Ieri, am privit o furnică care purta un bob mult mai mare decât propriul corp. La început, părea imposibil — granulația era de câteva ori mai mare decât furnica însăși.
Dar furnica nu a ezitat.
Pas după pas, luptă după luptă, a continuat să meargă înainte până când, în cele din urmă, a purtat firul până acasă.
Privind acea creatură mică, ceva a făcut clic în mintea mea: nu este niciodată mărimea provocării care determină succesul. Este abilitatea — și dorința — de a o înfrunta cu adevărat.
În viață, toți ne confruntăm cu probleme care par mai mari decât puterea sau resursele noastre. Vedem greutatea provocării și ne micșorăm instantaneu. Șoptim: "Nu pot să fac asta", cu mult înainte să facem măcar un singur pas.
Dar, la fel ca furnica, când încetăm să ne mai obsedăm de cât de mare este problema și începem să avem încredere în capacitatea noastră de a merge mai departe — chiar și încet — descoperim că suntem mult mai capabili decât ne-am fi imaginat vreodată.
Dacă furnica aceea ar fi judecat cerealele și ar fi plecat, nu ar fi ajuns niciodată acasă. Și același lucru este valabil și pentru noi: în momentul în care lăsăm frica să ia decizia, potențialul nostru se termină chiar acolo.
Așa că nu te teme de "cerealele" din viața ta — visul mare, responsabilitatea grea, călătoria dificilă. Poartă totul așa cum o face furnica: constant, răbdător, pas după pas.
Pentru că, în cele din urmă, succesul nu a depins niciodată de mărimea provocării. Depinde cât de dispus ești să-l porți.
SURSA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.