Lumina nu o ia candela pentru ea, ci pentru cei ce o privesc.

- Sfântul Grigorie Palama

 

• Afirmaţii vindecătoare pentru atragerea în viaţă a banilor și a abundenţei financiare

  „Banii curg spre mine din toate părţile, îi iubesc, îi văd, îi simt, îi folosesc cu înţelepciune, îi dăruiesc, totul din iubire.”

  „Banii curg spre mine din toate părţile, sunt un magnet care îi atrage în orice moment al vieţii mele.”

  „Relaţia mea cu banii este una de iubire profundă, doar gândindu-mă câte pot să fac cu ei şi câtă lume ajut mă face să îi atrag instantaneu.”

  „Banii zboară peste tot şi eu îi prind şi îi am în viaţa mea. Vin din toate părţile şi sunt parte din mine. Îi iubesc şi le doresc tuturor să fie abundenţi şi să aibă bani din plin.”

  „Banii curg spre mine din toate părţile, abundența este starea mea de a fi.”

  „Sunt abundenţă, banii curg spre mine ca la robinet, sunt din belşug, peste tot îi văd şi mulţumesc pentru ei.”

  „Dumnezeu mă inspiră şi îmi oferă oportunităţile necesare de a avea bani şi pentru asta sunt entuziasmat/ă la maximum.”

  „Sunt recunoscător/recunoscătoare pentru toţi banii care vin în viaţa mea, indiferent de numărul lor.”

  Din cartea „Viaţa la frontiera cunoaşterii” de Sal Rachele

  „Cu fiecare respiraţie, bunăstarea mea financiară creşte.”

  „Abundența este starea reală a fiinţei mele. O revendic şi o exprim acum cu bucurie.”

  „Banii mă ajută să îmi exprim spiritualitatea în lume.”

  „Acum îmi dau seama că banii, la fel ca orice altceva, reprezintă substanţa Divină.”

  „Sunt una cu Manifestarea Nelimitată. Sunt abundenţa. Sunt succesul.”

  „Oamenilor le place să mă plătească pentru că fac ceea ce îmi place cel mai mult.”

  „Folosesc banii în moduri care sprijină creşterea mea şi a altora.”

  „Sunt un canal deschis. Prosperitatea mea curge în lume în cel mai benefic mod cu putinţă.”

  „Acum decretez că sunt stăpânul vieţii mele şi culeg success deplin şi abundență din orice aş face.”

  Afirmaţii Louise Hay

  „Inteligența Divină îmi dă toate ideile bune pe care le pot folosi.”

  „Tot ceea ce ating este un succes.”

  „Există suficienţi clienţi pentru serviciile mele.”

  „Sunt un magnet pentru prosperitatea Divină.”

  „Bogăţii de toate felurile sunt atrase către mine.”

  „Oriunde mă duc, găsesc oportunităţi de aur.”

  „Banii sunt cel mai uşor de realizat.”

  „Abundența se revarsă peste mine în orice moment.”

  „Conştiinţa mea este o conştiinţă abundentă nelimitată.”

  Din alte resurse:

  „Sunt una cu milioanele de euro.”

  „Sunt pregătit/ă, dispus/ă şi capabil/ă să atrag milioane de euro în viaţa mea.”

  „Iubesc abundenţa, iubesc să fiu abundent/ă.”

  „Orice sumă de bani îmi doresc apare ca prin magie în viaţa mea.”

  „Aduc dragoste şi abundenţă în orice fac.”

  „Sunt sursa abundenţei.”

  „Sunt binecuvântat/ă la infinit şi sunt o binecuvântare infinită.”

  „Sunt viaţă prosperă în formă umană.”

  „Conturile mele bancare se revarsă de binecuvântările infinite ale Universului.”

  „Ocazii de creştere şi expansiune vin la mine acum, uşor şi elegant.”

  Afirmaţii Învățături Atlantida

  „Banii sunt aici pentru ca eu să cresc şi să evoluez în toate domeniile, în toate aspectele vieţii mele. Bine aţi venit în viaţa mea!”

  „Binecuvântez banii, pentru că energia lor este atât de puternică şi de minunată, încât mă umple de bucurie şi fericire, manifestându-i astfel în viaţa mea.”

  „Fiecare ban este o binecuvântare pentru mine, deoarece simt abundența Universului în el”.

  „Mulțumesc, mulţumesc, mulţumesc pentru toţi banii pe care îi am, pentru toţi banii pe care i-am avut vreodată şi pentru toţi banii pe care îi voi avea.”

  „Banii sunt o parte integrantă din mine, deoarece, cu ajutorul lor, eu sunt o persoană abundentă, prosperă, îmi realizez cu succes orice idee şi plan am.”

  „Banii ajută la creşterea şi evoluţia omenirii, de asta mă bucur din inimă că sunt aici, cu mine.”

 

Nu regreta niciodată nici o zi din viața ta.

Zilele bune îți oferă fericire,

Zilele rele îți oferă experiență.

Amândouă sunt esențiale pentru viață.

Fericirea te menține în bucurie.

Intenția te mențin puternic.

Durerile te mențin uman.

Prăbușirile te mențin umil.

Reușitele te mențin strălucitor.

Însă în viață mergând pe drumul tău, te menține doar DUMNEZEU.

Fii recunoscător pentru tot ce ai și ce ești.

 

Taci !

Nu vorbi mai mult decât e nevoie, nu te contrazice cu nimeni, nu supăra pe nimeni prin ce spui. Fugi de prilejurile de a cădea în păcate, pe cât poţi, fugi de agitaţia, zgomotul şi zarva lumii!

Linişteşte-te! Nu te risipi, vrând să faci prea multe, nu îţi pierde pacea sau timpul cu nimicuri. Fă atât cât e nevoie.

Lumea aceasta ne stoarce de putere, ne consumă cu toate problemele ei, şi de multe ori uităm că nu trăim o mie de ani, uităm că rugăciunea sau relaţia noastră cu Dumnezeu e cea mai importantă!

Avem nevoie de linişte, trebuie să învățăm să mai oprim radio-ul, tv-ul, telefonul şi să petrecem o clipă de aur nu doar cu noi înșine, dar mai ales cu Hristos !

În linişte, Dumnezeu îţi vorbeşte prin conştiinţa ta, ia aminte la ce îţi spune și cu siguranță n-o să-ți pară rău !

(Sf. Paisie Aghioritul).

 

"Studiați-vă o zi! M-am studiat zile la rând și am văzut că aproape jumătate din ce făceam eram conștientă că eram văzută și vroiam să fiu bine văzută. Ne pierdem foarte multă energie văzându-i pe alții: „Ai văzut ce a făcut? Ai văzut ce zice? Ai văzut cum face? Ai văzut ce spune?”. Pierdem multă energie cu asta. Și: să nu fac asta că mă vede cutare, dacă mă vede cineva; vai de mine, dacă m-a văzut?

Acesta este fariseismul de bază, de fond din noi. Că nu avem curajul să fim așa cum suntem în clipa aceasta. Nu putem scăpa de asta decât recunoscând că suntem așa. Și când cerem smerenia, că smerenia are multe nivele și multe trepte – și Sfântul Siluan vă învață, dacă-l citiți – să cerem: „Doamne, dă-mi smerenie când știi Tu și cum știi Tu”. Pentru că noi nu știm încă cum anume trebuie." Monahia Siluana Vlad

 

...Cum arăta Maica Domnului???...ne descrie Sf.Epifanie...

...Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu, când dă în copt bine...

... Ochii îi erau limpezi la căutătură şi nimeni n-a ținut seama ce culoare aveau, nici până în ziua de astăzi...

... Se păstrează doar într-o mică măsură idei, cum că erau ca măslina coaptă...

... Sprâncenele ei erau în oarecare mlădiere şi foarte minunate.”...

(Sfântul Epifanie)

...Sfantul Epifanie ne mai spune că „statura Fecioarei Maria era de talie mijlocie...

... Culoarea părului îi era gălbuie ,foarte plăcută şi atârna pe sub acoperământul capului ei...

... Culoarea feţei ei era ca bobul de grâu, când dă în copt bine...

... Ochii îi erau limpezi la căutătură şi nimeni n-a ținut seama ce culoare aveau, nici până în ziua de astăzi...

...Se păstrează doar într-o mică măsură idei, cum că erau ca măslina coaptă...

...nu avea o împodobire lumească, ca a tuturor fecioarelor sau a femeilor lumeşti...

... Mâinile ei erau delicate şi degetele potrivit de lungi...

... Faţa ei era foarte frumoasă şi mult curată, fără încreţituri sau riduri, şi nu avea nimic care să deranjeze privirea cuiva...

... Veşmintele ei erau lungi, capul îi era acoperit totdeauna cu un văl foarte smerit, care atârna în jos...

...Graiul ei era plin de bunătate şi încet, cu multă sfială, şi nimeni n-a văzut-o în viaţa ei strigând, sau vorbind cu voce tare şi răstită, sau cu iuţime...

...Numai atunci a fost vocea ei mai tare, când a plâns cu hohote şi suspinuri mari sub Crucea calvarului Fiului ei Cel preadulce şi preaiubit pe Dealul Golgotei...

Diacon Gheorghe Băbuț,

Maica Domnului, ocrotitoarea României

 EGOUL zice:”cine eşti tu să-mi spui mie una ca asta?“

Cine se simte atacat? Cine este nemulţumit şi se revoltă, reacţionează şi răspunde agresiv pe loc, de parcă ar zice: “cine eşti tu să-mi spui asta?” Cine comentează răutăcios sau ironic, cine intervine şi vrea să dea o lecţie, cine acuză, condamnă şi învinuieşte, cine este obraznic, înfumurat, cine judecă mereu fără oprire? EGOUL.

Cui îi este frică să-şi piardă viaţa, avantajele, plăcerile şi comodităţile, stabilitatea şi siguranţa, cine luptă aprig şi se apără disperat? Cine nu se lăsă pe sine niciodată în mâna Domnului, cine nu are curajul să se predea total oamenilor adică lui Dumnezeu și NU IARTĂ, cine nu se lasă folosit și manipulat? Cine nu acceptă să fie înjosit? Cine nu poate iubi şi nu lasă de la el, cine se mânie şi se înfurie, apoi urăşte neîmpăcat? EGOUL.

Cine ameninţă omul şi este nemilos, crud, hain şi fără inimă? Cine nu suportă să fie jignit, umilit şi răspunde imediat cu răutate? Cine nu acceptă să fie călcat în picioare, scuipat și vrea să dea o lecţie? Cine nu suportă cuvintele de Iubire și urăște Iubirea și lăsarea de sine ca fiind umilitoare, cine sare imediat cu furie și ură să-şi apere dreptatea şi adevărul, binele şi liniştea? Cine nu este de acord cu părerea celuilalt, că şi ea există? Cine nu dă dreptate niciodată celuilalt? Cine respinge adevărul aceluia şi zice că numai el are dreptate? Cine nu poate iubi indiferent cum sunt oamenii? EGOUL.

Cine ripostează imediat şi te ameninţă că îți arată el ție, ca să-şi susţină dreptatea? Cine nu acceptă lecţiile care îi vin din faţă prin oameni şi se revoltă mereu? Cine intervine cu forţa, ca să-şi impună părerea? Cine se supără şi se simte nedreptăţit? Cine se îndoieşte de adevăr? Cine nu poate să se lepede de sine deloc? Cine face totul pentru mai mult binele său şi nu ia seamă la ceilalţi, cine adună nemăsurat şi fără capăt NUMAI PENTRU EL? EGOUL.

 O fabulă ințeleaptă despre cum să reacționăm la invidia, răutatea și ofensele celor din jur...

Trăia cândva demult un samurai. Avea acesta un grup de ucenici pe care îi invăța arta înțelepciunii și meseria de luptător. Odata, in timpul unei lecții, veni la el un tanar luptător, vestit prin cruzimea si impertinența sa.

Tactica sa preferată era metoda provocării: il ofensa pe adversar, acela iși ieșea din fire, accepta provocarea, dar fiind copleșit de furie, făcea o greșala după alta si pierdea lupta.
Așa se întâmplă și de această dată: Luptatorul aruncă câteva ofense în adresa samuraiului și începu să urmărească reacția. Dar acela, fără a-i da vreo atentie, continuă lecția. Așa se intamplă de vreo câteva ori. Când samuraiul nu a reacționat în nici un fel și cea de-a treia oara, luptătorul se îndepărtă înfocat.

Ucenicii urmăreau cu atenție și interes acest proces. După ce luptătorul plecase, unul dintre ei nu se mai reținu și întrebă:
– Învățătorule, de ce i-ați suportat insultele? Trebuia să-l chemați la luptă!

La care samuraiul înțelept răspunse:

– Când vi se aduce un dar, iar voi nu îl acceptați, cui îi aparține acesta?

– Stăpanului anterior, – răspunseră ucenicii.

– La fel e și cu invidia, ura și ofensele. Atâta timp cât nu le accepți, ele aparțin celui ce le-a adus.

Ceai de cimbru

 

Pune 250 ml de apă la fiert, iar când dă în clocot, adaugă o lingură de frunze de cimbru. Lasă-l la fiert pentru 5-10 minute, după care lasă-l la infuzat încă 10 minute. Strecoară infuzia și consumă. Dacă vrei să-i schimbi gustul, poți adăuga puțină miere și zeamă de lămâie.

Cimbrul este o plantă antiseptică și antimicrobiană cu caracteristica sa de ucidere a germenilor. În plus, are proprietăți antioxidante prin întărirea sistemelor de protecție a celulelor din organism cu ingredientele sale, anticarcinogen prin prevenirea formării cancerului, antispasmodic cu tot felul de dureri abdominale și proprietăți de ameliorare a gazelor, antireumatic cu vindecarea bolilor reumatice, antidiabetic prin prevenirea diabetului și anticolesterolului proprietăți prin ajustarea raportului de colesterol din organism. Cu aceste proprietăți, cimbrul întârzie îmbătrânirea, previne formarea tumorilor, este bun pentru diabet și previne deteriorarea alimentelor într-un mod natural.

BENEFICII:

@ Întărește corpul

@ Simplifică digestia.

@ Vindecă pofta de mâncare.

@Întărește nervii.

@Tăiește palpitațiile inimii.

@Vindecă inflamația intestinală.

@ Oferă funcționarea regulată a glandelor

@Omoară germenii din rinichi și vezică.

@ previne formarea celulelor canceroase de vase noi.

Are o caracteristică afrodisiacă.

@Crește puterea de rezistență împotriva bolilor.

@Rezolva anemia observata la copii.

@Reglează circulația sângelui.

@Muzmin tratează tuse, astm, bronșită și pneumonie.

@Grip vindecă frigul și angina.

@ameliorează durerile reumatice.

@ Reduce cantitatea de zahăr din sânge

@ vindecă rănile pacienților cu diabet într-o săptămână.

@ scade frecvența ochilor

@ Repara pancreasul, asigură secreția de insulină

@ Este foarte eficient în tratamentul diabetului

@ 99 din 100 eficiente în bolile fungice.

@ previne mirosul piciorului

@ Este foarte eficient în ciuperca genitală

@ disconfort amigdalian 1 minut gargară și 30 minute fără durere

@ întărește pereții celulari.

@este minunat pentru durerile de spate

@ vindecă 70 din 100 de cancer de prostată.

@ 63 la 100 eficace în cancerul de sân la femei

@ albina este eficientă în boala varao

@ respira vindecă astmul

@ crește secreția de insulină

@ deschide canale de insulină

@ testează dacă apa pe care o folosești este curată

@ topeste grasime, slabeste

@ bun pentru dureri articulare

@ vindeca gastrita

@ elimină toate durerile de stomac într-un timp scurt

@ tratează mirosul piciorului

@ vindeca ciuperca unghiilor

@ eficient în bolile radiculare la plante

@ aparatul de aer condiționat curăță

Are săruri de fier și calciu, ideale cand te simți obosit.

@ antiinflamator

@calmant

@ expectorant,

@refreshing

@ dezinfectare.

Putem face o tinctura de cimbru in alcool de 40 de grade , se lasa la macerat o luna de zile, zilnic scuturam sticla sau borcanul inchis ermetic.

Se strecoara dupa cele 4 saptamani si se folosesc in jur de 30 de picaturi pe zi in caz de raceli sau alte probleme.

..Copiilor li se adauga in ceai fierbinte ( alcoolul se evapora) si apoi se consuma caldut .

Biomicin" ( de la Fares) este un extract de cimbru si cuisoare si un excelent antibiotic natural care nu distruge flora intestinala.

păcătuim atunci când

  păcătuim atunci când:

– deznădăjduim;

– cârtim;

– hulim împotriva Lui, spunând că, după părerea noastră, ne-a dat „o cruce prea grea” și că „ne-a nedreptățit, dându-ne o cruce prea mare”

 "Faceți-vă regulă să nu întreprindeți nimic când aveți duhul tulburat, nici măcar să vorbiți. Oricât de cuviincioasă ar fi izbucnirea și oricât de drept v-ar părea ceea ce vreți să spuneți sau să faceți în acel moment, totuși, în această vreme sufletul nu poate respecta măsura cuvenită, cu atât mai puțin curățenia, căci această stare este, de felul său, întotdeauna amestecată cu părerea de sine. Dumnezeu să vă ajute!"

 Odată, năvălind turcii asupra satelor şi mănăstirilor din ţinutul Neamţ, s-au umplut codrii de săteni şi de călugări. Atunci au ajuns câteva călugăriţe şi la chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita: 
‒ Rămâneţi voi în chilia mea, căci eu am alt loc de adăpost.
Din ceasul acela s-a dus într-o peşteră mică din apropiere şi acolo se nevoia singură, neştiută de nimeni, iar noaptea se odihnea puţin pe lespedea de piatră care se vede până astăzi în fundul peşterii.
Odată, rătăcind o ceată de turci prin Munţii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de peştera Cuvioasei Teodora. Deci, năvălind asupra ei ca s-o ucidă, sfânta a căzut în genunchi şi, înălţându-şi mâinile către cer, a strigat: 
‒ Izbăveşte-mă, Doamne, de mâinile ucigaşilor!
În clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul peşterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzându-se în pădure, s-a izbăvit de moarte.
Fiind cu totul uitată de oameni şi neavând pe nimeni la bătrâneţile ei, şi-a pus toată nădejdea numai în Dumnezeu. Astfel, părăsind chilia, Sfânta Teodora se nevoia în peşteră ca un înger în trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simţea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neîncetat lui Dumnezeu cu mâinile înălţate la cer, până se răpea cu mintea la cele cereşti, iar cu trupul se ridica deasupra pământului. Atunci i se lumina faţa prin harul Duhului Sfânt, iar din gura ei se înălţa în sus rugăciunea ca o văpaie de foc, asemenea marilor sfinţi. Că ajunsese fericita Teodora la rugăciunea cea mai înaltă, în extaz, şi se îndulcea în chip negrăit de cele dumnezeieşti.
Hainele Sfintei Teodora ajunseseră acum nişte zdrenţe, care cu greu îi acopereau trupul slăbit de aspră nevoinţă. Încă şi hrana terminându-se, păsările cerului, la porunca Ziditorului, îi aduceau zilnic fărâmituri şi coji de pâine de la trapeza Schitului Sihăstria. Iar fericita se ruga neîncetat pentru lume şi se bucura de apropierea mutării din trup. Însă timp de 40 de zile înainte de obştescul sfârşit s-a rugat lui Dumnezeu să-i trimită un preot, ca să-i aducă Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorinţa sufletului ei.

Cum să ne smerim în mintea și în inima noastră când ne vin gânduri fariseice?

 Un prim pas spre smerenie este să nu ne mirăm că nu suntem smeriți pentru că fariseismul este o caracteristică a firii noastre căzute. Este această pornire a omului de a părea, de a fi văzut.
Studiați-vă o zi! M-am studiat zile la rând și am văzut că aproape jumătate din ce făceam eram conștientă că eram văzută și vroiam să fiu bine văzută. Ne pierdem foarte multă energie văzându-i pe alții: „Ai văzut ce a făcut? Ai văzut ce zice? Ai văzut cum face? Ai văzut ce spune?”. Pierdem multă energie cu asta. Și: să nu fac asta că mă vede cutare, dacă mă vede cineva; vai de mine, dacă m-a văzut?
Acesta este fariseismul de bază, de fond din noi. Că nu avem curajul să fim așa cum suntem în clipa aceasta. Nu putem scăpa de asta decât recunoscând că suntem așa. Și când cerem smerenia, că smerenia are multe nivele și multe trepte – și Sfântul Siluan vă învață, dacă-l citiți – să cerem: „Doamne, dă-mi smerenie când știi Tu și cum știi Tu”. Pentru că noi nu știm încă cum anume trebuie. Și să nu fie rușine că suntem prefăcuți, ci să ne spovedim. Noi spunem numai dacă am furat sau am mințit. Spunea cineva: „Dar eu n-am păcate; ce, l-am omorât pe tata?”. Așadar, păcatul începe de la omorârea tatălui în sus! Restul sunt bune toate. Faptul că m-am mândrit, că mi se pare că-s mai frumoasă, mi se pare că-s cea mai deșteaptă… nu le văd ca păcat.
Dar viața duhovnicească mi-aduce acest dar, să văd că nu e bine, să văd păcatul. Ne trebuie curaj, curaj ca să demascăm acea stare și să avem răbdare cu noi. Când vom avea răbdare cu noi, vom avea răbdare și cu cei din jur. Dacă n-aveți răbdare cu cei din jur este un semn clar că nu aveți răbdare cu dumneavoastră! Răbdare, așadar! E cale lungă, e cale strâmtă… De aceea, oamenii, pentru că n-au răbdare, se duc la vrăjitoare, la ghicitori, pentru că vor deodată. Asta a fost ispita din rai, să muște din fruct și să devină ca Dumnezeu, printr-un act magic, imediat, fără devenire și creștere. Nu aceasta este calea! Ci o creștere, o devenire, o moarte și o înviere permanentă. Să îndrăznim să murim!" Maica Siluana Vlad

Numai atunci când știi că tu esti cel care poartă lumina, întunericul dispare.

Dar, înainte de a deveni cel care poartă lumina , trebuie să treci prin propriul tău intuneric.

Purtătorul de lumină nu neagă întunericul,

ci trece prin el ,

A pretinde că ești purtătorul de lumină- înainte de a te fi confruntat cu propria frică - înseamnă a fi un fals.

Acolo unde lumina doar pretinde că există, întunericul încă domină.

Pentru a fi lumină , trebuie să- ți asumi întunericul.

 

Unii vor iubire, alţii vor putere,

Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,

Unii casă mare şi maşină nouă,

Alţii doar o umbră unde să nu-i plouă,

Unii să audă, alţii să vorbească,

Unii doar o clipă cerul să privească,

Unii o moşie mare şi bogată,

Unii-ar vrea o mamă, alţii-ar vrea un tată,

Unii haine scumpe şi pantofi mai mulţi,

Alţii vor picioare şi-ar umbla desculţi,

Unii vor un munte, alţii vor o mare,

Unii doar să aibă cele necesare,

Unii vor avere, faimă, bogăţii,

Alţii sănătate pentru-ai lor copii,

Unii vor să aibă propriul răsărit,

Alţii doar să uite ceea ce-au iubit...

Pelerini prin lume între nu şi da,

Fiecare suflet are rana sa!

Nu tot cel ce râde este fericit,

Cum nici cel ce plânge totul a sfârşit!

Luptă pentru tine, uşurează-ţi chinul,

Iar de nu se poate, să-ţi accepţi destinul;

Fii cu gânduri bune şi să crezi mereu:

Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!

Unii şi alţii - Licuța Pântia

 

 Indemn la un altfel de Post... <3 

"Renunta la a-i mai judeca pe altii:

- descopera scanteia Divina din ei !

Renunta la a mai spune cuvinte care ranesc:

- umple-te de cuvinte care vindeca !

Renunta la a mai fi nemultumit:

- umple-te de recunostinta !

Tine post de nervi:

- umple-te cu rabdare !

Tine post de pesimism:

- umple-te cu speranta !

Tine post de preocupari inutile:

- umple-te de incredere in Divinitate !

Renunta la a te mai plange:

- umple-te de respect pentru acea minune care este viata !

Renunta la a-i mai stresa pe altii:

- umple-te de o rugaciune neincetata !

Renunta la a mai fi acru:

- umple-te de bunatate !

Renunta la a-ti da importanta:

- umple-te de compasiune pentru ceilalti !

Renunta la teama pentru lucrurile tale:

- umple-i pe ceilalti de darul tau !

Renunta la a mai fi descurajat:

- umple-te de entuziasmul

credintei !

Tine post de tot ceea ce te separa de Dumnezeul creator al Sufletului nostru:

- umple-te de tot ce te apropie de El ! 

 "Domnul sa te ierte.

Domnul sa te auda.

Domnul sa te vada.

Domnul sa te iubeasca.

Domnul sa te insoteasca.

Domnul sa te apere.

Domnul sa te calauzeasca.

Domnul sa te mangaie.

Domnul sa te ajute.

Domnul sa te apere de vrajmasi.

Domnul sa-i imblanzeasca.

Domnul sa-ti moaie inima.

Domnul sa te faca sa nu tii minte raul.

Domnul sa te ajute sa nu faci rau.

Domnul sa te calauzeasca sa faci binele.

Domnul sa te faca milostiv.

Domnul sa-ti dea putere sa ierti.

Domnul sa te faca sa vezi in altii partea cea buna.

Domnul sa te ocroteasca si un coltisor de Rai sa-ti daruiasca!"

🌸Binecuvantarea parintelui Paisie Olaru de la Sihla🌸

Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

În fiecare dimineață Dumnezeu umbla descult si ne aduce lumina in palme... Zi cu bine si frumos!

 𝐂𝐞 𝐬𝐩𝐮𝐧𝐞𝐦 𝐥𝐚 𝐒𝐩𝐨𝐯𝐞𝐝𝐚𝐧𝐢𝐞.

Spovedania este una din cele şapte Sfinte taine ale Bisericii, o lucrare sfinţitoare a sufletului prin care omul care a păcătuit primeşte iertarea lui Dumnezeu. E a fost întemeiată de Hristos, atunci când înzestrează pe Sf. Apostoli cu această misiune, de a ierta „în numele Domnului”. Astfel, după Înviere, Hristos spune Apostolilor: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.” (Ioan 20: 21-23).

Prin urmare, Hristos înzestrează pe ucenici cu puterea de a ierta păcatele. Aceasta înseamnă două mari lucruri. Primul, nu oricine are această înzestrare, ci doar cei hirotoniţi prin puterea Duhului Sfânt în Biserică (preoţi şi episcopi), numiţi „duhovnici”. Al doilea, nu duhovnicii stabilesc ce se iartă şi ce nu se iartă, după propria lor voie, ci ei doar administrează această lucrare a lui Dumnezeu, fiind „slujitori” ai celor sfinte, deja stabilite de Dumnezeu. Administrarea însă trebuie să se facă în mod optim pentru cel ce se Spovedeşte. Aici intervin calităţile personale ale duhovnicului, abilităţile sale de a îndruma eficient pe credincios pe calea desăvârşirii sufleteşti.

𝐂𝐢𝐧𝐞 𝐬𝐞 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐨𝐯𝐞𝐝𝐢

Orice om care greşeşte, numit şi teologic „păcătos”. De aceea, pentru a ajunge la Spovedanie, trebuie mai întâi să realizăm că „am păcătuit”. Două mari piedici stau înainte: ideea că noi nu avem greşeli şi ideea că de ce trebuie să spunem preotului. După cum am arătat, preotul este instrumentul prin care Dumnezeu lucrează, prin urmare nu putem găsi iertarea în altă parte.

Nu se pot Spovedi cei ce rămân în mândria de a crede că ei nu au greşeli. Despre aceştia chiar Hristos a spus că nu pot fi iertaţi, nu pentru că Dumnezeu n-ar avea această disponibilitate, ci pentru că ei refuză dragostea Duhului Sfânt: „Orice păcat şi orice hulă se va ierta oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvânt împotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta lui, nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie.” (Matei 12, 31-32)

𝐃𝐨𝐚𝐦𝐧𝐞 𝐚𝐣𝐮𝐭𝐚 !

Întoarce-te în tine de oriunde ai fi și primește-te, iartă-te. insa nu uitati ,viața se trăiește, nu se caută, nu se învață.

Sunt două zile în care nu mai putem face nimic: ieri și mâine.

Un om valorează atât cât iubește. Restul e poveste.

 ”Poate oare o frunzuliță de pe o ramură să se numească pe sine copac? Poate, numai că nu într-un sens direct, ci într-un sens colectiv. Altfel, ea va fi cuprinsă de grandomanie și va începe să-i impună copacului voia ei. Poate oare o celulă să se numească pe sine organism? Poate, dar, dacă ea va uita că, la nivel exterior, este totuși o parte a lui, atunci aceasta va pune voia ei pe primul loc și se va transforma într-o celulă canceroasă.

 Așa că, în general, omul are întotdeauna două probleme. Prima problemă: să nu uite că omul este iubire, că fiecare om este Divin în esența sa, că toți oamenii sunt uniți în Dumnezeu. Așa că omul poate fi numit Dumnezeu. A doua problemă: să nu uiți că ești om, pentru a nu te transforma într-o tumoare canceroasă.

 Când omul înțelege că moare, când vede cum i se distruge trupul, știe că în curând se va distruge conștientul, cât și toate atașamentele și sentimentele care-l leagă de această lume, atunci îi rămâne să spere doar la iubire. Eliberându-se de toate grijile și atașamentele, sufletul primește o cantitate imensă de energie și, dacă sufletul aspiră la Dumnezeu, atunci omul începe să simtă că este unit cu Creatorul, că el este Dumnezeu. Dar acest lucru este o iluzie. Fiul este unit cu tatăl în plan subtil, însă nu este tatăl. Hristos spunea că este unit cu Creatorul, dar nu permitea să fie numit Dumnezeu.

 Sentimentul de unitate cu Creatorul oferă o explozie de iubire în suflet. Însă o identitate totală cu Creatorul se poate întâmpla numai la sfârșitul vieții Universului. Dacă omul continuă să se considere Dumnezeu, după ce se întoarce la viața lui obișnuită, la treburile lui, la grijile și la atașamentele lui, atunci va avea loc divinizarea trupului, a conștientului și a sufletului său. Și atunci, este foarte posibil să revină diagnosticul precedent.

 De aceea, prima regulă este să nu uităm că suntem Divini.

 A doua regulă este să intensificăm unitatea cu Dumnezeu, să ne deschidem propria esență Divină.

 A treia regulă este să nu uiți că ești om.”

SN Lazarev

Fragment Carte S.N. Lazarev ”EXPERIENȚA SUPRAVIEȚUIRII”

Atenție mare la oameni, spunea bunica mea..

Atenție mare la oameni, spunea bunica mea...
●Cine te-a rănit, nu te va vindeca niciodată;
●Cine nu ți-a arătat respect, nu te va respecta niciodată;
●Cine a aruncat cu noroi în tine, nu te va curăța niciodată;
●Cine te-a făcut să plângi, nu-ți va şterge lacrimile;
●Cine te-a doborât, nu te va ridica niciodată;
●Când cineva e nepoliticos, pleacă;
●Când cineva vrea să te dezamăgească, rămâi ferm;
●Nu lăsa comportamentul urât al cuiva să-ți distrugă liniştea interioară.
Uneori trebuie să renunți la oameni, nu pentru că nu-ți pasă, ci pentru că lor nu le pasă de tine.
Iubește, dar nu spune pe cine. Zâmbește, dar nu le spune de ce.
Fii fericit, dar nu le spune motivul.
Oamenii obișnuiesc să strice lucrurile frumoase.

 "Lasă-te răstignit şi nu răstigni. Lasă-te bârfit şi nu bârfi. Fii blând şi nu fi zelos în rău…Veseleşte-te cu cei ce se veselesc şi plângi cu cei ce plâng, căci acesta este semnul curăţiei. Fii bolnav cu cei bolnavi. Plângi cu cei păcătoşi. Fii prieten cu toţi oamenii, dar fii singur în cugetul tău. Fii părtaş la pătimirea tuturor, dar cu trupul tău să fii departe de toate. Nu mustra pe cineva şi nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în vieţuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greşit şi acoperă-l; şi dacă nu poţi lua asupra ta greşelile lui şi nu poţi primi cercetarea şi ruşinea în locul lui, rabdă-l măcar şi nu-l ruşina…

De nu te linişteşti cu inima, linişteşte-te măcar cu limba. Şi dacă nu poţi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar în simţuri. Și de nu eşti singur în cugetul tău, fii singur măcar cu trupul tău. Şi de nu poţi lucra cu trupul tău, întristează-te măcar în cugetul tău. Şi de nu poţi sta la priveghere, priveghează măcar şezând pe patul tău sau chiar întins pe el. Şi de nu poţi posti două zile, posteşte măcar până seara. Şi de nu poţi măcar până seara, posteşte măcar să nu te saturi.

De nu eşti curat în inima ta, fii măcar curat în trupul tău. De nu plângi în inima ta, îmbracă-ţi în jale măcar faţa ta. De nu poţi milui vorbeşte măcar cu un păcătos. De nu eşti făcător de pace, fii măcar iubitor de îmbunare. De nu te poţi strădui, fă-te măcar în cuget netrândav. De nu eşti biruitor (asupra păcatelor), măcar să nu te mândreşti faţă de cei vinovaţi. De nu izbuteşti să închizi gura celui ce bârfeşte pe soţul tău, păzeşte-te măcar să nu te faci părtaş în aceasta cu el…

De iubeşti blândeţea, rămâi în pace. Şi de te vei învrednici de pace, te vei bucura în toată vremea. Caută înţelepciunea şi nu aurul. Îmbracă-te în smerenie şi nu în mătase. Caută să dobândeşti pacea şi nu împărăţia…

Iată, frate, îndemnul meu: mila să-ţi sporească în suflet până când vei simţi în inima ta aceeaşi milă pe care Dumnezeu o are faţă de lume!"

(Cuvinte despre sfintele nevoinţe ale Sf. Isaac Sirul, Filocalia X)

CUM SĂ IEȘIM DIN SISTEM?

1. Renunță la alcool, tutun, carne. Nu consuma fast-food. În general, nu mânca orice și oriunde, este de dorit să consumi alimente vii, limită la carbohidrați, exclude zahărul. Nu mesteca gumă.

2. Curăță tractul gastro-intestinal. Este de dorit să faci o cură antiparazitară. Aruncă medicamentele la gunoi. Nu merge la medici. In general – nu mai crede în boală, căci nu există. Nu te lăsa manipulat.Gandeste pentru tine însuți!

3. Începe să-ți simți organismul. Corpul, acest vas divin, are propria sa voce și minte, și întotdeauna spune ce vrea și ce nu vrea. Trebuie să te înveți să-l respecți.

4. Zilnic (spre exemplu seara) fã gimnastică sau orice set de exerciții fizice, ascultând muzică meditativă și calmă. Folosește lampă aromatică. Uleiurile esențiale te ajută la dezvăluirea diferitelor chakre.

5. Plimbă-te zilnic timp de 2-3 ore în aer liber, de preferință cât de departe de matrice. Comunică cu natura. Concentrează-te pe respirație. Nu mai vizita mall-uri, stadioane, demonstrații, pub-uri și locuri aglomerate. Evită comunicarea inutilă.

6. Fă o revizie prin toată garderoba. Lasă doar lucrurile practice și lejere. Scapă de toate cele inutile. Poartă cât mai puține bijuterii. Lanțuri, coliere, brățari, inele – toate acestea blochează fluxul liber al energiei.

7. Aruncă cuptorul cu microunde, nu te mai uita niciodata la TV (mai bine aruncă-l).

Scoate toate electrocasnicele inutile(Pe care nu le folosesti atunci) din priză. Vorbește cât mai puțin la telefonul mobil, închide-l în timpul somnului și meditației și rugaciunii. Limitează timpul petrecut lângă calculator.

8. Fă o ordine perfectă în cameră, în casă, în grădină. Curăță toate unghiurile, aruncă toate lucrurile inutile fără milă. Spune adio la tot ce e rupt, spart, lipit, stricat. Aruncă tot gunoiul. Ceea ce e la exterior, aceea e și în interior.

9. Iartă pe toată lumea și cere iertare de la toți.

9. Comunicarea cu animale, plante și copii mici este foarte indicată.

10. Fii creativ. Scrie(De mână) desenează, fă avioane din hârtie, cântă, dansează, nu colecta nimic. Viața e un verb:A FI.

14. Zâmbește. Oricui, oricând și oriunde."

 

 "Stăpânește-ți poftele înainte să te stăpânească ele pe tine"

Sf. Ioan Scărarul

Să ținem post de răutate, cuvinte rele, ranchiună și nemulțumire.

Ț𝒊𝒏𝒆 𝒑𝒐𝒔𝒕…

Ține post de la a-i judeca pe ceilalți

Ține post de la cuvinte care rănesc

Ține post de la a fi nemulțumit

Ține post de la a te enerva

Ține post de la bârfă

Tine post de la minciună

Ține post de la patimile tale

Ține post de la a-ți acorda atâta importanță

Ține post de la a te îngrijora pentru orice fleac

Ține post de la a te descuraja

Ține post de la tot ce te desparte de Dumnezeu!

Î𝒏𝒔ă…

Nu ține post de la rugăciune

Nu ține post de la a face fapte bune

Nu ține post de la a face milostenie

Nu ține post de la a participa la Sfintele slujbe

Nu ține post de la iertare

Nu ține post de la răbdare

Nu ține post de la speranță

Nu ține post de la a înțelege pe celălalt

Nu ține post de la tot ce te apropie de Dumnezeu!

 

 ,,Mergi cu cana ta de cafea, în mână și dintr-o dată cineva trece, te împinge și face cafeaua să se verse peste tot ...
- De ce ți s-a vărsat cafeaua ?
- Pentru că cineva m-a împins !
 Răspuns greșit:
Ai vărsat cafeaua pentru că asta aveai în cană. Dacă ar fi fost ceai ai fi vărsat ceai.
Orice ai în cană este ceea ce va fi vărsat ...
Deci când viața te zguduie, (ceea ce sigur se va întâmpla ), orice ai în tine vei vărsa ...
Poți trece prin viață pretinzând că ai o cană plină de virtuți, dar când viața te împinge, vei vărsa ceea ce ai cu adevărat în tine ...
În cele din urmă adevărul iese la iveală.
Așa că ar trebui să te întrebi pe tine însăți: ce este în cana mea? Când viața devine dificilă ce voi vărsa? Bucurie, pace, smerenie, amărăciune, cuvinte dure, furie, răzbunare, bunătate, iubire ...?

Muncește pentru a-ți umple cana cu recunoștință, generozitate, iubire. Cu ce este plină cana ta, asta vei da mai departe."

"Am cunoscut cândva un maestru care mi-a spus să nu dau niciodată sfaturi persoanelor care nu le solicită și să nu încerc vreodată să ajut persoane care nu-mi cer ajutorul!

Eram tânără, imberbă, credeam în puterea binelui și a iubirii necondiționate, așa că mi-am zis în sinea mea: ”cum să nu ajut pe cineva măcar cu un sfat”?

Anii au trecut, experiența m-a îmbogățit în atâtea feluri, încât pot spune că am fost o răsfățată a sorții datorită bogăției vieții mele (nu în sens material). Inevitabil, și în acord cu natura firii mele, am ajutat în continuare și necondiționat oamenii din jurul meu, cunoscuți și necunoscuți. Și totuși... natura umană e atât de stranie uneori... Aveam să-mi amintesc de nenumărate ori cuvintele acelui maestru!!!

Cu fiecare experiență nouă, aveam să realizez câtă dreptate avea!

Și cât de adevărat este budismul atunci când spune: ”să nu te bucuri pentru nimeni, să nu te întristezi pentru nimeni, compasiunea să fie singura ta lege.”

Am observat că niciodată, dar NICIODATĂ, un sfat nu este urmat, dacă nu a fost cerut.

Au fost și cazuri în care sfaturile cerute nu au fost urmate, pentru că persoanele nu aveau nevoie reală de un sfat, ci aveau nevoie DOAR să povestească cuiva dispus să asculte.

Am observat că indiferent ce i-ai da unui om sau cât i-ai da, dacă nu-i dai EXACT ce vrea, când vrea și cât vrea, darul nu este primit! Pentru că nu a fost cerut!

Dar au fost și cazuri când a fost cerut, și tot nu a fost bine!

De ce?

Pentru că nu se încadra în așteptări! Trebuia mai mult, mereu mai mult!

Am învățat, însă, trei lucruri foarte importante:

1. TIMPUL meu nu este gratuit.

Unii oameni, pur și simplu, nu merită timpul meu și energia mea. Există cronofagi, oameni care îți consumă timpul, doar pentru că nu au altă ocupație de moment, fără să-i intereseze că ai de lucru, că ești într-o întâlnire, că vrei momentul tău de liniște, etc.

Există și oameni care-ți vor ”creierul”, care te solicită ori de câte ori au nevoie de o idee, ca mai apoi să uite că exiști. Dar revin periodic! Sau oameni care vor ajutor financiar. Dacă tu îi suni, nu îți vor răspunde la telefon pentru că nu au chef, dar se vor justifica ulterior cu o boală, un eveniment neprevăzut, un deces, etc. Rămâi uimit de ”creativitatea” lor.

Și există și oameni care ”dispar” din viața ta ca și cum nu ar fi existat niciodată!

2. Îți poți face DUȘMANI foarte ușor din cei mai buni prieteni.

Cum?

Dându-le sfaturi de care nici nu vor să audă, pentru că le e atât de greu să-și recunoască părțile de umbră, încât vor arunca toată vina asupra ta!

Tu vrei să-i ajuți sincer, însă ei nu sunt dispuși să sondeze adânc în interiorul lor, sau nivelul lor de evoluție este diferit de al tău și nu pot înțelege încă.

Degeaba folosești toate abilitățile cu care ai fost înzestrat, timpul lor de mers înainte nu coincide cu timpul tău de mers înainte!

3. Am învățat (și încă mai lucrez la acest aspect cu mine) să nu mai acord suport de nici un fel celor care nu sunt prezenți 100% în viețile lor!

Cum știi că nu sunt prezenți?

Simplu: indiferent ce le spui, ce le faci sau ce le dai, ei vor merge în continuare pe vechile modele!

Nu vor schimba nimic în viețile lor, ba, dimpotrivă, de îndată ce vor putea vor reveni la vechea matcă.

Și atunci, dacă ei nu-și asumă rolul vieții lor, de ce ai face-o tu?

E lecția lor, nu lecția ta!

-În concluzie: nu încerca să rezolvi lecțiile de viață ale celor din jur.

Îi poți ghida dacă ți se cere, dar nu poți merge în locul lor pe drum.

Fii conștient că schimbările au nevoie de timp și că cei mai mulți nu vor cu adevărat să se schimbe și să schimbe ceva în viața lor!

Observă oamenii care revin cu aceleași probleme nerezolvate, aceștia sunt cei care nu înțeleg că asumarea propriei vieți înseamnă curaj.

Dacă ei nu au acest curaj, la ce bun să-ți irosești timpul prețios și energia?

Dacă ar fi să repet această viață?

Da, secundă cu secundă!

Aș schimba ceva la ea?

Nu, pentru că tot ce am trăit m-a educat, m-a format, m-a transformat, astfel încât să devin o versiune mai bună a mea!

Aș ajuta în continuare?

Desigur, dar ținând cont de lecțiile care mi-au fost date!"

 "Iertarea este o mare tăcere... Așa am știut dintotdeauna. Nu, nu m-a învățat nimeni, așa am văzut în jurul meu. Oamenii se iertau în tăcere, pur și simplu. Cel ce greșise intra pe ușă, iar cel ce avea de iertat îl punea la masă. Se vorbea despre vreme, despre ploaie și pâine... Și așa se înțelegea că tot ce era de iertat era iertat, și tot ce era de spus s-a spus în cele câteva cuvinte: “Dă, Doamne, să fie ploaie!" Iertau toți: soțiile își iertau soții în tăcere. Așa, supărate, ele tot una făceau: mâncare, spălau, adormeau copiii, iar seara se așezau toți la o masă și rupeau din aceeași mămăligă toți. Mămăliga ceea era pâine împăcării, căci ce folos să stai supărată?! Tot va trebui să dormi în același pat... Și paturile, în alte vremuri, erau înguste, nu se putea dormi decât unul lângă altul... Așa și iertau, în tăcere. Erau desigur și bărbați care atunci când greșeau mult își cereau iertare în genunchi de la femeie, ca de la o icoană. Puțini erau aceia care făceau asta, pentru că puțini înțelegeau că, dacă soția va pleca, va cădea casa. Dar asta se făcea în ascuns și nimeni, niciodată, nu știa! Era o taină! Vecinii se iertau și ei în tăcere. Tăceau mult supărați, nu-și vorbeau o vreme, și apoi, intrau în ogradă și cereau ceva: o sapă, o cană de făină, ceva... Celălalt îi dădea, desigur, și tăcea. Și așa se iertau. În tăcere. Pe vremuri, vecinii se ajutau unii pe alții și înțelegeau că toamna, la culesul viei, și primăvara, la prășit, nu era loc de sfadă. Trebuia să fie gata împăcați! Toți iertau, dar nimeni nu-și cerea iertare! Decât duminica, înainte de liturghie, așa, să nu zică că s-au dus supărați la biserică. Așa și se știa când intra vreo lele pe poartă și striga să fie iertată, că-i vremea de dus la biserică! Și, în loc de iertare, i se răspundea: “Da' ce, de-amu te-ai pornit?” Ăsta era semn că nu e nimic de iertat, de spus sau de adăugat. Era semn de pace între oameni... Mie și acum îmi pare ciudat când oamenii își cer iertare. Ce, parcă poți șterge o durere, o trădare, o supărare cu două cuvinte?! Eu și acum tac sau răspund din inerție. Pentru mine iertarea nu se cere cu cuvinte, ci cu fapte... Ai venit la om, ai intrat în viața lui, privindu-l ca pe Hristos la poarta Raiului și taci. Aștepți să te pună la masă și, dacă te-a poftit la masă, scoți o pâine... Pâinea Împăcării. Și el un pahar de vin. Și vorbiți despre vreme și că e bine că e pace. Iertarea este o mare tăcere. Numai faptul că omul și-a călcat pe orgoliu și a intrat pe poarta vieții tale, înțelegând că nimicurile vieții azi sunt și mâine nu vor mai fi, trebuie să te îndemne pe tine, cel năpăstuit, să uiți de propriu orgoliu și să-l primești! Viața e scurtă, judecata lungă... Odată, mama mi-a spus o poveste pe care și ea a citit-o undeva, și apoi și eu am citit-o undeva, dar eu o țin minte cum mi-a spus-o mama: Înainte de a veni pe pământ, sufletele singure își aleg ce cunună să poarte. Și iată, odată, un suflet mic, minunându-se de lumea de pe pământ, și-a dorit să fie un suflet iertător. Să poarte cununa iertării. Da! Să ierte pe toți și pe toate, tot timpul! Și atunci un alt suflet i-a zis: "Dar, ca să ierți, trebuie să fie cineva care să te rănească tot timpul, să te facă să suferi. Altfel, nu vei avea pe cine să ierți!“ Sufletul iertător a căzut pe gânduri, căci așa era, avea nevoie de cineva pe care să-l ierte. Atunci, celălat suflet i-a spus: “Uite, eu o să te ajut! O să cobor cu tine pe pământ și o să-ți fac tot răul, și o să te fac să suferi, ca tu să mă poți ierta din nou și din nou!" “Da, da, da! eu te voi ierta tot timpul! Voi fi un suflet iertător!" "Dar n-o să mă uiți! N-o să te superi, n-o să mă alungi de la tine, când o să te fac să suferi, că doar pentru tine o fac, ca tu să poți ierta!" “Nu, nu te voi uita! Și nu te voi alunga! Te voi ierta tot timpul!”, spuse sufletul iertător și coborî în zbor într-un trup omenesc pe pământ."“Să nu mă uiți și să mă ierți tot timpul!", spuse celălat suflet și coborî și el în grabă spre pământ. După ce mama mi-a spus povestea, mult timp m-am gândit - și acum mă gândesc uneori - eu care dintre cele două suflete sunt: sunt un suflet iertător sau unul care provoacă suferință? Când am obosit să mă gândesc, mi-am dat seama că, probabil, sunt un suflet care provoacă suferință altora, dar sunt și un suflet iertător, căci pot să iert tot timpul, chiar și fără să-mi ceară cineva iertare! Și, dacă m-am înțeles cu cineva în cer că el mă va ajuta să iert, iar eu am uitat?! Atât de mult ne-am învățat a arunca cu cuvinte în stânga și-n dreapta, încât au devenit ieftine și nu le mai prețuim... Tăcerile au devenit însă de neprețuit, căci omul care n-are cuvinte, trebuie să-și împlinească vrerea prin fapte! P.S. Să ierți nu înseamnă să uiți durerea, trădarea, minciuna, furtul, căci a uita aceste dureri este cu neputință omului rănit! Ci, cu toată durerea ta și cu toată suferința ta, să-l scutești pe cel ce ți-a greșit de judecata lui Dumnezeu: “Doamne, nu-l judeca, căci omul acesta sunt eu, în fața altui om ca mine...”

Sfântul Paisie Aghioritul: * O persoană inteligentă este cea curăţată de patimi. * Inima e curăţată cu lacrimi şi cu suspine. Un singur suspin al sufletului ce pătimeşte are aceeaşi putere ca două găleţi de lacrimi. * Dumnezeu ne observă inima şi-i cercetează conţinutul. Să ne cercetăm neîncetat, să ne căim de trecut şi să ne temem de neputinţele noastre. Cu toate acestea, să nu ne pierdem nădejdea în mântuirea noastră. * Când iubirea de sine ne stăpâneşte, un lucru de nimic devine o mare dispută. * Noi toţi, tineri şi bătrâni, avem multă iubire de sine şi nu primim sugestiile şi observaţiile. Avem totul, toţi suntem înţelepţi. * Cel ce îşi ajută aproapele primeşte ajutor de la Dumnezeu. Cel ce critică oamenii cu invidie şi răutate Îl are pe Dumnezeu drept critic. * Cine este în ziua de azi interesat de celălalt? Nimeni. Totul pentru sine, nimic pentru ceilalţi. Va trebui să dăm socoteală pentru aceasta, căci Dumnezeu Care este tot numai Iubire nu va ierta această indiferenţă a noastră faţă de semenul nostru. * Dumnezeu Care este tot bunătate, Părintele nostru iubitor Carele Se îngrijeşte de noi ne dă toate cele bune ca noi să le împărţim cu cei ce au nevoie de ele, însă noi păstrăm totul pentru noi. Dumnezeu nu ne va ierta aceasta. Va trebui să dăm seama pentru silinţa pe care nu ne-am dat-o şi pentru învârtoşarea inimii noastre. * Dumnezeu îngăduie ca omul să aibă multe încercări, boli şi nenorociri şi alte rele de la oamenii ce ne înconjoară – calomnii, blesteme, nedreptăţi. Noi trebuie să le primim pe toate răbdători, fără să ne mâhnim, ca pe nişte binecuvântări. * Când cineva ne tratează urât pe nedrept, trebuie să ne bucurăm şi să-l privim pe cel ce s-a purtat așa ca pe un mare binefăcător, căci el face cu putinţă pentru noi agonisirea de comori în viaţa ce va să fie."Trădarea este soră cu lepădarea de Dumnezeu. Oare ce i-a lipsit lui Iuda de s-a lepădat de Hristos? Şi pentru ce L-a trădat? Ca să câştige foc veşnic? Ca să rămână în istoria popoarelor lumii? Ca să fie blestemat de toate generaţiile pământului? Că ieri era apostol şi azi, trădător. Ieri, ucenic al lui Hristos şi azi, vânzător al lui Hristos. Ieri făcea minuni şi azi trădează şi spune minciuni. Ieri purta în el pe Hristos şi azi pe satana îl poartă. Ieri vorbea cu Iisus în Grădina Ghetsimani şi acum cu Caiafa se tocmeşte. Ieri se arăta milostiv către săraci şi acum pe arhierei îi întreabă: Ce voiţi să-mi daţi şi eu îl voi da în mâinile voastre? Cu adevărat, înfricoşat este păcatul trădării! Că trădătorul la toți se închină, dar în scurt, de toți se leapădă. Ascultă cu urechea la toate uşile, priveşte cu ochii prin toate ferestrele, iscodeşte pe toți oamenii, cearcă cu vicleşug cele mai sincere inimi, apoi îndată trădează pe cei mai buni prieteni, divulgă cele mai intime taine, la cei mai periculoşi vrăjmaşi.” 

(Parintele Ioanichie Balan : Predică la Sfânta și Marea Miercuri – Despre vânzarea lui Hristos )

 

Cum să te lupţi cu problemele?

- Cu bucurie!

Iar cu suferinţa?

- Cu răbdare!

Care este semnul unui suflet sănătos?

- Credinţa!

Care este semnul unui suflet bolnav?

- Disperarea!

Care sunt semnele acţiunilor greşite?

- Iritarea!

Care sunt semnele faptelor bune?

- Pacea sufletească!

(Călugărul Simeon din Sfântul Munte Athos)

 

Doamne, primește-mă întru pocăință.

Doamne, nu mă lăsa pe mine.

Doamne, nu mă duce pe mine în ispită.

Doamne, dă-mi cuget bun.

Doamne, dă-mi lacrimi și aducere aminte de moarte și umilință.

Doamne, dă-mi cuget să mărturisesc toate păcatele mele.

Doamne, dă-mi smerenie, curație și ascultare.

Doamne, dă-mi răbdare și voie nebiruită și blândețe.

Doamne, sădește în mine rădăcina bunătăților și frica Ta în inima mea.

Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc cu tot sufletul și gândul meu și să fac în toate voia Ta.

Doamne, apără-mă de oamenii gâlcevitori, de diavoli, de patimile trupești și de toate celelalte lucruri necuvioase.

Doamne, știu că faci precum vrei Tu, deci să fie și întru mine, păcătosul, voia Ta, că binecuvântat ești in veci. Amin.

 

Uneori nu știm ce pune la cale Dumnezeu. Trecem prin dezamăgiri, pierderi, pauze proaste. Nu are sens pentru noi. Este o piedică. Dar nimic nu este la întâmplare; totul funcționează conform planului Său și a ceea ce El a hotărât demult. Trebuie să ai încredere în El când nu înțelegi. Trebuie să crezi că El este suveran, că totul servește unui scop. Într-o zi, vei vedea ce punea la cale.

  ·   ·

C I C L U R I L E D E 7 A N I

. C I C L U R I L E D E 7 A N I

ALE VIEȚII OMULUI

DE LA 0 LA 7 ANI

Există o legătură puternică cu mama. Cunoașterea lumii are loc pe orizontală. Se creează simțurile. Mirosul mamei, laptele, vocea, căldura şi săruturile ei sunt primele senzații. Această perioadă se sfârșește de regulă, prin ieșirea din cochilia protectoare a mamei şi cunoașterea lumii exterioare.

DE LA 7 LA 14 ANI

Se creează o legătură puternică cu tata. Cunoașterea lumii are loc pe verticală. Se formează personalitatea. Tatăl devine cel mai fidel aliat pentru cunoașterea lumii din afara celulei familiei. Copilul o iubește pe mama, însă pe tata îl adoră.

DE LA 14 LA 21 DE ANI

Se începe revolta împotriva societății. Are loc cunoașterea materiei. Se formează intelectul. Începe este criza adolescentină. Apare dorința de a schimba lumea şi de a distruge structurile existente. Adolescentul atacă celula familiei şi societatea în general. Este pasionat de tot ce exprimă revolta: muzica tare, relațiile romantice, tendința spre independenţă, evadarea, legăturile cu grupurile sociale marginale, valorile anarhiste, negarea sistematică a vechilor valori. Perioada se încheie prin părăsirea celulei familiei.

DE LA 21 LA 28 DE ANI

Are loc integrarea în societate. Stabilizarea după revoltă. Suferind eşec în dorinţa de a schimba lumea, omul se integrează, dorind iniţial să fie mai bun decât predecesorii săi. Omul caută un loc de muncă mai bun decât al părinților. Caută un loc mai bun pentru viaţă. Are loc încercarea de a crea o familie mai fericită decât cea a părinților. Alegerea partenerului şi crearea căminului familial. Crearea propriei celule. Perioada se încheie de regulă cu căsătorie.

Din acest moment, omul şi-a îndeplinit misiunea şi a finisat legătura cu prima celulă protectoare – familia.

DE LA 28 LA 35 DE ANI

Crearea căminului familial. După căsătorie, locuință, mașină apar copiii. Se acumulează valori în interiorul celulei. Însă dacă primele 4 cicluri nu au trecut cu succes, căminul se distruge. Dacă relaţiile cu mama nu au fost cum trebuie, ea va fi o povară pentru ginere/noră. Dacă relația cu tata a eșuat, el se va implica în treburile interne ale tinerei familii, provocând conflicte. Dacă revolta împotriva societății nu a fost trăită, există riscul conflictelor la locul de muncă. 35 de ani – vârsta la care un cocon prost copt deseori explodează. Atunci se întâmplă divorțurile, concedierea de la serviciu, depresia etc.

DE LA 35 LA 42 DE ANI

Totul se începe de la zero. După criză, omul îmbogățit de experiențe şi greșeli îşi reconstruiește a doua celulă. Este perioada când în viaţa persoanelor divorțate apar iubite/iubiți noi. Ei încearcă să perceapă ceea ce așteaptă deja – nu de la căsătorie, ci de la sexul opus.

Relația cu societatea, de asemenea, trebuie reevaluată. Locul de muncă deja este ales după criteriul cât este de interesant şi cât de mult timp liber oferă. După distrugerea primei celule omul întotdeauna simte necesitatea cât mai repede să-şi creeze a doua celulă. Căsătorie nouă, muncă nouă, relație nouă. Dacă omul a scăpat de elementele parazitare din trecut, el va construi o celulă mai bună. Dacă nu şi-a înțeles greșelile, atunci va crea o celulă asemănătoare şi va ajunge la aceleași eșecuri.

DE LA 42 LA 49 DE ANI

Se începe cucerirea societății. Imediat ce a doua celulă îmbunătățită a fost creată, omul începe să simtă plinătatea vieții în căsnicie, în relaţia cu copiii, la serviciu etc. Această victorie generează două tipuri noi de comportament.

Dacă omul pune accent pe bunăstarea materială, atunci apar mai mulți bani, mai mult confort, mai multă putere. Dacă, însă, accentul se pune pe latura sufletească, atunci se începe făurirea autentică a personalității. Această perioadă se sfârșește printr-o criză de autoidentificare şi întrebări existenţiale: de ce sunt aici, de ce exist, ce trebuie să fac pentru ca viaţa să fie plină de sens în afara bunurilor materiale?

DE LA 49 LA 56 DE ANI

Revoluția spirituală. Dacă omul a reușit să-şi creeze sau să-şi reconstruiască celula sa şi s-a realizat în familie, pe plan profesional, el desigur are dorința să caute înțelepciune. Dacă se face cu dedicație şi sinceritate, această căutare nu va avea limite şi va continua până la sfârșitul vieții.

Extras din cartea lui Bernard Werber “Imperiul Îngerilor

 

 

" *Alfabetul vieții creștine*

A – Ascultӑ mai ȋntâi și dupӑ aceea vorbește;

B – Binecuvântează și nu blestema;

C – Credința ȋn Dumnezeu sӑ-ți fie tӑria vieții;

D – Dragostea acoperӑ multe greșeli, deci… iubește;

E – Experimenteazӑ zilnic rugӑciunea;

F – Fugi de poftele tinereții;

G – Gӑsește totdeauna latura bunӑ a lucrurilor;

H – Harul lui Dumnezeu ȋți este ȋndeajuns ca sӑ fii bucuros;

I – Iubirea este darul lui Dumnezeu care l-a lӑsat peste omenire;

Ȋ – Întotdeauna amintește-ți ce a fӑcut Hristos pentru tine;

J – Judecata este a Lui Dumnezeu, nu judeca pe altul;

K – Kilometri ȋntregi a parcurs și Pavel. Nu te plânge de drumul pânӑ la bisericӑ;

L – Lumina ta, sӑ-ți fie cuvântul sfânt;

M – Muncește cu drag, ca pentru Domnul… oriunde vei fi;

N – Nu ȋncerca sӑ te dai mai mult decât ești;

O – Opune-te oricӑrui rӑu, oricӑrui pӑcat;

P – Pӑrtӑșia cu frații sӑ o ȋnveți mereu;

R – Rabdӑ ispita și vei fi biruitor;

S –Să fii adeptul iubirii, al adevӑrului, al compasiunii și empatiei.

Ș – Știința adevӑratӑ se obține prin iubirea de Dumnezeu;

T – Taci când nu ai cuvinte de zidire;

Ț – Ținuta sӑ-ți fie modestӑ și decentă;

U – Urmӑrește pacea și neprihӑnirea;

V – Vegheazӑ mereu ȋn rugӑciune;

Z – Zidește-ți casa pe temelia Cuvântului Sfânt!"

 Trebuie să strălucești acolo unde ești, să ai un cântec de laudă când ai putea să te plângi, să zâmbești când ești la pământ. Nu este ușor, dar continuă să-ți reamintești că Creatorul Universului, Dumnezeul Preaînalt este în acel foc cu tine. El vede cu ce te confrunți. Știe ce nu e corect: durerile, dezamăgirile, nopțile singuratice. Când sapi adânc și faci ceea ce trebuie, vei simți o forță supranaturală, o putere care te ajută să faci ceea ce nu poți face singur.

Joel Osteen

„Am venit Măicuță, să te mai vedem Să-ți spunem necazul, care-l mai avem.” 🌻

 

„Am venit Măicuță, să te mai vedem

Să-ți spunem necazul, care-l mai avem.”

 „Doamne, iartă-mă!”

 „Doamne, păzește-mă!”

 „Doamne, scapă-mă!”

 „Doamne, iartă-mă!”

„Refuz deznădejdea! Nu primesc deznădejdea! Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt!”

 

 

Nu te gândi.

Nu te pierde în gânduri.

Gândurile tale sunt un văl pe fața Lunii.

Acea lună este inima ta,

și acele gânduri îți acoperă inima.

Așa că lasă-i să plece.

Lasă-i să cadă în apă.