetată căutare a Cuvântului vieţii;
Bucură-te, adăparea sufletului din râul înţelepciunii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 5-lea

Cu gândurile smerite ale inimii alergai cuvioasă, pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi niciodată încălţând picioarele tale, te osteneai a săvârşi alergarea cea bună şi să iei din mâna Împăratului slavei cununa măririi, căreia ne învredniceşte şi pe noi, cu rugăciunile tale, pentru a-I cânta Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Glasul inimii tale neîncetat slavoslovea pe Împăratul îngerilor, iar gura ta ai pecetluit-o cu tăcerea, neîngăduind a slobozi vreun cuvânt de apărare sau cleveteală asupra celor ce te batjocoreau, gura noastră însă, o deschidem cu aceste cântări:
Bucură-te, zugrăvirea laudelor în icoana inimii;
Bucură-te, străbaterea căilor nepătimirii;
Bucură-te, sfinţirea gândurilor întru lumina Duhului;
Bucură-te, comoară a tainelor Cuvântului;
Bucură-te, neîncetată petrecere înaintea privirii dumnezeieşti;
Bucură-te, deschiderea inimii cu cheia rugăciunii;
Bucură-te, purtătoarea cuvintelor înţelepciunii;
Bucură-te, înger în trup zburând cu aripile rugăciunii;
Bucură-te, primitoarea ocărilor spre dobândirea desăvârşirii;
Bucură-te, tăcere întru care răsar gândurile iubirii;
Bucură-te, netezirea căilor inimii;
Bucură-te, ajungerea la înălţimea nepătimirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 6-lea

Ploaia ocărilor neîncetat te cuprindea, însă, o, minune, rămâneai neudată, având totdeauna acoperământul Duhului Sfânt, care ca un veşmânt al păcii luminate îmbrăca sufletul tău, ca să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Fulgerele blestemelor erau slobozite asupra ta mereu, însă neîncetat deasupra ta strălucea binecuvântarea dumnezeiască, ce te întărea a răbda toate ocările şi a lucra faptele iubirii de oameni cu pace, spre a primi plată de la Cel Ce a binevoit să primeşti unele ca acestea:
Bucură-te, luminarea inimii cu gândurile înţelepciunii;
Bucură-te, neprimirea cuvintelor răutăţii în cămara inimii;
Bucură-te, izvor nesecat de blândeţe;
Bucură-te, dragoste răsărită din sămânţa Duhului;
Bucură-te, lucrătoare pe căile mântuirii;
Bucură-te, întărire pe piatra răbdării;
Bucură-te, odihnirea razelor Duhului în sufletul smerit;
Bucură-te, sporire în virtute prin lucrarea Cuvântului;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu mărgăritarele smereniei;
Bucură-te, neclintită pace revărsată prin darul lui Hristos;
Bucură-te, biruitoare asupra patimilor firii;
Bucură-te, ruşinarea vrăjmaşului mântuirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 7-lea

Cu veşmântul blândeţii acoperindu-ţi inima ta, săgeata nici unui gând de osândire nu a rănit sufletul tău, ci pe toate răbdându-le cu mulţumire, neîncetat aduceai Stăpânului laude îngereşti de: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Nu te-ai mâniat şi nici nu te-ai necăjit vreodată, primind neîncetat loviturile defăimărilor şi săgeţile urii celor ce au uitat legea dragostei, ci mintea înălţând-o la privirea Patimilor lui Hristos, te-ai învrednicit a primi de la noi flori de cântări:
Bucură-te, linişte netulburată a sufletului;
Bucură-te, odihnirea întru lumina păcii dumnezeieşti;
Bucură-te, sfărâmarea curselor vrăjmaşului nevăzut;
Bucură-te, cugetare neîncetată la Patimile Mântuitorului;
Bucură-te, încununare cu spinii defăimărilor;
Bucură-te, biruirea răutăţii cu puterea iubirii;
Bucură-te, casă înţelegătoare a luminii Treimii;
Bucură-te, plinitoare a legilor dumnezeieşti;
Bucură-te, străbaterea căilor dumnezeieşti;
Bucură-te, stâncă neclintită de valurile ispitelor;
Bucură-te, sălaş sfinţit prin nevoinţe sihăstreşti;
Bucură-te, pildă de răbdare întru ispite;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 8-lea

Văzând Părintele celor necăjiţi răbdarea ta, ca Cel Ce binecuvântează pe robii Săi smeriţi, prin înger l-a cercetat pe cuviosul Pitirun şi l-a deşteptat să ia aminte la nevoinţa ta, întru care a fost întrecut duhovniceşte, şi să cânte Stăpânului tuturor: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Venind cuviosul Pitirun la mănăstirea de maici a tavenisioţilor şi cunoscând cu darul lui Dumnezeu că prin smerenie te-ai suit la înălţimile înţelepciunii dumnezeieşti, a căzut la picioarele tale cu umilinţă, cerând să fie învrednicit de partea ta la ziua judecăţii. Noi, nevrednicii, văzând cu mintea cele petrecute, cerem să mijloceşti nouă răspuns bun la judecată, pentru care îţi aducem daruri ca acestea:
Bucură-te, urcarea scării smereniei curate;
Bucură-te, lauda cuviosului bătrân;
Bucură-te, glas smerit al rugăciunii;
Bucură-te, izvor netăinuit al razelor iubirii;
Bucură-te, mijlocitoare spre dobândirea mântuirii;
Bucură-te, inimă grabnică spre iertare;
Bucură-te, cunoscătoare a tainelor rugăciunii;
Bucură-te, îmblânzirea mâniei dumnezeieşti;
Bucură-te, călăuzitoare spre urcuşurile cereşti;
Bucură-te, mireasmă tainică a nepătimirii;
Bucură-te, veselia inimii cuviosului pustnic;
Bucură-te, pildă de smerenie dăruită lumii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 9-lea

Fiind tu despărţită de obşte, bătrânul a descoperit maicilor înştiinţarea cea de la înger şi fiind silită să te înfăţişezi înaintea cuviosului, cu smerenie ai acoperit laudele lui, pentru care noi, cei străini de duhovniceasca lucrare, te fericim, cântând Domnului: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Căzând maicile la picioarele stareţului şi mărturisind relele cu care în toată vremea te necăjeau, s-au învrednicit de rugăciunea ta şi a cuviosului, prin care au primit iertare de la Stăpânul tuturor. Vădindu-se nouă neţinerea de minte a răului şi mijlocirea ta la Dumnezeu pentru cele ce te-au batjocorit, te rugăm să mijloceşti şi nouă iertarea de păcate, pentru care să te cinstim aşa:
Bucură-te, izvor netăinuit de bunătate;
Bucură-te, risipitoarea gândurilor deşarte;
Bucură-te, aducătoarea noastră pe căile iertării;
Bucură-te, sălaş cinstit al luminării;
Bucură-te, dragoste nebiruită de defăimările omeneşti;
Bucură-te, următoare a lui Hristos în iubirea de vrăjmaşi;
Bucură-te, vieţuire lipsită de umbrele patimilor;
Bucură-te, răbdare neclintită în înfruntarea necazurilor;
Bucură-te, purtătoarea nevoinţelor de multe feluri;
Bucură-te, vas al luminii duhovniceşti;
Bucură-te, smerenie biruitoare până la sfârşit;
Bucură-te, pildă către iertarea celor ce ne greşesc;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 10-lea

Mulţumind lui Dumnezeu cuviosul Pitirun, că l-a învrednicit a vedea pe roaba Sa cea ascunsă sub acoperământul nebuniei pentru Hristos, s-a întărit întru smerenie şi a alergat spre locul său de nevoinţă, ca să înmulţească ostenelile, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Nesuferind a primi laudele surorilor, prin care-ţi era primejduită comoara smereniei, în taină ai părăsit mănăstirea şi până la sfârşitul vieţii ţi-ai împodobit inima cu laude dumnezeieşti, pentru care ai fost slăvită de Ziditorul tuturor cu cântări ca acestea:
Bucură-te, înflorirea neîngrădită a gândurilor umilinţei;
Bucură-te, alergarea până la sfârşit pe căile smereniei;
Bucură-te, lucrătoare osârdnică a mântuirii;
Bucură-te, căutarea odihnei întru rugăciune;
Bucură-te, lepădarea laudelor deşarte;
Bucură-te, alegerea virtuţilor luminoase;
Bucură-te, ceea ce nu ai iubit slava lumii;
Bucură-te, următoarea căilor înţelepciunii;
Bucură-te, neîncetată căutare a slavei dumnezeieşti;
Bucură-te, rază căutătoare a Izvorului luminii;
Bucură-te, comoară a laudelor cereşti;
Bucură-te, dobândirea darurilor mântuirii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 11-lea

Braţele dumnezeieşti s-au deschis la sfârşitul vieţii tale ca să te primească pe tine, cea care ridicându-ţi neîncetat mintea la rugăciune ai luat mare dar de a răbda toate necazurile vieţii, slăvind pe Dătătorul a toată bunătatea cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Acum cu fecioarele cele înţelepte te veseleşti strălucind întru lumina neapusă a Treimii şi te rogi şi pentru sufletele noastre ca să ne împărtăşească şi nouă în această viaţă mirul smereniei, pentru care îţi aducem mulţumiri ca acestea:
Bucură-te, rugătoare neîncetată în cămările cereşti;
Bucură-te, întărirea monahiilor în nevoinţe duhovniceşti;
Bucură-te, mireasmă sfinţită din adierea Duhului;
Bucură-te, agonisirea comorii smereniei curate;
Bucură-te, sprijinirea celor prigoniţi de săgeţile defăimărilor;
Bucură-te, sfinţenie tăinuită de lumina Adevărului;
Bucură-te, împreună petrecătoare cu îngerii în lăcaşul rugăciunii;
Bucură-te, mijlocitoare a noastră pentru mântuire;
Bucură-te, bucuria negrăită a îngerilor;
Bucură-te, priveliştea cea cinstită a Sfinţilor;
Bucură-te, izvor nesecat al înţelepciunii;
Bucură-te, uimirea cetelor îngereşti;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 12-lea

Din acoperământul gândurilor smerite ţi-ai ţesut haină de nuntă, cu care intrând în cămara Mirelui Hristos ai adus Stăpânului roadele bineplăcute ale nevoinţelor celor mai presus de fire întru cântări de: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ca una ce ai dobândit îndrăzneală la Dumnezeu a te ruga pentru sufletele celor greşiţi, nu ne uita pe noi, cei împovăraţi cu multe păcate, ci învaţă-ne a fugi de deşertăciunea acestei lumi, ca să dobândim gândul dumnezeiesc al lui Hristos, aducându-ţi mulţumiri ca acestea:
Bucură-te, rugătoare neîncetată pentru mântuirea tuturor;
Bucură-te, dobândirea iertării pentru cei căzuţi;
Bucură-te, neînfruntată mijlocitoare înaintea lui Hristos;
Bucură-te, împărtăşirea tuturor din vasul smereniei curate;
Bucură-te, povăţuitoarea noastră pe cărări luminate;
Bucură-te, aprinderea făcliei stinse a inimii;
Bucură-te, udarea pământului inimii cu roua umilinţei;
Bucură-te, întărirea tuturor întru răbdarea lucrătoare;
Bucură-te, vas curat al darurilor sfinţitoare;
Bucură-te, pildă de smerenie înaltă;
Bucură-te, alungarea patimilor osânditoare;
Bucură-te, nădejde neînfruntată în ceasul judecăţii;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul al 13-lea

Sfântă Cuvioasă Isidora, ca ceea ce ai purtat cu vrednicie jugul nebuniei pentru Hristos şi ai dobândit grabnică slobozire de patimi, stând acum în cămările cereşti, roagă-te să aflăm şi noi calea slujirii smerite a Stăpânului, ca să ne învrednicim de slava cea gătită Sfinţilor, cântând Domnului neîncetat: Aliluia! (de 3 ori)

Icosul 1

Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa:
Bucură-te, sălaş al smereniei lui Hristos;
Bucură-te, vistierie a gândurilor dumnezeieşti;
Bucură-te, aflarea înţelepciunii Cuvântului;
Bucură-te, urmarea Dătătorului tuturor darurilor;
Bucură-te, lucrătoare osârdnică a pământului mântuirii;
Bucură-te, cer însufleţit de stelele înţelepciunii îngereşti;
Bucură-te, urmarea sfatului dumnezeiesc spre desăvârşire;
Bucură-te, împodobirea sufletului cu legătura nevoinţei;
Bucură-te, pecetluirea inimii cu semnul Vieţii;
Bucură-te, defăimarea înţelepciunii acestei lumi;
Bucură-te, ridicarea minţii deasupra celor pământeşti;
Bucură-te, aşezarea inimii în turnul gândurilor smerite;
Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Condacul 1

Răsunând în urechile inimii Tale cuvintele Apostolului neamurilor: ,,Dacă i se pare cuiva că este înţelept între voi, în veacul acesta, nebun să se facă, ca să fie înţelept”, te-ai luminat cu raza Duhului şi în taina sufletului tău ai început să aduci Stăpânului, împreună cu îngerii, tămâia rugăciunii de: Aliluia!

Cuvioasa Isidora, ce s-a făcut nebună pentru Hristos (10 mai)

 

În mănăstirea de fecioare a Tabenisiotencelor, care este în Tebaida Egiptului, a fost o fecioară cu numele Isidora, care se prefăcea că este nebună pentru Dumnezeu, ca şi cum ar fi fost îndrăcită. Ea era într-atîta defăimare din partea surorilor, încît nici una nu voia să guste hrană împreună cu ea, ci era de toate defăimată, ocărîtă şi necăjită. Dar ea răbda toate acelea cu tăcere şi cu mulţumire; şi totdeauna se ostenea la bucătărie şi în celelalte ascultări mănăstireşti, slujind şi nescîrbindu-se de lucrurile cele mai necurate din mănăstire; pentru că curăţa locurile cele spurcate şi era întocmai ca un burete în mănăstire, curăţind şi spălînd toată necurăţenia. Astfel de osteneli le suferea neîncetat, încît nici un ceas nu şi-a petrecut în zadar, ci de dimineaţă pînă în seară, în orice lucru se afla, îşi folosea trupul.

Uneori se făcea că este îndrăcită, tăinuindu-şi cu înţelepciune fapta cea bună dinaintea celor ce o vedeau. În ea se împlinea cuvîntul acesta al Apostolului: Dacă se pare cuiva că este înţelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. În acea mănăstire erau 300 fecioare călugăriţe; deci, toate acele fecioare purtau pe cap, după rînduiala monahicească, culion; iar ea îşi acoperea capul cu un petic prost şi urît; şi n-a fost văzută de nimeni mîncînd vreo bucată de pîine sau şezînd la masă, ci în tot timpul vieţii sale s-a hrănit numai din rămăşiţele şi fărîmiturile adunate de pe masă; iar în loc de fiertură sorbea spălături, cu care spăla oalele şi căldările. Ea nu făcea nimănui nici o mîhnire, nici ea nu s-a mîniat sau s-a necăjit vreodată şi nu s-a certat pentru ceva; ci, totdeauna, tăcea nerăspunzînd nimănui vreun cuvînt, nici la vreo ocară mică sau mare, deşi adeseori era bătută de toate şi totdeauna era urîtă şi batjocorită.

În această viaţă aspră petrecînd multă vreme fericita Isidora, s-a făcut descoperire despre ea Cuviosului Pitirun, bărbat sfînt şi foarte îmbunătăţit, care petrecea în pustiul ce se numea Porfirit. Aceluia, stîndu-i în faţă îngerul Domnului, i-a zis: "Pentru ce te trudeşti cu mintea pentru viaţa ta îmbunătăţită, în care ţi se pare că eşti mare, şezînd în acest loc pustiu? Voieşti să vezi o femeie mai îmbunătăţită şi mai plăcută lui Dumnezeu decît tine? Scoală-te şi mergi la mănăstirea de femei cea din Tabenisiot şi vei găsi acolo pe una ce poartă pe capul ei un petic urît. Aceea este mai bună înaintea lui Dumnezeu decît tine, deoarece petrece într-atîta sobor şi de-a pururea slujind tuturor şi fiind de toate batjocorită, niciodată nu s-a depărtat cu inima de Dumnezeu, ci totdeauna mintea ei este adîncită către Dumnezeu. Iar tu, petrecînd aici în singurătate şi neieşind niciodată cu trupul, toate cetăţile le cuprinzi cu mintea ta".

Deci, marele Pitirun, sculîndu-se îndată, s-a dus la Tabenisiot, unde, ajungînd la mănăstirea de bărbaţi, a rugat pe egumen ca să poruncească slujitorilor să-l ducă la mănăstirea de fecioare. Deoarece acel cuvios părinte era slăvit între părinţi şi foarte cinstit pentru sfinţenia vieţii şi pentru bătrîneţile lui, cu sîrguinţă l-au trecut peste rîul care curgea înaintea mănăstirii şi l-au dus pînă la mănăstirea de fecioare, unde, intrînd şi făcînd obişnuita rugăciune, s-a rugat ca toate surorile să vină înaintea lui să le vadă. Deci, adunîndu-se toate înaintea lui, cuviosul n-a văzut pe aceea despre care a fost înştiinţat de înger şi pentru care venise. Deci, le-a zis: "Să aduceţi la mine toate surorile, căci precum socotesc, una nu este aici". Călugăriţele îi ziseră: "Toate sîntem de faţă, înaintea cinstitei tale feţe".

Stareţul a zis: "Lipseşte una, despre care mi-a spus îngerul Domnului". Acelea au răspuns: "Toate sîntem aici, părinte, decît numai una a rămas în bucătărie, neavînd minte, pentru că este îndrăcită". Părintele le-a zis: "S-o aduceţi şi pe aceea la mine, ca s-o văd, căci pentru ea am venit aici". Deci, s-au dus după ea şi au chemat-o, dar ea nu voia să meargă, pentru că înţelesese cu duhul de descoperirea care se făcuse stareţului pentru dînsa. Şi, luînd-o călugăriţele, o trăgeau cu sila, zicîndu-i: "Marele părinte Pitirun te cheamă pe tine!" După ce au adus-o înaintea stareţului, el, văzînd-o şi cunoscînd că este aceea de care îi spusese îngerul, pentru că vedea darul lui Dumnezeu peste ea, a căzut la picioarele ei, zicînd: "Binecuvintează-mă, maică!" Iar ea asemenea a căzut înaintea lui, zicînd: "Tu pe mine binecuvintează-mă, părinte şi stăpînul meu!"

Văzînd acest lucru toate celelalte, s-au minunat şi au zis către el: "Să nu-ţi fie ţie această necinste, o, părinte, căci este îndrăcită aceasta". Cuviosul Pitirun le-a răspuns: "Voi sînteţi îndrăcite, iar aceasta este mai mare înaintea Domnului decît mine şi decît voi toate şi ne este maică nouă tuturor; şi rog pe Dumnezeu, ca să mă învrednicească părţii ei, în ziua judecăţii". Auzind aceasta, toate fecioarele au căzut la picioarele stareţului, plîngînd şi mărturisind toate relele care făcuseră fericitei Isidora, supărînd-o şi necăjind-o în toate ceasurile. Una zicea: "Eu totdeauna o ocăram pe Isidora!" Alta: "Eu turnam lături peste ea". Alta: "Eu o loveam cu călcîiul". Alta: "Eu o băteam cu băţul". Iar altele mărturiseau relele ce-i făceau ei şi, căzînd la picioarele fericitei, îşi cereau iertare. Deci, marele stareţ împreună cu Cuvioasa Isidora, au făcut cu dinadinsul rugăciune către Dumnezeu pentru surori, ca să li se ierte greşelile lor.

După aceea, Cuviosul Pitirun, învăţînd mult pe surori şi vorbind mult pentru folosul sufletului, le-a dat pace şi s-a întors la locul său, slăvind pe Dumnezeu, Care l-a învrednicit a vedea pe roaba Sa cea ascunsă. Iar Cuvioasa Isidora, după plecarea stareţului, nesuferind să fie cinstită de surori, a ieşit în taină din mănăstire şi s-a ascuns în locuri neştiute, pînă la mutarea sa cea către Dumnezeu. Astfel a fost viaţa plăcutei lui Dumnezeu, care, sub chipul nebuniei, a slujit Domnului în taină ca sub un acoperămînt; iar acum arătat îşi ia plata de la Dînsul, înaintea tuturor cetăţenilor cereşti, cu care sălăşluindu-se, slăveşte pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfîntul Duh, Dumnezeu în Treime. Amin.

Rugăciune pentru fericirea în căsnicie, către Apostolul Simon Zilotul

 

După Predania bisericească, Sfântul Apostol Simon Zilotul a fost mirele de la nunta din Cana Gaileii, unde Domnul a săvârşit prima Sa minune (Ioan 2, 1-11).                                         

Sfinte, slăvite şi întrutotlăudate Apostole al lui Hristos Simone, cela ce te-ai învrednicit a-L primi în casa Ta din Cana Galileii pe Domnul nostru Iisus Hristos şi pe Preacurata Lui Maică, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi a fi însuţi văzător al preaslăvitei minuni a Domnului! Cu credinţă şi cu dragoste ne rugăm ţie: cere de la Hristos Domnul să prefacă sufletele noastre iubitoare de păcat în vase vrednice ale harului; păzeşte-ne şi ocroteşte-ne cu rugăciunile tale de ispitele diavoleşti şi de căderile în păcat, şi mijloceşte ca să primim de Sus ajutor în vremea trândăvirii, ca să nu ne poticnim de piatra smintelii, ci să umblăm fără abatere pe calea cea mântuitoare a poruncilor lui Hristos, până ce vom ajunge la fericitele locaşuri ale Raiului, unde tu acum sălăşluieşti şi te veseleşti. Aşa, Apostole al Mântuitorului, nu ne ruşina pe noi, cei ce nădăjduim cu tărie la tine, ci fii nouă ajutător şi acoperitor toată viaţa noastră, şi ne ajută a săvârşi viaţa aceasta vremelnică întru bună credinţă şi cu plăcere de Dumnezeu, a dobândi sfârşit creştinesc și paşnic, a ne învrednici de răspuns bun la Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, ca scăpând de vămile văzduhului şi de tirania cumplitului stăpânitor al acestei lumi, să moştenim Cereasca Împărăţie şi să preaslăvim numele cel de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul

 

Troparul Sfântului Apostol Simon Zilotul

Glasul al 3-lea

Apostole sfinte Simone, roagă pe milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greşeli sufletelor noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmos: Să cântăm popoare...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Între cei de sus, stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine, şi ucenic al Său luminat te-a arătat, apostole minunate, luminează sufletul meu, ca să laud dumnezeiască pomenirea ta.

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată îndestularea bunurilor ţie Hristos ţi-a dăruit, şi înălţările dumnezeieştilor daruri, apostol pe tine arătându-te cu judecată preadreaptă, unul cel singur drept, de Dumnezeu grăitorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Raza Duhului care s-a pogorât peste tine, din cer luând apostole, cu foc insuflat de sus te-ai făcut, arzând toată înşelăciunea mulţimii zeilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Tu, firea cea muritoare şi stricăcioasă, nemuritoare şi nestricăcioasă Mântuitorule o ai arătat, în pântecele cel preacurat al Preasfintei Fecioare, celei ce n-a ştiut de nuntă, sălăşluindu-Te, înnoind chipul firii omeneşti.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Nu este sfânt ca Domnul...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiasca taină a întrupării te-ai învăţat apostole Simone, de Dumnezeu primite, de la însuşi Mântuitorul, rază mai presus de lume luând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cuvântul cel fără început şi pururea veşnic, pe tine slujitorul Său, Simone minunate, cu strălucirile dumnezeiescului har cele prealuminate din destul te-a luminat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Sfeşnicul cel cu totul de aur mai înainte te-a însemnat pe tine Născătoare de Dumnezeu, care vrei să porţi lumina cea neînserată, care luminează lumea cu razele dumnezeirii, pe Hristos Dumnezeul nostru.

 

Cântarea a 4-a

Irmos: Din muntele cel umbros...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tot fiind vistierie a darurilor evangheliceşti, plin de haruri fiind, lumină lumii şi sare în tot pământul, Simone preafericite te-ai făcut.

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la vederile cele urâte ale trupului te-ai întors, şi lumina cea fără materie a dumnezeirii a vedea te-ai învrednicit, a Celui ce a luat chipul materiei omeneşti, vrednicule de minune.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Simone, ucenice al vieţii celei nestricăcioase, omoară păcatul nostru cel viu, cu puterea cea de viaţă purtătoare a Dătătorului de viaţă, a cărui lucrare ai luat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Întocmai fiind cu Părintele Tău după fiinţă, întocmai cu oamenii Te-ai făcut după fire, din Preacurata Fecioară luând trupul nostru, Stăpâne.

 

Cântarea a 5-a

Irmos: Din noaptea necunoştinţei...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu foc văzut darul Duhului, tu, preafericite, ai luat cu osârdie, în foişor şezând.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca cel ce înalt ai fost, în locaşurile cele preaînalte locuind, înalte şi mari învăţături nouă ne-ai adus.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Legea trecând Fecioară, întru naşterea ta a încetat, şi ne-a înflorit nouă harul, şi dreptatea a răsărit.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Haină luminoasă dă-mi...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu nume de râvnă fiind numit, Simone vrednicule de minune, cu râvnă ai râvnit pentru Domnul şi Dumnezeul cel Atotputernic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pe tine însuţi lucrător de dumnezeieşti minuni Mântuitorul te-a arătat, dându-ţi ţie putere, cu lucrarea bunătăţii Sale.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Să se astupe gura cea necredincioasă, a celor ce nu te cunosc pe tine, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi faţa lor întru ruşine să se îmbrace.

 

CONDAC

Glasul al 2-lea

Podobie: Pe propovăduitorii cei tari...

Pe cel ce cu tărie a pus învăţăturile înţelepciunii în sufletele binecredincioşilor, cu laudă să fericim toţi pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea scaunului slavei acum stă, şi cu cei fără de trupuri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmos: Tinerii evreieşti...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Minunată râvnă având Simone, înţelepţeşte Zilotis te-ai chemat şi obicei asemenea chemării ai arătat, strigând: Binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreună cu Cuvântul dănţuind, şi împreună cu Dânsul fiind, împărăţiei celei de acolo te-ai împărtăşit, strigând: Binecuvântat eşti Dumnezeule în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu înşelăciune din buna moştenire pe strămoşi de demult i-a gonit şarpele; iar tu, Maica lui Dumnezeu pe aceia i-ai chemat; binecuvântat este, preacurată, Rodul pântecelui tău.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Muziceştile organe...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cât sunt de frumoase picioarele tale Simone, bine cuvioasă este şi limba ta, care a grăit slava lui Hristos şi a îndemnat să strige: Pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Cu podoabe strălucite fiind împodobit, şi raze de minuni din tine trimiţând, te-ai cunoscut, Simone, sămânţă binecuvântată, la popoarele care strigă: Pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mintea nu poate să spună naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu, şi cuvântul a grăi slăbeşte, că pe Dumnezeu zămislind L-ai născut Fecioară; pe Care Îl preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Să cinstim popoare...

Stih: Sfinte Apostole Simon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătat te-ai făcut marginilor lumii, cu lumină strălucind şi focul Duhului luând, la chip luminos te-ai arătat. Pentru aceasta pe tine te fericim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu totul lui Dumnezeu aducându-te, cu Dânsul te-ai împreunat, pe Care acum roagă-L, de Dumnezeu arătătorule, pentru noi care cu credinţă şi cu dragoste te lăudăm pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe ceea ce s-a arătat solitoare de mântuire tuturor oamenilor, şi lumea a luminat cu strălucirile dumnezeieştii curăţii, cu cântări să o slăvim.

 

SEDELNA

Glasul al 3-lea

Podobie: Pentru mărturisirea...

Cu raza cea luminoasă a dumnezeiescului Duh, întunericul mulţimii zeilor ai risipit, şi inimile credincioşilor le-ai luminat, cu glas vestind mântuitoarele dogme şi ai stricat basmele păgâneşti, Simone mărite. Pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.

Acatistul Sfântului Apostol Simon Zilotul

 

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 2-lea

Sfinte Simone, cel ce ai fost numit Cananeul de către Evanghelistul Matei, fiind din Cana Galileii, de Hristos Domnul apostol ai fost ales, iar după nuntă, împreună cu ceilalţi ucenici pe Domnul L-ai urmat, pentru care-ţi aducem laude, cântând împreună lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Minunată râvnă având, Simone, înţelepţeşte Evanghelistul Ioan „Zelotul” te-a numit, pe tine, mirele cel din Cana Galileii, că văzând pe Hristos binecuvântând şi prefăcând apa în vin, de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi apostol şi prieten al Domnului ai devenit. Pe tine însuţi lucrător de dumnezeieşti minuni Mântuitorul te-a arătat, dându-ţi putere cu milostivirea bunătăţii Sale. Pentru aceasta, noi, cei ce ne închinăm sfintelor tale moaşte, îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, Apostole, cel ce cu nume de râvnă ai fost numit;
Bucură-te, cel ce la nunta ta pe Hristos L-ai chemat;
Bucură-te, cel ce pe Hristos întâia oară în casa ta L-ai primit;
Bucură-te, mire fericit, că Mântuitorul în casa ta dumnezeieştile Sale minuni întâi le-a arătat;
Bucură-te, cel ce, minunea văzând, de apostolească râvnă te-ai umplut;
Bucură-te, cel ce îndată pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, cel ce Apostol al Domnului ai fost ales;
Bucură-te, al învăţăturilor lui Hristos propovăduitorule;
Bucură-te, cel ce pentru Hristos casa şi prietenii ai lăsat;
Bucură-te, cel ce împreună cu ceilalţi apostoli în ogorul Domnului ai lucrat;
Bucură-te, al tainelor lui Hristos vestitorule;
Bucură-te, al nostru către Domnul Dumnezeu rugătorule;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 3-lea

Simone cel minunat, lauda Apostolilor, învăţătorul cel luminat al păgânilor, care cu învăţăturile primite de la Hristos i-ai adăpat pe toţi cei ce doreau cu căldură cunoştinţa de Dumnezeu, mulţumire aducem ţie, iar Mântuitorului nostru cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Strălucirea Duhului peste tine s-a pogorât în chip de foc şi dumnezeiesc vas te-a făcut pe tine, Apostole, cel ce cu osârdie ai alungat negura păgânătăţii, iar lumea ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte la adevărata credinţă pe mulţi i-ai adus. Pentru aceea şi noi te lăudăm pe tine, cântând:
Bucură-te, Simone, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, ales al Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, propovăduitorule al tainelor lui Hristos;
Bucură-te, retorul cel binegrăitor al Bisericii;
Bucură-te, mare învăţător al neamurilor;
Bucură-te, al credincioşilor născător, prin râvna propovăduirii;
Bucură-te, prin cuvântul căruia întunericul s-a alungat;
Bucură-te, prin care lumea s-a luminat;
Bucură-te, lumina celor întunecaţi cu păgânătatea;
Bucură-te, luminătorul cereştilor cunoştinţe;
Bucură-te, lumină mai strălucitoare decât soarele;
Bucură-te, primitorul Duhului Sfânt, Care ţi-a dăruit strălucirea;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 4-lea

La Cana Galileii, Apostole, Născătoarea de Dumnezeu era alături de tine, iar la nuntă au fost chemaţi şi Iisus şi ucenicii Săi şi pentru că nu mai era vin, Maica lui Dumnezeu L-a rugat pe Hristos să facă minunea; drept pentru care te socotim pe tine mare şi întâi rugător al Maicii Domnului. Pentru aceasta împreună cu toţi cei ce te cinstesc pe tine, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea

După porunca Maicii lui Dumnezeu, cei ce slujeau au adus vasele cele făcute din piatră, din care luau fiecare câte două sau trei vedre, şi, după cum le-a zis, cu apă pe toate până sus le-au umplut. Apoi, după ce Mântuitorul apa în vin a prefăcut, început al minunilor s-a făcut, drept pentru care pe tine pricinuitorul minunii te lăudăm, zicând:
Bucură-te, mirele sufletelor curate;
Bucură-te, cel ce pe Hristos la nuntă L-ai primit;
Bucură-te, mirele din Cana, cel pururea binecuvântat;
Bucură-te, cel ce, la cererea Maicii Domnului, primitor al minunii te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce nunta cu alai dumnezeiesc ai primit;
Bucură-te, cel ce, ca mire, de Născătoarea de Dumnezeu ai fost ocrotit;
Bucură-te, cel ce mire preacinstit te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce împreună cu naşii te-ai minunat;
Bucură-te, că împreună cu naşii vinul cel dumnezeiesc aţi gustat;
Bucură-te, cel ce dai binecuvântarea ta celor ce pentru bucuria nunţii ţie cu credinţă se roagă;
Bucură-te, cel ce ocrotitor al mirilor te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce dezlegi inimile celor ce prin tine se roagă pentru nuntă cinstită;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 5-lea

Sfinte Apostole, după ce Mântuitorul a săvârşit la Cana Galileii minunea, inima ta s-a lipit de dragostea Lui şi te-ai învrednicit a-I fi ucenic cu mult zel pentru toată viaţa şi ţi-ai arătat râvna şi strădania de a-I sluji prin cuvânt şi cu viaţa ta bineplăcută, pentru care noi cei ce ne plecăm genunchii înaintea sfintelor tale moaşte, mulţumind, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Râvnitor propovăduitor Apostol al lui Hristos, înaintea păgânilor şi tiranilor ai predicat pe Dumnezeu Cuvântul, ajungând până în Egipt şi Mauritania, şi ai aprins în sufletele oamenilor candela nestinsă a mărturisirii lui Hristos. Drept aceea toţi te socoteau pe tine mare ucenic al Domnului, pentru care noi te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, zicând:
Bucură-te, cel ce pe locuitorii Egiptului i-ai încreştinat;
Bucură-te, cel ce în Mauritania Cuvântul lui Dumnezeu cunoscut L-ai făcut;
Bucură-te, cel ce peste tot, ca un cunoscător al minunilor lui Hristos, ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce familii de creştini ai format;
Bucură-te, cel ce peste tot pe miri i-ai binecuvântat;
Bucură-te, cel ce aduci binecuvântarea în familii;
Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
Bucură-te, cel ce pretutindeni ai insuflat nădejdea mântuirii;
Bucură-te, cel ce pe părinţi şi pe copii la Hristos i-ai adus;
Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
Bucură-te, cel ce ai izbăvit pe oameni de închinarea la idoli;
Bucură-te, al minunilor lui Dumnezeu bun lucrător;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 6-lea

Cu darul dat ţie de Dumnezeu, întru tot lăudate Apostole Simon, duhurile cele rele care învrăjbesc pe oameni cu cuvântul tău se izgonesc şi toate neînţelegerile din familii se izbăvesc, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti se îndepărtează, drept pentru care cântăm lui Dumnezeu alături de tine: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Prin darul dat ţie de Dumnezeu, Sfinte Apostole Simon, ţi-a poruncit să vesteşti Cuvântul până în Britania, după care, întorcându-te în părţile Răsăritului, în ţara perşilor ai propovăduit pe Dumnezeu Cel din Treime mărit, pentru care-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce până în Britania Cuvântul lui Dumnezeu L-ai făcut cunoscut neamurilor;
Bucură-te, cel ce în limbi noi ai grăit;
Bucură-te, cel ce peste şerpi şi scorpii ai călcat;
Bucură-te, cel ce neamurile le-ai botezat;
Bucură-te, cel ce bolnavi ai tămăduit;
Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au tămăduit;
Bucură-te, cel ce pe cei din întuneric i-ai izbăvit;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu puterea lui Hristos i-ai izgonit;
Bucură-te, că în numele lui Hristos alese minuni ai făcut;
Bucură-te, cel prin care lumea de cel rău s-a mântuit;
Bucură-te, cel prin care întunericul necredinţei s-a risipit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii eşti lui Dumnezeu lăudător;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 7-lea

Văzând că numărul creştinilor creştea în a lor ţară, persanii ce nu cunoşteau adevărata credinţă, prinzându-te, Apostole, te-au supus la nenumărate chinuri şi pătimiri, pe care le-ai răbdat cu multă bărbăţie în timp ce slăveai pe Dumnezeu şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mărgăritarul cel de mare preţ, cel ascuns al inimii tale, în lume l-ai pus înainte, Sfinte Apostole Simon, şi tuturor l-ai propovăduit, că Născătoarea de Dumnezeu, fiind alături la nunta ta din Cana Galileii, ţi-a pricinuit minunea prefacerii apei în vin, învăţându-i pe toţi că mult poate rugăciunea Maicii înaintea Stăpânului, pentru care şi noi aducem cântare, grăind:
Bucură-te, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cinstitor;
Bucură-te, că împreună cu Apostolii pe Maica lui Dumnezeu ai cinstit;
Bucură-te, cel ce cu Apostolii Născătoarei de Dumnezeu împreună te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce Fecioarei Maria cântări de mulţumire i-ai adus;
Bucură-te, cel ce ai arătat că Maica Stăpânului pe cele în lipsă le împlineşte;
Bucură-te, cel ce pe Maica Domnului ca pe izvorul bunătăţilor ai vestit;
Bucură-te, cel prin care lumea pe Stăpâna Cerurilor a cunoscut;
Bucură-te, cel prin care credinţa s-a răspândit;
Bucură-te, cel ce la răstignirea Fiului pe mama lui Iisus ai sprijinit;
Bucură-te, cel ce, galileean fiind, de Sfânta Fecioară apropiat ai fost;
Bucură-te, cel ce ai arătat oamenilor folosul rugăciunilor făcute către Maica Domnului;
Bucură-te, părtaşule al tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 8-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi luminat ucenic al Său te-a arătat, Apostole Simon, îndreptează viaţa noastră cu puterea rugăciunilor tale şi luminează-i pe toţi cei care se închină sfintelor tale moaşte şi săvârşesc cu credinţă pomenirea ta, lăudând pe Dumnezeu cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Arătat te-ai făcut marginilor lumii cu lumină strălucind şi focul Duhului Sfânt luând, în chip luminos oamenilor te-ai arătat, Apostole al lui Hristos, Simon, cel ce ai zis celor ce te chinuiau: „Râvnind patima Ta, Hristoase, sufăr moarte pe cruce, răstignire răbdând”; pentru care cu umilinţă cântăm:
Bucură-te, cel ce ai urmat şi în pătimire pe Hristos Domnul;
Bucură-te, întâiule mire care mărturisind pe Hristos ai fost răstignit;
Bucură-te, cel ce şi în Africa ai fost prigonit;
Bucură-te, cel ce pe Hristos în Britania L-ai vestit;
Bucură-te, cel ce în Răsărit te-ai întors;
Bucură-te, cel ce în ţara perşilor prigoane ai răbdat;
Bucură-te, cel ce peste tot mânia păgânilor ţi-ai atras;
Bucură-te, cel ce în Persia ai fost pentru ultima oară întemniţat;
Bucură-te, că în oraşul Snanir credincioşii te-au slăvit;
Bucură-te, cel ce şi în temniţă pe Hristos L-ai vestit;
Bucură-te, cel ce mulţi ucenici în Persia ai avut;
Bucură-te, că mulţi dintre ei împreună cu tine au pătimit;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 9-lea

Cel ce pe Hristos L-ai mărturisit, Apostole Simon, cel ce urmarea Lui în toată viaţa ta ai căutat, Evanghelia pretutindeni cunoscută făcând, ai fost întru totul urmaş al Domnului şi, ca şi ceilalţi ucenici, la moarte ai fost osândit, pe cruce răstignit şi apoi îngropat, ca unul ce ai avut râvnă fierbinte către Învăţătorul, pentru care te lăudăm şi împreună cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Să lăudăm, să binecuvântăm şi cu cântări să cinstim pe Apostolul şi ucenicul lui Hristos, pe preacinstitul Simon, care pretutindeni a slăvit minunile Domnului şi care cu moarte pe cruce s-a proslăvit, Stăpânului Său până la moarte urmând şi cale la ceruri făcându-şi, drept pentru care laude ca acestea îi aducem:
Bucură-te, cel ce prin răstignirea ta ai urmat întru toate pe Domnul;
Bucură-te, purtătorule al rănilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în cuie pentru credinţa în Hristos ai fost bătut;
Bucură-te, că Domnul Hristos a pus pe capul tău cunună scumpă;
Bucură-te, că dumnezeiescul tău suflet la cer s-a dus;
Bucură-te, că cetele îngerilor te-au primit cu cântări;
Bucură-te, că sufletul tău pe Domnul ca pe o jertfă L-a primit;
Bucură-te, că apostolia prin mucenicie ţi-ai sfinţit;
Bucură-te, al pătimirilor Domnului următorule;
Bucură-te, că înainte de răstignire ai fost chinuit;
Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;
Bucură-te, cel ce în afara cetăţii Snanir ai pătimit;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 10-lea

Jertfind lui Dumnezeu preadesăvârşit jertfa cea fără de sânge, te-ai jertfit pentru Dânsul, Apostole Simon, făcându-te propovăduitor al neamurilor, apostol, învăţător şi cu râvnă cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceasta, alături de Învăţătorul stai şi împreună cu cei ce te cinstesc şi se închină moaştelor tale, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Racla moaştelor tale, cu dumnezeiescul dar, izvorăşte râuri de tămăduiri celor ce au trebuinţă şi izbăveşte de patimi, dezleagă suferinţele cele amare, curăţă de patimi şi îneacă duhurile cele necurate ale tuturor celor ce cu credinţă se roagă şi-ţi aduc laude ca acestea:
Bucură-te, sfinte ucenice, al lui Hristos propovăduitorule;
Bucură-te, cel ce prin minuni ţi-ai întărit propovăduirea;
Bucură-te, că pentru propovăduire ţi-ai atras răstignirea pe cruce;
Bucură-te, cel ce ai izgonit diavolii prin cuvântul tău;
Bucură-te, că la răstignirea ta cununa lui Hristos ai primit;
Bucură-te, cel ce pătimirile Domnului ai iubit;
Bucură-te, că, văzând răbdarea ta, mulţimea în Hristos a crezut;
Bucură-te, ziceau cei ce pătimirea ta au văzut;
Bucură-te, cel ce te rogi pururea pentru noi;
Bucură-te, al tinerilor căsătoriţi ocrotitor;
Bucură-te, cel ce pentru familiile credincioşilor mijloceşti;
Bucură-te, cel ce-i împaci pe cei învrăjbiţi;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 11-lea

Ca un ucenic preaales al Celui ce de bunăvoie pe Cruce S-a pironit, Stăpânului tău până la moarte urmând, Sfinte Apostole, te-ai rugat pentru cei ce te prigoneau, întărind prin răbdarea ta pe cei ce cu tine lăudau şi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Sfinte Apostole Simon, dumnezeiescule râvnitor, cel ce ai strălucit cu lumina cununii tale când pe cruce ai fost răstignit, primind chipul cel luminos al muceniciei, ai luminat inimile celor ce împreună cu tine mărturiseau pe Hristos. Drept aceea tuturor celor ce se închină sfintelor tale moaşte puterea mărturisirii le-o dăruieşti şi-i înveţi pe toţi să-ţi cânte:
Bucură-te, Apostole Simon, nume preascump şi de mare preţ al credincioşilor noştri;
Bucură-te, ocrotitorul sfintelor lăcaşe;
Bucură-te, că de mânia viitoare izbăveşti pe cei ce te cinstesc;
Bucură-te, povăţuitorul tinerilor;
Bucură-te, ajutătorul bătrânilor;
Bucură-te, împlinirea rugăciunilor fecioarelor;
Bucură-te, cel ce păzeşti şi călăuzeşti paşii pruncilor;
Bucură-te, al celor lipsiţi ajutător;
Bucură-te, al celor în necazuri sprijinitor;
Bucură-te, alinarea cea blândă a bolnavilor;
Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi;
Bucură-te, cel ce dăruieşti celor legaţi slobozire;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 12-lea

Bolile cumplite, neputinţele şi necazurile de tot felul alungă-le, Sfinte Apostole Simon, de la toţi cei ce te cheamă cu credinţă şi cinstesc sfintele tale moaşte, oprind năvălirile vrăjmaşilor, curăţind pe oameni de cumplitele lor patimi şi dând tămăduiri tuturor celor ce, lăudându-te pe tine, cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Între cei de sus stând înaintea Stăpânului, Celui ce te-a preamărit pe tine şi ucenic al Său luminat te-a arătat, Apostole Simone, cel ce ai milă şi îndurare de la Maica Dumnezeului nostru, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu dumnezeiasca lumină, cea neapusă, luminezi pe toţi cei ce se închină şi cinstesc sfintele tale moaşte, lăudându-te pe tine aşa:
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, propovăduitorul veşniciei;
Bucură-te, cel ce în chip de limbi de foc pe Duhul Sfânt ai primit;
Bucură-te, cel ce din izvorul dumnezeiesc ai băut;
Bucură-te, cel ce adapi sufletele credincioşilor;
Bucură-te, cel ce eşti podoabă preacinstită a Apostolilor;
Bucură-te, mijlocitorule şi folositorule al tuturor credincioşilor;
Bucură-te, sănătatea trupească a celor bolnavi;
Bucură-te, curăţenia gândurilor noastre celor rele;
Bucură-te, pricinuitorul nunţii celei tainice;
Bucură-te, nădejdea tinerilor ce aşteaptă binecuvântarea nunţii;
Bucură-te, podoaba Bisericii noastre;
Bucură-te, cel ce ajuţi şi aperi sfintele lăcaşuri;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot lăudate Sfinte Apostole Simon, cel cu nume de râvnă numit, având fierbinte dragoste pentru Hristos, ai răbdat prigoana, chinurile şi răstignirea pe cruce. Pentru aceasta, alături de Domnul Hristos fiind şi cu cetele cele înalte locuind, ucenice al Mântuitorului şi al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat să ne izbăvească pe noi din nevoi, cere pace la toată lumea, iertare de greşeli, mântuire şi biruinţă asupra celui rău, iar pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi sfintelor moaştelor tale, ne învredniceşte veşnicei Împărăţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Împreună cu Domnul Hristos…, Condacul 1: Pe cel ce cu râvnă apostolească…,

Icosul 1

Împreună cu Domnul Hristos, din Galileea ai fost, Apostole Sfinte, iar înainte de chemarea ta la apostolat, buna învăţătură primind şi legea cu frică respectând, ai făcut parte din tagma zeloţilor. La vârsta căsătoriei ajungând, mireasă ţi-ai ales şi nuntă în Cana Galileii ai făcut, unde Domnul împreună cu Maica Sa şi Ucenicii Săi au venit, iar apa în vin a prefăcut, minune pe care văzând-o L-ai urmat pe Hristos, pentru care noi te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce din Cana Galileii împreună cu Domnul ai fost;
Bucură-te, cel ce dintre zeloţi la apostolat ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce, ca mire, pe Mirele Hristos L-ai primit;
Bucură-te, cel mai cinstit dintre toţi câţi în Cana Galileii au fost;
Bucură-te, cel ce i-ai bucurat pe toţi cei ce la nuntă au venit;
Bucură-te, pricinuitorule al celei dintâi minuni a lui Hristos;
Bucură-te, cel ce din vinul cel minunat ai gustat;
Bucură-te, că atunci bucuria minunii dumnezeirii ai aflat;
Bucură-te, cel dintâi grăitorule al minunilor lui Hristos;
Bucură-te, cel ce nunta, prin venirea lui Hristos, taină ai arătat;
Bucură-te, între miri cel dintâi de Hristos binecuvântat;
Bucură-te, că la nunta ta şi pe Apostoli i-ai chemat;
Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

Condacul 1

Pe cel ce cu râvnă apostolească a aşezat în sufletele oamenilor învăţăturile înţelepciunii, cu laude să-l fericim pe Simon de Dumnezeu grăitorul, că înaintea Scaunului slavei stă şi împreună cu ceilalţi Apostoli în ceruri se veseleşte, rugându-se neîncetat pentru noi, cei ce-l cinstim şi ne închinăm sfintelor sale moaşte cântându-i: Bucură-te, Sfinte Apostole Simon, de Dumnezeu râvnitorule!

şi această

Rugăciune către Sfântul Apostol Simon Zilotul

Sfinte Apostole Simon, cel ce de dumnezeiască dragoste te-ai umplut şi prin viaţa ta cea sfântă şi prin sfârşitul tău de chinuri muceniceşti, batjocoriri şi moarte ai primit, ţie, Sfinte, cu umilinţă şi cu căldură, înălţându-ne gândurile, ne rugăm: caută din înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde alături de Stăpânul şi Domnul nostru Hristos sălăşluire veşnică ţi-ai dobândit, izbăveşte de la noi patimile, necazurile şi bolile noastre sufleteşti şi trupeşti. Pe tine, cel ce ai îndrăznire la Maica Domnului, te rugăm: mijloceşte pentru toţi cei ce au trebuinţă de milă şi ajutor. Ascultă rugile noastre, fii nouă după nevoile noastre ale fiecăruia: celor neliniştiţi – liniştitor; celor asupriţi – apărător; celor în primejdii – izbăvitor; celor învăluiţi în păcate – îndreptător; bolnavilor – deplin vindecător; tinerilor – îndrumător şi luminător al minţilor; celor săraci – bogăţie neîmpuţinată; şi tuturor celor ce se roagă ţie fii grabnic ajutător. Roagă-te pentru noi, Sfinte Apostole, Iubitorului de oameni, Dumnezeu, ca să nu ne lase să rătăcim în păcate, ci să ne lumineze mintea şi inima, cu lumina harului Său, pentru ca, întăriţi fiind cu acest har, să ne învrednicim în cealaltă parte a vieţii noastre să sălăşluim în lăcaşurile drepţilor.

Sfinte Apostole Simon, cel ce ai propovăduit izbăvirea de sub păcat prin unirea cu Hristos, arătând că cel care nu este mânat de păcat, acela nu este robit de patimile sufleteşti şi trupeşti, pe tine dar te rugăm: întăreşte-ne în această luptă a fiecăruia dintre noi cu patimile, încredinţându-ne prin ajutorul tău că nu suntem singuri.

Sfinte Apostole, tu, mirele cel din Cana Galileii, ocroteşte prin puterea ta toate familiile şi îndepărtează toate neînţelegerile vieţii casnice, ajută-i pe tinerii care doresc să întemeieze familii creştine să scape de orice legătură pusă asupra lor cu răutate şi ură şi ascultă-i pe toţi cei ce se roagă pentru nuntă cinstită şi fără de păcat. Roagă-te lui Hristos să trimită familiilor noastre harul Său, ca să înceteze cugetele noastre cele rele, şi aprinde în noi evlavia primilor tăi credincioşi, ca astfel să biruim meşteşugirile diavoleşti şi, făcându-ne părtaşi dumnezeiescului har, să ne întărim familiile noastre şi să sporim în viaţa cea neprihănită.

Sfinte Apostole Simon, nădejdea credincioşilor noştri şi mijlocitorul nostru, apără-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine şi nu încetăm a te ruga să domnească între noi pacea, unitatea şi înţelegerea; să fie între noi dragoste, între păstori şi oile duhovniceşti, între clerici şi mireni, între întâistătători şi supuşi; roagă-te, Sfinte Apostole, să se îndepărteze de la noi smintelile, tulburările, schismele, pentru că toate acestea sunt dăunătoare caselor noastre şi întregii vieţuiri creştineşti obşteşti.

Te rugăm, Sfinte Apostole Simon, ca pe toţi cei pe care Dumnezeu ni i-a dat spre călăuzire să-i ai întotdeauna spre mila ta cea îndurătoare, spre a gusta din slava cea neveştejită a sfinţilor şi drepţilor în Împărăţia lui Dumnezeu, cea gătită lor, după cuvântul Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinarea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă Făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Pomenirea Sfîntului Apostol Simon Zilotul (10 mai)

 

Acest sfînt Apostol era de neam din Cana Galileei, cunoscut Domnului nostru Iisus Hristos şi Preacuratei Maicii Sale, deoarece Cana nu este departe de Nazaret. Cînd Simon a avut nunta cea legiuită, a fost chemat şi Iisus cu ucenicii acolo, unde, neajungîndu-le vinul, Domnul a prefăcut apa în vin. Mirele, văzînd o minune ca aceea, îndată a crezut că Domnul este adevăratul Dumnezeu şi, lăsîndu-şi nunta şi casa, i-a urmat Lui cu osîrdie, pentru care s-a numit "Zilotul", adică rîvnitor. Deci s-a aprins cu atît de mare dragoste dumnezeiască către Hristos, încît şi mireasa sa şi pe toate cele lumeşti le-a trecut cu vederea pentru dragostea lui Dumnezeu, şi şi-a făcut sufletul său mireasă Mirelui Celui fără de moarte, numărîndu-se în ceata ucenicilor lui Hristos, unul din cei doisprezece Apostoli.

După ce a primit cu ceilalţi Sfinţi Apostoli, Sfîntul Duh, Cel ce S-a pogorît în chip de limbi de foc, a trecut în Mauritania şi în Africa, propovăduind pe Hristos şi răbdînd pentru El cu rîvnă înfocată. După aceea, fiind în Britania şi luminînd pe mulţi prin cuvîntul Evangheliei, a fost răstignit de cei necredincioşi şi s-a sfîrşit prin pătimirea cea de un chip cu a lui Hristos.

LEGENDA IASOMIEI...

 

Legenda spune ca era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crapau pietrele. Peste Bethleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, miloşi, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.

Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă.

Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.

Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea pământul şi cerul.

Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.Legenda spune că era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crăpau pietrele. Peste Betleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, dar și mieluşeii, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria. Deodată, o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă. Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.Temându-se să nu-l trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea, pământul şi cerul. Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Isus.

Iasomia – Este următoarea floare din seria poveștile florilor. Este îndrăgită pe întregul mapamond și are o istorie îndelungată.  Este o floare albă cu un miros și o aromă foarte plăcute. Aceste calități au făcut ca iasomia să devină una dintre cele mai îndrăgite flori în parfumerie și în cultura ceaiului. Datorită acestor calități, iasmoia este un simbol important al multor culturi, fiind înconjurată de povești și legende. 

Iasomia este un arbust, care în condiții propice, poate ajunge și până la 7-8 m. Este o plantă care nu suportă frigul, deci trebuie protejată în lunile de iarnă. De asemenea vara, trebuie să aai în vedere că prea multă apă poate afecta florile arbustului. Pe lângă aceste mici specificații, iasomia este destul de ușor de îngrijit și de adaptat la diferite medii. În ziua de astăzi o poți întâlni în toată lumea. Aceasta s-a răspândit datorită frumuseții și proprietăților benefice pe care le posedă. Deci, dacă vrei să afli mai multe despre floarea care a schimbat industria parfumeriei, citește în continuare acest articol.

Personal, cred că simbolistica florilor este foarte importantă, pentru că fiecare specie și culoare poate avea o anumită însemnătate pentru o cultura și una cu totul și cu totul diferită pentru alta. Iasomia este în general asemănată cu atașamentul, senzualitatea, modestia, grația și eleganța.

O legendă străveche spune că regina Cleopatra înmuia pânzele corabiei în parfum de iasomie pentru a-l ademeni pe Marcus Antonius.

În cultura indiană, iasomia este un simbol important al căsătoriei, fiind un element prezent în multe ceremonii. Se spune că folosirea acestora în cadrul festivităților, simbolizează afecțiunea profundă și eternă a mirilor. Tot în India, iasomia este cunoscută și sub numele de „raza lunii din pădure”. Această denumire i-a fost atribuită datorită culorii pale a petalelor, care contrastează negura pădurii.

Alte țări în care iasomia este văzută ca un simbol important sunt Siria, unde floarea reprezintă simbolul orașului Damasc, capitala țării supranumită și „Orașul iasomiei”. În Thailandafloarea este considerată simbol mamelor, iar în China, iasomia este văzută ca un simbol al delicateții feminine.

Pe lângă simbolistica diferită pe care iasomia o are în funcție de cultură, mesajul transmis de aceasta se schimbă și în funcție de nuanța florii, astfel:

1. Iasomia roșie reprezintă entuziasm și fericire.
2. Iasomia albă este simbolul bunătății, purității și al veseliei.
3. Iasomia galbenă transmite ideea timidității și a modestiei.

   Un vechi proverb spune: „Nici un parfum fără iasomie”. Mirosul acesteia este unul dintre cele mai populare esențe folosite în parfumerie. Este foarte greu de reprodus în mod sintetic, deci trebuie obținut în mod natural. Parfumurile, care au în componența lor iasomie, sunt seducătoare, cu un miros floral, fresh, cu tente fructate. Esența de iasomie este atât de rară și de greu de extras, deoarece floare trebuie să fie culeasă manual în timpul nopții, când își revarsă din plin nectarul. Pentru 1 kg de esență de iasomie, trebuie culese 1000 de kg de flori.

   De asemenea se spune că iasomia este ingredientul perfect pentru un parfum, întucât se combină perfect cu orice tip de esență, fie ea mai fresh, cum ar fi citricele sau mai intensă, cum ar fie vanilia. Parfumierii folosesc diferite tipuri de iasomie pentru compoziții, cum ar fi iasomia egipteană, iasomia de Sambac sau iasomia de Grasee.

   În afară de poziția fruntașă în parfumerie, iasomia este apreciată și pentru aroma plăcută pe care i-o oferă ceaiului. „Parfumul primăverii în China” metaforă des folosită pentru ceaiul de iasomie, este un amestec de frunze de ceai și flori de iasomie. Frunzele absorb aroma mugurilor de flori, completându-se perfect.

   O legendă veche, spune că ceaiul de iasomie a fost adus de un comerciant, pe nume Chen Guqiu. Se spune că acesta a primit un pliculeț de ceai de la o fată foarte săracă pe care a ajutat-o în una din călătoriile sale. Acesta nu a deschis pliculețul până când s-a întâlnit cu un maestru al ceaiului, care a fost fermecat atunci când din aburii ceaiului s-a arătat o fată cu un buchet de iasomie. După degustarea acestuia, amândoi și-au dat seama că iasomia era cheia către aroma perfectă. De atunci, ceaiul de iasomie este comercializat atât în China, cât și în restul lumii ca o specialitate.

   Datele clare, spun că că prima mențiune a ceaiului de iasomie apare în timpul dinastiei Song, care s-a încheiat în secolul al XIII-lea î.HR. Pe atunci însă, ceaiul era dedicat aristrocrațiilor. Mai târziu, în timpul dinastiei Ming, procesul de amestcare a ceaiului a fost perfecționat, urmând să fie compercializat către publicul larg. Nu întâmplător, în China de Nord se păstrează și astăzi obiceiul de a servi musafirii cu o ceșcă de ceai de iasomie.

Când ne uităm înapoi la viața noastră, să spunem: "Nu-mi vine să cred că am făcut asta" în loc de "Mi-aș dori să fac asta.

 Viața este o călătorie nesfârșită de experiențe, fiecare modelându-ne pentru a fi mai buni decât persoana care am fost ieri.

Evoluăm constant, iar experiențele noastre nu se opresc niciodată.

Deci, de ce să nu ne umplem viețile cu experiențe, nu cu lucruri?

Creați povești de dragoste, râsete și zâmbete pe care să le împărtășiți cu ceilalți.

Când ne uităm înapoi la viața noastră, să spunem: "Nu-mi vine să cred că am făcut asta" în loc de "Mi-aș dori să fac asta.

Weekend frumos și linistit tuturor! 🌷🌹🌷

 "Rămâi!"

"Rămâi!" a cerut ea. 45 de ani mai târziu, stând lângă patul ei de spital, "rămâi!", a cerut el.

Al cincilea sughiț! "Știu că îi este dor de mine!", a glumit ea. La o sută de kilometri distanță, o mamă a deschis un album foto cu lacrimi.

A plecat când ea a început să creadă în veșnicie!

"Nu plâng. Sunt puternică!" îi spuse fetița băiatului care o trăgea de păr. 6 decenii mai târziu, "Nu plâng. Sunt puternic!" a spus bătrâna doamnă în fața mormântului său și a izbucnit în lacrimi!

"Părinții sau eu?" a întrebat ea. "părinți". "De aceea te iubesc", a mărturisit ea.

A îngenuncheat și a cerut-o în căsătorie. ani mai târziu, ea l-a udat din nou în genunchi în timp ce lega șireturile fiicei lor.

"Vom pleca în curând!" Momente au oftat. "Nu-ți face griji. mă ai pe mine", a spus Memories. Nostalgia a zâmbit în tăcere.

Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea.

 Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea.
Ceea ce experimentezi depinde de felul în care priveşti lucrurile. Când priveşti prin prisma judecăţii, viaţa este denaturată şi goală. Când priveşti cu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.
Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a încerca să-ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atât este mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii
mai înfricoşat.
Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să o îmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită.