Ajunul Crăciunului, zi de post aspru

 

Ajunul Craciunului este ultima zi de post din Postul Nasterii Domnului. Acest post, care incepe in ziua de 15 noiembrie si se incheie in ziua de 24 decembrie, ne aduce aminte de patriarhii si dreptii Vechiului Testament, care au petrecut timp indelungat, in post si rugaciune, asteptand venirea lui Mesia, Mantuitorul lumii.

Daca primele 39 de zile ale acestui post sunt mai usoare, din punct de vedere alimentar, intre ele existand mai multe zile in care Parintii Bisericii au randuit „dezlegare la peste”, cea de-a patruzecea zi a postului este una de aspra postire, adica de ajunare. Obiceiul de a ajuna in aceasta ultima zi a postului este consemnat inca din secolul al IV-lea.

Astfel, in ajunul Craciunului, fiecare credincios ajuneaza dupa putere, pana la Ceasul al IX-lea (ora 15.00), nimic mancand. In unele zone, credinciosii ajuneaza pana mai tarziu, asteptand rasaritul luceafarului de seara, in amintirea stelei care a vestit magilor Nasterea Domnului.

Dupa ceasul pranzului, spre seara, se obisnuieste sa se manance grau fiert, amestecat cu fructe si miere, in amintirea postului Prorocului Daniel si al celor trei tineri din Babilon (Daniel 1, 5-16). Aceasta zi de post aspru mai aminteste si de postul tinut odinioara de catehumenii care, in seara acestei zile, erau botezati si impartasiti pentru prima data cu Sfintele Taine, in cadrul Liturghiei Sfantului Vasile cel Mare.

In seara zilei de ajun, credinciosii obisnuiesc sa manance o mancare dulce, numita in popor „Scutele lui Iisus”. Cu faina, apa si sare se framanta niste lipii subtiri care se coc pe plita. Acestea se inmoaie intr-un sirop dulce (apa cu miere sau zahar) si se presara cu nuca macinata.

Ajunul Craciunului, zi de colindat

Nasterea Domnului este anuntata in lume de crestini prin colinde, primii care pornesc cu colindatul, in dimineata de Ajun, fiind copiii si tinerii. Acestia sunt primiti de crestini cu mere, nuci, covrigi si cu acele turte numite „Scutecelele lui Hristos”. Pentru ca pana dupa Sfanta Liturghie din ziua de Craciun este inca post, colindatorii trebuie si ei primiti cu daruri de post (covrigi, turte, nuci, fructe).

Ajunul Craciunului, cand preotul vesteste Nasterea Domnului

Tot in ultima zi a postului Craciunului, preotul umbla pe la casele credinciosilor cu icoana Nasterii Domnului, spre a vesti maritul praznic al Intruparii Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria. Din punct de vedere liturgic, putem spune ca aceasta traditie, a umblatului cu icoana, este un fel de slujba in afara zidurilor bisericii. Este o slujba savarsita pe ulite si pe stradute, prin curti si prin case, pe la ferestre si pe la usi. Precum odinioara facea crainicul, parintele se straduieste a anuta in tot locul si pe tot omul o mare veste: Dumnezeu se face om, ramanand insa Dumnezeu! Astfel, singurul lucru nou sub soare se arata vrednic de o asemenea mare vestire.

Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. In functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. Astfel, la sate, aceasta vestire se petrece chiar in ajunul Craciunului, pe cand la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii incep sa umble cu icoana ceva mai devreme.

Ajunul Craciunului modifica randuiala liturgica

In ajunul Craciunului se citesc „Ceasurile Imparatesti” si se savarseste Liturghia Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia. In cadrul acestor slujbe sunt randuite spre citire mai multe profetii din Vechiul Testament privind Nasterea Domnului.

Daca ajunul Craciunului cade intr-o zi de sambata sau dumnica, slujba numita „Ceasurile Imparatesti” se muta in vinerea dinainte, aceasta zi devenind „zi aliturgica”, adica zi in care nu se savarseste Sfanta Liturghie”. Aceasta slujba a Ceasurilor este numita astfel deoarece, in lumea bizantina, la aceasta participau si imparatii, iar la noi se aduna in biserica toata familia domneasca.

Daca ajunul Craciunului cade in zilele de luni pana vineri, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Vasile cel Mare, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Ioan Gura de Aur. Daca ajunul va cadea insa intr-o zi de sambata sau duminica, in ziua de ajun se va savarsi Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in ziua praznicului se va savarsi cea a Sfantului Vasile cel Mare unita cu Vecernia.

Ajunul Craciunului, prilej de bucurie si rugaciune

Dupa noaptea de ajun, trei zile la rand, in toate bisericile se savarseste Sfanta Liturghie. Din pricina bucuriei marelui praznic al Nasterii Domnului, s-a randuit ca in perioada cuprinsa intre Craciunului si Boboteaza sa nu se faca ingenuncheri si plecaciuni. Exceptie fac insa canoanele primite de la duhovnic, savarsite in taina camerei fiecaruia.

„Fecioara astazi pe Cel mai presus de fiinta naste si pamantul pestera Celui neapropiat aduce. Ingerii cu pastorii slavesc si magii cu steaua calatoresc, ca pentru noi S-a nascut prunc tanar, Dumnezeu Cel mai inainte de veci.”

„Nasterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, rasarit-a lumii lumina cunostintei. Ca intru dansa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au invatat sa se inchine Tie, Soarelui dreptatii, si sa Te cunoasca pe Tine, Rasaritul cel de sus. Doamne, slava Tie!” (Informații preluate de pe www.crestinortodox.ro)

Păstrarea și transmiterea traditiilor mai departe este esențială pentru conservarea sufletului autentic al satului românesc.

 https://www.eduscribe.ro/wp-content/uploads/2025/03/Traditii-si-obiceiuri-2-carte-final.pdf

Iarna a fost dintotdeauna un anotimp special în vatra satului românesc, marcat de tradiții străvechi, obiceiuri și sărbători cu semnificații profunde. Aceste practici îmbină elementele precreștine cu sărbătorile creștine și reflectă legătura puternică a oamenilor cu natura, cerințele populare și comunitatea. Vatra satului reprezintă centrul spiritual , cultural și social al comunității tradiționale românești. Este locul unde se desfășoară cele mai importante activități ale satului, de la obiceiurile străvechi și sărbătorile religioase la întâmplările comunității și viața de zi cu zi. Tradițiile din vatra satului este sufletul comunității rurale, un loc unde trecutul și prezentul se împletesc armonios. Pregătirea pentru sărbători și postul Crăciunului Odată cu începutul lunii noiembrie , satul intră într-o perioadă de pregătiri intense, este un timp de curățire sufletească și trupească, iar gospodinele pregătesc alimente specifice de sărbători. -se fac provizii de carne, afumături, murături și dulcețuri -se coc cozonaci și colaci simbolizând belșugul. -se confecționează măști și costume pentru obiceiuri

Obiceiuri de Crăciun Colindatul -în ajunul Crăciunului , copiii merg din casa în casă cântând colinde tradiționale. Gazdele îi răsplătesc cu mere, nuci, colaci și bani. Colindele au un rol binecuvântare, alungând spiritele rele și aducând prosperitate. Steaua și Irozii- copii poartă o stea luminoasă , simbolizând Steaua de la Betleem. În unele sate se joacă scenete religioase despre Nașterea Domnului, numite Irozii. Obiceiuri de anul nou Plugușorul – este un colind agrar recitat de feciori , care simbolizează fertilitatea și prosperitatea pentru anul nou. Se folosesc bice și clopoței pentru a alunga răul. Sorcova-pe 1 ianuarie, copiii urează sănătate și noroc, cu o sorcovă împodobită cu flori colorate. Capra, Ursul și Mascații

Capra -este un dans ritualic cu o mască de capră , simbolizând moartea și renașterea. Ursul -este un dans specific Moldovei , unde tinerii imită mișcările unui urs pentru a alunga spiritele rele. Mascații sunt tineri îmbrăcați în costume ciudate care colindă tot satul pentru a aduce veselie

Boboteaza și sfântul Ion La bobotează preotul sfințește apa și o împarte sătenilor. În unele sate , băieții curajoși sar în râuri înghețate pentru a recupera crucea aruncată de preot. Tradițiile și obiceiurile de iarnă din vatra satului reflectă identitatea culturală și spirituală a comunităților rurale. Aceste obiceiuri au fost transmise din generație în generație, păstrând viu spiritul sărbătorilor și întărind legăturile dintre oameni. Chiar și în prezent , multe dintre ele continuă să fie practicate. Ele aduc oamenii împreună, întăresc valorile tradiționale și oferă un sentiment de apartenență. Autenticitatea satului românesc este expresia purității , a valorilor nealterate și al unei vieți simple, dar pline de semnificații. În satele tradiționale , fiecare aspect al vieții- de la meșteșuguri la sărbători și relațiile dintre oameni care păstrează un farmec aparte moștenit din moși strămoși. Păstrarea și transmiterea lor mai departe este esențială pentru conservarea sufletului autentic al satului românesc.

𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘶𝘮𝘣𝘭𝘢 𝘱𝘳𝘦𝘰𝘵𝘶𝘭 𝘤𝘶 𝘪𝘤𝘰𝘢𝘯𝘢 𝘪𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦𝘢 𝘊𝘳𝘢𝘤𝘪𝘶𝘯𝘶𝘭𝘶𝘪?

Umblatul cu icoana pentru a vesti
Nasterea Domnului este o rânduiala foarte veche, urmele ei pierzandu-se in anii de inceput ai erei creștine
Astfel, aceasta traditie ne apare inca din primele secole ale crestinismului, inca de pe cand sarbatoarea Nasterii Domnului si cea a Bobotezei se sarbatoreau impreuna, in ziua de 6 ianuarie.
Sarbatoarea Epifaniei (a Aratarii Domnului), cum erau numite cele doua mari praznice, s-a sarbatorit astfel pana in anul 379, cand cele doua mari sarbatori s-au separat in doua zile diferite. Din anul 379, Craciunul a inceput a se sarbatori la data de 25 decembrie, umblatul cu icoana fiind inca de atunci ceva binecunoscut.
Umblatul cu icoana inaintea Craciunului este o frumoasa slujba misionara, avand mareata datorie de a anunta nespusa dragoste a lui Dumnezeu fata de om, anume aceea de a se intrupa "pentru noi si pentru a noastra mantuire".
Se vede cum aceasta vizita a preotului pe la casele crestinilor este o datorie, ca un fel de strigat de bucurie ce nu poate fi oprit.
Fiecare preot vesteste Nasterea Domnului in parohia lui. Astfel, in functie de marimea parohiei, preotul poate incepe sa umble cu icoana mai devreme sau mai tarziu. La sate, aceasta vestire se petrece in chiar ajunul Craciunului, ori cu vreo doua zile mai inainte. In schimb, la orase, unde parohiile sunt mai mari si credinciosii mai numerosi, preotii pot incepe chiar cu cateva zile bune mai devreme.
Preotul isi pune doar epitrahilul (dintre vestmintele liturgice), iar in mana poarta icoana Nasterii Mantuitorului. Impreuna cu un dascal, care il insoteste, si cu credinciosii la care se opreste, preotul canta Troparul Nasterii Domnului, dand celor de fata spre sarutare, rand pe rand, icoana Nasterii Domnului. Bucuria Nasterii Domnului se pregusta inca de pe acum
Credinciosii simt mare bucurie fata de aceasta vizita a preotului cu icoana. Preotul vine cu Sfanta Icoana in casa fiecaruie, binecuvantand pe toti cei de fata, cat si pregatirile casei pentru intampinarea maretului eveniment al Nasterii.
Fiecare dintre cei ai casei se ingrijeste de cate ceva, colindele se aud lin spre seara, parintele ciocane la usa purtand in maini Sfanta Icoana a Nasterii Domnului, credinciosii se umplu de bucurie sfanta, totul vesteste sarbatoarea.
In comunitatea rurala traditionala, dupa momentul cantarii troparului Nasterii, preotul binecuvanta alimentele pregatite cu grija si asezate pe masa, langa icoane. Dupa ce alimentele au fost binecuvantate pot fi oferite de pomana pentru sufletele celor adormiti, astfel incat si acestia sa se bucure de de vestea cea minunata a Nasterii Domnului.
Pentru sufletele celor adormiti se pregatesc colacei, bob fiert, grau fiert, prune uscate, sarmalute de post, precum si fructe, printre care mere si nuci.
Cu toate acestea, sunt inca si unii dintre cei aflati in parohie care nu se bucura de acest lucru, ba mai mult se arata chiar mahniti de vizita preotului, neprimindu-l pe acesta in casele lor, pentru a vesti Nasterea Domnului. "Vine prea tarziu sau prea devreme.
Ne deranjeaza.” Acestea sunt gandurile unora ca acestia. Cei care nu vibreaza deloc la aceasta sunt, in mare parte, oameni de la oras, la tara pastrandu-se inca mult mai vie constiinta bucuriei Craciunului, vestita prin preot.
Preotul insa nu se supara, caci el are datoria de a vesti celor ce au „urechi de auzit” si de a mangaia pe cei bucurosi de Nasterea Domnului.
Frumos dă mărturie un suflet cuprins de nostalgia copilariei, spunand astfel:
"Ce pacat ca sunt din ce in ce mai putini oameni care sa iasa din casa si sa vada "pe unde a ajuns parintele", asa cum faceau parintii si vecinii mei. Cât de mult mi-as dori să-l mai aud pe tata spunând:
"E pe la nea Ion", adica la cinci case distanta de noi."

Credincioşii aşteaptă preotul „cu Ajunul“

Data: 24 Decembrie 2009

▲ Una dintre cele mai vechi tradiţii creştine legate de sărbătoarea Naşterii Domnului este „mersul cu Ajunul“ sau „mersul cu icoana“ ▲ Preotul din fiecare parohie merge la credincioşii pe care îi are în grijă, pentru a vesti Naşterea Domnului ▲

Dacă parohia este mai mare, ca număr de locuitori sau suprafaţă, se întâmplă ca preotul să umble din casă în casă şi câteva zile. Pentru această ocazie specială, preotul poartă epitrahil şi merge pe la fiecare gospodărie cu icoana Naşterii Domnului în mână, pentru a le aduce vestea minunată a Naşterii lui Iisus. Preotul este însoţit de cântăreţ, iar când intră în casă, se cântă troparul Naşterii, apoi icoana se dă spre sărutare tuturor credincioşilor. Cu această ocazie, casa este binecuvântată atât prin prezenţa fizică a preotului, cât şi prin prezenţa simbolică a lui Hristos în icoană. „Semnificaţia mersului cu icoana Naşterii Domnului prin casele credincioşilor este una misionar pastorală. Prima, şi cea mai importantă semnificaţie este vestirea Naşterii Domnului în mod personal credincioşilor. Preotul are grijă să vestească în mod personal fiecăruia dintre credincioşi Naşterea Domnului. Apoi, mai putem vorbi şi despre o cunoaştere îndeaproape a credincioşilor de către preot şi de întărire a relaţiei dintre cler şi popor. Pentru că este bine să ne cunoaştem nu doar la biserică, prin intermediul slujbelor, ci şi acasă la fiecare, în mediul lor familial. Apoi, tot în acest moment se face binecuvântarea casei şi se extinde parohia, pentru că prin intrarea în fiecare casă putem spune că întărim comunitatea credincioşilor şi se extinde parohia de la biserică până în casa fiecărui credincios“, a explicat pr. Adrian Lucian Dinu, lect. dr. la disciplina Formare duhovnicească şi practică liturgică şi preot duhovnic al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Potrivit părintelui profesor Mircea Păcurariu, a mai adăugat pr. Adrian Dinu, tradiţia generalizată, de a merge fiecare preot în fiecare casă datează aproximativ din sec al XIX-lea, însă tradiţia este mult mai veche. Atunci probabil s-a oficializat sau a fost menţionată această tradiţie.

În satul tradiţional, după momentul cântării troparului Naşterii, preotul binecuvânta alimentele pregătite cu grijă şi aşezate pe masă, lângă icoane. După ce alimentele au fost binecuvântate pot fi oferite de pomană pentru sufletele celor adormiţi, astfel încât şi aceştia să se bucure de vestea cea minunată. Pentru sufletele celor adormiţi se pregătesc colăcei, bob fiert, grâu fiert, prune uscate, sărmăluţe de post, precum şi fructe, printre care mere şi nuci. În unele locuri se mai păstrează şi astăzi acest obicei. Bucuria sărbătorii Naşterii Domnului este completă prin participarea la Sfânta Liturghie din ziua acestui „praznic luminos“.

▲ Prăjitura tradiţională din ziua de Ajun

Astăzi, gospodinele pregătesc tradiţionala prăjitură din ziua de Ajun, turta cu julfă sau „pelincile Domnului“. Acest preparat se face dintr-un aluat simplu, nedospit, din care se coc turte subţiri pe plită. Ele au formă rotundă, acesta fiind unul dintre motivele pentru care au fost numite „scutecele sau pelincile Domnului“. Turtele sunt însiropate şi aromate, iar între ele se aşază un strat de seminţe de cânepă, măcinate foarte fin şi amestecate cu zahăr. În gospodăriile de astăzi, cânepa a fost înlocuită cu miezul de nucă, mult mai accesibil.

Prin urmare, este o misiune şi o tradiţie în acelaşi timp...
Da. Umblatul cu Icoana este o slujbă săvârşită în afara zidurilor bisericii, pe străzi şi uliţe, prin case şi bordeie, prin curţi şi pe la ferestre. Preoţii şi dascălii vestesc, precum făceau odinioară crainicii, cu un fel de strigăt de bucurie ce nu poate fi oprit, că s-a născut lumii Mântuitor. Sărbătoarea Naşterii Domnului este prilej de bucurie, pace şi linişte sufletească. În aceste zile, mai mult decât oricând, ne deschidem porţile sufletelor pentru a dărui şi primi iubire şi căldură sufletească. Este sărbătoarea familiei şi casei. Odinioară, în seara de Ajun, creştinii din casă se reuneau la aceeaşi masă, pe care aşezau bucate, de care nu se atingeau până nu venea preotul cu icoana, care, după ce cânta troparul Naşterii, le blagoslovea odată cu întreaga casă. Apoi, stăpânul casei oferea din ele, de pomană, întâi pentru sufletele celor morţi, ca să se bucure şi ei de vestea cea minunată a Naşterii Domnului, şi în cele din urmă pentru sănătatea celor vii ai casei şi rodul câmpului. Aşa începea praznicul…
Şi în ziua de azi, creştinii primesc cu multă bucurie în casele lor pe părintele cu Icoana Naşterii, ca pe o binecuvântare a strădaniei lor de 40 de zile de post şi ca pe o întâmpinare mereu actuală a Întrupării Fiului lui Dumnezeu în timpul şi lumea noastră.

Ce îți spune liniștea?

 Este greu de atins liniștea într-o lume zgomotoasă?

Totuși, liniștea ne oferă cea mai mare înțelegere a zgomotului nostru interior dacă îndrăznim să fim nemișcați.

"Fii liniștit și să știi că eu sunt Dumnezeu!" a fost ghidul meu de 10 ani.

Știu că nimic, dar nimic din această lume nu este în afara Lui. Știe totul și nimic nu-L surprinde.

Acest lucru mă ajută să înțeleg, să iubesc, să slujesc și să accept oamenii așa cum sunt. Pentru că atunci când sunt liniștită, suntem toți egali.

Cu toții avem vise, durere, dragoste, planuri, lupte și oameni care ne fac viața mai bună.

Toți avem exact nevoile fizice și emoționale și toți vrem să iubim și să fim iubiți necondiționat.

De ce este relevant pentru tine duminică dimineața pe LinkedIn?

Pentru că, la finalul zilei, când îți faci timp să stai liniștit, vei ști că:

- Nu ești singur în ceea ce treci acum.

- Poți cere ajutor când ai nevoie.

- Poți primi sprijin când te împiedici.

- E mai mult decât poți vedea acum.

- Bucuria vine după tristețe.

- Ai opțiuni și nu trebuie să accepți ceea ce ai acum dacă nu e bine pentru tine (job, relații toxice, carieră etc.).

Stai liniștit și să știi că ai fost creat pentru mai mult decât să supraviețuiești zilei. Ai fost făcut pentru măreție!

Ce îți spune liniștea?

Insemnatatea Nasterii lui Isus

 Insemnatatea Nasterii lui Isus

Nasterea lui Isus este o promisiune, o fagaduinta a lui Dumnezeu ,si cred ca nu gresesc zicand ca este una dintre cele mai mari si mai pline de mister Dumnezeiesc.Nasterea lui Isus este o mare fagaduinta pentruca afecteaza nu numai fiinta umana ,dar trece mult mai departe de granitele umanitatii afectand intreg universul ,si chiar mai mult :afecteaza toate lucrurile nu numai cele vazute dar chiar cele nevazute ,afecteaza orice domnie ,orice stapanire si orice putere .
Este o mare fagaduinta pentruca aduce si instaureaza Dragostea lui Dumnezeu in intreg universul .Dragostea lui Dumnezeu este descoperita in Isus Hristos acolo unde prin Isus Hristos este nimicita pentru totdeauna :moartea ,minciuna si intunericul si tot prin Isus Hristos troneaza vesnic :Lumina ,Adevarul si Viata. Nasterea lui Isus este venirea Imparatiei lui Dumnezeu pe pamant si in inimile oamenilor ,aceea Imparatie care vine pe pamant sa IMPLINEASCA toata Voia lui Dumnezeu .Nasterea lui Isus este Sfarsitul rasei de oameni pamantesti si Inceputul unei rase de oameni ceresti .Nasterea lui Isus este aducerea si instalarea unui cer nou si a unui pamant nou ,unde pentru prima data va domni in plina putere Dreptatea lui Dumnezeu .Nasterea lui Isus este mult mai mult decat a fost descoperit pana in veacul acesta ,ea cuprinde bogatiile Harului lui Dumnezeu care vor fi descoperite si aplicate umanitati in veacurile viitoare .Nasterea lui Isus este mai mult decat bucuria unui Tata care aduce din nou acasa TOTI copii rataciti in pustiul neascultari ,ea este chiar Reasezarea din nou a tuturor lucrurilor in tot universul lui Dumnezeu .Nasterea lui Isus este Taina lui Hristos ,unde Hristosul lui Dumnezeu S-a desbracat pe Sine insusi si a luat chip de rob ,facandu-se asemenea oamenilor ,astfel,dar,deoarece oameni sunt partasi sangelui si carnii,tot asa si El insusi a fost partas la ele ,pentru ca prin moarte ,sa NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii,adica pe diavolul,si sa IZBAVEASCA pe TOTI aceia care ,prin frica mortii,erau supusi robiei toata viata lor .De aceea si Dumnezeu L-a inaltat nespus de mult si I-a dat Numele care este mai presus de orice nume ,pentru ca in Numele lui Isus ,sa se plece orice genunchi al celor din ceruri ,de pe pamant si de sub pamant ,si orice limba sa marturiseasca ,spre slava lui Dumnezeu Tatal ca Isus Hristos este Domnul.Deci nasterea lui Isus este o garantie apsoluta de-a aduce la indeplinire Voia lui Dumnezeu Tatal :omul in chipul si asemanarea lui Dumnezeu .Nasterea lui Isus este cu adevarat IMPLINIREA gandurilor si Voii lui Dumnezeu.Nasterea lui Isus este mult mai mult dcat cele aratate mai sus ,fie ca Puterea Duhului Sfant sa descopere in fiintele noastre mai multa cunostinta despre bogatiile tainei nasterii lui Isus .

Nasterea lui Isus a fost cu bucurie declarata de Dumnezeu ca o fagaduinta activa a Dragostei Sale fata de om.Mentionez ca nasterea lui Isus nu a fost si nu este o valoare mare asezata intr-un muzeu, pentru a fi privita,admirata si obiect de discutie pentru omenire ,nu a fost si nu este oferta pentru omenire ,unde cine vrea o primeste ,iar cine nu o vrea nu poate fi afectat de aceasta oferta .Nasterea lui Isus este din toate punctele de vedere foarte ACTIVA ,ea este ADUCEREA LA INDEPLINIRE a gandurilor si planului lui Dumnezeu .Din toate declaratiile lui Dumnezeu referitoare la nasterea lui Isus vreau foarte marginit sa amintesc doar trei 1)-In cartea Geneza 3:15 gasim scris :Vrajmasie voi pune intre tine(sarpe) si femeie ,intre samanta ta si samanta ei .ACEASTA iti va zdrobi capul ,si tu ii vei zdrobi calcaiul.Dumnezeu face aceasta fagaduinta unde samanta femeii va zdrobi capul sarpelui .Mentionez caci samanta femeii sunt toti oameni nascuti prin sau din femeie.Singurul om Adam a fost facut de Dumnezeu iar toti ceilalti oameni sunt nascuti din ,sau prin femeie dupa cum gasim scris:Adam a pus nevestei sale numele Eva ,caci ea a fost MAMA tuturor celor vii Geneza 3:20 .Deasemenea merita mentionat aici ca samanta sarpelui nu sunt fiinite omenesti ,samanta sarpelui sunt puii de sarpe ,sarpele naste serpi ,si niciodata nu va naste fiinite omenesti .Femeia era fiinta omeneasca deaceea samanta ei sunt tot fiinite omenesti (faptul ca oameni vicleni si mincinosi sunt ASEMANATI cu samanta sarpelui ,aceasta nu este o garantie ca omul poate fi creat sau nascut de un sarpe ,este doar o parabola, o icoana de vorbire ,o asemanare )Iata cateva din multele prevestiri a nasteri lui Isus din samanta femeii: De aceea Domnul insusi va va da un semn:Iata ,fecioara va ramane insarcinata,va naste un fiu si-I va pune numele Emanuel(Dumnezeu este cu noi )Isaia7:14. Ea va naste un Fiu si-I vei pune numele Isus ,pentruca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale.Matei 1:21 .Dar cand a venit implinirea vremi ,Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau ,nascut din femeie ,nascut sub Lege.Galateni 4:4 .Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un fiu ,caruia Ii vei pune numele Isus.El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt ,si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui sau David Luca 1:31,32.Aceasta este samanta femeii, aceasta samanta a femeii a zdrobit capul sarpelui potrivit celor scrise :Astfel dar,deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii ,tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele (El a fost cu adevarat imbracat cu un trup omenesc,adica trup muritor ca oricare copil al femeii),pentru ca prin moarte sa NIMICEASCA ( sa zdrobeasca )pe celce are puterea mortii ,adica pe diavolul .Si sa izbaveasca pe toti aceia care ,prin frica morti erau supusi robiei toata viata lor .Evrei 2:14,15.

Nasterea lui Isus din samanta femeii ne garanteaza o nimicire finala ,o zdrobire a sarpelui si o izbavire finala din robia morti pentru toata samanta femeii Aleluia!
2) O a doua fagaduinta referitoare tot la nasterea lui Isus ,este facuta tot de Dumnezeu ,lui Avraam unde zice :Si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine ,Geneza 12:3.Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta Geneza 22:18, 18 :18. Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului ,pe care l-a facut Dumnezeu cu parinti nostri ,cand a zis lui Avraam :Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta .Dumnezeu dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus ,L-a trimis MAI INTAI voua ,ca sa va binecuvinteze,intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale .Fapte 3:25,26. Scriptura de asemenea fiindca prevedea,ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri ,prin credinta ,a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta VESTE BUNA :Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine .Pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri ,in Hristos Isus ,asa ca prin credinta ,noi sa primim Duhul fagaduit .Acum fagaduintele au fost facute lui Avraam si semintiei lui ,nu zice si semintelor(ca si cum ar fi vorba de mai multe ),ci ca si cum ar fi vorba numai de una ,si semintiei tale adica Hristos.Galateni 3:8,14,16.Nasterea lui Isus din samanta lui Avraam ne garanteaza fara nici o indoiala binecuvantarea tuturor neamurilor pamantului .Iata cum se va face aceasta binecuvantare :Intorcand pe fiecare din ei de la faradelegile lor si daruindule viata .Asa dar in Isus Hristos samana lui Avraam VOR FI binecuvantate TOATE familiile pamantului .Chiar daca marea parte a denominatiilor Crestine se inarmeaza cu armele firii pamantesti impotrivindu-se acestui mare adevar declarat de insusi Dumnezeu dealungul tuturor vremurilor :unde in Hristos vor fi mantuite toate familiile pamantului .Acest adevar nu poate fi acoperit ,anulat de filosofiile pagane unde au fabricat minciuna chinului si a torturei iadului etern ,unde potrivit gindiri pagane marea parte a familiilor pamantului nu vor avea parte de binecuvantarea promisa de Suveranul Dumnezeu ci vor fi torturati etern pentru satisfactia dreptati lui Dumnezeu .

Iata totu si unele din multele declaratii ale lui Dumnezeu :El zice :Este prea putin lucru sa fii Robul Meu ,ca sa ridici semintiile lui Iacov,si sa aduci inapoi ramasitile lui Israel .De aceea te pun sa fii Lumina neamurilor si sa duci mantuirea pana la marginile pamantului . Intoarceti va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci Eu sunt Domnul si nu altul .Pe Mine insumi Ma jur ,adevarul iese din gura Mea si Cuvantul Meu nu va fi luat inapoi :orice genunchi se va pleca inaintea Mea,si orice limba va jura pe Mine. Eu Domnul ,Te-am chemat ca sa dai mantuire si Te voi lua de mana ,Te voi pazi si Te voi pune ca legamant al poporului ,ca sa fii Lumina neamurilor .Sa deschizi ochi orbilor ,sa scoti din temnita pe cei legati si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric.Iata ca cele dintai lucruri s-au implinit ,si va vestesc altele noi ,vi le spun mai inainte ca sa se intample .Cantati Domnului o cantare noua ,cantati laudele Lui pana la marginile pamantului ,voi care mergeti pe mare si cei ce locuiti in ea ,ostroavele si locuitorii lor ! Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz.Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali ,in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare ,tara de dincolo de Iordan ,Galileia Neamurilor .Poporul care umbla in intuneric,vede o mare lumina,peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina.Caci un Copil ni S-a nascut ,un Fiu ni S-a dat ,si domnia va fi pe umerii Lui .Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai ,si un Vlastar va da din radacinile lui ,care va judeca pe cei saraci cu dreptate ,si va hotara cu nepartinire asupra nenorocitilor tarii va lovi pamantul cu toiagul Cuvantului Lui ,si cu suflarea buzelor Lui va omora pe cel rau .Caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului ,ca fundul marii de apele care-l acopera.In ziua aceea Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare ,neamurile se vor intoarce la El ,si slava va fi locuinta Lui. Neprihanirea Mea este aproape ,mantuirea Mea se va arata,si bratele Mele vor judeca popoarele ,ostroavele vor nadajdui in Mine si se vor increde in bratul Meu .Neamurile vor umbla in lumina ta ,si imparati in stralucirea razelor tale .Cand se vor strange toate popoarele si toate imparatiile ca sa slujeasca Domnului .Familiile popoarelor,dati Domnului,dati Domnului slava si cinste !Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui !Aduceti daruri de mancare si intrati in curtile Lui !Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte,tremurati inaintea Lui toti locuitori pamantului!Spuneti printer neamuri domnul imparateste !De aceea lumea este tare si nu se clatina.Domnul judeca popoarele cu dreptate.Sa se bucure cerurile si sa se veseleasca pamantul,sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea !Sa tresalte campia cu tot ce e pe ea ,toti copaci padurii sa strige de bucurie inaintea Domnului !Caci El vine ,vine sa judece pamantul.El va judeca lumea cu dreptate,si popoarele dupa credinciosia Lui . Isaia 49:6, 45:22,23, 42:6-10, 9:1-6,11:1-10, 51:5, 60:3, Ps 122:22, 96:7-13.Deci nu putina insemnatate are nasterea lui Isus din samanta lui Avraam .

3) Si in final a treia fagaduinta referitoare la nasterea lui Isus facuta de Dumnezeu imparatului David si semintiei lui unde zice : Cand ti se vor implini zilele si vei fi culcat cu parintii tai ,Eu iti voi ridica un urmas dupa tine ,care va iesi din trupul tau ,si-I voi intari imparatia.El va zidi Numelui Meu o casa ,si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui..Eu ii voi fi Tata si el Imi va fi fiu.Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un fiu,caruia Ii vei pune numele Isus .El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt ,si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David .Va imparati peste casa lui Iacov in veci ,si Imparatia Lui nu va avea sfarsit .Binecuvantat este Domnul Dumnezeul lui Israel ,pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau .Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David,cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci ,care au fost din vechime .Domnul a jurat lui David adevarul,si nu Se va intoarce de la ce a jurat :Voi pune pe scaunul tau de domnie un fiu din trupul tau .Ea priveste pe Fiul Sau ,nascut din samanta lui David ,in ce priveste trupul. Aduti aminte de Domnul Isus Hristos ,din samanta lui David ,inviat din morti dupa Evanghelia mea. Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai ,si un Vlastar va da din radacinile lui .In ziua aceea Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentu popoare ,neamurile SE VOR INTOARCE la El ,si slava va fi locuinta Lui. Laudati pe Domnul toate Neamurile ,slaviti-l toate noroadele .Tot astfel si Isaia zice :Din Iese va iesi o Radacina ,care se va scula sa domneasca peste Neamuri,si neamurile vor nadajdui in El.Cetatea n-are trebuinta nici de soare nici de luna,ca s-o lumineze,caci o lumineaza slava lui Dumnezeu ,si faclia ei este Mielul.Neamurile vor umbla in lumina ei ,si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea . Eu sunt Radacina si Samanta lui David .Luceafarul stralucitor de dimineata Aleluia!2Samuel 7:12,16 ,Luca 1:32-70, Ps 132:11,Romani 1:3 ,2Tim otei 2:8 Isaia 11:1-10,Romani15:11 ,12,Apocalipsa 21:23,24 ,22:16. Acestea sunt doar cateva marturii despre nasterea lui Isus Hristos Domnul nostru.

Nasterea lui Isus din samanta femeii ne garanteaza zdrobirea deplina a sarpelui si izbavirea tuturor oamenilor ( toti cei nascuti din femeie )care prin frica morti erau supusi robiei toata viata lor . Nasterea lui Isus din samanta lui Avraam ne garanteaza fara nici o indoiala puterea Cuvantului lui Dumnezeu de iertare si binecuvantare (binecuvantare inseamna puterea Cuvantului prin care fiecare om se intoarce de la faradelegea sa la Dumnezeu primind viata ) pentru toata faptura .Nasterea lui Isus din samanta lui David este Imparatia care vine de sus ,si care imparateste pe pamant incepand din Ierusalim ,Iudea ,Samaria si pana la marginile pamantului .Imparatia aceasta functioneaza potrivit randuielilor scrise in constitutia de natura cereasca in asa fel ca aduce toate Neamurile pamantului si toti imparatii pamantului la o hotarare sincera sa devina membri activi ai acestei Imparatii .Victoria acestei Imparatii nu este valorificata dupa multimea oamenilor aruncati intr-un chin etern si a pagubelor facute pe pamant,.Unul din secretele acestei Imparatii este faptul ca insasi Imparatul ei este Fiu al Omului ,este Samanta Femeii ,este Samanta lui Avraam si este Samanta lui David .Deci aceasta Imparatie vine sa Elibereze fiinta umana ,vine sa Binecuvinteze fiinta umana si vine sa Imparateasca instaurand Dreptatea lui Dumnezeu in toata fiinta umana Aleluia!

In fata acestor mari si minunate fagaduinte facute omenirii de Bunul nostru Tata Ceresc ma smeresc si cu reverenta ma alatur oamenilor lui Dumnezeu care au facut aceasta nemuritoare declaratie unde au zis :Domnul imparateste sa se veseleasca pamantul ,si sa se bucure ostroavele cele multe .Familiile popoarelor ,dati Domnului ,dati Domnului slava si cinste .Cantati Domnului o cantare noua , caci El a facut minuni .Dreapta si bratul Lui cel sfant I-au venit in ajutor .Domnul Si-a aratat mantuirea ,Si-a descoperit dreptatea inaintea neamurilor .Si-a adus aminte de bunatatea si credinciosia Lui fata de casa lui Israel ,toate marginile pamantului au vazut mantuirea Dumnezeului nostru.Strigati catre Domnul cu strigate de bucurie ,toti locuitorii pamantului! Chiuiti ,strigati si cantati laude ! Cantati Domnului cu arfa ,cu arfa si cu cantece din gura !Cu trambite si sunete din corn,strigati de bucurie inaintea Imparatului Domnului !Sa urle marea cu tot ce cuprinde ea ,sa chiue lumea si cei ce locuiesc pe ea ,sa bata din palme raurile ,sa strige de bucurie toti muntii inaintea Domnului! Caci El vine sa judece pamantul ! El va judeca lumea cu dreptate ,si popoarele cu nepartinire.Aleluia ! Cu multa stima si respect .

A fi "un om bun"—sau o persoană bună—nu este o identitate, este o practică zilnică.

 🜂 "Nu mai pierde timpul discutând cum ar trebui să fie un bărbat bun. Fii unul." — Marcus Aurelius

Există expresii care nu consolezează. Ei cer.

Marcus Aurelius a scris această propoziție ca o amintire personală, nu ca o lecție morală pentru alții. Și aici se află puterea sa:

"Nu mai pierde timpul discutând cum ar trebui să fie un om bun. Fii unul."

Trăim înconjurați de discursuri despre valori, etică, coerență, leadership, umanitate. Ne exprimăm opiniile, judecăm, analizăm, evidențiem inconsecvențele altora și dezbatem neobosit despre ce "ar trebui să fie".

Dar Marcus Aurelius oprește toată această derivă mentală din fașă:

Mai puține cuvinte, mai mult caracter.

Stoicismul nu este o filozofie a opiniei, ci a acțiunii interioare.

Nu se demonstrează prin idei geniale, ci prin decizii tăcute.

Nu este proclamat; este întruchiparea.

A fi "un om bun"—sau o persoană bună—nu este o identitate, este o practică zilnică.

Nu este definită de ceea ce spui când totul merge bine,

Dar pentru ceea ce faci când nimeni nu se uită,

Când ești obosit

Când ai putut să te justifici

când va fi mai ușor să se uite în altă parte.

Marcus Aurelius știa că cea mai mare autoînșelare constă în confundarea gândirii cu virtutea.

Poți să știi ce e corect și să nu faci asta.

Poți vorbi despre justiție și acționa din ego.

Poți susține calmul și reacția live.

Coerența nu are nevoie de martori.

Are nevoie de angajament.

Această gândire stoică nu invită la asprime, ci la responsabilitate personală.

Îți amintește că etica începe cu pași mici:

în modul în care îi tratezi pe cei care nu contribuie cu nimic la tine,

În modul în care reacționezi când greșești

în modul în care îți susții principiile când te fac să te simți inconfortabil,

În felul în care alegi să acționezi când nimeni nu te obligă.

Măreția morală nu este grandilocventă.

Este discret.

Este constant.

Este liniște.

A fi bun nu înseamnă a fi perfect.

Nu înseamnă să te trădezi intenționat.

Este alegerea lucrului corect chiar și atunci când nu aduce un câștig imediat.

Este să acționezi din conștiință, nu din comoditate.

Marcus Aurelius nu-ți cere să fii exemplar pentru lume,

Îți cere să fii complet cu tine însuți.

Pentru că acolo începe totul.

Reflecție finală:

Lumea nu are nevoie de mai multe discursuri despre virtute.

Are nevoie ca oamenii să o exerseze.

Și întrebarea nu este cum ar trebui să fie o ființă umană bună,

dar dacă astăzi, în acest gest concret,

Ești dispus să fii.

Furnica și grâul: O poveste care îți poate schimba modul în care gândești despre viață

 Ieri, am privit o furnică care purta un bob mult mai mare decât propriul corp. La început, părea imposibil — granulația era de câteva ori mai mare decât furnica însăși.

Dar furnica nu a ezitat.
Pas după pas, luptă după luptă, a continuat să meargă înainte până când, în cele din urmă, a purtat firul până acasă.

Privind acea creatură mică, ceva a făcut clic în mintea mea: nu este niciodată mărimea provocării care determină succesul. Este abilitatea — și dorința — de a o înfrunta cu adevărat.

În viață, toți ne confruntăm cu probleme care par mai mari decât puterea sau resursele noastre. Vedem greutatea provocării și ne micșorăm instantaneu. Șoptim: "Nu pot să fac asta", cu mult înainte să facem măcar un singur pas.

Dar, la fel ca furnica, când încetăm să ne mai obsedăm de cât de mare este problema și începem să avem încredere în capacitatea noastră de a merge mai departe — chiar și încet — descoperim că suntem mult mai capabili decât ne-am fi imaginat vreodată.

Dacă furnica aceea ar fi judecat cerealele și ar fi plecat, nu ar fi ajuns niciodată acasă. Și același lucru este valabil și pentru noi: în momentul în care lăsăm frica să ia decizia, potențialul nostru se termină chiar acolo.

Așa că nu te teme de "cerealele" din viața ta — visul mare, responsabilitatea grea, călătoria dificilă. Poartă totul așa cum o face furnica: constant, răbdător, pas după pas.

Pentru că, în cele din urmă, succesul nu a depins niciodată de mărimea provocării. Depinde cât de dispus ești să-l porți.

SURSA 

Krapendra Chandel