LEGENDA IASOMIEI...

 

Legenda spune ca era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crapau pietrele. Peste Bethleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, miloşi, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.

Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă.

Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.

Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea pământul şi cerul.

Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.Legenda spune că era o noapte de iarnă, viscolea şi era un frig de crăpau pietrele. Peste Betleem ningea, ningea... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, dar și mieluşeii, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria. Deodată, o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă. Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.Temându-se să nu-l trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea, pământul şi cerul. Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Isus.

Iasomia – Este următoarea floare din seria poveștile florilor. Este îndrăgită pe întregul mapamond și are o istorie îndelungată.  Este o floare albă cu un miros și o aromă foarte plăcute. Aceste calități au făcut ca iasomia să devină una dintre cele mai îndrăgite flori în parfumerie și în cultura ceaiului. Datorită acestor calități, iasmoia este un simbol important al multor culturi, fiind înconjurată de povești și legende. 

Iasomia este un arbust, care în condiții propice, poate ajunge și până la 7-8 m. Este o plantă care nu suportă frigul, deci trebuie protejată în lunile de iarnă. De asemenea vara, trebuie să aai în vedere că prea multă apă poate afecta florile arbustului. Pe lângă aceste mici specificații, iasomia este destul de ușor de îngrijit și de adaptat la diferite medii. În ziua de astăzi o poți întâlni în toată lumea. Aceasta s-a răspândit datorită frumuseții și proprietăților benefice pe care le posedă. Deci, dacă vrei să afli mai multe despre floarea care a schimbat industria parfumeriei, citește în continuare acest articol.

Personal, cred că simbolistica florilor este foarte importantă, pentru că fiecare specie și culoare poate avea o anumită însemnătate pentru o cultura și una cu totul și cu totul diferită pentru alta. Iasomia este în general asemănată cu atașamentul, senzualitatea, modestia, grația și eleganța.

O legendă străveche spune că regina Cleopatra înmuia pânzele corabiei în parfum de iasomie pentru a-l ademeni pe Marcus Antonius.

În cultura indiană, iasomia este un simbol important al căsătoriei, fiind un element prezent în multe ceremonii. Se spune că folosirea acestora în cadrul festivităților, simbolizează afecțiunea profundă și eternă a mirilor. Tot în India, iasomia este cunoscută și sub numele de „raza lunii din pădure”. Această denumire i-a fost atribuită datorită culorii pale a petalelor, care contrastează negura pădurii.

Alte țări în care iasomia este văzută ca un simbol important sunt Siria, unde floarea reprezintă simbolul orașului Damasc, capitala țării supranumită și „Orașul iasomiei”. În Thailandafloarea este considerată simbol mamelor, iar în China, iasomia este văzută ca un simbol al delicateții feminine.

Pe lângă simbolistica diferită pe care iasomia o are în funcție de cultură, mesajul transmis de aceasta se schimbă și în funcție de nuanța florii, astfel:

1. Iasomia roșie reprezintă entuziasm și fericire.
2. Iasomia albă este simbolul bunătății, purității și al veseliei.
3. Iasomia galbenă transmite ideea timidității și a modestiei.

   Un vechi proverb spune: „Nici un parfum fără iasomie”. Mirosul acesteia este unul dintre cele mai populare esențe folosite în parfumerie. Este foarte greu de reprodus în mod sintetic, deci trebuie obținut în mod natural. Parfumurile, care au în componența lor iasomie, sunt seducătoare, cu un miros floral, fresh, cu tente fructate. Esența de iasomie este atât de rară și de greu de extras, deoarece floare trebuie să fie culeasă manual în timpul nopții, când își revarsă din plin nectarul. Pentru 1 kg de esență de iasomie, trebuie culese 1000 de kg de flori.

   De asemenea se spune că iasomia este ingredientul perfect pentru un parfum, întucât se combină perfect cu orice tip de esență, fie ea mai fresh, cum ar fi citricele sau mai intensă, cum ar fie vanilia. Parfumierii folosesc diferite tipuri de iasomie pentru compoziții, cum ar fi iasomia egipteană, iasomia de Sambac sau iasomia de Grasee.

   În afară de poziția fruntașă în parfumerie, iasomia este apreciată și pentru aroma plăcută pe care i-o oferă ceaiului. „Parfumul primăverii în China” metaforă des folosită pentru ceaiul de iasomie, este un amestec de frunze de ceai și flori de iasomie. Frunzele absorb aroma mugurilor de flori, completându-se perfect.

   O legendă veche, spune că ceaiul de iasomie a fost adus de un comerciant, pe nume Chen Guqiu. Se spune că acesta a primit un pliculeț de ceai de la o fată foarte săracă pe care a ajutat-o în una din călătoriile sale. Acesta nu a deschis pliculețul până când s-a întâlnit cu un maestru al ceaiului, care a fost fermecat atunci când din aburii ceaiului s-a arătat o fată cu un buchet de iasomie. După degustarea acestuia, amândoi și-au dat seama că iasomia era cheia către aroma perfectă. De atunci, ceaiul de iasomie este comercializat atât în China, cât și în restul lumii ca o specialitate.

   Datele clare, spun că că prima mențiune a ceaiului de iasomie apare în timpul dinastiei Song, care s-a încheiat în secolul al XIII-lea î.HR. Pe atunci însă, ceaiul era dedicat aristrocrațiilor. Mai târziu, în timpul dinastiei Ming, procesul de amestcare a ceaiului a fost perfecționat, urmând să fie compercializat către publicul larg. Nu întâmplător, în China de Nord se păstrează și astăzi obiceiul de a servi musafirii cu o ceșcă de ceai de iasomie.