Papadia

 Ingerul florilor se reintorsese pe pamant si incepuse sa caute, prin paduri, gradini si campii, floarea care ar fi putut fi deasupra tuturor celorlalte.

El a ajuns intr-un razor plin de lalele rosii si portocalii, ridicate semet spre cer si mandre, si le-a intrebat: " Unde v-ar place cel mai mult sa traiti?" .Lalelele i-au raspuns: "Cel mai mult ne-ar place sa fim in pajistea unui castel, in care culorile noastre fierbinti ar contrasta cu zidurile cenusii ale zidurilor. Ne-ar place sa fim atinse de catre o printesa care sa ne marturiseasca cat de frumoase suntem."

Ingerul si-a intors cu intristare ochii de la lalele si a chestionat trandafirul: "Care crezi ca ar putea fi locul tau preferat?" Acesta i-a raspuns: "Mi-ar place sa fiu ajutat sa ma ridic pe zidurile unui castel, caci sunt fragil si delicat si nu as putea face lucrul acesta de unul singur. Eu am nevoie de ingrijire si de un adapost primitor."

Din nou, ingerul florilor s-a abatut, si s-a indreptat in padure catre o violeta, pe care a intrebat-o: "Unde ti-ar place cel mai mult sa iti duci viata?" "Aici, in codru, unde sunt ascunsa de ochii tuturor," i-a raspuns violeta, "paraul imi racoreste radacinile, iar copacii ma adapostesc de fierbinteala amarnica a soarelui."

Ingerului nu i-a placut insa nici cele spuse de catre violeta si a strabatut pamantul pana cand a ajuns la o papadie prinsa adanc in tarina unei pajisti. Ingerul a intrebat-o: "Care este locul in care ti-ar place cel mai mult sa traiesti?" "Vai," a oftat papadia, " as vrea sa traiesc oriunde as putea fi gasita cat mai repede de catre copiii plecati de la scoala sau care se zbenguiesc si alearga peste campii. As vrea sa traiesc pe langa drumuri si in poiene, dar si printre pietrele din oras, ca sa pot face fericit pe oricine cu floarea mea pufoasa." Tu esti floarea care imi place cel mai mult!" a exclamat ingerul, adaugand: "Vei inflori oriunde apare mai intai primavara si vei fi numita floarea copiilor."
Sursa: Internet

Asadar dragii mei, ceea ce avem noi mai de pret este interiorul, la fel ca si papdia, invelisul este doar o iluzie, nu e nevoie sa ramanem atasati de exterior caci el este vesnic schimbator. Cautati sa va cresteti minunea interioara si apoi oferiti-o si altora!

 ,,Când începi să ai grijă de energia ta, începi să atragi oameni mai buni, începi să atragi momente mai bune, începi să te simți mai bine. Totul începe în tine.
Ne schimbăm energia zilnic, prin comportamentul cotidian, prin sentimentele pe care le emanăm, pe care le producem în noi și în alții... în gândire, în temperament și în caracter.

Tu îți gestionezi energia! Și poate ai observat până acum că unele acțiuni au puterea de a consuma energia, de a-i coborî vibrația, în timp ce altele ajută la menținerea ei la cote înalte. Întărește-ți anumite stări de spirit, repetându-ți propriile gânduri și emoții.

Gândurile obsesive și sentimentele toxice consumă energie și atrag negativitatea.
Recunoștința afectează pozitiv frecvența vibrațională. Adoptă acest obicei de a mulțumi.
 
În timpul zilei, observă cu atenție ceea ce îți oferi minții ca hrană. Încearcă să asculți muzică care te face să te simți bine, urmărește și citește lucruri care aduc un anumit beneficiu intelectual sau care te ajută să vibrezi la o frecvență mare. Încearcă să nu gândești sau să spui nimic negativ. Lasă să treacă măcar 24 de ore fără să spui nimic negativ despre lume, despre oricine altcineva sau despre tine. Vezi cum se schimbă viața ta.

Ai grijă de frecvența ta vibrațională. Energia ta este la fel de importantă ca și sănătatea ta fizică!

Lumea, fără Dumnezeu...

 

Dacă peste zi zideşti, iar noaptea dărâmi, niciodată nu-ți vei termina casa.
Dacă te rogi lui Dumnezeu şi apoi faci cele ce nu sunt plăcute lui Dumnezeu, niciodată nu vei putea termina zidirea sufletului tău. Cu cât este mai mare bogăţia fără Dumnezeu, cu atât este mai mare mizeria. Cu cât este mai mare ştiinţa fără Dumnezeu, cu atât este mai mare lipsa. Singur Dumnezeu face pe om bogat ori înţelept.

Lumea, fără Dumnezeu, creează numai cerşetori şi proşti.

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sanatatea fizica si cea mentala sunt una si aceeasi.

 "De multe ori se întâmplă să ne întrebăm oare de ce mă doare? că nu m-am lovit! Să mă culc ok și să mă.trezesc cu o durere de gat, spate, etc.
Ei bine, durerea nu este neapărat din cauză fizica. Ea poate fi și pe fond emotional.
Dar de unde știu care ar putea fi cauza? Și cum mă pot vindeca?. Uleiurile esențiale nu fac altceva decât ne ajută sa identificam și să rezolvam aceste emoții ca apoi sa ne vindecam singuri. Cum s-au mai spus și aici pe grup, uleiurile nu vindeca, nu tratează, ele susțin procesul de vindecare.

In continuare voi incerca sa va fac, poate, să găsiți emoția care cauzează acea afecțiune, care pentru mine uneori mi se pare imposibil. Desigur emoțiile pot fi multe și o emoție poate determina una sau mai multe afecțiuni.

Ce spune locul durerii despre ceea ce simti.

Poate ati observat ca persoanele bolnavicioase sunt de obicei si persoane negativiste.

Desigur, nu e usor sa fii fericit cand esti mereu bolnav sau ai dureri. Citind, documentandu-ma sunt de parere ca emotiile sunt cele care cauzeaza durerile – si nu invers.

Cum afecteaza stresul corpul?
Ca reactie la stresul psihologic sau la anumiti factori de stres fizic, se declanseaza un proces inflamatoriu.


Dupa cum ni se spune și pe acest minunat grup și după cum multi am citit sau chiar experimentat, o durere fizica actioneaza ca un semnal de alarma care indica faptul ca mai sunt probleme emotionale nerezolvate si traume la nivelul sistemului nervos.”


Durerile de cap.
Durerile de cap si migrenele pot fi declansate de factorii de stres din viata de zi cu zi. Pot indica faptul ca o anumita situatie este coplesitoare pentru minte.

Cand apare o astfel de durere de cap, respira si incearca sa te relaxezi. In acest sens te ajută foarte mult emoționalele.

Durerile de gat.
Ai vreodata senzatia ca o persoana iti "sta in gat"? Ei bine, chiar asa si este! Durerile de gat arata ca nu poti ierta o persoana, sau pe tine insuti. Te poate ajuta, pe lângă alte uleiuri, forgive(și numele sugerează).

In loc sa te lasi stapanit de resentimente si manie, fa-ti o lista mentala cu lucrurile bune pe care le stii despre acea persoana, sau despre tine. Ideea este sa incepi in mod constient sa ierti.

Durerile de la nivelul umerilor.
Durerile de umeri sunt deseori insotite de o senzatie de greutate pe piept. Acestea indica faptul ca duci o povara emotionala. De aici si zicala “cocosat de griji”. In ajutor îți vine Console, aromatouch.

Fa un masaj si incearca sa gasesti o solutie pentru problema ta, in loc sa o porti cu tine. Poti vorbi cu un prieten, cu un membru al familiei pentru a capata o alta perspectiva asupra problemei si a invata sa fii proactiv.

Dureri in partea superioara a spatelui.
Daca ai dureri in partea de sus a spatelui, probabil ca simti lipsa unui suport emotional. Deseori, acest sentiment este insotit de dureri de umeri. Poate ca nu te simti iubit sau poate iti reprimi propria ta iubire. In ajutor îți vine Peace.

Va trebui, atunci sa cauti modalitati prin care sa poti primi, dar si oferi, dragoste.

Dureri lombare.
Durerile lombare sunt deseori asociate cu grijile de ordin financiar. Dar, ca si durerile din partea de sus a spatelui, pot fi si un semn ca duci lipsa de sprijin emotional. Poate ca nu iei deciziile cele mai bune in plan financiar. In acest sens îți vine in ajutor Motivate

Dureri la nivelul coatelor.
Durerile de la nivelul coatelor au legatura cu rezistenta opusa schimbarilor din viata. Daca iti simti bratele rigide, este posibil sa nu fii suficient de flexibil. Daca nu le simti suficient de puternice, incearca sa-ti reevaluezi limitele si telurile in viata. In acest sens îți vine in ajutor balance, motivate.

Gandeste-te la nevoile tale si la felul in care te poti adapta la nevoile celor din jurul tau. Cand inveti sa nu mai fii la fel de rigid sau de flexibil, vei descoperi ca e mult mai usor sa te bucuri de viata.

Dureri de maini.
Mainile sunt cele pe care le intinzi spre ceilalti si cu care intri in contact cu ei. De aceea, durerile de maini pot indica faptul ca nu intinzi suficient de mult mainile catre familie si prieteni. Adaptiv este un aliat nemaipomeint

Dureri la nivelul soldurilor.
Soldurile sunt esentiale pentru mobilitate. Daca iti este frica de miscare sau te opui schimbarii, pot sa devina dureroase. Astfel de dureri pot insemna si ca eviti sa iei decizii. In ajutor îți poate veni intune, serenity.

In loc sa-ti faci griji, scrie avantajele si dezavantajele fiecarei optiuni si ai incredere ca vei lua decizia corecta. Poti face si o lista cu lucrurile care te ingrijoreaza si motivele, pentru a le depasi si a merge inainte.

Dureri de genunchi.
Durerile la genunchi pot insemna multe lucruri, cum ar fi refuzul de a merge inainte, dar pot fi si un semn de ego nemasurat. Te poate ajuta cher, elevation.

Daca te lauzi oricui te asculta, fii mai rezervat. Incearca sa faci cateva acte de voluntariat pentru a invata sa fii si umil.

Nu uita ca esti un simplu muritor si singura persoana pe care trebuie sa o impresionezi esti tu insuti.

Dureri la gambe.
Durerea de gambe poate fi declansata de gelozie si resentimente. Gaseste aspecte pozitive din viata si personalitatea ta. Te pot ajuta balance, adaptiv

Nu uita ca gelozia actioneaza in sensul opus celui pe care-l doresti. In loc sa te compari cu altii, concentreaza-te pe a-ti construi o viata de care sa fii mandru.

Dureri la glezne.
Durerile de glezne pot indica faptul ca te privezi de placerile vietii. Indiferent prin ce treci, intotdeauna poti gasi si modalitati de a-ti face cate o mica placere. Te poate ajuta Motivate

Fa o baie, gateste-ti ceva bun sau fa-ti timp pentru activitatea ta preferata. Fa-ti timp pentru tine, chiar daca numai pentru cateva ore.

Dureri ale talpilor.
Cand te simti deprimat, poti avea dureri in talpi. Negativismul pe care-l absorbi pe parcursul zilei te poate face sa simti ca mergi pe bucati de sticla sfaramate. Te poate ajuta console, adaptiv.

Nu uita, insa, sa renunti la ceea ce nu-ti foloseste si nu absorbi parerile si frustrarile altora. Cauta micile bucurii ale vietii, indiferent de forma sub care vin!

Cu cat iti dezvolti mai mult bucuria interioara, cu atat iti va fi mai usor sa iti vindeci trupul. Sanatatea fizica si cea mentala sunt una si aceeasi.

Boala care nu poate fi vindecată prin post nu poate fi vindecată prin nimic altceva.

 Dr. Nicolaev aminteşte adesea un vechi proverb german: “Boala care nu poate fi vindecată prin post nu poate fi vindecată prin nimic altceva.”

Postul permite considerabilelor forţe de vindecare ale corpului şi minţii să-şi facă lucrarea.

Dr. Nicolaev a descoperit că pacienţii săi au reacţionat pozitiv la tratamentul cu post, după ce toate celelalte forme de terapie au dat greş.

Pacienţii erau bolnavi cronici şi nu aveau nici o speranţă de viitor.

Mulţi din ei n-ar mai fi putut trăi, 70% din cei trataţi prin post şi-au îmbunătăţit atât de bine starea încât au putut să ducă în continuare o viaţă activă.
Postul este cea mai veche de tratament.

Postul este menţionat de 74 ori în Biblie.

Este tratamentul universal folosit de animalele libere din toată lumea.

Dacă ne întoarcem puţin în istorie descoperim că postul este în capul listei de mijloace prin care natura vindecă pe cei bolnavi şi răniţi.

Există o concepţie greşită despre post pe care trebuie să o clarificăm.

Trebuie să amintim că postul nu este o cură pentru o anumită boală.

Scopul postului este de a permite corpului de a-şi îndeplini nestingherit funcţiile sale de

- auto-vindecare,
- autoreparaţie,
- autoîntinerire.

Vindecare este o funcţie biologică internă.

Postul dă corpului o odihnă fiziologică şi face ca corpul să devină 100% eficient în autovindecarea sa.

Postul aşa cum trebuie, este probabil cel mai rapid şi mai sigur procedeu ca omul să-şi recapete sănătatea.

Vreau să repet încă o dată faptul că postul nu vindecă nimic.

Postul aduce corpul într-o stare în care forţa vitală este utilizată integral pentru eliminarea cauzelor bolii.

Postul ajută corpul să se ajute singur.

Noi, cei care am experimentat şi supravegheat mii de posturi, ştim ce minune poate face un corp pe durata unei totale abstinenţe faţă de mâncare : postul dă organelor interne suprasolicitate ocazia să se reabiliteze.

Postul permite forţei interne şi vitalităţii să elimine reziduurile acumulate de-a lungul anilor în corp.

Este vorba de acumulările chimice anorganice care nu pot fi eliminate pe alte căi din corp.

Profeţii din vechime au postit pentru iluminarea spirituală şi pentru o comuniune mai strânsă cu Dumnezeu.

Noi ştim că postul ascute capacităţile mintale.

Postul îmbunătăţeşte organele de masticaţie, digestie, asimilare şi eliminare a hranei.

Ficatul, cunoscut ca fiind laboratorul chimic al corpului uman, dar şi organul de care se abuzează cel mai mult, are în timpul postului şansa de a-şi reveni.

Astfel, după un post ficatul funcţionează mult mai eficient.

De fapt după un post toate puterile senzoriale ale omului sunt aduse la o eficienţă cu mult deasupra stării dinaintea postului.

Nici un alt proces terapeutic nu contribuie într-o măsură atât de largă la refacerea sănătăţii ca postul.

Postul este cerinţa aproape universal impusă de natură în majoritatea cazurilor.

După un post, circulaţia sângelui este mai bună, hrana este asimilată mai uşor, vigoarea creşte, se măreşte rezistenţa şi puterea.

După un post mintea devine mult mai receptivă la un mod natural şi logic de vieţuire.

După post mintea devine atât de puternică încât poate prelua deplinul control asupra corpului.

Mintea devine stăpânul deplin şi dacă omul nu se întoarce la vechile obiceiuri, atunci mintea lui va stăpâni corpul său pentru tot restul vieţii.

Postul îi dă omului încredere.

Postul îi mai conferă omului şi o atitudine optimistă.

Postul aduce liniştea minţii şi o strălucire de bună stare pe care nu o poate da nici o altă terapie.

Postul renovează, revitalizează şi purifică fiecare din milioanele de celule care compun corpul.

Postul este Calea Regală spre Puritate Internă.

Postul a fost cunoscut ca mijloc de aprofundare în rugăciune!

Atât în Sfânta Scriptură, cât şi în istoria bisericească sunt menţionaţi mulţi din cei ce au căutat valorile spirituale prin post.

Printre cei ce au găsit valorile şi secretele postului ca o dimensiune vitală în Dumnezeu sunt : Iisus însuşi, apostolul Pavel, bătrânii conducători ai bisericii, Daniel, Ilie, Ezra, Estera, David, Ana, Isaia, Nemia, Zaharia şi alţii.

Prin abtinerea de la mâncare au devenit liberi ca să se îndrepte spre Dumnezeu cu o mai mare dăruire, să perceapă lucrurile spirituale pe care nu le puteau înţelege pe vremea vieţuirii obişnuite. Apropiindu-se de Dumnezeu, Dumnezeu s-a apropiat de ei.

Ei au putut avea o părtăşie mai profundă lăsând toate celelalte lucruri la o parte.

“Când am primit cuvintele Tale, le-am înghiţit ; Cuvintele Tale au fost bucuria şi veselia inimii mele, căci după Numele Tău sunt numit, Doamne, Dumnezeul oştirilor!” Ieremia 15:16. “…

Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.”

(Postul Un Miracol Paul C Bragg)

Asa se traia odata!

 "Străbunicii mei nu stăteau la cozi pentru hrană, chiar dacă și-au trăit mare parte din viață în comunism. În grădina de lângă casă cultivau morcovi, cartofi, dovleci, roșii, castraveți, pătrunjel, țelină, mărar, vinete, cucurbete, salată, spanac, varză, ardei, câteva fire de porumb pentru fiert. Au scăpat de colectivizare o bucată de pământ, care se întindea lacomă pe un deal, iar străbunicul cultiva acolo grâu, porumb, floarea soarelui, viță de vie și câțiva pruni. Era averea lui. Mergea zilnic să muncească acolo, de când dădea muguri primăvara până-n toamna vineție. Țineau mereu o vacă, măcar un porc și curtea plină de păsări. Făina o aduceau în saci din pânză de la moară și o păstrau în lădoi. Uleiul venea în sticle din sticlă de la oloire. Laptele care prisosea era pus la prins în borcane, străbunica culegea smântâna și rămânea groșciorul. Porcul era sacrificat înainte de Crăciun. Străbunicii mei nu aveau televizor, radio, frigider, nu era tras curent electric și nici apă. Aveau fântână. Nu erau asaltați de facturi de plătit furnizorilor. Carnea porcului sacrificat era păstrată în borcane cu untură, la garniță. Cârnații erau afumați și atârnați pe ruda din lemn din cămară, la uscat. Când mergeam verile la ei, mâncarea era natural de simplă. Străbunica ne spărgea ouă dimineața într-o tigaie pe sobă, nu au avut niciodată aragaz, ouă pe care le căutam noi în cotețul găinilor. În cuptor se coceau pâinea, moșocoarnele cu varză sau cu magiun. De multe ori ne făcea pe sobă plăcinte mari, subțiri, cu cartofi, cu varză, unse cu pana de gâscă. Sâmbăta tăia un pui, o găină și ne pregătea leveșă (supă), cu tăiței făcuți de ea. Morcovii, pătrunjelul, țelina scoase din supă se părgăleau într-o cratiță cu puțin ulei, împreună cu cartofii fierți, apoi presăra fire de sare și de boia. Nici nu știu ce cumpărau, probabil doar sare și petrol pentru lampă. Zahăr nu cred să fi văzut la ei, dulcele era în fructe și-n magiun. Gardul casei era din rugi de mure negre, dulci, sălbatice. Aveau o casă mică din voioagă, cu podea din pământ bătut, saltele din strujac de paie, cearceafuri aspre, țesute în război. N-au avut niciodată yală la ușa de intrare. Când plecam toți  la biserică, străbunica punea mătura în ușă. Semn că nu e nimeni acasă. Doi oameni care memoraseră Biblia doar din predicile pastorului, pentru că ei nu știau să citească, cu pensii minuscule de CAP,  pe care le strângeau în colț de batistă, dar care știau atât de bine, în vreme de pace, să-și asigure hrana și nu orice hrană, una curată."

Iertaţi, căci iertarea face bine sănătăţii, previne îmbătrânirea, iar la bătrâneţe nu vă vor slăbi puterile! Rostiţi şi rugăciunea Tatăl nostru, pentru că vorbeşte despre iertare!

 

Prin ţinerea de minte a răului, „gândurile şi sentimentele negative coboară în subconştient, provocând în viaţa noastră tot felul de probleme şi pătimiri”. Prin iertare însă, toate acestea dispar. Prin urmare, iertarea este un medicament şi pentru trup. „Cei care-i iartă pe vrăjmaşii lor prezintă o îmbunătăţire a sănătăţii psihice şi somatice, în timp ce oamenii care păstrează «vie» amintirea răului care li s-a făcut sunt în primejdie ca de-a lungul timpului să sufere de angoasă puternică, depresie, psihoză, migrene, hipertensiune şi probleme cardiace”, arată un studiu făcut în America în 1999.

Am fost martorul ocular al întâmplării de mai jos: în anul 1999 am fost chemat să spovedesc un bolnav aflat pe patul morţii, care era internat la spitalul Rios, din Patras. Bolnavul acesta n-o „înghiţea” deloc pe sora lui. Nu mai vorbise cu ea de 20 de ani. La spovedanie, i-am pomenit de sora lui şi chipul i s-a schimbat, s-a sălbăticit. Dar în final s-a lăsat convins s-o vadă. S-au îmbrăţişat, iar cel care era pe patul morţii s-a făcut sănătos. Deci s-a ridicat îndată din boală şi de pe patul morții și a plecat în satul lui!

O echipă de medici americani ne sfătuieşte: „Iertaţi, căci iertarea face bine sănătăţii, previne îmbătrânirea, iar la bătrâneţe nu vă vor slăbi puterile! Rostiţi şi rugăciunea Tatăl nostru, pentru că vorbeşte despre iertare!”.

Păcatele și defectele se transmit urmașilor. Cum se poate rupe acest lanț blestemat:

 

Dacă spune Sfânta Scriptură, e adevărat. Şi noi vedem asta acum cu copiii care au fost în stradă sau care sunt în orfelinate. Cei cu care lucrez eu vin din stradă şi au păcatele părinţilor pe care le-au „moştenit”, le-au învăţat şi le-au perfecţionat. Ce putem face? Cum se rupe acest mecanism care pare un blestem? Prin binecuvântare. Cum se opreşte păcatul? Prin iertare. Copilul care vrea să se elibereze de povara păcatelor părinţilor trebuie să-şi ierte părinţii şi să se roage pentru iertarea lor.

În primul rând un părinte care a făcut păcate, a făcut păcat faţă de mine. Eu trebuie să spun: „Tata a tăcut păcate faţă de mine, dar eu, Doamne, vreau de la Tine puterea să-l iert. Te rog iartă-l!”. Tata o bătea pe mama, acesta este un păcat, m-a rănit pe mine, mi-a fost frică, mi-a rănit copilăria, mi-a rănit viaţa. Tata a băut, a tăcut păcat pentru mine, l-am urât, l-am judecat, m-a complexat, râdeau copiii de mine în sat, am suferit. „Doamne, iartă-l pe el” şi împacă-te cu tatăl tău în tine, urând păcatul din el şi iertând suferinţa pe care ţi-a pricinuit-o. Un copil e rupt lăuntric atunci când îşi urăşte părinţii. Părinţii sunt prezenţi în noi, în trupul nostru, în celula noastră, (cu ADN-ul, cum spune ştiinţa), în felul nostru de a vedea viaţa şi oamenii.

Păcatul omului îşi pune pecetea pe trup, pe relaţii, pe toată viaţa lui. Ei, părinţii sunt în noi mai mult decât ne dăm noi seama. E nevoie să ne eliberăm de robia moştenirii păcătoase. Şi ne putem elibera numai prin iertare. Nu există altă cale de vindecare decât iertarea. Să nu ne amăgim că am iertat, pentru că am uitat. Până nu-mi voi vindeca celula de păcatul meu, care e ura împotriva celui care mi-a făcut rău, cu puterea iubirii şi iertării lui Hristos Dumnezeu. Mulţi oameni scapă de boli grave împăcându-se cu părinţii, iertând.

Cunosc un tânăr care avea un tată alcoolic şi nu putea să se împace cu el. Într-o noapte, de înviere, era pregătit pentru împărtăşanie şi tatăl său se îmbătase în seara aceea, vorbise urât despre Biserică şi despre înviere şi despre el că se face popă şi că e prost, că nu există Dumnezeu. Şi atunci el l-a zgâlţâit, l-a cam împins, aproape că l-a lovit. Şi a venit disperat la mine şi a zis: „Ce să fac? Nu mă mai pot împărtăşi!”. Şi am zis: „Copile, cum să nu poţi să te împărtăşeşti? Păi, ce zice Mântuitorul? Du-te şi te împacă cu cel care are ceva împotriva ta şi vino la altar. Du-te şi cere iertare tatălui tău”. „Imposibil! În primul rând că el m-a supărat Pe mine”. „Tu fă porunca! Du-te şi te împacă cu el, du-te şi cere-i iertare că l-ai zgâlţâit. Puteai să rabzi. Şi după aceea te duci şi te spovedeşti repede la părintele”.

Asta era în Sâmbăta Mare la ora Şase. S-a dus acasă şi la ora opt a venit la mine transfigurat. A zis “Doamnă – eram încă în învăţământ – vă mulţumesc, mi-am găsit tata. Când i-am zis „tată, iartă-mă” m-a luat în braţe, a început să Plângă”. A descoperit că-şi iubeşte tatăl şi că tatăl îl iubea; dar pentru că tatăl ştia că fiul îl dispreţuieşte pentru toată mizeria lui, devenea şi mai rău şi mai abuziv, simţea nevoia să-l lovească. Fiul nu putea să-l iubească pentru că îl confunda cu răutatea pe care o vedea, nu putea să vadă dincolo. Dar a făcut porunca Mântuitorului cu ce-a avut, cu voinţa, formal, n-a simţit nevoia să-i ceară iertare. A crezut însă în nebunia cuvântului lui Dumnezeu. Aceasta este credinţa noastră. Şi Dumnezeu a tăcut o minune. Şi face mereu, trebuie doar să vrem.

Monahia Siluana Vlad

De ce este bine să faci sfeștanie în luna martie?

 

Nu uita să spui rugăciunea de dimineață în fiecare zi, pentru că vei atrage lucrurile bune în viața ta. De asemenea, în luna martie e bine să faci sfeștania casei, pentru că vei alunga paguba, aceasta va aduce bunăstare familiei și va spăla păcatele.

Înainte de a se face slujba de sfeștanie, este bine ca toți membri casei să țină post și să se spovedească. În plus, în casă trebuie să faci curățenie și să deschizi larg toate ușile camerelor, înainte ca preotul să intre în casă. De asemenea, pe masă trebuie așezat un bol cu apă, un mănunchi cu busuioc, trei lumânări, tămâie, pâine, vin , ulei , un prosop și un pomelnic cu membrii familiei.

După slujba de sfeștanie, casa se va simți mai primitoare și va fi pace și armonie între membri familiei.

Dumnezeu sa va ajute si sa va binecuvinteze!

Bunica Aspazia, din capătu' satului, mănâncă zilnic dintr-o strachină veche, primită în dar la propria-i nuntă.

„Odată, într-o parohie săracă, era un om care, în toată casa lui, avea doar un bec de 75 W. El a pus zece pensii deoparte pentru a dărui un candelabru aurit bisericii unde duminica își alină inima plânsă.
Un altul, care noaptea-și odihnește oasele pe un sac de paie, a făcut apel la nepoți, și a donat o strană de stejar, scupltată cu măiestrie.
Bunica Aspazia, din capătu' satului, mănâncă zilnic dintr-o strachină veche, primită în dar la propria-i nuntă. Când părintele a lansat o rugăminte comunitații pentru a cumpăra un set de sfinte vase, întrucât cele în funcțiune ruginise, Aspazia s-a oferit imediat să le cumpere.
Să nu mai spun și de veșminte... Tot cei cu hainele peticite le donează cu voioșie, lăcrimând ca niște prunci când le sfințești.
Acești oameni nu simt nicio discontinuitate între templu și viață. Între altar și inimă. Liturghie și cotidian. De aceea vor sări mereu să împodobească biserica lui Hristos cu ce au ei mai scump.
Suntem acuzați că prin luxul din biserică sfidăm starea jalnică în care poporul zace. Fals. Splendoarea din locașul de cult reflectă prețuirea comunității pentru Cel Frumos, răspunsul lor empiric pentru Cel Bun, și preludiu al creației celei noi.”

 Acest text oferă o perspectivă profundă și emoționantă asupra modului în care comunitățile religioase, adesea cele mai sărace, își exprimă credința și atașamentul față de valorile spirituale.

Ideile centrale ale textului

• Sacrificiul personal din iubire: Credincioșii modești (bătrânul cu zece pensii puse deoparte, omul care doarme pe paie, bunica Aspazia) renunță la confortul lor zilnic pentru a oferi bisericii obiecte de valoare.
• Continuitatea între viață și credință: Pentru acești oameni, nu există o barieră între viața de zi cu zi (cotidian) și spațiul sacru (altar). Biserica este o prelungire a propriei inimi.
• Apărarea splendorii din biserici: Textul răspunde criticilor privind luxul din lăcașurile de cult. Autorul afirmă că frumusețea obiectelor bisericești nu este o sfidare la adresa sărăciei, ci o formă concretă prin care comunitatea își arată respectul și prețuirea față de Dumnezeu („Cel Frumos”).

Elemente de stil și limbaj

• Contrastul puternic: Autorul folosește antiteza dintre lipsurile materiale ale oamenilor (un singur bec, sac de paie, strachină veche, haine peticite) și bogăția darurilor oferite (candelabru aurit, strană de stejar sculptată, sfinte vase).
• Limbajul liturgic și poetic: Expresii precum „inima plânsă”, „Liturghie și cotidian”, „Cel Frumos” și „Cel Bun” oferă textului o notă solemnă, caldă și argumentativă în același timp.

Formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet!

Care sunt formele în care se dezvoltă si se înmulţeşte mândria în suflet?

Viaţa duhovnicească are multe greutăţi de învins, mai ales din partea mândriei.

Patima importanţei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrăzniciei, neascultarea, grăirea împotrivă, mutrele, posomorârea, groaza de umilinţă, toate acestea sunt forme în care se dezvoltă şi se înmulţeşte mândria în suflet.

Mândria şi toţi puii ei sunt pricini de conflicte, de nemulţumiri, de făţărnicii, de răcire a dragostei şi de umplere a sufletului de răutate.

Sub influenţa acestei patimi mintea alunecă pe panta nebuniei.

Ce e de făcut?

În momente de limpezime de minte – că sunt – să ne dăm seama că la mijloc e o patimă, un duh rău care ne trage de minte cu o logică foarte strânsă, ca să ne scoată afară din ascultarea de Dumnezeu.

Să ne dăm seama că mai avem ceva în noi neatins de logica aceasta: conştiinţa.

Deci să ascultăm conştiinţa, nu dreptatea noastră.

Să căutăm că mai este cineva care ne-ar putea ajuta să ajungem la linişte.

Dacă întinzi mâinile către ajutor, vei fi ajutat. Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Parintele Arsenie Boca – Insemnari din manuscrisele de la Sinaia (sursa – Revista Atitudini nr 4/ inedit-parintele-arsenie-boca-comentariu-la-pateric)

 

Să fii în rugăciunile cuiva, e cea mai pură formă de iubire ! .

 „𝙏𝙚-𝙖𝙞 𝙨𝙪𝙞 𝙪𝙣 𝙥𝙞𝙘 𝙥𝙚 𝘾𝙧𝙪𝙘𝙚?”

Am fost să mă tund.
Nimic teologic în a te tunde la Londra.
 Pe cuvânt. Şi totuşi am avut o după amiază meditativă…
Majoritatea frizerilor pe aici, sunt musulmani.
 Nu va pot zice de ce, dar este o realitate.
Al meu, cel de astăzi era afgan. Tânăr.
Amabilitaţi schimbate cu zâmbet, îmi spune că a avut o prietenă româncă…
    Încep pregătirile de operaţiune, îmi deschei cămaşa pentru a-mi pune afganul babeţica.
   L-am văzut cum a rămas proptit, aşa deodată. Câteva secunde a rămas suspendat în văzduh…îmi văzuse Crucea de la gât…

Situaţia s-a debocat. Mă gândeam la briciul lui şi gâtul meu. Dar a fost bine…

A fost foarte tăcut. Aproape de sfârşit, aşa ca pentru el, întreabă:
 „De ce a murit Dumnezeul tău?”
Cum poţi crede într-un Dumnezeu care a murit…”

Engleza mea, engleza lui… Atât am reuşit să-i spun: "𝐃𝐢𝐧 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞𝐚 𝐚 𝐦𝐮𝐫𝐢𝐭. 𝐃𝐢𝐧 𝐝𝐫𝐚𝐠𝐨𝐬𝐭𝐞 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐦𝐢𝐧𝐞 𝐬̧𝐢 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞. 𝐃𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐧𝐞𝐛𝐮𝐧𝐚̆, 𝐚 𝐦𝐮𝐫𝐢𝐭 𝐃𝐮𝐦𝐧𝐞𝐳𝐞𝐮𝐥 𝐦𝐞𝐮. 𝐒̧𝐢 𝐭𝐨𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝐈𝐮𝐛𝐢𝐫𝐞 𝐚 𝐬̧𝐢 𝐈̂𝐧𝐯𝐢𝐚𝐭!”

 𝐂𝐫𝐮𝐜𝐢𝐢 𝐓𝐚𝐥𝐞 𝐧𝐞 𝐢̂𝐧𝐜𝐡𝐢𝐧𝐚̆𝐦 𝐬̧𝐢 𝐧𝐮 𝐩𝐫𝐞𝐚…

Este uşor a fi astăzi credincios.
 Numai la biserică suntem creştini.
Când este vorba să ne mărturisim prin gesturi, cuvinte, fapte, zâmbet, dragostea faţă de Cel ce Şi-a întins mâinile pe Sfânta Cruce pentru noi, devenind deodată „pipăitori”…

Este greu a fi astăzi credincios.
Aici, departe de casă, te judecă societatea, prietenii, colegii de la muncă, de multe ori chiar şi familia.
**
Este extrem de greu să fii credincios.
   În ţările din Orientul Mijlociu, a fi credincios poate însemna calea spre sinaxarul nerostit al Bisericii.
*
Sărmanii purtători de Cruce
8 ianuarie 2014. Fadi şi Firas. Creştini aparţinând Patriarhiei Ortodoxe a Antiohiei, călătoreau din Homs spre satul natal, Marmarita.

La intrare în localitate, au fost opriţi de un post de control, care s-a dovedit a fi unul fals. Cinci bărbaţi îmbrăcaţi în hainele armatei siriene au deschis focul asupra maşinii. Tinerii au fost scoşi din vehicul şi aşezaţi pe pământ. Jihadiştii, observând că Fadi avea la gât Crucea, „i-au înfipt-o în piept apoi, ducându-l la marginea drumului, l-au decapitat”.

28 aprilie 2015. Cartierul creștin din orașul sirian Alep. 15 trupuri decapitate au fost aruncate într-o piață publică. De frica lunetiștilor, creștinii au lăsat trupurile acolo, până la sfârșitul zilei. Abia la momentul înserării, câțiva bărbați au avut curaj să strângă rămășițele pământești și să le îngroape. Vina lor? „Aveau semnul Răstignitului la gât!”

6 aprilie2016. Un creştin asirian din Alep a fost salvat de către o asistentă musulmană. În asaltul forţelor jihadiste asupra oraşului Alep din Siria a fost rănit şi Eymen. În învălmăşeala atentatului, soldaţii rebeli strângeau numai răniţii musulmani. „Am fost pus într-o pătură şi apoi urcat într-o maşină. La spital se făcea trierea. Eu aveam crucea la gât. Mă aşteptam să fiu ucis sau abandonat. Însă asistenta m-a acoperit cu pătura şi a spus soldaţilor că sunt musulman, deşi văzuse Crucea de la gât. Mi-a salvat viaţa, chiar dacă nu aveam aceeaşi credinţă!”

„Iar diaconul răspunde: Toţi suntem credincioşi!”
Sunt mărturii a unor creştini tineri. Ca şi noi. Fadi a fost un tânăr ce se putea lepăda: „Nu îl cunosc pe Acesta”, aşa cum a făcut, odinioară, şi Sfântul Apostol Petru, care a plâns cu amar mai târziu. Însă, Fadi nu a renunţat la Crucea sa.

Absolvent al unei facultăţi, avea o prietenă cu care îşi făcuse unele planuri. Avea chiar şi un cont de Facebook şi nimic din ceea ce ar putea să ne spună că se îndreaptă spre sinaxar. Nu este un personaj din prăfuitele cărţi de cult.

Ce a fost în mintea lor, în acele momente? Ce am fi făcut noi în acele momente? Sunt întrebări la care ar trebui să ne răspundem, în liniştea sufletului nostru.

Tacerea e scara cereasca

 

Un frate l-a intrebat pe un batran, zicand:

- Avvo, ce este tacerea si ce folos am de la dansa ?

Iar batranul i-a raspuns:

- Fiule, tacerea este aceasta: a sedea singur in chilie, cu intelepciune si cu frica lui Dumnezeu, ferindu-ti inima de ganduri si cugete necuvioase. O tacere ca aceea naste alte bunatati si-l pazeste pe calugar de sagetile cele aprinse ale vrajmasului si nu-l lasa sa fie ranit de ele.

O, liniste fara de galceava !
O, scara cereasca !
O, fara de grija, maica umilintei !
O, fara de grija, luminatoarea sufletului !
O, tacere vorbitoare cu ingerii !
O, tacere, stralucitoarea inimii !
O, liniste fara galceava, nascatoare a toate bunatatile, intarirea postirii, fraul limbii, infranarea pantecelui !
O, liniste, indemnarea rugaciunii si a citirii Sfintelor Scripturi !

 

O, tacere ingrijoratoare numai pentru ale tale si totdeauna cu Hristos vorbitoare si neincetat vazator a mortii inaintea ochilor sai si pazitoarea luminii celei nestinse ! Pe aceea, cine o pazeste neincetat, canta zicand: "Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea, ca Tie se cuvine lauda si slava, in veci, amin!"

Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume

 

Preaminunatul și preaiubitul post este lucru plin de vrednicie și plăcut Domnului.
Postul este car ce ne ridică la cer.
Postul naște pe proroci și-i înțelepțește pe legiuitori.
Postul este păzire bună de mai dinainte pentru suflet și nădejde de încredere pentru trup.
Postul e vitejie în războaie, postul stinge focul cel puternic.
Postul a închis gura leilor, postul aduce rugăciunea.
Postul este maică a sănătății.
Postul este învățător al tinereții, podoabă a bătrânilor și bun însoțitor pe cale în călătorii.
Postul este pace în casă.
Postul este strajă și ocrotire a fecioriei.
Postul se face pricină a pocăinței.
Postul îndeamnă la lacrimi.
Postul nu iubește lumea, nici cele ce sunt în lume.
Astfel, să nu dăm niciodată înapoi de la post, căci îngerul fiecărei biserici îi însemnează pe cei care postesc.
Postul este bucuria sfinților proroci. Întru el dănțuiesc apostolii și mucenicii, căci cu toții fără osteneală au lucrat și s-au nevoit plini de râvnă întru post.

Sfântul Efrem Sirul, în Sfinții Părinți despre folosul și puterea postului, Ed. De suflet, 2017

Postul ne ajută să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare

 

Desigur, este greu să fii un bun postitor. Noi învățăm smerenia atunci când ne dăm seama cât de lipsiți de putere suntem în fața costițelor la grătar, a puiului fript, a cozonacului. Stomacul nostru și papilele gustative sunt corupte până la degradare și nu le place până nu li se face voia. Abțineți-vă de la friptură și este ușor să nu vă mai gândiți la nimic altceva decât la friptură.

Da, chiar nu suntem buni de nicio ispravă. Dorințele și poftele noastre sunt fără control, după cum știe oricine s-a luptat să piardă din greutate sau a spus: „Ei, voi lua doar un chips”, înainte de a se uita mirat, câteva minute mai târziu, la punga goală. Suntem mult mai neputincioși decât ne place să credem.

Postul ne oferă un anumit antrenament ca să rezistăm dorințelor trupești pentru plăcere, ce ne copleșesc și cărora pare imposibil să le ținem piept. Evident, este un instrument foarte bun în lupta împotriva lăcomiei pântecelui, pe care, deși este posibil, este improbabil să o depășim cu brânză tofu, năut și broccoli. A învăța că putem trăi cu un meniu modest și sănătos, care nu include mâncărurile noastre preferate, este cu adevărat o binecuvântare. Da, viața merge mai departe chiar și atunci când nu este împlinită voia noastră și nu ne satisfacem fiecare dorință egocentrică. Deși mâncăm multe feluri bogate și deosebite la Paști, asprimea Postului Mare ne ajută să ne vindecăm pofta pentru mâncare și alte forme de autosatisfacție, măcar puțin. Iar două zile de post pe săptămână și patru perioade de post pe an ne oferă mult din exercițiul dorit. Renunțarea de sine devine parte a ritmului vieții noastre, lucrul de care avem nevoie cei mai mulți dintre noi. Postul face posibilă sărbătorirea, savurarea unei mese într-adevăr bune, ca semn de bucurie. Când ai postit cu strictețe de-a lungul Postului Mare, poți cu adevărat sărbători la Paști, atunci când mănânci „vițelul îngrășat”. Cei care nu au postit încă se vor bucura de masă, dar este o intensitate a celebrării atunci când guști carne pentru prima dată, după mai multe săptămâni.

Haideți să recunoaștem. Noi suntem ființe umane și în mod natural ne plac unele mâncăruri mai mult decât altele. Are sens să asociem momentele importante ale anului creștin, mai ales Paștile și Crăciunul, cu mese bogate care îi aduc pe toți împreună în celebrarea plină de bucurie a Veștii celei Bune. Patruzeci de zile sau mai mult de postire ne ajută să ne pregătim a primi binecuvântarea sărbătorii pe cât de mult posibil. Nu, aceasta nu înseamnă lăcomia pântecelui sau alte păcate, ci înseamnă că vom fi mai apreciativi față de mâncarea bogată și buna tovărășie, ca semne ale mântuirii noastre. Postirea ne ajută, într-adevăr, să apreciem mâncarea ca pe o binecuvântare.

Pr. Prof. Philip LeMasters, Credința uitată. Vechi adevăruri din Răsăritul creștin pentru creștinii contemporani, traducere din engleză Mădălin Enciu, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 89-90

Să nu uităm că postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu

 

Muntele Athos, un pământ cu bună-mireasmă umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

„Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

„Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

„Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!”

O femeie … o ceașcă de cafea ! ☕♥️

 Femeia este ca o ceașcă de cafea. O ceșcuță plămădită din cel mai fin și mai sensibil porțelan.
Trebuie să-ți fie dragă. Trebuie să zâmbești de câte ori o privești. Ca și cafeaua, o femeie poate fi mai dulce sau mai amară, în funcție de cum ști tu să-i apreciezi prezența.
Femeia este o ceașcă de cafea care-ți dă foarte repede dependență, dar nu o dependență care te subjugă, te distruge și te ratează, ci una sublimă care-ți înalță ființa la un nivel de la care nu mai dorești să cobori ! Niciodată !
O femeie este ca o ceașcă de cafea care se va bucura s-o ții în căușul palmei atâta timp cât știi să o atingi !
O ceașcă de cafea care te va aștepta cu sufletul la gură să te trezești în fiecare dimineață și să o admiri. Să ai grijă de ea !
O femeie este ca o ceașcă de cafea a cărei aromă îți va da peste cap întreaga existență dacă-i vei da voie sa intre in viața ta. O aromă care te face să uiți în fiecare zi de tine și de faptul că ai devenit dependent ... dar nu de întuneric, ci de frumusețe.

17 LUCRURI UIMITOARE PE CARE NU LE ȘTIAI DESPRE OAMENI...

 1. Încălțările sunt primul lucru pe care oamenii il observă subconștient la tine. Așa că poartă întotdeauna încălțări frumoase (și curate).
2. În lume există cel puțin 6 persoane care arată fix ca tine. Există o șansă de 9% să întâlnești una dintre aceste persoane în timpul vieții.
3. Somnul fără pernă reduce durerile de spate și te ajută să ai coloana vertebrală mai dreaptă, iar mușchii mai puternici.
?
5. Dacă o parte din corpul tău amorțește, o poți trezi imediat la viață miscandu-ți repede capul.
6. Există trei lucruri pe care creierul uman le observă imediat: alimentele, oamenii atrăgători și alcoolul.
7. Persoanele care scriu cu mâna dreaptă tind să mestece mâncarea pe partea dreaptă a gurii.
8. Potrivit lui Albert Einstein, dacă albinele ar disparea de pe Pământ, omenirea ar mai trai doar patru ani fără ele.
9. Există atat de multe feluri de mere, încât dacă ai mânca unul nou în fiecare zi, ai aveea nevoie de peste 20 de ani pentru a le încerca pe toate.
10. Poți supraviețui fără mâncare săptămâni întregi, însă poți supraviețui fără somn doar 11 zile.
11.Oamenii care râd mult sunt mai sănătoși decât cei care stau posomorâți.
12. Lenea și statul degeaba sunt aproape la fel de nocive precum fumatul.
13. Creierul uman are capacitatea de a stoca de 5 ori mai multe informații decât Wikipedia.
14. Creierul nostru utilizează aceeasi putere cu un bec de 10 wați.
15. Corpul nostru oferă suficientă căldură în 30 de minute cât să fierbi 1.5 l de apă.
16. Acidul din stomac este suficient de concentrat pentru a dizolva lamele de ras.
17. Zâmbetul este cel mai bun antidepresiv!

Un imn al Sfântului Simeon Noul Teolog despre cunoașterea lui Dumnezeu

 Toți sfinții luminați se umplu de strălucire și văd slava lui Dumnezeu
pe cât e cu putință firii omenești să o vadă

Privește de sus, Dumnezeul meu, și binevoiește a Te arătași a Te întreține cu mine, sărmanul.

Descoperă-mi lumina Ta,
deschide-mi cerurile,
sau mai bine zis deschide-mi mintea
și intră și acum înăuntrul meu.

Răspunde, ca odinioară,
prin gura mea murdară
celor ce spun unii:
că nu e nimeni
care a văzut în mod conștient pe Dumnezeu,
nici nu L-a văzut cineva
înainte, afară de apostoli.

Ba nici aceia, spun ei,
nu L-au văzut limpede pe Dumnezeu și Tatăl (loan XIV, 9).

Ei dogmatizează că este tuturor
necunoscut și nevăzut,
folosindu-se de cuvântul
ucenicului prea iubit loan
care spune: "Pe Dumnezeu nu L-a văzut
nimeni dintre oameni" (loan I, 18).
Da, Hristoase al meu, răspunde-mi repede,
ca să nu par celor fără de minte că aiurez.

- Scrie, a zis, cele ce-ți spun,
scrie și nu zăbovi!
Eu eram Dumnezeu dinainte de toate
zilele, orele și timpurile,
ba și de toate veacurile
și de toate făpturile
văzute și cugetate.

Eram mai presus de minte și rațiune,
mai presus de toată cugetarea
unic cu unicul, unic.

Și nimic din cele văzute,
dar nici din cele nevăzute
nu era înainte de-a fi făcute.

Eu sunt singurul necreat
împreună cu Tatăl și cu Duhul Meu;
singur fără de început,
din Tatăl Meu fără de început.

Nici unul dintre îngeri,
nici dintre arhangheli
și nici din alte cete (îngerești)
n-a văzut vreodată firea Mea,
nici pe Mine Însumi, Creatorul, întreg,
așa cum sunt.

Ei nu văd decât o rază a slavei
și un fir al luminii Mele
și totuși se îndumnezeiesc.

Căci toți primesc razele dumnezeirii
ca o oglindă, care primește razele soarelui
sau ca o piatră de cristal
luminată la amiază.

Dar nimeni nu s-a învrednicit
să Mă vadă întreg,
nici dintre îngeri, nici dintre oameni,
nici dintre Sfintele Puteri.

Căci sunt în afara tuturor
și tuturor nevăzut
fără îndoială, nu pizma față de ei
Mă face să nu fiu văzut (întreg) și prin ei înșiși.

Nici lipsa de frumusețe
mă face să Mă ascund și să nu Mă arăt.

Ci fiindcă nu s-a aflat nimeni vrednic
de dumnezeirea Mea,
nici nu s-a făcut creatura
egală în putere cu Creatorul.

Dar nici nu îi este aceasta cuiva de folos.
Însă văzând o rază mică,
află tainic că Eu exist cu adevărat
și Mă cunosc că sunt Dumnezeu
care i-am adus la existență.
Și, ca urmare, plini de uimire și de frică
Îmi liturghisesc, cântându-Mi.

Căci nu e cu putință ca Dumnezeu
să aducă la existență un alt Dumnezeu,
egal în putere cu Creatorul
și de o ființă cu Acela;
nici nu e cu putință
să devină creatul
de o ființă cu Creatorul.

Căci cum s-ar putea face egal
creatul cu Necreatul?
Cele create sunt mai mici
decât Cel ce e pururea la fel
și fără de început și necreat.
Prin aceasta vei mărturisi că Acela există.
dar că e atât de deosebit,
pe cât o căruță sau un fierăstrău,
de Cel ce le-a alcătuit.

Deci cum va cunoaște căruța
pe cel ce-a alcătuit-o?
Sau spune-mi cum va cunoaște
fierăstrăul (Isaia X, 15) pe cel ce-l mișcă?
Cum ÎI vor cunoaște de nu le va da lor
cunoștința despre Sine,
de nu va pune în ele vederea
Cel ce le-a alcătuit,
fapt cu neputință pentru toate cele create.

Deci nimeni dintre oameni
și nimeni dintre îngeri
n-a primit puterea
de-a da altora duhul,
sau de-a le procura viața.

Dar Domnul tuturor
având singur puterea,
având singur stăpânirea
și fiind izvorul vieții,
aduce la existență viețuitoarele însuflețite
și dăruiește fiecăreia prin voință,
ca un Meșter, ca un Stăpân
câte gândește și voiește.

Lui fie slava și puterea
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fiecare dintre noi contează

 

Fiecare dintre noi contează, are un rol de jucat și face diferența. Fiecare dintre noi trebuie să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și, mai presus de toate, să dea dovadă de respect și dragoste pentru lucrurile vii din jurul nostru, în special reciproc.

Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii

 Aboneaza-te la newsletter. Vei primi saptamanal informatii despre cele mai noi promotii https://perdeleconfectionate.ro/shop_artspec.php?artspec=1 

 https://perdeleconfectionate.ro/DRAPERII-MODEL-COD-113

Cum reuşiţi să fiţi mereu bucuros?

 – Aşa-mi ţâpă dinăuntru! Dragă, bucuria mea se bazează şi pe credinţa mea. Eu de exemplu, sunt foarte pozitiv în felul de a vedea lucrurile. (…) Eu nu mă prea gândesc la pedepsele lui Dumnezeu, ci totdeauna mă gândesc la bunătatea lui Dumnezeu, la iubirea lui Dumnezeu. De aceea, să ştiţi că mie nu mi-e frică de faptul că n-o să ajung în rai. Nu! De ce nu mi-e frică? Nu că fac bine nişte lucruri care mă îndreptăţesc să ajung în rai. Nu! Dar sunt sigur că Dumnezeu n-are pe nimeni de pierdut.

Pr. Teofil Pârâian

A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă

 Dumnezeu ne răspunde degrab, dacă ne întoarcem cu pocăință către El
Sfântul Sofronie Saharov
 
Dumnezeu adesea nu răspunde rugăciunilor noastre. Tace. Tăcerea Lui multora le este dovadă că „Dumnezeu nu există”, că „a murit”. Dar dacă noi am gândi în ce stare Îl punem pe Dumnezeu cu patimile noastre, am vedea că nu are altă cale decât a tăcea. Noi așteptăm ca El să fie de partea noastră în nedreptățile noastre. El nu ne învinuiește fățiș, ne lasă să urmăm căilor noastre rele și să secerăm roadele propriilor noastre greșeli. Însă dacă ne întoarcem către El cu pocăință, degrab răspunde, mai iute decât ne-am aștepta.
 
A te ruga, adesea înseamnă a-I grăi lui Dumnezeu despre starea noastră dezastruoasă: neputință, mâhnire, îndoială, frică, tristețe, deznădejde – într-un cuvânt: despre tot ceea ce ține de condițiile existenței noastre. Să ne exprimăm fără a căuta expresii elegante sau chiar fără o succesiune logică.
 
Cuvinte către tineri, XIII/2020, Editura Mitropolit Iacov Putneanul

PROFETIA LUI IOAN DE LA IERUSALIM

 

Un text intitulat „Profetia cavalerului templier Ioan de Vezelay”, cunoscut si sub numele de Ioan de la Ierusalim, circulă în mediul online și este citat de foarte mulți, datorită viziunii sale foarte actuale. El si-a redactat viziunea în anul 1099 și multe dintre spusele sale sunt cuprinse într-o carte care se găsește și poate fi comandată și online.

Iată ce viziunea avea cavalerul templier:

„Văd si stiu. Ochii mei citesc în adâncurile cerului întâmplările viitoare și eu trec dintr-un singur pas pragul Timpului. O mână mă conduce spre ceea ce voi nici nu vedeți și nici nu știți.

Peste o mie de ani, Ierusalimul nu va mai fi orașul lui Cristos. Creștinii veniți în pelerinaj de departe nu vor mai putea intra după voia lor acolo unde ei aveau dreptul să intre, în locurile care sunt leagănul credinței lor.

Creștinii nu vor mai îndrăzni să se apropie de Sfântul Mormânt și de relicvele credinței lor, care vor fi în întregime sub pază și supravegherea evreilor care își vor ridica din nou aici templele lor și țara lor.

Evreii vor umple lumea și o vor domina de la un capăt la celălalt capăt al ei și oamenii își vor pierde credința în Iisus pe tot Pământul.

Continente și lumi la care Herodot nici nu visa măcar vor fi descoperite de oameni dincolo de marile păduri de care vorbește Tacit și dincolo de oceanul nesfârșit de apă care începe imediat după Coloanele lui Hercule (este vorba despre descoperirea Americii, care pe vremea lui Vezelay nu era descoperită și se afla dincolo de Gibraltar, numit în antichitate Coloanele lui Hercule).

Peste o mie de ani de aici încolo toate micile țări din Europa și câteva țări mari și puternice se vor uni într-un singur imperiu (Uniunea Europeană). Apoi războaie fără număr vor începe cu popoarele Răsăritului.

Peste o mie de ani, oamenii vor scotoci fundul mărilor cu corăbii care merg pe sub ape și vor zbura cu navele în cer printre stele. Ei vor ține în pumnii lor puterea soarelui și se vor crede dumnezei și vor înălța spre cer mii de clădiri cât Turnul lui Babel pe toata fața Pământului.

Fiecare oraș va deveni o Sodomă. Obiceiuri spurcate vor deveni firești. Oamenii vor fi mulți ca nisipurile, vor popula pustiurile și mările și vor fi puternici ca niște dumnezei și se vor crede chiar dumnezei. Omul va deveni așa de însetat de putere că setea lui de putere nu va mai putea fi potolită. Dar la capătul acestui drum îl va pândi prăbușirea în abis.

Peste o mie de ani, foametea va domni pe cea mai mare întindere a Pământului, va arde măruntaiele oamenilor și oamenii vor dori cu ardoare să schimbe lumea.

Atunci vor apare negustorii de iluzii, dar iluziile pe care ei le vor vinde oamenilor vor otrăvi sufletele, vor pângări trupurile și vor întuneca mințile. Atunci se vor porni răzmerițe și războaie cumplite, vor fi comise omoruri și nelegiuiri și viclenii așa de mari că lumea întreagă va deveni un iad și fiecare zi va fi precum o apocalipsă.

Oamenii vor cade în păcate trupești înfiorătoare, bărbații și femeile se vor destrăbăla la vedere. Femeia va fi cutezătoare și semeață în destrăbălarea ei.

Popoarele se vor topi într-o unire fără rost, vor forma o adunătură în care fiecare se va simți singur, legea va fi uitată, tradiția pierdută, credința abandonată.

Peste o mie de ani, femeile se vor culca cu femeile și bărbații cu bărbații, bătrânii se vor culca cu copilele și aceste cumplite fărădelegi se vor petrece în văzul întregii lumi și vor fi considerate de toți ca lucruri firești. Toate aceste spurcăciuni vor fi întărite prin legi.

Dar din pricina acestei destrăbălări și a acestui marasm sângele va deveni impur, răul se va întinde dintr-un pat în alt pat precum focul de la o casă la alta casă, boli cumplite și molime înfricoșătoare se vor abate peste locuitori, trupurile vor putrezi de vii adunând în ele toate bolile pământului, fețele se vor acoperi de răni și bube cu puroi, membrele se vor descărna și dragostea trupească va fi o primejdie de moarte pentru oricine.

Peste o mie de ani, peste tot se vor răspândi ca o apă revărsată ereziile. Ura cea mai crâncenă va domni între popoare.

Peste o mie de ani, lumea va ajunge la un cinism și o prefăcătorie așa de mari încât cel care este putred de bogat și doarme pe sacii plini cu aur va primi ajutor și sprijin și va primi hrană de pomană, iar el la rândul său se va preface că îi ajută pe săraci, dar ce va da el săracilor cu o mână le va lua înapoi înzecit cu cealaltă mână.

Peste o mie de ani, lumea întreagă va deveni o piață în care fiecare lucru își va avea prețul lui și totul va fi de vânzare. Carnea și munca omului își vor avea și ele prețul lor, ochi de om și inimi de om scoase din piepturi ca niște bucăți de carne se vor vinde altora (transplantul de organe).

Cuvântul dat, onoarea sau credința nu vor mai valora nimic. Omul va ajunge cu adevărat stăpânul pământului, dar pământul va fi sterp, apa otravită și putredă, văzduhul va fi dogoritor.

Peste o mie de ani viața se va scumpi fiindcă bogațiile pământului vor secătui, bogatul va trăi ascuns în bogăția lui ca lupul în vizuină.

Peste o mie de ani cei care vor conduce lumea nu vor avea nici un Dumnezeu, vor fi suverani fără credință și onoare, al căror nume nimeni nu-l va cunoaște, vor porunci mulțimilor neștiutoare și indiferente și le vor hotărî soarta de la adăpostul palatelor lor ascunse de ochii lumii, de dinapoia zidurilor impenetrabile. Nimeni nu va participa la adunările lor și la sfatul lor. Vor face în asa fel încât orice om ducând o viață de sclav să se creada liber și fericit.

Peste o mie de ani soarele va arde cu putere și va pârjoli câmpiile, apa se va ascunde tot mai adânc sub pământ și se va împuțina, văzduhul nu va mai apăra omul de căldura soarelui, lumina va arde pielea și ochii.

Peste o mie de ani, cei săraci și lipsiți de drepturi, cei fără acoperiș deasupra capului vor porni un război distrugător în care vor fi ocupate multe țări și în care luptele cumplite vor aminti de năvălirile barbare de odinioară.”

O RUGĂCIUNE CU MARE PUTERE A ELIBERĂRII DE SUPĂRĂRI ȘI NECAZURI... (a părintelui Arsenie Boca)

 

"Doamne, Tu ești mare, Tu ești Dumnezeu, Tu ești Tatăl, Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea Sfinților Arhangheli Mihail, Gavriil și Rafail, să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit, de neliniște, de tristețe și de obsesii.

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de ură, de desfrânare și de invidie! Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gelozie, de mânie și de frică!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de gândul sinuciderii ori al avortului!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne, de orice formă de destrăbălare!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de farmece și de vrăjitorie!

Te rugăm, izbăvește-ne Doamne, de destrămarea familiei și de orice rău ascuns!

Te rugăm, izbăvește-ne, Doamne! Tu, Doamne, care ai spus: „Pacea Mea o las vouă, pacea Mea dau vouă!”, dăruiește-ne prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria eliberarea de orice formă a răului și bucuria veșnică, întru împărăția Ta.

Amin!”.

O rugăciune a Părintelui Arsenie Boca

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine știe din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, și astfel, ținând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochiul minții, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre și toate împreună au făcut temnița în care Te ținem bolnav, flămând și fără haină, și așa risipim în deșertăciuni zilele noastre, umiliți și dosădiți până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniței în care Te ținem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor și fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino și Te sălășluiește întru noi, împreună cu Tatăl și cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul și mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârșiți suntem, cât ești de aproape de sufletele noastre și cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viața Ta, lumina și bucuria noastră, slavă Ție. Amin.

 „Stăpână Preabinecuvântată, pururea Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut mai presus de cuvânt pe Dumnezeu-Cuvântul spre mântuirea noastră şi darul Lui mai presus decât toţi din belşug l-ai primit, ceea ce eşti o mare de daruri dumnezeieşti şi râu de minuni pururea curgător, revărsând bunătatea ta tuturor celor ce cu credinţă aleargă la tine!

Căzând la icoana ta cea de minuni făcătoare, ne rugăm ţie, întru tot înduratei Maici a Stăpânului Celui iubitor de oameni: revarsă asupra noastră, Stăpână, prea bogate milele tale şi cererile noastre cele aduse ţie, celei Grabnic Ascultătoare, grăbeşte a le împlini, întocmindu-le fiecăruia spre folos, spre mângâiere şi mântuire.

Cercetează-ne, preabună, pre noi robii tăi, cu darul tău, şi dă celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi, celor robiţi slobozire, şi mângâie pe toţi cei ce pătimesc în felurite chipuri.

Izbăveşte, Atotmilostivă Stăpână, toate oraşele, satele și ţara aceasta, de cutremur, de vătămare, de potop, de foc, de sabie şi de alte pedepse vremelnice şi veşnice, şi de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, întorcând mânia lui Dumnezeu prin mijlocirea ta cea de Maică.

Şi slobozeşte pre robii tăi (spune aici numele celor doriți de tine) şi mă slobozeşte pre mine robul tău (spune numele tău) de toată boala sufletească, de năvălirea patimilor şi de căderea în păcat, ca fără împiedicare întru dreapta credinţă trăind veacul acesta, să ne învrednicim şi în cel viitor de bunătăţile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Fiului şi Dumnezeului Tău, Căruia se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, dimpreună cu Cel fără de început al Său Părinte şi cu Prea Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!”.

 

Părintele Arsenie Boca:

„Când te-a lepădat Dumnezeu și nici sfinții nu se mai roagă pentru tine, a mai rămas cineva care nu te-a părăsit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultată.”

 

  

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma ca astazi toata ziua sa ma lepad de mine insumi, ca cine stie din ce nimicuri mare vrajba am sa fac si astfel, tinand la mine, sa Te pierd pe Tine.

 

Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mi ca rugaciunea Preasfantului Tau nume sa-mi lucreze in minte mai mult decat fulgerul pe cer, ca nici umbra gandurilor rele sa nu ma intunece, caci iata pacatuiesc in tot ceasul.