miercuri, 15 septembrie 2021
In Arena – Expozitia de fotografie Oas, la Muzeul Taranului Roman
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta miercuri, 15 septembrie 2021, ora 17.00, la Sala Tancred Banateanu, la vernisajul expozitiei de fotografie Oas, a fotografului satmarean Remus Tiplea, care documenteaza de cativa ani nunta din Tara Oasului. Expozitia de fotografie prezinta imagini extrase din proiectul dedicat nuntii si intitulat Nunta nuntii, un proiect amplu derulat pe parcursul unui deceniu, punctand atat elementele de ritual care s-au mai pastrat din ceremonialul nuntii traditionale, cat si transformarile survenite de-a lungul timpului: gateala miresei si a mirelui, steagul, ceterasii, socacitele, tapuritura, dantul, petrecerea.
In cadrul vernisajului, va fi lansat albumul fotografic a lui Remus Tiplea, Nunta nuntii, aparut in 2020 in editie bilingva, romano-engleza, si care va fi prezentat de catre Robert Laszlo, managerul Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare, un proiect editorial realizat sub egida acestei institutii de cultura satmarene.
Remus Tiplea (nascut in 1972, la Negresti-Oas), a inceput sa fotografieze in anul 2009, concentrandu-se in special asupra fotografiei documentare si macro. Sase ani mai tarziu, Remus Tiplea s-a clasat, cu proiectul “Ciurdarii”, in finala Sony World Photography Awards, seria fiind prin urmare expusa in Londra, Berlin, Koln, Beijing, New York si Milano. Fotografiile lui au fost prezentate si in cadrul unor expozitii personale organizate la Cluj-Napoca, Paris si Lisabona, fiind publicate, totodata, in numeroase reviste de prestigiu din Europa si Statele Unite ale Americii, precum: The Huffington Post, The Telegraph, The Guardian, La Repubblica, National Geographic sau Feature Shoot. In 2017, Remus Tiplea a publicat albumul fotoetnografic Din Oas in Pasti; in 2018, a iesit de sub tipar albumul Dumnezeul meu/My Lord (267 de fotografii), in editie bilingva, romano-engleza, iar in 2019 a aparut albumul de fotografii Asta-iarna/Last winter, la Editura Limes din Cluj-Napoca, toate cel trei proiecte editoriale fiind realizate sub egida Centrului Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Satu Mare.
Fotograful satmarean Remus Tiplea este primul fotograf roman publicat cu un fotoreportaj de sapte pagini, in revista National Geographic din Statele Unite. In ultimele 12 luni, Remus Tiplea a fost unul dintre cei mai publicati fotojurnalisti din revista National Geographic Romania: Un veac de migratie in Tara Oasului (noiembrie 2018), Ultimii ciurdari ai satului (februarie 2019) si Bulbucatii (mai 2019). Alaturi de Remus Tiplea, Vasile Pop-Negresteanu va expune lucrari de arta vizuala, transfigurand artistic ritualul nuntii in Oas.
Artistul vizual Vasile Pop-Negresteanu aduce in atentia publicului pe simezele MNTR o selectie de fapturi din universul preocuparilor sale, realizate in diferite momente ale vietii, in diferite materiale, medii, expresii artistice vizuale, integrand in proiectii parietale filmul documentar Nunta in Tara Oasului (1960), al regizoarei Elisabeta Bostan, creatiile compozitorului Dan Variu, Radu Gaina, producator TVR, si Mihaela Grigorean, intr-un ritual al cuvantului, sunetului, formei si culorii reprezentand universul osenesc, harnicia, sufletul si spiritul osenilor intr-o renastere continua, perpetuat prin obiceiuri, datini insemnate, impletite, incifrate pe rabojul lui Cronos, momentul nuntii in Tara Oasului.
Vasile Pop-Negresteanu (nascut in 1955, la Negresti-Oas) a studiat la Liceul de Muzica si arte din Baia Mare si Satu Mare si la Institutul de Arte Plastice N. Grigorescu, Facultatea de Arta monumentala si restaurare, din Bucuresti, promotia 1981. Expune pictura incepand cu 1974. A participat la diferite expozitii oficiale personale si de grup (500 expozitii) dintre care mentionam (selectiv): 2006-2009, Simpozionul de Arta Contemporana Forma, culoare, timp (concept, curator si participant), 2017, Muzeul National Cotroceni (expozitie personala), 2012, Cite Internationale des Artes – Paris, Soleil de l’Est, 2010. Expozitie de arta contemporana Romaneasca RCR Gallery Werkschau Spinnerei – Leipzig, 2018, Centenar 2018, Bucuresti, 2019, Desenul post Brancusi Muzeul de Arta, Targu Jiu. Ca monumentalist, este autorul a 6 ansambluri murale de certa originalitate, realizate in biserici din Baia Mare si Negresti-Oas intre anii 1997-2009.
Expozitia va fi precedata de o conferinta sustinuta de Mihaela Grigorean cu tema Tara Oasului – de la perceptie cotidiana la (re)constructie analitica: o autoetnografie a cercetarii.
Mihaela Grigorean (nascuta in 1979, la Turt, Tara Oasului) este etnolog, doctor in filosofie si cercetator. A publicat numeroase articole si studii de specialitate si mai multe carti de autor: O hermeneutica transdisciplinara a Evangheliei dupa Toma, Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2014, prefata de acad. prof. Basarab Nicolescu, Un periplu al Frumusetii in Tara Oasului – impletitul miresei, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2016, Un periplu al mestesugurilor in Tara Oasului – ouale incondeiate din Camarzana, Editura Eurotip, 2017, Un periplu al Frumusetii in Tara Oasului – impletitul miresei. A voyage of beauty in Oas Country. The Braiding of the bride, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2018, Rascruci – Crossroads, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021.
Vernisajul va fi urmat de un moment autentic, in interpretarea tapuritoarei Bianca Angela Cionca, alaturi de vestitii ceterasi din Tara Oasului, participantii la eveniment fiind invitati la degustarea unor preparate culinare specifice Tarii Oasului.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Tancred Banateanu, pana la 3 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00.
Pret bilet: adulti – 8 lei; pensionari – 4 lei; elevi si studenti, posesori ai cardului Euro 26, in varsta de pana la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau usor – 2 lei.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro
https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-expozitia-de-fotografie-oas-la-muzeul-taranului-roman/
In Arena – O lume intr-un recensamant, expozitie la MTR
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta joi, 16 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Media, la vernisajul expozitiei O lume intr-un recensamant. Familie, gospodarie si societate rurala romaneasca. Expozitia, organizata de Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” al Academiei Romane si Muzeul National al Taranului Roman, va propune o incursiune in familia si gospodaria rurala din Tara Romaneasca a secolului al XIX-lea. Perspectiva pe care o ofera, insa, difera de marile paradigme care au abordat aceste subiecte.
Referindu-se la familie, nu se privesc ritualurile de trecere si alte obiceiuri; legat de gospodarie, nu casa si curtea se afla in centrul atentiei. In schimb, se revine la cateva dintre intrebarile de baza puse atat de istorici, cat si de sociologi si ale caror raspunsuri inca lasa loc de noutati. Cat de devreme se fondau familii? Ce fel de rude locuiau in aceeasi casa? Ce se poate spune despre locuirea impreuna, despre relatiile sociale din acea epoca?
Pe firul acestor intrebari patrundeti intr-o sursa inedita si putin explorata din punctul de vedere al istoriei sociale: formularele primului recensamant general al Tarii Romanesti, din 1838. A fost, de fapt, prima data cand autoritatile romanesti au incercat sa inregistreze toata populatia la nivelul intregii tari: barbati, femei, copii, indiferent de varsta, religie, categorie sociala.
S-au prelucrat registrele a doua regiuni, una de la Dunare, din Dolj, alta de la munte, din actualul judet Arges. Esantioanele de populatie arata atat asemanari intre cele doua, cat si deosebiri. La campie, analiza conduce catre ideea unor relatii mai stranse intre generatii. Nevoia de forta de munca si presiunea de a munci pamantul puteau insemna o perioada mai indelungata de convietuire intre parinti si copiii casatoriti, amanarea impartirii averii si a plecarii cuplului tanar din casa parinteasca. La munte, a trai separat pare sa fi fost o regula aproape universala. Orice socializare si legaturi existau intre rude, ele se petreceau, mai degraba, de la o gospodarie la alta, decat in sanul aceleiasi gospodarii. A locui alaturi de familia altuia arata de cele mai multe ori ocrotirea celor mai vulnerabili din comunitate, si mai putin presiunile economice.
Intreaga ancheta arata interactiunea dintre mediul geografic, economie si norme sociale, iar esantioanele alcatuite sunt publicate in baza de date pentru istorie demografica lansata in acelasi timp la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Media, pana in ziua de 10 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro.
https://accmediachannel.ro/in-arena/in-arena-o-lume-intr-un-recensamant-expozitie-la-mtr/
marți, 14 septembrie 2021
Parintele Arsenie Boca, Sfantul Ardealului
Cu privirea-i patrunzatoare, Parintele Arsenie cunostea lucruri tainice despre toti cei care veneau la dansul, citindu-le pana in adancul sufletului. Comparat de Parintele Teofil Paraian, un alt mare duhovnic al neamului, cu Sfantul Vasile cel Mare, Parintele Arsenie Boca si-a lasat amprenta duhovniceasca asupra tuturor celor care l-au cunoscut. La 21 de ani de la mutarea sa la cer, prin cuvintele sale de invatatura, lucrarile teologice si pictura bisericeasca realizata, Parintele Arsenie continua sa ne indrume pe Cararea Imparatiei.
Parintele Arsenie Boca, pe numele dinainte de calugarie Zian-Valean Boca, a vazut lumina zilei la 29 septembrie 1910, in comuna Vata de Sus din Muntii Apuseni. Scoala primara o urmeaza in satul natal, apoi merge la Liceul National Ortodox Avram Iancu din Brad. Ramane orfan de tata la intrarea in cursul superior de liceu.
Dupa cum marturisea insusi Parintele Arsenie, de la o varsta frageda a manifestat o inclinatie speciala spre singuratate si spre problemele de religie, peste puterile sale de atunci. In 1929, intra la Institutul Teologic de la Sibiu, iar dupa absolvire, in 1933, este trimis cu bursa la Bucuresti, unde urmeaza cursurile Academiei de Arte Frumoase, sub indrumarea lui Costin Petrescu. Parintele Arsenie il va ajuta pe Costin Petrescu la realizarea frescei care inconjoara sala Ateneului Roman, fresca ce evoca istoria poporului in 25 de episoade. Scena care il infatiseaza pe Mihai Viteazul este creatia Parintelui Arsenie. Dorind sa ii vindece pe oameni sufleteste si trupeste, se inscrie si la Facultatea de Medicina. Parintele Arsenie era un foarte bun cunoscator al limbii franceze, fiind pasionat si de psihologie sau grafologie, doua domenii care l-au ajutat sa inteleaga mai bine tainele sufletului.
Inainte de 1945, Parintele Arsenie este, timp de cateva luni, ucenic in monahism la Sfantul Munte Athos. De la Muntele Athos aduce in Romania cateva manuscrise ale Filocaliei, colaborand la realizarea in limba romana a lucrarii. Pentru contributia sa, Parintele Dumitru Staniloaie il va numi Ctitor de frunte al Filocaliei romanesti. Parintele Arsenie pleaca apoi in Basarabia, manat de dorinta de a se perfectiona in arta picturii bisericesti. La intoarcerea in tara, in gara din Chisinau, se spune ca Parintele a vazut, langa un zid, o persoana sumar imbracata, desi afara era foarte frig: facandu-i-se mila, a vrut sa ii dea cozonacul pe care il avea in rucsac, insa, spre mirarea lui, persoana disparuse. Parintele a simtit atunci o putere mare si s-a gandit ca fusese o aratare a Mantuitorului Hristos.
Reintors in tara, Parintele Arsenie se calugareste la Manastirea Brancoveanu, de la Sambata de Sus, la 3 mai 1940, fiind hirotonit preot doi ani mai tarziu. Viata Parintelui Arsenie era foarte aspra: manca o data pe zi si uneori se retragea timp de o saptamana in munte, avand cu dansul doar Biblia. Cei care mergeau duminica la Manastirea Brancoveanu isi amintesc ca Parintele Arsenie slujea Sfanta Liturghie in lacrimi.
In 1943, Parintele Arsenie intra in atentia Securitatii, fiind anchetat in mai multe randuri. La Sambata de Sus, Parintele Arsenie a slujit ca preot, sfaturile sale fiind cautate de pelerini din toate colturile tarii. Celor care veneau la el, Parintele Arsenie obisnuia sa le spuna: Mai, nu veniti numai voi, aduceti-i si pe cei care nu au fost aici niciodata. Este destul daca ati venit o data sau de doua ori, ca la dreapta judecata am si eu un cuvant de spus. Unde veti fi, pun mana in capul vostru si va scot afara. In 1948, Mitropolitul Balan, afland cat este de solicitat Parintele Arsenie, hotaraste sa il transfere la Manastirea Prislop, care, la momentul acela, fusese recuperata de la greco-catolici si era parasita. La Manastirea Prislop, Parintele Arsenie este staret pana in anul 1950, apoi, dupa ce manastirea este populata cu maici, slujeste ca duhovnic.
In 1951, Parintele Arsenie este ridicat pentru ancheta si dus la Canal, de unde este eliberat un an mai tarziu. Se intoarce la manastire, dar persecutiile Securitatii continua, pana cand, in 1959, Parintele Arsenie este indepartat din manastire. Ajuns la Bucuresti, lucreaza la pictura bisericii Sfantul Elefterie si la cea a bisericii parohiale din satul Draganescu, din judetul Giurgiu, considerata Capela Sixtina a ortodoxiei romanesti.
Parintele Arsenie a trecut la cele vesnice la 28 noiembrie 1989, la Sinaia. A fost inmormantat la 4 decembrie, in cimitirul Manastirii Prislop, unde isi alesese chiar dansul locul inca din timpul vietii. Astazi, mormantul Parintelui Arsenie este un adevarat loc de pelerinaj: credinciosi din toate colturile tarii urca, plini de speranta in ajutorul Parintelui Arsenie, poteca anevoiasa care conduce de la manastire la cimitir, pentru a se reculege la mormantul Parintelui. Tot timpul anului, mormantul Parintelui Arsenie este acoperit de flori, plantate cu grija de maicute sau aduse de pelerini. Se spune ca, dupa ce ai ajuns o data la mormantul Parintelui, vei simti apoi chemarea sa revii la manastirea Prislop.
Cea mai mare minune a Parintelui Arsenie Boca ramane schimbarea vietii semenilor sai, atat a celor care s-au bucurat de sfaturile sale pe cand era in viata, cat si a celor care l-au descoperit dupa trecerea sa la cele vesnice. Toata viata, Parintele Arsenie Boca a urmat indemnul vocii tainice pe care a auzit-o in tinerete, pe cand picta o icoana a Mantuitorului: a pictat, prin cuvantul sau, in inimile oamenilor. (Oana-Ilinca Moldoveanu)
Din invataturile Parintelui Arsenie Boca:
Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu.
Numai atata mangaiere putem aduce intre oameni, cata amaraciune putem bea in locul celor pe care vrem sa-i mangaiem.
Imparatia lui Dumnezeu se ia cu lupta.
O lume intr-un recensamant, expozitie la MTR
Muzeul National al Taranului Roman va asteapta joi, 16 septembrie 2021, de la ora 17.00, la Sala Media, la vernisajul expozitiei O lume intr-un recensamant. Familie, gospodarie si societate rurala romaneasca. Expozitia, organizata de Institutul de Istorie "Nicolae Iorga" al Academiei Romane si Muzeul National al Taranului Roman, va propune o incursiune in familia si gospodaria rurala din Tara Romaneasca a secolului al XIX-lea. Perspectiva pe care o ofera, insa, difera de marile paradigme care au abordat aceste subiecte.
Referindu-se la familie, nu se privesc ritualurile de trecere si alte obiceiuri; legat de gospodarie, nu casa si curtea se afla in centrul atentiei. In schimb, se revine la cateva dintre intrebarile de baza puse atat de istorici, cat si de sociologi si ale caror raspunsuri inca lasa loc de noutati. Cat de devreme se fondau familii? Ce fel de rude locuiau in aceeasi casa? Ce se poate spune despre locuirea impreuna, despre relatiile sociale din acea epoca?
Pe firul acestor intrebari patrundeti intr-o sursa inedita si putin explorata din punctul de vedere al istoriei sociale: formularele primului recensamant general al Tarii Romanesti, din 1838. A fost, de fapt, prima data cand autoritatile romanesti au incercat sa inregistreze toata populatia la nivelul intregii tari: barbati, femei, copii, indiferent de varsta, religie, categorie sociala.
S-au prelucrat registrele a doua regiuni, una de la Dunare, din Dolj, alta de la munte, din actualul judet Arges. Esantioanele de populatie arata atat asemanari intre cele doua, cat si deosebiri. La campie, analiza conduce catre ideea unor relatii mai stranse intre generatii. Nevoia de forta de munca si presiunea de a munci pamantul puteau insemna o perioada mai indelungata de convietuire intre parinti si copiii casatoriti, amanarea impartirii averii si a plecarii cuplului tanar din casa parinteasca. La munte, a trai separat pare sa fi fost o regula aproape universala. Orice socializare si legaturi existau intre rude, ele se petreceau, mai degraba, de la o gospodarie la alta, decat in sanul aceleiasi gospodarii. A locui alaturi de familia altuia arata de cele mai multe ori ocrotirea celor mai vulnerabili din comunitate, si mai putin presiunile economice.
Intreaga ancheta arata interactiunea dintre mediul geografic, economie si norme sociale, iar esantioanele alcatuite sunt publicate in baza de date pentru istorie demografica lansata in acelasi timp la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Romane.
Expozitia poate fi vizitata la Sala Media, pana in ziua de 10 octombrie 2021, de marti pana duminica, intre orele 10.00 si 18.00. Intrarea este libera.
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro
https://www.daciccool.ro/timp-liber/evenimente/10189-o-lume-intr-un-recensamant-expozitie-la-mtr
Inaltarea Sfintei Cruci
Inaltarea Sfintei Cruci reprezinta cea mai veche si, totodata, cea mai importanta sarbatoare din calendarul ortodox consacrata cinstirii Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul Iisus Hristos. Data de 14 septembrie marcheaza ziua descoperirii Sfintei Cruci de catre Imparateasa Elena si inaltarea ei in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in anul 335. Aceeasi data aminteste si de un alt eveniment, petrecut trei secole mai tarziu, respectiv recuperarea Sfintei Cruci de la poporul persan, in timpul domniei imparatului bizantin Heraclius, si depunerea ei in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, cunoscuta, de altfel, ca Biserica Sfintei Cruci.
Aceasta sarbatoare a fost celebrata, la inceput, doar la Ierusalim, in Cetatea Sfanta pastrandu-se Crucea Rastignirii Domnului, dar in decursul secolului al V-lea sarbatoarea a patruns si in lumea bizantina, fapt ce a culminat cu aducerea Sfintei Cruci la Constantinopol. Afla mai multe detalii aici:
Set 2 draperii DECORINT pe rejansa (COD:DR.11);
Dimensiuni: 2 buc x 200 x 250.http://perdeleconfectionate.ro/spl/434464/SETURI-DRAPERII
http://fabricutadeperdele.ro/spl/648862/SETURI-DRAPERII
Rugaciunea Sfintei Cruci!
duminică, 12 septembrie 2021
Va recomand cu tot dragul ca astazi sa faceti o vizita la Targul National al Mierii de pe Platforma Apicola Baneasa - Bdul Ficusului, nr. 42, Bucuresti, Sector 1. Veti intalni apicultori din toata tara, oameni draguti, cu idei shttps://www.facebook.com/CeciliaCaragea/photos/a.2584133278316070/4495999887129390i cu produse noi!
Am realizat multe emisiuni despre produsele apicole, apiterapie si apicultura, consum produse apicole si, mai mult, cred ca apiterapia si apicultura chiar pot fi directii pentru brandul nostru de tara! Cunosc domeniul si cu toate ace… Vezi mai mult
— la Targul National Al Mierii.
https://www.facebook.com/CeciliaCaragea/photos/a.2584133278316070/4495999887129390
Cecilia Caragea
Realizator emisiuni @accmediachannel.
facebook.com/CeciliaCaragea
youtube.com/CeciliaCaragea
vineri, 10 septembrie 2021
Dalia - splendoare multicolora in gradina
Atunci cand florile de vara sunt deja pe trecute, in gradini straluceste frumoasa dalie, care infloreste din miezul verii pana la primul inghet. Deosebit de versatila, decorativa, colorata in nenumarate nuante, impunatoare si iesind in evidenta indiferent de locul in care creste, dalia este una dintre cele mai atragatoare si cautate flori, dupa cum ne spun si peisagistii... Fiind atat de iubita si apreciata, o vedem adeseori la expozitiile florale, in competitii ale horticultorilor sau si la nunti. Si nu este deloc de mirare ca, datorita frumusetii sale, Dalia a devenit si un prenume feminin destul de popular. Dalia este o planta ornamentala originara din Mexic, mai exact de pe campiile intinse de acolo si din alte zone din America Centrala si de Sud - Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica etc. Este foarte probabil ca ea sa fi fost descoperita de catre tolteci sau de catre stramosii acestora, insa se stiu foarte putine lucruri despre ea inainte de epoca azteca.
Delia creste sub forma de tufa si face parte din familia Compositae, care mai e numita si Asteraceae, datorita formelor stelate ale florilor pe care le fac aceste plante. Prin urmare, ea este inrudita cu margareta, cu floarea-soarelui si cu crizantema. Este din subfamilia Heliantheae, iar genului sau i-a fost dat numele gresit de Georgina, in anul 1803, drept care si astazi in multe tari din estul Europei, inclusiv la noi, e cunoscuta sub numele de Gherghina...
Povestea daliei este lunga si interesanta. Spaniolii au facut cunostinta cu ea in anul 1525, in Mexic. Putin mai tarziu, in 1570, regele Filip al II-lea al Spaniei l-a trimis pe Francisco Hernandez in Mexic pentru a cerceta resursele naturale ale acelui tinut. Acesta a ramas acolo timp de sapte ani si a descris pentru prima data daliile. Un colaborator de-al sau a desenat primele schite cu dalii, care au fost publicate in anul 1651. Aztecii cultivau dalia (dar o recoltau si din salbaticie) si o considerau aliment, consumandu-i tuberculii. De asemenea, o foloseau la tratarea epilepsiei. Mai mult, utilizau tulpinile tubulare ale soiului Dahlia imperialis (numita astazi si dalia-copac) pe post de conducte pentru transportarea apei, caci acestea aveau o lungime de pana la 6 metri!
Numele original al acestei dalii era Acocotle sau Cocoxochitl, care in traducere ar veni bat de apa, teava de apa. De altfel, atunci cand a fost adusa prima data in Europa, la sfarsitul secolului al XVIII-lea, in gradina botanica din Madrid, daliei i se spunea inca pe numele ei original: Acoctli. Numele genului Dahlia a fost dat un pic mai tarziu de catre botanistul spaniol Abbe Cavanille, director al Gradinilor Regale din Madrid, in onoarea lui Andres Dahl, un botanist suedez din secolul al XVIII-lea (elev al lui Carl Linnaeus), primul botanist care a inregistrat aceasta planta, clasificand-o initial drept leguma, datorita tuberculilor sai comestibili. Intr-adevar, la inceput, europenii erau interesati mai mult de tuberculii comestibili decat de potentialul ornamental al florilor acestei plante. Inainte de descoperirea insulinei, tuberculii de dalie erau folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange, gratie continutului lor bogat de fructoza. Iar petalele erau utilizate in tratarea pielii uscate, infectiilor, ranilor si intepaturilor de insecte.
Astazi se cunosc nu mai putin de 42 de specii diferite de dalie si zeci de mii de varietati. Practic, dalia este una din florile cu cea mai mare varietate de forme, culori si marimi din lume. A existat o intreaga dezbatere referitoare la clasificarea daliilor. In anul 1904, oficial existau doar cinci tipuri: cactus, pompom, single, show si fancy. Intre timp au aparut multe alte varietati, create special pentru a fi cultivate in gradina, astfel ca, incepand din anul 2010, daliile sunt impartite in 14 grupe principale.
Soiurile de dalie sunt foarte diferite intre ele. Primele specii cu care a facut cunostinta Europa au fost Dahlia pinnata, Dahlia rosea si Dahlia coccinea. Primele dalii cultivate in afara Madridului aveau flori de tip single, adica cu mijlocul deschis, si de tip multi-ray, asemanatoare razelor soarelui. Dar horticultorii au descoperit in scurt timp faptul ca dalia este un hibrid natural si ca, atunci cand e cultivata din seminte, isi schimba foarte rapid forma si culoarea.
Florile daliei au forme foarte diverse, unele sunt duble, altele sunt sferice, si au dimensiuni care merg de la 5 cm (soiurile Topmix sau Lilliput) pana la 30 cm in diametru! Primele soiuri cu floare dubla au fost denumite Show si Fancy. Daliile Show aveau o singura culoare si forma de minge, in timp ce daliile Fancy erau multicolore. Pe la mijlocul anilor 1800, aceste tipuri de dalie detineau un statut privilegiat printre gradinari - in acea perioada au fost inregistrate cateva mii de varietati diferite! Au urmat alte forme: in anul 1829 a aparut prima dalie cu floare tip Anemona, iar in 1850 in Germania a fost creata prima dalie Pompon, care a fost denumita asa dupa ciucurele de pe palariile marinarilor francezi. Primele dalii de tip Cactus si Decorative se pare ca au fost din soiul Juarrezii (numit asa dupa un presedinte al Mexicului). In anul 1872, M. Van de Berg din Utrecht, Olanda a importat tuberculi de dalie din Mexic, insa doar unul singur a supravietuit calatoriei peste Atlantic.
Din acest tubercul a iesit o dalie de un rosu aprins, cu petale rasucite si ascutite la varfuri. Van de Berg a lansat noul soi pe piata doi ani mai tarziu, iar interesul horticultorilor pentru dalii a renascut. Putin mai tarziu, soiul Juarrezii a fost introdus in Marea Britanie de catre W. Cullingford. Un alt tip de dalie a fost Collerettes, obtinuta in Franta din daliile din Gradina Botanica din Lyon, la sfarsitul secolului al XIX-lea. Dupa aceea au fost obtinute numeroase combinatii interesante din aceasta varietate noua incrucisata cu varietati mai vechi. Calea spre multitudinea de varietati de astazi fusese deschisa. Tot in acea vreme, Dahlia coccinea, cu flori stacojii, a fost incrucisata cu o specie cu flori mov, posibil Dahlia pinnata, ceea ce a dus, in final, la primul hibrid modern de dalie (Lawrence 1929). Acesta era usor de cultivat si de hibridizat, astfel ca a ajuns rapid foarte popular in gradinile din Europa si din America.
Astazi, exista varietati in forma de nufar, de bujor, de orhidee, de crizantema, de anemona, exista unele forme decorative cu petale late si plate, exista tipurile Cactus si Semicactus, cu petale rulate si ascutite, precum si forme globulare, a caror ruda mai mica in dimensiuni este Pompon Dahlia, foarte populara printre cultivatorii din zilele noastre. Pana in anul 1936 erau inregistrate deja nu mai putin de 14.000 de varietati de dalie, iar in secolul XX au fost inregistrate aproape 50.000 de varietati, toate fiind obtinute din cele trei soiuri originale aduse din Mexic. Florile daliei nu au miros, astfel ca, pentru a atrage insectele pentru polenizare, sunt colorate in tonuri vii, acoperind aproape tot spectrul de culoare, cu exceptia albastrului (horticultorii inca incearca sa obtina dalii albastre!). Interesant este ca inflorescentele daliei sunt numite gresit petale (chiar si de catre unii horticultori!), caci fiecare dintre ele este, de fapt, o floare de sine statatoare.
Tuberculii de dalie, folositi pentru a echilibra nivelul de zaharuri din sange
Ingrijirea daliei
Dalia poate fi plantata in monoculturi sau in combinatii. Tuberculii se planteaza direct in pamant, primavara, cand deja solul este cald si nu mai exista pericolul de a ingheta. Un punct de reper ar putea fi momentul in care se planteaza rosiile. Locul de plantare trebuie sa fie bine drenat si sa fie partial insorit sau foarte insorit. Pentru ca dalia sa infloreasca mai devreme, ea poate fi plantata in interior, la lumina buna, cu o luna inainte de acest moment. Astfel, ea poate fi transplantata in gradina primavara, fiind deja avansata in crestere - va inflori mult mai devreme. E interesant faptul ca, in vreme ce culturile orientale considera dalia o floare de august, culturile vestice o considera o floare de noiembrie.
Cele mai multe dalii au nevoie de un suport de sprijin. Batul ar trebui pus in pamant inainte de plantare, pentru a nu deteriora radacina plantei. La plantare, tuberculul se planteaza neaparat cu „ochiul” in sus - acest punct numit „ochi” este locul din care va creste planta. Daliile cumparate la ghiveci se transplanteaza direct in strat, in gradina.
Daliile tinere pot atrage limacsii - acestia trebuie indepartati manual sau cu ajutorul unei substante care ii respinge. Gandacii japonezi sunt atrasi de florile de dalie exact cand acestea sunt pregatite pentru a fi taiate. Una din cele mai bune metode de a scapa de ei este de a-i indeparta manual. Daca sunt probleme cu alte specii de insecte, inclusiv afide, poate fi folosit un insecticid sau un pesticid, dar trebuie ales unul potrivit.
Aceasta planta nu are nevoie de multa apa. De fapt, udarea in exces, primavara, poate duce la putrezire. De aceea, trebuie monitorizat mereu solul. Daca e plantata in ghiveci, ea are nevoie de mai multa apa, evident. Fertilizatorii potriviti sunt cei solubili in apa sau cei granulari. Traditional, la inceputul sezonului, daliei i se da un fertilizator cu continut mare de nitrogen, apoi, la mijlocul sezonului, se trece la un fertilizator cu mai putin nitrogen si cu mai mult potasiu si carbonat de potasiu. Fertilizarea se opreste cam la inceputul lui septembrie.
Pentru ca daliile taiate sa tina cat mai mult, vaza se pune intr-un loc racoros si umbros. Tulpinile se taie regulat, iar apa se schimba la fiecare doua zile. Se pune ingrasamant sau, ca substitut, o lingura de zahar, doua-trei picaturi de inalbitor si o lingurita de otet.
Dalia, simbol al romantismului
O floare cu demnitate si cu... demnitati
In limbajul florilor, cunoscut si ca florografie, dalia are unele dintre cele mai frumoase si nobile semnificatii. Ea inseamna gratie si bunatate, inseamna regasirea tariei interioare in fata adversitatilor vietii, precum si dedicarea noastra fata de o persoana. De asemenea, ea reprezinta demnitatea si o declaratie de genul „recunostinta mea depaseste grija ta pentru mine”. Astfel, este o alegere minunata pentru a fi daruita drept cadou in semn de multumire. In plus, prin faptul ca sta singura deasupra tuturor, ea reprezinta unicitatea si puterea deciziilor noastre, fiind insa asociata si cu avertizarea unor posibile tradari...
Sa nu uitam ca, gratie simetriei perfecte a petalelor sale, dalia a fost una dintre florile preferate la curtea reginei Victoria, fiind cultivata la scara larga in toate tarile ce faceau parte din Commonwealth. In epoca victoriana, dalia era un simbol al romantismului. Era pusa in buchetele de nunta ca semn al unirii pentru vesnicie si se purta ca bratara florala in timpul dansurilor de societate pentru a favoriza relatiile romantice care tocmai inmugureau...
In context contemporan, a avea o dalie la ghiveci acasa inseamna a intra intr-o religie noua sau a initia unele noi obiceiuri de viata. Iar cei care isi tatueaza o dalie trimit un mesaj puternic celor care cunosc simbolismul acestei flori. E potrivita pentru cei care au asteptat multa vreme pana sa inceapa o viata noua sau pentru cei care sunt fericiti ca au luat o decizie majora in viata. De asemenea, e potrivita pentru cei care vor sa arate ca inca isi urmeaza visul si ca sunt pregatiti sa infrunte tot ceea ce urmeaza.
Pe scurt, floarea de dalie inseamna putere interioara, decizia de a sta drept in fata sortii, faptul ca stii ceea ce vrei si esti hotarat sa mergi in directia pe care o doresti, indiferent de context. Incepand din anul 1963, Dahlia pinnata este floarea nationala a Mexicului, ea fiind inregistrata in aceasta tara inca din anul 1615. De asemenea, dalia este floarea oficiala a oraselor Seattle si San Francisco. Iar in anul 2019 a fost aleasa Floarea Anului de catre societatea de horticultura National Garden Bureau din SUA. https://www.daciccool.ro/stil-de-viata/casa-si-gradina/10186-dalia-splendoare-multicolora-in-gradina
joi, 9 septembrie 2021
Cunoscut deja din Antichitate, ghimbirul a trecut de mai multe ori in uitare pentru a reveni astazi, iarasi, la mare pret, datorita proprietatilor lui de exceptie. In acelasi timp mirodenie si medicament, ghimbirul si-a gasit, deja din timpul Greciei Antice, drumul din India spre Europa, iar, mai apoi, in Evul Mediu, era la mare pret in Venetia, unde produsele aromatice erau pretuite in aur. In secolul al XV-lea, turta dulce presarata cu ghimbir a devenit un cadou care simboliza iubire si respect.
Avand nevoie de un climat tropical, ghimbirul a fost cultivat la inceput in China si in India, extinzandu-se rapid in toata Asia musonica, zona numita de primii calatori, pe drept cuvant, Tara Mirodeniilor. Astazi, este cultivat in toate regiunile tropicale si subtropicale, in Asia, Japonia, Brazilia, Jamaica sau Nigeria. Principalul producator a ramas insa India, cu o productie ce acopera 50% din recolta mondiala, dar ghimbirul din Jamaica se remarca prin calitatea lui de exceptie.
Ghimbirul, Zinghiber Officinale, facand parte din familia Zinghiberaceae, are nume apropiate in majoritatea limbilor moderne, Ginger in engleza, Gingembre in franceza, Ingwer in germana, Zenzero in italiana sau Jengibre in spaniola. Numele provine din limba sanscrita in care shringavera desemna forma coarnelor de cerb cu care seamana rizomul de ghimbir. Cu toate ca numele a ajuns la noi prin grecescul zinghiberis si apoi latinescul zingiber, in greaca de astazi este numit piperoriza, adica radacina de piper, datorita gustului iute al rizomului de ghimbir.
Ghimbirul este o planta perena cu o inaltime de 30-100 cm, cu frunze lungi de 15-20 cm si ascutite ca un varf de lance, cu o striatie longitudinala si proeminenta. Florile albe, patate cu purpuriu, sunt grupate sub forma de ciorchine. Florile se utilizeaza mai ales in salate, dar elementul prinicpal il reprezinta rizomul mare si carnos, numit si radacina de ghimbir, care are o forma neregulata ca o aglomerare de tuberculi si a carui utilizare s-a raspandit practic in intreaga lume deoarece reprezinta un ingredient universal folosit in toate tipurile de mancaruri si bauturi, inclusiv in prajituri si bere. Pentru a se dezvolta, ghimbirul are nevoie de un climat tropical cu un sezon uscat si unul cu ploi abundente si de un sol gras, lutos cu un drenaj bun.
Ghimbirul, aliment si medicament
Desi calitatile terapeutice ale rizomului de ghimbir erau cunoscute deja din Antichitate, practicienii medicinii ayurvedice folosind de demult ghimbirul pentru a stimula focul Agni din trup in vederea arderii toxinelor Arna, cercetatorii occidentali nu au inceput sa studieze cu atentie efectele acestei plante de exceptie decat de la inceputul anilor ‘80.
Nenumarate leacuri traditionale folosesc ghimbirul pentru combaterea febrei, durerii si a starilor de greata. Astazi, sunt deja dovedite nenumarate efecte terapeutice, iar ghimbirul a patruns cu succes si in cosmetica. Responsabil pentru acest succes este in primul rand continutul de gingerol, shogaol si zingerol al rizomilor de ghimbir, care stimuleaza circulatia sangelui, activeaza metabolismul, te ajuta sa arzi grasimile, regenereaza pielea si prezinta o actiune puternic antioxidanta. In acelasi timp, ghimbirul este revigorant, combate starile de oboseala, este vasodilatator, activeaza circulatia sanguina periferica, eliminand simptomele de maini si picioare reci, previne riscul formarii de cheaguri de sange, previne afectiunile cardiovasculare, are proprietati antitumorale, are un efect linistitor. Este folosit impotriva durerilor de stomac, pentru usurarea digestiei, in cazul senzatiilor de voma, al raului de avion sau de mare, al balonarilor abdominale si al durerilor de ficat, dar si pentru reducerea nivelului de colesterol si pentru tratatarea bolilor de inima. In cazul artritei reumatoide se obtine o reducere sensibila a durerilor. Ceaiul de ghimbir, dar si praful de ghimbir adaugat la o cana de lapte cald, este un remediu ideal in cazul racelilor, pentru calmarea inflamatiilor gatului, a congestiei respiratorii, a sinuzitei si a raguselii, pentru scaderea febrei si eliminarea mucozitatilor, iar impotriva astmului cele mai bune efecte se obtin cu tinctura de ghimbir.
Ghimbirul in bucatarie
Ghimbirul a cucerit insa mai intai bucataria europeana, fiind catalogat drept un condiment picant, apropiat de piper. De altfel, el reprezinta, peste tot in lume, unul dintre cele mai valoroase condimente. Este interesant de amintit ca gingerolul, un compus iute al ghimbirului, are o structura similara cu capsaicina din chilli si piperina din piper, dar este convertit prin incalzire in zingeberona, care este mai putin iute, iar prin uscare in shogaol, care este mult mai intens la gust. Se presupune ca ghimbirul si-a crescut in timp concentratia de gingerol ca o forma de aparare impotriva ierbivorelor, indepartate de acesta, la fel ca si de piperina sau de capsaicina.
Ghimbirul este folosit in special proaspat, fie ras, fie taiat felii. Rizomii proaspeti pot fi gasiti acum si in hipermarketurile noastre si pot fi pastrati cateva saptamani la frigider. Ei prezinta o coaja cu diferite nuante de cafeniu si un interior galben-deschis cu o aroma racoritoare, asemanatoare citricelor, dar cu un gust puternic, intepator si iute. Ghimbirul este recunoscut pentru nota sa usor muscatoare si fierbinte, pentru aroma sa bogata, dulce, calda si lemnoasa. Datorita substantelor aromatice pe care le contine, si-a castigat deja din vechime reputatia de planta afrodiziaca cu reale virtuti tonifiante.
Uscat este comercializat in special in forma de pudra alba sau usor maronie, dar si ca radacini intregi si trebuie pastrat la adapost de lumina, aer si umezeala. Prin uscare isi schimba foarte mult gustul, devine mult mai aromat si mai putin iute si este folosit la prepararea a diferite deserturi. Dar feliile de rizomi tineri se pot conserva si prin fierbere intr-un sirop gros de zahar, ele pastrandu-se moi si carnoase, dar si iuti. Siropul de ghimbir este recunoscut ca un puternic afrodisiac.
In functie de cum e gatit, ghimbirul isi poate pierde in mare masura aroma si poate devini mai iute, dar, daca este prajit pierde din iutime, isi schimba gustul si merge foarte bine alaturi de usturoi si ceapa.
Astfel, ghimbirul este folosit la cele mai felurite feluri de mancare, supe, sosuri, preparate din carne si legume, dar si la deserturi si bauturi. Thailandezii il adauga dat prin razatoare la prepararea pastei de curry, indonezienii freaca deseori carnea inainte de a o pregati cu o pasta de ghimbir si ardei iute, indienii folosesc ghimbirul prajit in sosuri, iar chinezii il folosesc atat fiert, cat si prajit.
Retete cu ghimbir
Dintre nenumaratele retete pe baza de ghimbir, folosite astazi si la noi, un bun exemplu il reprezinta salaul la gratar cu sos de ghimbir provenind din bucataria chinezeasca, servit alaturi de un pahar de vin alb rece, sec sau demisec. Pestele spalat si scurs se asaza intr-un vas in care s-a preparat un amestec de ulei de masline (50 ml), tequilla (30 ml), zeama de la o lamaie bine stoarsa si o lingurita de chimen macinat si se introduce pentru o jumatate de ora la frigider. Apoi pestele se caleste pe ambele parti, cate 5 minute, intr-o tigaie teflonata. Se serveste cu un sos din doua cani de mango taiat cuburi, o portocala curatata de coaja si taiata marunt, o lingura de suc de portocale, o ceapa rosie taiata mic, o lingurita de ghimbir macinat, sare si piper.
Nu mai putin savuroase sunt si legumele mexicane picante ce pot fi folosite drept garnitura pentru orice fel de carne. Dupa ce au fost spalate si curatate, legumele se taie cubulete - un morcov, o ceapa rosie, doi ardei colorati diferit, doua rosii decojite, si se adauga si patru ciuperci taiate felii. Apoi se amesteca cu 100 g de boabe de fasole (conserva), 100 g de boabe de porumb (conserva) si se adauga sare si piper si se inabuse sub capac, intr-o tigaie teflonata cu o lingura de ulei de masline, timp de 7-8 minute avand grija sa nu se inmoaie prea mult pentru a nu-si pierde forma. Se adauga apoi o lingura de ulei de soia, o lingurita rasa de praf de ghimbir, o lingurita de busuioc proaspat sau uscat si o lingurita rasa de coriandru macinat si se mai lasa sub capac 2-3 minute.
Ceai de ghimbir
Ceaiul de ghimbir este foarte bun pentru sanatatea noastra. Este simplu de preparat. Se pune apa la fiert, se adauga ghimbirul taiat feliute mici si se asteapta sa dea in clocot, dupa care se strecoara. Pentru gust se poate adauga apoi un plic de ceai negru, zahar brun sau miere si, eventual, o felie de lamaie sau suc de lamaie. In loc de zahar sau miere se poate adauga lapte de soia care este suficient de dulce. Se pot bea 2-6 pahare de ceai. In ceaiul de ghimbir se poate adauga si lemn dulce, piper negru, menta si hibiscus. Un excelent ceai energizant se obtine din ceaiul de ghimbir la care se adauga scortisoara, fenicul, coriandru, bucatele de portocala, lemn dulce, cardamom, rozmarin, nucsoara si anason.
Targul iconarilor si al mesterilor cruceri, la Muzeul Taranului
Muzeul National al Taranului Roman praznuieste in ajunul zilei de 14 septembrie, Inaltarea Sfintei Cruci, una dintre cele mai importante sarbatori ale calendarului taranesc. Aflat la a XX-a editie, Targul iconarilor si al mesterilor cruceri ofera publicului timp de trei zile, de vineri, 10 septembrie, pana duminica, 12 septembrie 2021, intre orele 10.00 si 18.00, noi intalniri, ateliere si demonstratii cu artisti si mesteri iconari. Preocupat de valorificarea si revitalizarea patrimoniului cultural taranesc, Muzeul Taranului pastreaza structura targului de iconari si mesteri cruceri initiat sub forma unui act cultural cu rol formator şi educativ prin prezentarea unor teme iconografice devenite reper in iconografia taraneasca si prin inovatii care folosesc imaginea traditionala ca re/sursa, teritoriu de explorare pentru creatiile contemporane ale artistilor si ale mesterilor iconari.
Targul iconarilor si al mesterilor cruceri isi propune sa redescopere frumusetea obiectelor de cult, a unui patrimoniu dedicat artei traditionale si indeosebi icoanelor, urmarind calitatea tehnicii si a mestesugului, respectarea scopului pentru care este realizat obiectul de cult, evitand expresiile kitsch si serializarile industriale pentru scopuri comerciale. Se continua noua formula de prezentare a targului, invitandu-i pe mesterii si artistii iconari sa expuna obiectele create pentru targ in cadrul unor microinstalatii, dand astfel posibilitatea de a viziona intr-un context diferit creatiile personale si de a initia un nou dialog cu publicul vizitator si fidel actiunilor de la inceputuri.
Structura targului ramane ca intotdeauna mai aproape de atmosfera unui praznic, celebrand prin praznicare, sfinti protectori, sarbatorile mari, heruvimi desprinsi din cetele ingeresti - Crucea in variante neimputinate, toate zugravite si inchipuite pe icoane pe sticla, icoane pe lemn, icoane de vatra, crucite, cruci de mana, pristolnice, miniaturi religioase, izvoade, pecetare, mozaicuri, obiecte si lucrari care se inscriu in teritoriul artei sacre. Iconarii vor fi insotiti cu ceaiuri de leac, cozonaci, dulceturi, zacusca, miere si prajituri de casa. Se scot din lada de zestre a muzeului albume, carti postale, scrieri si ziceri taranesti, revista Martor, caiete de mesteri, cataloage de expozitii - oferite spre vanzare publicului interesat.
Ateliere/intalniri
Dupa experienta pozitiva a atelierelor - demonstratii din cadrul editiilor anterioare, se continua intalnirile cu cativa dintre iconarii si crucerii dedicati impartasirii tehnicii mestesugului, a caror abordare dezvaluie cautari si reconstituiri personale ale mestesugului icoanei si o raportare adecvata la canon si traditie. Se adreseaza astfel copiilor, dar si adultilor, invitatia de a descoperi cum desenau iconarii vechi izvoadele si zugraveau icoanele, pictand pe dosul sticlei sau pe lemn grunduit cum se insemneaza si se incrusteaza pristolnicele si icoanele de vatra in cadrul unor ateliere tinute de artisti si mesteri iconari.
Vineri, 10 septembrie
14.00-15.00 şi 16.00-17.00 - Ateliere de pictura cu Radu Dinca
Sambata, 11 septembrie
10.30-12.00 - Ateliere de pictura cu Angela Ludosanu
13.00-15.00 - Ateliere de incrustat in lemn cu Vasile Moldoveanu
Inscrierile pentru ateliere se fac la: educatiemuzealamtr@gmail.com /cost atelier: 25 lei/persoana.
Pretul biletului de intrare la targ: adulti - 8 lei; pensionari - 4 lei; studenti, posesori ai cardului Euro 26, in varsta de pana la 30 de ani, persoanele adulte cu handicap mediu sau usor - 2 lei. Elevii beneficiaza de intrare libera la targ pe perioada vacantelor scolare.
Coordonator targ: Lila Passima // lilapassima@yahoo.com
Contact/comunicare/detalii organizare: Monica Chiorpec // chiorpecmonica@gmail.com
Contact ateliere: Monica Chiorpec // chiorpecmonica@gmail.com
Mai multe detalii gasiti pe www.muzeultaranuluiroman.ro.
Printre partenerii media ai evenimentului se numara si revista online www.daciccool.ro si www.accmediachannel.ro