Lumină lină de Înviere în candela inimii !

 Crucea de la gât
   
   Anul 1917 a adus un mare uragan și pustiu în Rusia :     
    comunismul.

   În vremea revoluţiei din Rusia, când vrajmaşii credinţei erau mai aprigi decât fiarele împotriva celor sfinte, a avut loc următoarea întâmplare:

În zilele acelea de groază şi de sălbăticie nemaipomenită, mergea spre oraşul Tiraspol o femeie foarte evlavioasă.

Cu toată ameninţarea bolşevicilor şi cu toată grozăvia pedepselor care aşteptau pe ce cei nesupuşi ordinelor, evlavioasa femeie nu s-a sfiint nicidecum de legea stăpânirii, ci purta întordeauna o cruce mare, de aur, la gât.

Aceasta era arma, acoperământul şi mângâierea ei. Era mai bucuroasă să moară, decât să lepede semnul cel de mântuire.

    Dar săraca, fiind obosită din cauza grozăvelilor din vremea nopții, a adormit în tren.
În vremea asta un mare pungaş, care sta aproape, i-a scos încetişor crucea care se zărea sub haină, fără să simtă femeia.

     Când s-a trezit din somn prima ei grijă a fost să caute crucea de la gât.

    Văzând că lipseşte, a început să plângă şi să întrebe cine i-a luat crucea. Neaflându-se hoţul, ea a tras semnalul de alarmă.

     Numaidecât a venit conductorul, întrebând cine a tras alarma şi ce s-a întâmplat. Atunci femeia , fără cea mai mică sfială a declarat că i s-a furat crucea de aur pe care o purta la gât.

     Conductorul a rămas uimit şi nu ştia ce să creadă. În vremea aceea nu mai îndrăznea cineva să poarte la el lucruri sfinte şi mai ales să reclame că a pierdut o cruce.
   
     După puţină gândire, funcţionarul a zis către femeie, în auzul tuturor:
"Dacă tu, în vremea asta de groază îndrăzneşti să porţi o cruce la gât şi nu te sfieşti să reclami pierderea ei, pentru curajul tău se cuvine să opresc trenul şi, făcând percheziţie, să-ţi caut crucea pe care o cinsteşti atât de mult !."

Şi, într-adevăr, a oprit trenul şi făcându-se cercetare, a aflat pungaşul şi i-a dat înapoi femeii cinstita ei cruce.

    În acel moment femeia a ridicat crucea în fața tuturor plângând !
     Toți călatorii din tren au îngenuncheat și se rugau.

     Conducatorul trenului a sărutat crucea și a privit in sus !
    În gară o echipă a securității a prins femeia si conducatorul trenului si i-a arestat.

    Creștina a pus mâna pe Cruce și a sărutat- o , iar in acel moment cizma securistului marxist a lovit- o așa de tare încât ea cazuse lesinată jos...scuipând sânge.

     Mulți spun că au gasit Crucea în Siberia pe un câmp înghețat.

Mulți creștini au murit pentru Hristos fără o cruce la cap sau la gât.

   Martirii neamului creștin țin Candela Crucii  aprinsă în Altarul Bisericii lui Hristos !

    Bucură- te Sfântă Cruce , păzitoare a crestinilor !
   
     O seară cu gândul la străbunicii ,   bunicii și cei dragi ai nostrii adormiți în lagăre sau Siberii de ghiață , în temnițe și închisori pentru semnul biruinței Învierii !
     
     Lumină lină de Înviere în candela inimii !

Tatăl ideal ia apărarea păcătosului în fața fratelui său și a celor care îl acuză.

 

Se povesteşte într-un pateric că un frate s-a întors la starețul său, după ce-i făcuse o mare măgărie. Și-a cerut iertare, și-a pus cenuşă în cap, cum se spune, şi acum aştepta să fie certat. Dar părintele l-a îmbrăţişat, spunându-i, „ai făcut pentru mine o mulțime de lucruri bune, iar eu să te cert pentru o greșeală?”.
Dar noi nu suntem aşa. Parcă abia aşteptăm să cântărim toată viaţa unui om doar prin greutatea unei greşeli de moment. Din clipa în care o va face, faptele sale bune sunt uitate pe loc, iar mai departe îi vom păstra amintirea greşelii capitale: „Mda, era un om de treabă, dar să-ţi spun ce mizerie mi-a făcut.”
Nimic nu e mai capital ca greşeala altuia, nicio virtute a aceluia, nicio faptă bună, nicio amintire frumoasă. Facem din greşeala capitală oglinda unui om şi avem grijă să i-o punem în față toată viața, chiar dacă ne prefacem că l-am iertat. Greşeala aproapelui e micul nostru moment de narcisism, în care, prin comparaţie cu el, ne simţim buni și drepţi. Noi n-am face niciodată „aşa ceva”. De aceea suntem atât de necruţători cu el, pentru ca să ne simțim minunat cu noi.

---

Tatăl din evanghelie, așadar nici măcar părintele ideal, nu poate opri plecarea fiului risipitor. (Nu poți opri plecarea de acasă a fiului risipitor, iar asta nu înseamnă că nu te iubește, nici că l-ai crescut prost, ci doar că vrea să aibă propriile sale experiențe de viață, așa cum și tu le-ai avut pe-ale tale, indiferent de ce te-au învățat la vremea ta cei din jur.)
Tatăl ideal nu se pune în calea fiului risipitor și nici nu blestemă în urma lui. (Nu te pune în calea sa, nu-l insulta, roagă-te să se întoarcă sănătos și, pe același drum pe care pleacă, se va întoarce la tine.)
Tatăl ideal iese în calea fiului păcătos, care se întoarce. (Nu aștepta să facă singur tot drumul înapoi. Ieși în calea sa și-l îmbrățișează mai înainte de a zice el ceva, pentru că povara greșelii sale e mai grea decât supărarea ta. Iartă mai înainte de a ți se cere iertare.)
Tatăl ideal nu-i mai face nicio morală fiului întors acasă și nici nu i se mai plânge de pagubele pe care i le-a făcut. (Nu-l mai acuza, nu te victimiza, nu-i mai aminti de greșelile sale, nu mai pune remușcări asupra sa.)
Tatăl ideal îl îmbracă pe cel iertat cu „haina lui cea dintâi”. (Privește-l ca și cum nu s-a schimbat nimic, sau măcar străduiește-te, fă un efort, nu te uita la el cu subînțelesuri, nu-l pune la coada mesei, iertarea înseamnă să-l vezi ca înainte.)
Tatăl ideal ia apărarea păcătosului în fața fratelui său și a celor care îl acuză. (Nu-l expune judecății publice, nu te plânge nici la vecini, nici în familie.)
Dar ce face tatăl ideal, dacă fiul risipitor greșește a doua oară? O ia de la capăt, pentru că n-are de ales, dacă vrea ca fiu-său să se întoarcă acasă

 

Sfinții Sfinţiţi Mucenici Episcopi din Cherson: Vasilevs, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie 7 Martie

     



 

În această lună, în ziua a şaptea, pomenirea sfinţilor mucenici, care au fost episcopi în Cherson: Efrem, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Elpidie, Capiton şi Eterie.

În anul al şaisprezecelea al împărăţiei lui Diocleţian, Hermon, episcopul Ierusalimului, a trimis episcopi la diferite neamuri, ca să propovăduiască cuvântul Domnului. Astfel au fost trimişi de el şi aceşti părinţi purtători de Dumnezeu în ţinutul taurosciţilor: Efrem în Sciţia, iar Vasilevs în Cherson. Vasilevs ajungând în acea cetate şi propovăduind îndreptarea vieţii şi schimbarea credinţei păgâneşti, a fost socotit de cei care locuiau acolo ca vestitor al unui nou fel de vieţuire şi ca un stricător al obiceiurilor părinteşti şi al credinţei. Pentru aceasta l-au bătut şi l-au alungat din cetate. Iar el a venit într-o peşteră care se numea Partenon, bucurându-se pe de o parte şi simţind plăcere că a fost necinstit pentru Hristos, iar pe de altă parte necăjindu-se, amărându-se şi tulburându-se din pricina învârtoşării şi rătăcirii acelora.

În starea aceasta găsindu-se şi rugându-se pentru dânşii, a fost chemat iarăşi la ei. Căci murind copilul conducătorului lor, care era cel mai de seamă om din cetatea aceea, părinţii şi rudele înmormântând trupul cel neînsufleţit şi mai rămânând câtva vreme la mormânt, au văzut pe copil ca într-un vis stând înaintea lor şi zicându-le: dacă vreţi să vin din nou la viaţă, chemaţi pe străinul acela pe care l-aţi necinstit şi crezând în învăţătura lui, înduplecaţi-l să se roage pentru mine. Aceştia făcând acest lucru şi copilul, prin rugăciunile sfântului şi cu vărsare de apă sfinţită, în chipul Botezului, întorcându-se din nou la viaţă, părinţii lui, împreună cu toate rudele şi cunoscuţii au primit credinţa în Hristos şi au primit toţi taina Botezului. Însă cei ce rămăseseră în necredinţă, aţâţaţi de iudei, la mânie, au târât pe sfânt pe drumuri şi multă vreme fiind târât şi-a dat duhul lui Dumnezeu.

Iar fericitul Efrem, propovăduind pe Hristos în locul în care fusese trimis, a fost prins de către închinătorii idolilor, i s-a tăiat capul.

După săvârşirea din viaţă a sfântului Vasilevs, au venit la Cherson, iarăşi, Evghenie, Agatodor şi Elpidie, care fuseseră trimişi deopotrivă de episcopul Ierusalimului ca propovăduitori ai neamurilor, ca să le vestească mântuirea. Dar cei ce trăiau întru necredinţă, ridicându-se asupra lor şi legându-i laolaltă fără de milă şi bătându-i cât se poate de crud, i-au omorât la un an de la săvârşirea din viaţă a fericiţilor Efrem şi Vasilevs, adică tot în ziua a şaptea a lunii martie.

La mulţi ani de la aceasta, iarăşi a fost trimis aici de la Ierusalim ca episcop, Eterie. Acesta văzând sălbăticia şi răutatea poporului din Cherson, a plecat la Bizanţ, ca să arate împăratului situaţia de acolo. Frânele împărăţiei romanilor le ţinea pe atunci marele Constantin. Şi găsind la acest împărat înţelegerea cuvenită, şi păgânii fiind alungaţi din cetate cu puterea împăratului, alţi locuitori, bărbaţi binecredincioşi au venit acolo. Când fericitul Eterie, vrând să se întoarcă la Bizanţ ca să mulţumească împăratului pentru cele ce se făcuse, pe drum a fost aruncat de păgâni în Dunãre şi acolo şi-a găsit sfârşit vieţii, ca un mucenic, în ziua a şaptea a lunii martie. După aceasta cei din cetatea Chersonului au trimis solie către marele Constantin şi au primit de la el ca episcop pe Capiton. Când a venit acesta, dreptcredincioşii din Cherson s-au bucurat, dar păgânii îi erau potrivnici. Aceştia, cerându-i semn, i-au cerut să intre într-unul din cuptoarele aprinse care se găseau la ei şi apoi să iasă nevătămat şi neaprins. Episcopul, îmbrăcându-se cu sfintele veşminte şi punându-şi omoforul, a făcut semnul crucii şi a intrat în cuptor, unde rămânând timp îndelungat, a ieşit nears, având felonul plin de cărbuni de foc. Şi toţi aproape îngrozindu-se de minunea aceasta după ce au primit credinţa în Hristos au fost botezaţi.

Sfântul s-a mutat fericit din viaţă în ziua a douăzeci şi doua a lunii decembrie.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Nestor şi Arcadie, episcopii Trimitundei, care cu pace s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului părintelui nostru Pavel cel simplu, ucenicul sfântului Antonie cel Mare.

Cel între sfinţi părintele nostru Pavel, supranumit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme. Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, a găsit pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le-a zis: Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Şi îndată lăsând toate şi bine rânduindu-le, a plecat la fericitul Antonie şi bătând la uşa acestuia, fericitul Antonie a ieşit şi i-a zis: Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici? Iar el i-a răspuns: Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah. Iar sfântul i-a zis: Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând. Dar Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi sfântul neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, l-a lăsat afară timp de trei zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel a rămas flămând şi nu s-a depărtat. În ziua a patra însă sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, i-a zis: Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine. Dar Pavel i-a răspuns: Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte. Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, i-a zis: Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit? Iar Pavel răspunzând a zis: Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face. Şi sfântul i-a zis: ridică-te deci şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru. Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel a stat nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui. După aceasta, sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, i-a zis: ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu. Şi bătrânul a împletit până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Dar sfântul i-a zis: rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou. Şi Pavel a stat nemâncat timp de şapte zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să, plece de acolo. Dar, Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, a uimit pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, i-a zis: Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine? Iar Pavel a răspuns: cum crezi, părinte! Şi lucrul acesta l-a înmuiat iarăşi pe sfântul; şi punând masa, a aşezat pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi a înmuiat pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, l-a cântat, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu sfântul. Apoi, sfântul i-a zis lui Pavel: stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte. Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul i-a zis: acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te. Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, a făcut ceea ce i s-a poruncit. Către miezul nopţii, sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, a sculat şi pe Pavel şi a prelungit rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi. Când s-a făcut seară, sfântul Antonie luându-şi înainte o bucată de pâine, de alta nu s-a mai atins. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce a mâncat toată bucata de pâine, Antonie i-a zis: Bătrânule, mai mănâncă şi altă bucată de pâine. Dar Pavel i-a răspuns: dacă vei mânca şi tu, atunci şi eu voi mânca. Sfântul Antonie a zis: mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah. Dar Pavel a zis: pentru că şi eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns şi mie. Iar după ce au adormit puţin, sculându-se au început din nou să cânte. Când s-a făcut ziuă, l-a trimis să umble în pustiu şi să se întoarcă abia după trei zile. După ce a făcut şi aceasta, venind nişte fraţi la sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Şi sfântul i-a zis: slujeşte pe fraţi în tăcere şi să nu guşti nimic, până ce vor pleca. Şi au trecut zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar fraţii îl întrebau: pentru ce nu vorbeşti? Şi, pentru că el nu răspundea, sfântul i-a zis: vorbeşte fraţilor; şi a început să vorbească.

Într-una din zile aducând cineva sfântului un urcior cu miere, sfântul Antonie a vărsat mierea pe pământ. După ce a făcut aceasta, sfântul a zis lui Pavel: adună mierea strop cu strop şi vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită. Şi făcând aceasta nu s-a tulburat şi nu s-a schimbat câtuşi de puţin. O altă dată i-a poruncit sã scoată apă şi toată ziua să o verse fără de folos.

Şi altădată, iarăşi, desfăcându-i îmbrăcămintea, i-a poruncit să şi-o coasă cu îngrijire la loc. Când sfântul l-a văzut că săvârşeşte fără şovăială, fără murmur şi fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceşte, i-a zis: Uite, frate, dacă poţi să faci în fiecare zi aşa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit! Şi Pavel a zis lui: dacă mai ai şi altele să-mi arăţi, nu ştiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu uşurinţă le fac.

O astfel şi atât de mare ascultare şi umilinţă a dobândit fericitul Pavel, încât a primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânşii. Iar marele Antonie, încredinţându-se despre el, l-a ţinut cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie l-a aşezat în ea, ca să cunoască toate vicleşugurile demonilor şi să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui şi dovedindu-se a fi făcător de minuni şi slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, s-a mutat după aceea către cereştile locaşuri.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Efrem, patriarhul Antiohiei, care în pace s-a săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Sfinții Sfinţiţi Mucenici Episcopi din Cherson: Vasilevs, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie

 După multă rugăciune, diaconul a strigat cu mare glas: „Să luăm aminte!”. Atunci arhiereul a intrat în cuptor și a stat în văpaia aceea un ceas, rugându-se cu mâinile întinse spre cer, dar n-a primit nicio vătămare din acea văpaie mare de foc.

Canon de rugăciune către Sfinţii Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi către cei împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson

Troparul Sfinţilor Sfinţiţi Mucenici Efrem Episcopul Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Agatodor, Capiton, Elpidie şi Eterie şi al celor împreună cu dânşii, Episcopii din Cherson, glasul al 4-lea

Dumnezeul părinţilor noştri Care faci pururea cu noi după blândeţile Tale, nu îndepărta mila Ta de la noi; ci, pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viaţa noastră.

 

Cântarea 1

Glasul al 4-lea

Irmosul

Adâncul Mării Roşii, cu picioare neudate l-a trecut pedestru Israel cel de demult; cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalec în pustiu a biruit.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeieşti revărsări de lumină fiind îmbrăcaţi, muce­nicilor, izbăviţi din negura pati­milor pe cei ce cu dreaptă cre­dinţă cinstesc pururea prazni­cul vostru cel purtător de lumi­nă şi preastrălucit.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cuvântul lui Dumnezeu Întrupându-Se, păstori preastrăluciţi v-a arătat pe voi, cuvioşilor, ca să vestiţi Dumnezeirea Lui celor rătăciţi şi primejduiţi de necunoştinţă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

De apele cele făcătoare de viaţă ale Duhului umplându-vă, pe cei topiţi de arsura închi­nării la idoli i-aţi adăpat, mări­ţilor şi către Apa mântuirii i-aţi îndrumat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dezlegatu-s-a blestemul stră­moşilor prin naşterea ta cea mai presus de minte, Preacu­rată Fecioară şi s-au bucurat de intrarea cea dintâi a Raiului, lăudându-se cu glas mare.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Se veseleşte de Tine...

Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-ţi mintea de Focul Cel Dumnezeiesc, Praînţelepte Vasilevs, ca un păs­tor preabun, ai ars materia ne­credinţei în Dumnezeu.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Lumina Duhului, măriţilor, aţi atras la lumina Preasfân­tului Botez pe cei ce se găseau în întunericul celor cumplite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cărările tale îndreptându-se către Dumnezeu, Sfinte Vasilevs, cu harul ai întors pe toţi din calea rătăcirii către cunoştinţa de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe Domnul, Cel Ce smulge pe oameni de sub stăpânirea vrăj­maşului, fără întinăciune L-ai născut, Preacurată Fecioară.

Irmosul

Se veseleşte de Tine Bise­rica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti Puterea şi Scăparea şi Întărirea mea, Doamne.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, ridicat pe Cruce, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Să fie lăudată preasfinţita ceată a mucenicilor, cea împo­dobită cu harul preoţiei şi al muceniciei, care cântă veselindu-se: Slavă Puterii Tale, Doamne.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ocârmuitori purtători de Dumnezeu ai Bisericii s-au ară­tat de Duhul Cel Sfânt Sfinţii Efrem şi Agatodor, Vasilevs, Capiton, Evghenie, Elpidie şi Dumneze­iescul Eterie.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Către cele Dumnezeieşti fiind povăţuiţi în Taină, Dumneze­ieştilor părinţi, cu adevărat aţi păstorit popoare, întru cuvioşie şi dreptate şi aţi primit sfârşit fericit prin mucenicie.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cei omorâţi de necredinţă, prin ridicarea Celui omorât au dobândit viaţă veşnică, crezând prin tine în Hristos, Dumnezeul nostru, Sfinte Mucenice Vasilevs, Preasfinţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe oamenii cei omorâţi i-ai înviat, Fecioară, născând Viaţa Cea Ipostatică, mai presus de minte, pe Hristos Dumnezeul nostru, Care S-a făcut Om din milostivire.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Tu, Doamne, Lumina mea, în lume ai venit Lumina Cea Sfântă, Care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă pe Tine cu credinţă.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Paharul cinstitei mucenicii l-aţi băut, purtătorilor de Dum­nezeu părinţi, chemând cu credinţă numele Domnului.

Stih: Sfinte Părinte Vasilevs, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce Singur dă morţilor în­viere, la rugăciunea ta, Sfinte Vasilevs, a înviat pe cel mort, făcând să strălucească propovăduirea ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vestind că Fiul este întocmai la cinste cu Tatăl, aţi micşorat tirania credinţei în idoli, părin­ţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fericit este poporul care te cunoaşte pe tine, Preacurată, Maică a Stăpânului tuturor şi cu dragoste te fericeşte pe tine.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Jertfi-voi Ţie cu glas...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu laude să încununăm pe Sfinţii Agatodor şi pe Evghenie, pe Marele Vasilevs şi pe Înţelep­tul Elpidie, cei ce au fost ie­rarhi şi viteji mucenici.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întru cele legiuite ale Duhu­lui fiind crescuţi, preaînţelepţilor, înaintea celor fărădelege aţi pus Legile cele mântuitoare şi i-aţi atras la lumina dreptei credinţe.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Arătatu-v-aţi oi de prin di­ferite cetăţi, dar păstori ai unui singur popor şi moştenitori ai cetăţii celei Dumnezeieşti întru care locuiesc mucenicii cei bineplăcuţi lui Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Umbrele Legii şi pildele Pro­feţilor te-au închipuit de mai înainte pe tine, Fecioară, Ceea ce ai avut Naştere de negrăit prin cuvânt, Care mântuieşte lumea, Preacurată.

Irmosul

Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă către Tine Biserica, de sângele demonilor curăţindu-se cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta.

 

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând...

Astăzi este ziua cea purtă­toare de lumină a păstorilor care în chip luminat au slujit lui Dumnezeu în Cherson. Şi lăudând prăznuirea voastră ca a unora ce aţi pătimit pentru Hristos, sfinţiţilor mucenici, rugaţi pe Hristos, Păstorul Cel Mare, ca să ne numere şi pe noi printre oile ce stau de-a dreap­ta şi să cântăm vouă: bucura-ţi-vă, sfinţiţi părinţi, cei ce v-aţi vărsat sângele vostru pentru Hristos.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

În cuptorul din Babilon, tinerii lui Avraam, fiind aprinşi de dorul dreptei credinţe, mai mult decât de văpaia focului, au strigat: Bine­cuvântat eşti în Biserica Slavei Tale, Doamne.

Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucurându-te, ai intrat în cuptor, Sfinte Părinte Capiton; dar ai rămas nears, ca şi cei trei tineri şi ai scos din focul cel ce va să fie pe cei necredincioşi, care s-au încredinţat de Dumnezeieştile tale minuni.

Stih: Sfinte Părinte Capiton, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără să şovăi şi fără să te în­spăimânţi de poruncă, Sfinte Părinte Capiton, te-ai îmbrăcat cu sfinţitul veşmânt, purtând pe el cărbunii Focului, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Oprit-ai năvala necunoştinţei de Dumnezeu, cu Dumnezeieştile tale cuvinte, punând cu­noştinţa dreptei credinţe întru toţi cei alunecaţi în adâncul deşertăciunii, lucrătorule de cele Dumnezeieşti Sfinte Capiton, in­suflate de Dumnezeu.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Ce a zidit pe Eva cu mâna, Fecioară, vrând să zidească din nou pe toţi, din pântecele tău se Întrupează, primind început, Cel de un scaun cu Tatăl şi cu Duhul.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Mâinile întinzându-şi Daniel...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Prin durerile trupului fiind omorâţi, cuvioşilor pă­rinţi, viaţă fără de moarte aţi pricinuit tuturor celor ce se închinau idolilor celor morţi; şi cei ce s-au mântuit pururea strigă împreună cu voi: Bine­cuvântaţi, toate lucrurile Dom­nului, pe Domnul.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Într-un glas să lăudăm, cre­dincioşilor, pe Sfinţii Evghenie şi pe Agatodor, pe Efrem şi pe Elpidie, împreună cu Eterie, pe Vasilevs şi Capiton, ca pe nişte surpători ai vrăjmaşului şi ierarhi ai lui Hristos, Căruia să stri­găm: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veselit-ai popoare, Părinte Înţelepte Efrem, cu învăţăturile tale şi acum te-ai mutat către Strălucirea Cea Neînserată, că­tre Veselia Cea Veşnică, primind răsplătirile oboselilor tale şi strigând: Binecuvântaţi, toate lu­crurile Domnului, pe Domnul!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Struguri ai Viţei de viaţă pur­tătoare fiind acum, preaferici­ţilor, izvorâţi vinul tămădui­rilor tuturor şi veseliţi inimile tuturor celor ce vă laudă cu credinţă şi strigă: Binecuvân­taţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dintru tine S-a arătat ca Om, Întrupându-Se, Cel mai presus de fire, Preacurată şi în două firi, cu două lucrări şi cu două voinţe S-a înfăţişat, celor cu care a voit a se arăta asemenea. Căruia strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul!

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Mâinile întinzându-şi Da­niel, gurile leilor cele deschise în groapă, le-a închis; şi puterea focului au stins-o, cu fapta cea bună încingându-se, tinerii cei iubitori de dreaptă credinţă, strigând: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Hristos, Piatra Cea Netăiată...

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pomenirea sfinţilor sfinţi­ţilor mucenici săvârşind, veniţi toţi cu cântări sfinţite să-i cinstim cu mare glas, ca pe cei ce se roagă pentru noi Preaînduratului Dumnezeului nostru.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Târâţi fiind pe pământ de că­tre cei fărădelege, Dumneze­ieştilor Mucenici, v-aţi arătat ca nişte pietre preţioase şi aţi surpat cu Puterea lui Dum­nezeu zidurile înşelăciunii; pentru aceasta, după vrednicie, vă fericim.

Stih: Sfinţilor Părinţi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Astăzi cetatea Chersonului prăznuieşte pomenirea voastră, căci v-aţi arătat turnuri de apărare ale ei, stâlpi Dumnezeieşti şi întăriri, păstori şi învăţători şi rugători, de Dumnezeu feri­ciţilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată acum, cu Ceata îngerilor s-a numărat ceata părinţilor: Evghenie, Efrem şi Capiton, Elpidie, Eterie şi Vasilevs cel Stră­lucit şi Cugetătorul de Dum­nezeu Agatodor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara cea de Dumnezeu Dăruită, purtând în braţe pe Cel Ce poartă toate în palmă, înspăimântându-se, striga, zicând: cum să Te cunosc pe Tine şi Fiu şi Făcător al meu, Cel Ce eşti de Necuprins cu mintea?

Irmosul

Hristos, Piatra Cea Netă­iată de mână, Cea din capul unghiului, din tine, Muntele cel Netăiat, S-a tăiat, Fecioară, adunând firile cele osebite. Pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

 

SEDELNA, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Cu mirul ungerii slujind lui Dumnezeu, v-aţi arătat păstori ai poporului celui credincios şi ca nişte mieluşei curaţi junghiindu-vă, v-aţi adus Cuvântului, Păstorului Celui mai Mare, Ce­lui Ce S-a jertfit ca un Miel, mu­cenicilor prealăudaţi şi lumi­nătorilor a toată lumea. Pentru aceasta, prăznuim cu dragoste Dumnezeiasca voastră pomenire.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Ca o Viţă Nelucrată, Fecioară, ai odrăslit Strugurele Cel Preafrumos, Cel Ce ne izvorăşte nouă vinul mântuirii, Care ve­seleşte sufletele şi trupurile tu­turor. Pentru aceasta, pe tine, ca pe o Pricinuitoare a bunătă­ţilor, fericindu-te, totdeauna cu îngerul strigăm ţie: Bucură-te, cea Plină de dar!

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 3-lea. Podobie: De frumuseţea Fecioriei tale...

Moarte de ocară ai răbdat de bunăvoie, prin Răstignire, În­durate. Şi văzându-Te Ceea ce Te-a născut, Hristoase, cu amar s-a rănit Cu ale cărei rugă­ciuni, pentru milostivirea milei Tale, Unule Preabunule şi Iubitorule de oameni Doamne, milostiveşte-Te şi mântuieşte lu­mea, Cel Ce ai ridicat păcatul lumii.

Sfinții 42 de Mucenici din Amoreea 6 Martie

 

În această lună, în ziua a şasea, pomenirea sfinţilor marilor mucenici patruzeci şi doi: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi cei împreună cu ei, care au pătimit în Amoreea.

În timpul unui război dintre Împăratul Bizanţului Teofil (829-842) şi saraceni, aceştia au reuşit să asedieze oraşul Amorea (în Galicia - Asia Mică) datorită trădării comandantului de armată Baditses. Amorea a căzut şi, o dată cu ea, 42 de generali au fost luaţi captivi şi duşi în Siria.

În timpul celor şapte ani de încarcerare, aceştia au încercat în zadar să-i convingă pe captivi să renunţe la creştinism şi să accepte credinţa islamică. Captivii au rezistat cu tărie la toate ofertele tentante dar şi la ameninţări. După mai multe chinuri prin care nu au reuşit să frângă spiritul creştin al soldaţilor, păgânii au hotărât să-i condamne la moarte, sperând să-i sperie şi să-i convingă înainte de execuţie. Mucenicii au rămas de neclintit, spunând că profeţii Vechiului Testament aduc mărturii despre Hristos, pe când Mohamed se autointitulează profet fără nici o dovadă.

Păgânii îi spuseră soldatului Teodor următoarele: "Ştim că ai lepădat preoţia, ai devenit soldat şi ai vărsat sânge în bătălii. Nu mai poţi nădăjdui în mila lui Hristos pentru că L-ai părăsit cu bună ştiinţă, aşa că trebuie să-l accepţi pe Mahomed." Dar mucenicul le-a răspuns: "Vorbele tale nu sunt adevărate când spui că L-am părăsit pe Hristos. Mai mult, am părăsit preoţia pentru nevrednicia mea. De aceea trebuie să vărs sângele meu pentru Hristos, ca să-mi spăl păcatele mele împotriva Lui."

Călăii i-au dus pe rând pe fiecare la locul unde li s-a tăiat capul şi trupurile lor au fost aruncate în râul Eufrat. La slujba de pomenire, aceşti sfinţi suferitori de patimi sunt numiţi astfel: Teodor "Întrutotul Binecuvântat", Calist  cel "Neînfrânt", Constantin cel "Nepreţuit", Teofil cel "Minunat" şi Vasois cel "Puternic".

Tot în această zi, pomenirea cuviosului părintelui nostru Arcadiu.

Sfântul Arcadiu s-a nevoit într-o viaţă monahicească încă de timpuriu. El a locuit în insula Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (206-337). El a fost învăţătorul sfinţilor mucenici Iulian Doctorul şi Eubol, care au fost executaţi în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363). După ce a jelit moartea martirică a discipolilor săi şi le-a pus moaştele în mormânt, la scurt timp Sf. Arcadiu a plecat în pace la Domnul.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Isihiu, făcătorul de minuni.

Tot în această zi, pomenirea cuviosului Maxim, care, fiind lovit cu pietre, s-a săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Eufrosin, care, fiind adăpat cu apă fiartă, s-a săvârşit din viaţă.

Tot în această zi, pomenirea aflării cinstitei Cruci şi a sfintelor piroane de către sfânta Elena, mama sfântului împărat Constantin cel Mare.

La începutul domniei Sf. Constantin cel Mare (306-337), primul împărat roman care a recunoscut credinţa creştină el împreună cu Sf. Elena, mama sa credincioasă, au decis să reconstruiască oraşul Ierusalim. Şi-au făcut un plan de a înalţa o biserică pe locul patimilor şi învierii Domnului pentru a sfinţi din nou locurile legate de moartea şi învierea Mântuitorului şi a şterge mânjirea păgână din sfintele locuri.

Împărăteasa Elena a pornit spre Ierusalim cu o mare cantitate de aur. Sf. Constantin i-a scris o scrisoare Patriarhului Macarie (313-323), prin care îi cerea să o ajute pe mama lui în toate felurile posibile ca să restaureze sfintele locuri creştine.

După sosirea în Ierusalim, împărăteasa a început să dărâme toate templele păgâne şi să sfinţească locurile murdărite de păgâni.

În căutarea ei după Crucea Dătătoare de Viaţă, împărăteasa a cercetat mai mulţi creştini şi evrei, fără să afle nimic pentru mai mult timp. În cele din urmă, un bătrân evreu numit Iuda i-a spus că crucea era îngropată în spatele templului lui Venus. Sf. Elena a dat ordin să se demoleze templul şi să se facă săpaturi pe locul acela. În scurt timp au găsit Golgota şi Mormântul Domnului. Nu departe de acel loc au găsit trei cruci, o scândură cu inscripţia lui Pilat (Ioan 19:19) şi patru piroane care au străpuns corpul Domnului.

Următorul pas era să determine care era crucea răstignirii Mântuitorului dintre cele trei. Patriarhul Macarie, văzând un mort care era dus la groapă, a cerut ca acel om să fie aşezat pe rând pe fiecare din cruci. Când corpul celui mort a fost aşezat pe Crucea Mântuitorului, acesta a înviat imediat. Văzând învierea celui mort, toţi au fost convinşi că au găsit Crucea Dătătoare de Viaţă. Cu mare bucurie, împărăteasa Elena şi patriarhul Macarie au ridicat Crucea astfel încât să o vadă toţi cei de faţă.

Tot în această zi, pomenirea sfinţilor Iulian şi Evul, care de sabie s-au săvârşit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

 

Canon de rugăciune către Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi către cei împreună cu dânşii

Troparul Sfinţilor 42 de Mucenici din Amoreea: Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasois şi al celor împreună cu dânşii, glasul al 4-lea

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 6-lea

Irmosul

Ca pe uscat umblând Is­rael, cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Arătându-vă, măriţilor, ca nişte stele luminoase în înălţi­mea Bisericii lui Hristos, lumi­naţi sufletele credincioşilor, în­depărtând întunericul rătăcirii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu hotărâre plină de vitejie v-aţi luat la luptă cu vrăjmaşul, mucenicilor şi l-aţi înfrânt pe el. Şi murind, aţi aflat laolaltă viaţă nesfârşită, preafericiţilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Străluciţi fiind de frumuse­ţea luptei voastre celei pline de lumină şi tari, v-aţi adus lui Hristos, Celui înjunghiat cu trupul şi aţi fost număraţi lao­laltă cu cetele cele muceniceşti, mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prealăudaţilor patruzeci şi doi de mucenici ai Domnului, surpând mulţimea cea nenu­mărată a nelegiuiţilor, v-aţi în­vrednicit în ceruri de multe bu­nătăţi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preasfântă Fecioară, tu Dum­nezeiască podoabă a muceni­cilor, care ai născut pe Hristos, Podoaba tuturor frumuseţilor, pe Acela roagă-L să înfrumu­seţeze sufletul meu.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Stih: Sfinte Mucenice Teodor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stând de faţă în mijlocul locului de chinuri, cu glas mare ai propovăduit vitejeşte că pentru noi Cuvântul S-a În­trupat ca Mântuitor, Preamă­rite Teodor, cel cu cugetul plin de răbdare.

Stih: Sfinte Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu credinţă pătimind, te-ai lepădat înţelepţeşte de trup şi plecându-te însuţi sabiei care te tăia, te-ai jertfit ca un miel, Sfinte Mucenice Constantin, mucenicule vred­nic de laudă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Prieten credincios al lui Dumnezeu te-a arătat pe tine vremea luptelor, tuturor, Preaalesule Teofil, smulgându-ţi cu­getul de la prietenia cea vătă­mătoare cu trupul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Adunarea sfinţilor patruzeci şi doi de pătimitori te-a propo­văduit în chip vădit cu adevă­rat Maica lui Dumnezeu, Celui Preaînalt, pe tine, care îi întă­reai cu mijlocirile tale.

Irmosul

Nu este sfânt precum Tu, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Hristos este Puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă cinstita Biserică cu Dumnezeiască cuviinţă strigând din cuget curat, întru Domnul prăznuind.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Puterea Dumnezeiescului Duh, mucenicilor, toată puterea cea neputincioasă a vrăjmaşu­lui aţi surpat-o, fiind ucişi şi aţi moştenit viaţa cea veşnică.

Stih: Sfinte Mucenice Calist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-şi preabine sufle­tul vitejeşte, Sfântul Calist, cu gându­rile cele Dumnezeieşti bucurându-se, a mers să fie tăiat de sabie şi a moştenit cele cereşti.

Stih: Sfinte Mucenice Vasois, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Temeiurile cele înţelegătoare ale minţii tale frumos le-ai aşe­zat pe piatra cunoştinţei şi ai împiedicat pe vrăjmaşii tăi, bărbăteşte alungându-i, Prea­fericite Vasois.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Vărsându-vă sângele, cu stră­lucire v-aţi dat totodată şi du­hurile Celui ce şi-a vărsat Sân­gele Său pe Cruce pentru noi, prin bogăţia bunătăţii, prealăudaţilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeieştii mucenici cunoscându-te Maică Curată, Fecioară şi lăudând slava cea dintru tine, au moştenit darurile cele nemuritoare întru înălţime.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Cu Dumnezeiască Strălu­cirea Ta, Bunule, sufletele celor ce mânecă la Tine cu dragoste, luminează-le, mă rog Ţie, ca să Te vadă, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine Adevăratul Dumnezeu, Cel Ce ne chemi din negura greşelilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Făclii de Taină v-aţi arătat, luminând sufletele credincioşi­lor cu lumina dreptei credinţe şi risipind întunericul necunoştinţei, pătimitorilor ai Domnu­lui preafericiţi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

De gurile cele căscate ale lei­lor celor înţelegători scăpând nevătămaţi, mucenici ai Dom­nului, preadulce mâncare a Stăpânului tuturor v-aţi făcut, învrednicindu-vă de Desfătarea Cea Nestricăcioasă.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Rugăciune pentru noi adu­ceţi lui Dumnezeu, patruzeci şi doi de mucenici, ca să ne izbă­vim de toată osânda şi de ne­număratele necazuri care vin asupra noastră.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rogu-mă ţie, Preacurată, îndreptează mişcările minţii mele către Dumnezeu, Cel Ce este Ca­lea Vieţii şi a netezit cărările purtătorilor de chinuri, cele ce duc către cele cereşti.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu vetreala Crucii într-aripându-se pătimitorii, au străbătut în chip neudat marea nelegiuirii şi au ajuns la lima­nurile cele liniştite, făcându-se cârmuitori ai credincioşilor.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pe mucenicii Domnului: pe Constantin şi pe măritul Teo­dor, pe Calist şi pe Vasois şi împreună cu ei pe marele Teofil şi pe împreună pătimitorii cu aceştia, cu dreaptă credinţă să-i lăudăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca nişte flori plăcut mirosi­toare înflorind Tainic în gră­dina pătimitorilor, aţi umplut Biserica de toată de mireasma du­hovnicească, îndepărtând mi­rosul urât al înşelăciunii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioara, Născătoarea de Dumnezeu, Te-a născut pe Tine, Hristoase, mai presus de fire, cu adevărat în afară de cele ale firii; Care ai încununat pe mucenicii care au pătimit cu credinţă după Lege.

Irmosul

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: scoate din stricăciune viaţa mea, Mult Milostive.

 

CONDAC, glasul al 2-lea

Podobie: Cele de sus căutând...

Pe ostaşii credinţei cei de curând arătaţi, ca pe unii ce cu osârdie au pătimit pentru Hristos, cu cununi de laude, după vrednicie, toţi să-i încununăm; căci se roagă pentru noi lui Hristos, ca nişte turnuri şi păzitori ai credinţei creştineşti.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Îngerul a făcut cuptorul dătător de rouă cuvioşilor tineri, iar pe caldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe chinuitorul l-a plecat a striga: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

După îndelungată închisoare, cei patruzeci şi doi de mucenici ai lui Hristos, dezlegaţi fiind de temniţa trupului, ca unii ce au păzit Legile Lui, s-au arătat adevăraţi păzitori ai noştri, lo­cuind în ceruri.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănatu-v-aţi cu cei trei tineri Dumnezeieşti robiţi în Babilon oarecând, fiind duşi ca nişte robi în loc îndepărtat, bunilor biruitori mucenici, unde aţi robit pe vrăjmaşul cel mult tulburător.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu curgerea sângelui vostru aţi uscat râurile deşertăciunii; şi fiind aruncaţi în apele râu­rilor, înţelepţilor, v-aţi mutat la Apa Vieţii, izvorându-ne nouă apele nemuririi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Carte cu totul nouă fiind tu, Fecioară, ai avut întru tine scris pe Cuvântul, Care a înscris în cartea celor vii pe ai Săi Dumnezeieşti pătimitori, cei ce cu osârdie au împlinit cele scrise.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ajungând, mucenicilor, la locul sfânt de chinuri, aţi răbdat cu statornicie luptele, surpând pe vrăjmaşul cu îm­potrivirile voastre cele neclintite. Pentru aceasta, vă lăudăm pe voi, ostaşi ai lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Constantin, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vitejeşte ai stat, mult Pătimitorule Constantin, împotriva celor de­şerţi cu mintea, care se sileau să te smulgă pe tine de la dragos­tea lui Hristos şi cu cetele mu­cenicilor ai fost numărat.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Ca nişte miei fără de răutate jertfindu-se laolaltă cei patru­zeci şi doi de pătimitori, au ur­mat bucurându-se şi cu multă îndrăzneală lui Hristos, Celui Ce s-a jertfit ca un Miel.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeiescul Arhanghel, arătându-se ţie ca un crainic de nuntă, a strigat ţie: Bucură-te, Scaun de foc al lui Dumnezeu, Curată, fără prihană, întărirea pătimitorilor celor ce au măr­turisit pe Dumnezeu, Care S-a arătat în Trup.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Din văpaie cuvioşilor rouă ai izvorât şi jertfa drep­tului cu apă ai ars-o; că toate le faci, Hristoase, cu singură voirea Ta. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Învrednicitu-v-aţi a vedea pe Domnul, Cel Ce v-a dă­ruit vouă cununa Măririi Celei Nestricăcioase, Sfinţilor Mucenici Constantin, Vasois, Teodor, Viteazule Calist şi Fericite Teofil; împreună cu ceilalţi rugaţi-vă pururea pen­tru noi.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o lumină, ca nişte zori de zi, ca un soare mare strălucind astăzi pomenirea pătimitorilor, a luminat sufletele credincio­şilor. Pe care săvârşind-o, să-i lăudăm pe ei, cei ce au preaslăvit în mădularele lor pe Hristos Mântuitorul.

Stih: Sfinţilor mucenici, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Oastea mucenicilor, Dum­nezeiasca ceată a celor patru­zeci şi doi de pătimitori s-a nu­mărat cu mulţimile îngerilor, cerându-ne nouă acum dezlegare de greşeli, după măsura Postu­lui celui de patruzeci de zile.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pământul a primit sângele vostru şi râul a împreunat tru­purile voastre cele aruncate, laolaltă; o strălucire Dumneze­iască se purta de sus asupra capetelor celor tăiate, fericiţi­lor şi le povăţuia, în chip ară­tat, cu o putere mai bună.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Vas al Luminii, de Dumnezeu Dăruită, cu Razele tale cele pline de lumină, lumi­nează inima mea, îndepărtând norii trândăvirii mele şi risi­pind întunericul păcatului, ca Una ce ai născut pe Dumnezeu, Cel fără de păcate.

Irmosul

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor; spre Care nu cutează a căuta Cetele îngereşti. Iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul Întrupat; pe Care slăvindu-L cu Oştile îngereşti, pe tine te fericim.

 

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai Înălţat..

Aşezaţi duhovniceşte în rân­duri de luptă şi înconjuraţi cu îndârjire de cei de altă lege, aţi luat armele lui Hristos Dum­nezeu: credinţa luând-o în mâini, ca pe o sabie, nădejdea punând-o pe umeri, ca pe o pavăză şi îmbrăcându-vă cu adevărat cu platoşa dragostei, aţi biruit pe vrăjmaşi.

 

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Duşi, legaţi fiind de cel po­trivnic şi închişi fiind în tem­niţă vreme de mai mulţi ani, aţi rămas nevătămaţi, fiind păziţi prin credinţă; şi prin sabie dezlegându-vă de trup, sfinţi­lor, cu Dumnezeiescul dor lă­murit v-aţi legat. Pentru aceas­ta, ca nişte luminători aţi stră­lucit în lume, luminând pe toţi cu harul Duhului, fericiţilor pă­timitori. Rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe Înţelepciunea şi Cuvântul în pântecele tău zămislind în chip de negrăit, Maica lui Dum­nezeu, lumii ai născut pe Cel Ce ţine lumea şi în braţe ai purtat pe Cel Ce cuprinde toate, pe Dă­tătorul de hrană al tuturor şi Făcătorul zidirii. Pentru aceas­ta te rog pe tine, Preasfântă Fecioară, în ceasul judecăţii, când mă voi afla înaintea feţei Ziditorului meu, să-mi dăruieşti atunci ajutorul tău, Stăpână, Preacurată. Că pe tine te am Nă­dejde, eu, nevrednicul robul tău.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea...

Pe Mieluşelul şi Păstorul şi Mântuitorul văzându-L cu nedreptate pe Cruce spânzurat, Mieluşeaua se tânguia plân­gând şi cu amar striga: lumea se bucură, primind mântuirea, iar rărunchii mei ard văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei, Îndelung Răbdătorule, Doamne, Adâncul milei şi Izvorul Cel Ne­împuţinat. Milostiveşte-te, deci şi dă iertare de greşeli robilor Tăi, care laudă cu credinţă Dumnezeieştile Tale Patimi.

Dă-ne, Doamne, înţelepciunea să vorbim totdeauna doar când şi cum trebuie, ca să Te slăvim neîncetat pe Tine cu toată inima şi cu toată lucrarea noastră, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

 

Un domnitor renumit pentru mintea sa luminată a aflat că într-o mănăstire retrasă trăieşte un monah bătrân, om de o rară înţelepciune.

Dorind să vadă cât de adevărată este această veste, se duse în acel sfânt lăcaş şi ceru să-l vadă pe călugăr.

Când acesta veni supus şi smerit, vrând să-l încerce într-o situaţie mai puţin obişnuită, domnitorul îi spuse:

– Părinte, pot să te întreb ceva?

– Desigur, Măria-ta, întreabă-mă!

– Vezi, deja te-am întrebat.

– Iar eu deja ţi-am răspuns.

– Ce mi-ai răspuns?

– Dar tu ce m-ai întrebat?

„Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia. Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa” (Pildele lui Solomon 16, 22-23).

Dă-ne, Doamne, înţelepciunea să vorbim totdeauna doar când şi cum trebuie, ca să Te slăvim neîncetat pe Tine cu toată inima şi cu toată lucrarea noastră, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin

Un negustor bogat se întorcea acasă cu o însemnată sumă de bani.

Mergând cu căruţa pe drum, se porni o ploaie mare. Nervos, cârti împotriva lui Dumnezeu:

– La ce mai e bună şi ploaia asta?

Dar cum mergea aşa, se ivi în faţa căruţei un bandit, care întinse puşca spre el, voind să-l jefuiască.

Negustorul rămase încremenit. Hoţul apăsă pe trăgaci, dar arma nu luă foc. Din pricina ploii, capsa şi pulberea se udaseră.

Văzând aceasta, negustorul dădu bice cailor şi luând-o la goană, scăpă de tâlhar.

După ce ieşi din impas, se opri lângă o biserică, se închină şi zise:

– Iartă-mă, Doamne, că n-am ştiut ce zic. Îţi mulţumesc pentru ploaia aceasta!

De-atunci, negustorul acela nu a mai cârtit niciodată. Dar şi pentru bandit a fost o lecţie: şi-a dat seama că o mână nevăzută l-a salvat pe negustor şi de atunci nu şi-a mai pus nădejdea în arme, înţelegând că oricând pot să-l trădeze şi astfel să cadă în mâna autorităţilor, aşa că a încetat să mai facă rele.

Doamne, iartă-ne şi ne păzește!
 

Primăvara este dovada Învierii, căci tot ce s-a îngropat, învie..

 

Câți Creștini se frământă și cât timp din zi: Cum să mă Mântuiesc? Cum să găsesc pe HRISTOS? Cum să găsesc pe DUHUL SFÂNT? Fără de Care, nu se poate Mântuire!

 Un punct de vedere simplu, pentru Conștiință.

Orice om nu se naște pe pământ decât pentru absolut unicul scop de a Căuta pe DUMNEZEU, a-L Găsi și a se osteni să se unească cu EL! Deci, pentru absolut unicul scop al Împărăției Cerurilor!

Nu mai vorbim despre cum se ocupă de acest scop omenirea.. Dar, foarte, foarte, pe cât de simplu, atât de Important, să Vedem cum se ocupă Creștinul (bineînțeles ortodox, altfel de creștin nu există) de Scopul Vieții lui, adică de Mântuire. Repet: Unicul Scop, altul nu există! Deasemenea trebuie să zicem că Creștinul este omul care s-a afierosit (făgăduit, cu legământ), pe sine, lui DUMNEZEU! Și, pentru care afierosire făcută de om prin Botez, a primit Har și Dar de la DUMNEZEU, spre întărire, spre luminare și spre lucrare!

Cât, din timpul unei zile, îl folosește Creștinul din zilele noastre pentru doar a se gândi la DUMNEZEU și la Mântuire?? Cât, din timpul unei zile, folosește Creștinul să se gândească doar, la Împărăția Cerurilor și la Iad?? Cât, din timpul unei zile, folosește Creștinul să se gândească doar, la Credință, la Evanghelia lui HRISTOS, la Propovăduirea Apostolilor și a Părinților Bisericii??

Câți Creștini au avut, sau au, interesul să citească Evanghelia și Epistolele Apostolilor??

Câți Creștini se frământă și cât timp din zi: Cum să mă Mântuiesc? Cum să găsesc pe HRISTOS? Cum să găsesc pe DUHUL SFÂNT? Fără de Care, nu se poate Mântuire!

Câți Creștini se frământă și cât timp din zi: Ce este alb și ce este negru în credința care o am și pe care o aud de la alții; și ce este amestecat?

Cât timp din zi se cutremură și se înfricoșează Creștinul de Iad? Cât timp din zi are Creștinul dorință fierbinte de Împărăția Cerurilor?

Cât timp din zi își aduce aminte doar, Creștinul, de sufletul său și veșnicie??

De-aici încolo nu mai trebuie vorbire. Oricine, dacă este sincer și cinstit, își face socoteala: Ce face omul cu sufletul și cu viața lui??

Aș face rămășag că omul, în fapt nu în teorie, a Uitat, pur și simplu, că este Veșnic, Nemuritor cu Sufletul, și trupul lui v-a învia și se va uni cu sufletul la a Doua Venire a DOMNULUI! A uitat, pur și simplu, că, la moarte, sufletul său nemuritor v-a fi despărțit de trup și v-a fi pusă în balanță toată viața lui! Ce a lucrat el, ce a căutat el, ce a ales el! Și, cele care le-a lucrat și căutat și ales, pe acelea le va avea, al acelora va fi el!!

"Calea e într-adevăr strâmtă, dar e croită limpede, e bătătorită de sfinții și drepții lui Dumnezeu." Sfântul Nicolae Velimirovici

 Vaporul "Titanic" construit de om s-a scufundat la prima călătorie! Corabia Bisericii construită de Hristos Domnul acum două mii de ani plutește și azi pe marea istoriei și așa va naviga până la sfârșitul lumii ducând pe oameni la limanul mântuirii.

 

 Despre trei lucruri nu te grăbi să vorbeşti: despre Dumnezeu, până ce nu-ţi întăreşti credinţa în El; despre păcatul altuia, până ce nu-l cunoşti pe al tău; şi despre ziua de mâine, până ce nu se luminează de ziuă."
Sfântul Nicolae Velimirovici

 

 

 

"Mulțumește lui Dumnezeu ce ti-a dat sa gusti, fie cat de putin, “cat de bun este Domnul”. Este adevarat,nu trebuie sa-i descoperi altcuiva viata ta launtrica – daca nu are aceeasi viata ca a ta. Sfantul Antonie cel Mare scrie: “Daca vorbesti despre lucruri duhovnicesti unuia care nu este induhovnicit, toate aceste ii vor parea ridicole”. In scrisoarea precedenta ti-am vorbit despre smerenie si-ti repet: “Smereste-te, copila mea: vrajmasul este foarte viclean si noi suntem slabi”. Sfantul Macarie cel Mare scrie: “Am cunoscut oameni ce erau intr-o asemenea stare de desavarsire duhovniceasca, incat contemplau slava sfintilor din ceruri; au trait 6 ani aceasta stare, si totusi – este cumplit sa o spunem – s-au pierdut”. El mai citeaza cazul unor martiri ce au indurat chinuri groaznice, dar totusi au cazut. Cat despre iertarea pacatelor, Duhul Sfant graieste prin gura proorocului Iezechiel: “Dar daca cel rau se intoarce de la nelegiuirile sale pe care le-a facut si pazeste toate legile Mele (…), nu se vor pomeni deloc nelegiuirile pe care el le va fi facut (…). Dar si dreptul, daca se abate de la dreptatea sa, toate faptele lui bune pe care le va fi facut nu se vor pomeni” (Iz.18, 21-22, 24)"

(Cuviosul Ioan de la Valaam, “Fericirile”, Editura Anastasia)

 "Războiul va începe din cauza păcatelor, să știți asta. Astăzi trăim alte vremuri. Dumnezeu are altă măsură pentru cei de azi. Astăzi este așa o mare furtună care distruge totul în calea ei. Țineți aproape de tradiția pe care v-am transmis-o și să știți că azi este o mărturisire de credință să spui că Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeul nostru cel viu și adevărat. Forțele întunericului nu doresc acest lucru. Hristos însă vrea ca totul să fie înnoit în Împărăția Sa. Nimeni să nu fie bătrân.

 Atunci când ne umplem inima cu Hristos, în fiecare zi credința noastră se înnoiește și întărește și putem să înfruntăm orice situație. Maica Domnului se roagă pentru noi și mijlocește ca să avem credință tare și putere să-L mărturisim pe Fiul ei. Viața mea a fost toată osteneală și durere: am trăit în sărăcie pe vremea nemților, foamete în timpul ocupației, ispite și suferințe în mănăstire. O luptă grea. Doar numele lui Hristos și al Maicii Domnului mi-au dat mereu putere. Cine nu cheamă zilnic numele lui Hristos și al Maicii Domnului, acela nu este creștin. Așa să faceţi și voi, și vă veți mântui!"
                                                                  
Cuviosul Efrem din Arizona

A ţine post

 

A ţine post

Când stomacul este gol, se trezeşte în tine ceva melodic şi proaspăt.

Noi suntem nişte lăute; când cutia de rezonanţă a lăutei

este umplută cu tot felul de obiecte, muzica dispare.

Când stomacul şi creierul sunt curăţate prin focul

postului, în fiecare minut un cântec inedit se iveşte din flăcări;

Ceaţa se risipeşte, o energie nouă te împinge

să urci treptele din faţa ta.

Fii mai uşor! – şi cântă, precum instrumentele muzicale din trestie.

Fii mai uşor! – şi scrie secrete cu tocul de trestie.

Când eşti îmbuibat cu mâncare şi cu băuturi, Satan locuieşte

acolo unde ar trebui să se afle spiritul tău – şi o statuie urâtă din fier,

stă pe locul pietrei sfinte din Kaaba. Când posteşti,

bunele deprinderi se adună asemeni unor prieteni care vor să te ajute.

Postitul este tot una cu învăţăturile lui Solomon. Nu renunţa la el

pentru cine ştie ce iluzii, căci îţi vei pierde puterea;

dar chiar dacă îţi vei fi pierdut puterea şi întreaga voinţă, şi controlul,

postind, ele se vor întoarce la tine, ca nişte soldaţi răsărind

din pământ, cu panaşele în vânt.

Un ospăţ coboară în corturile voastre,

Ospăţul lui Isus.

Aşteptă-te să-l vezi, când posteşti, aceast ospăţ

pregătit cu altfel de hrană, mai hrănitoare decât supa ta de varză.

Multumesc prietenilor pentru sustinere .

 

Cu tot respectul incerc să mulțumesc fiecăui OM adevărat pe care l-am întâlnit în drumul meu și care a plantat o sămânță de speranță, de curaj, de liniște, de bucurie!

Multumesc persoanelor ce ma citesc pe blog-ul meu .

Multumesc pentru ca imi urmariti pagina si ca o distribuiti .

Multumesc pentru mesaje si comentariile dv frumoase.

Multumesc persoanelor si paginilor cu care colaborez.

Multumesc prietenilor pentru sustinere .

MAMA BUNĂ ESTE CEA CARE DEVINE INUTILĂ

 

MAMA BUNĂ ESTE CEA CARE DEVINE INUTILĂ

O mamă bună este una care devine inutilă odată cu trecerea timpului.

A sosit momentul să reprimăm impulsul firesc al mamei de a dori să așeze puiul sub aripă, ferit de toate greșelile, supărările și pericolele.

Este o bătălie dificilă, mărturisesc.

Când încep să slăbesc lupta pentru controlul super-mamei pe care o avem cu toții înăuntru, îmi amintesc acest titlu

„MAMA BUNĂ ESTE CEA CARE DEVINE INUTILĂ"

Dacă mi-am făcut corect munca de mamă, trebuie să devin inutilă.

Și înainte ca vreo mamă să mă acuze de durere, îi explic ce înseamnă asta.

A fi „inutil” înseamnă a nu lăsa dragostea necondiționată a mamei, care va exista mereu, să provoace viciul și dependența copiilor, de parcă ar fi un drog, până la punctul în care aceștia nu sunt capabili să fie autonomi, încrezători și independenți.

Ei trebuie să fie gata să-și traseze cursul, să facă alegeri, să-și depășească frustrările și să facă propriile greșeli.

Cu fiecare fază a vieții, o nouă pierdere este o nouă realizare, pentru ambele părți: mamă și fiu.

Dragostea este un proces de eliberare permanentă, iar acea legătură nu încetează să se transforme de-a lungul vieții.

Până în ziua în care copiii devin adulți, își constituie propria familie și ciclul începe din nou.

Ceea ce au nevoie este să fie siguri că vom fi alături de ei, fermi, în acord sau în dezacord, în triumf sau în eșec, pregătiți pentru îmbrățișări, îmbrățișări strânse și confort în momentele dificile.

Mamele, în solidaritate, își cresc copiii să fie liberi și nu sclavii propriilor noastre frici.

Aceasta este cea mai mare provocare și principala misiune.

Când învățăm să fim „inutile”, devenim un port sigur unde se pot ancora atunci când au nevoie.

Când iubești dăruiești

- Aripi pentru a zbura.

- Rădăcini să se întoarcă.

- Motive pentru a rămâne.

Să facem copii independenți și încrezători în sine, astfel încât să trăiască o viață plină și cinstită.

CÂND O MAMA IUBESȚE CU ADEVĂRAT ÎȘI EDUCĂ COPIIILE SĂ ÎNVEȚE SĂ ZBOARE ȘI SĂ FIE LIBERI!

Se spune că oameni distruși

 

Se spune că oameni distruși,

Nimeni nu ajută.

Nimeni nu se ridică.

"MINCIUNĂ"

Am văzut, cu ochii mei, oameni frânți capabili să te ridice din pat. Oameni, împovărați de tristețe, oferindu-vă trimiterea necesară pentru a vă încuraja spre ceea ce ei nu sunt în stare încă.

Oamenii răniți iubesc diferit.

Are grijă de tine diferit.

Se uită la tine diferit.

Ei știu cum e să fii străpuns de suferință și apoi te mângâie pe spate ca să nu stai în calea mea.

Oamenii care nu sunt fericiți nu știu să fie fericiți. Dar acea persoană este prima care își pune tricoul și se oprește din ceea ce face, îți bate la ușă când știe prin ce treci.

Oamenii care nu sunt fericiți nu frâng inimi. Resentimentele o fac.

Invidia. Egoism. Minciuna.

Cel care nu este în stare să împartă ceea ce are, de frica de a avea mai puțin decât ceea ce îți lipsește ție.

Asta chiar rupe viețile altora.

Oamenii răniți nu vă deranjaza. Acei oameni au învățat să iubească din propria lor goliciune, folosindu-se uneori de puterea pe care o dau doar pentru a te împiedica infrangi oamenii care au trebuit să-mi lingă propriile răni, care au știut să mă legăne să mă odihnesc și mi-au putut mângâia sufletul doar cu prezența lor. Le-am luat.

I-am văzut. Am fost. Și din când în când, eu sunt.

Ce este o inimă milostivă?

 „Ce este o inimă milostivă? Este o inimă care arde de iubire pentru întreaga creaţie, pentru oameni, păsări, animale, pentru toate creaturile. Cel care are o astfel de inimă nu poate vedea şi nici nu-şi poate aduce aminte de o vietate fără ca ochii săi să nu fie plini de lacrimi datorită milei nesfârşite care îi pune stapânire pe inimă,o inimă care este înduioşată şi care nu mai poate suporta să vadă sau să audă de la alţii de vreo suferinţă, chiar şi de cea mai mică durere care a fost pricinuită vreunei creaturi. De aceea, un astfel de om nu încetează niciodată să se roage pentru animale, pentru duşmanii adevărului, şi pentru cei ce-i fac rău, pentru ca aceştia să fie apăraţi şi purificaţi. Unul ca acesta se va ruga chiar şi pentru reptile, mişcat de nemăsurata milă care domneşte în inimile acelora care au ajuns una cu Dumnezeu”.

Sfântul Isaac Sirul

Rugaciune vindecatoare si aducatoare de bucurii

(Să nu-l rupi, dacă nu se poate  trimite, să-mi spuneți ... Știu că am ales doisprezece oameni buni si impreuna putem primi putere și Lumina Divina .. Aceasta este Rugaciunea Parintelui Ignacio, care a început pe 10 ianuarie 2005 și lantul încă  nu a fost rupt ... atunci când îl primiți, rugați-vă și
puneti-va o dorinta ... si nu uitati ca si altii se vor ruga pentru visele voastre, ca și tine și cu Dumnezeu totul se realizează mult mai repede !

 "Bucura-te Maria, cea plină de har, Domnul este cu tine, Binecuvântată ești tu intre femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, Iisus.
 Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu, roagă-te pentru noi păcătoșii, acum și în ceasul morții noastre Amin "
 (Aici spune dorinta ta).
 Vă rugăm să nu rupeti acest lant de rugaciune!
Trimite-l la 12 persoane  care crezi că merită justiție, sănătate, pace, iubire și
adevăr!

Tatăl nostru care ești în ceruri, așa cum ai mers pe jos în casa mea, Te rog să iei toate grijile mele, boli, temeri și Te  rog protejeaza-i  pe  părinții mei, frații și surorile, pe copiii mei, prieteniii mei și toata familia mea, în numele lui Iisus! Amin.
Dacă Dumnezeu este pe primul loc în viața ta, opreste-te din ceea ce faci si trimite acest mesaj, astfel că toți prietenii tăi sa  poata primi această binecuvântare azi.  Acolo  nu este tăcere in puterea lui Dumnezeu care înțelege si tristețe si știe valoarea  lacrimilor.

Dumnezeu să binecuvânteze mâinile celui care a deschis acest post, de asemenea, sa ilumineze ochii celor care o citesc și sa umple cu dragoste și binecuvântări pe oricine iti este aproape.
Alege 12 persoane care să primeasca aceasta rugaciune!
Îngerii au aflat că te lupți cu ceva, ei spun ca greul a trecut deja!

Te  rog să nu stergi acest mesaj.

Reține că în seara asta vor fi rezolvate două probleme din viața ta și  vei primi  ajutor. Maine va fi cea mai bună zi a tuturor.
Vă las 12 îngeri, cate unul  pentru fiecare lună a anului.  Trebuie să dai acest mesaj la doisprezece prieteni, și  vei primi o  veste mare.
 Nu strica lantul acestei rugaciuni, daca ai credinta! Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Sinaxar 5 Martie

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Conon, cel din Isauria. >Sfântul Conon a trăit pe vremea sfinţilor apostoli. Era fiul lui Nestor şi al Nadei, dintr-un sat numit Vidani. Părinţii săi, la vremea cuvenită l-au căsătorit, dar el a dorit să trăiască cu femeia lui în feciorie. Se zice că însuşi arhanghelul Mihail l-a învăţat credinţa în Hristos, l-a botezat în numele de viaţă făcătoarei Treimi, l-a împărtăşit cu Preacuratele Taine şi i-a dat puterea de a săvârşi lucruri minunate. Drept aceea el a plecat şi pe femeia lui Ana (căci aşa se numea aceasta), să fie de un gând cu dânsul şi să trăiască laolaltă în feciorie şi a botezat şi pe părinţii lui, după ce i-a adus mai întâi la credinţa lui Hristos. Apoi, a înduplecat pe tatăl său Nestor să sufere mucenicia pentru Hristos. Pe închinătorii la idoli care voiau să aducă jertfă unui demon întunecat şi necurat ce se găsea într-o peşteră, i-a făcut să cunoască pe Dumnezeul tuturor. Sfârşitul său mucenicesc a fost astfel: când ighemonul Magnus a venit în ţinutul acela, aducând cu sine poruncile împărăteşti, sfântul a fost prins şi adus înaintea lui, şi a fost bătut cumplit. Când mulţimea a auzit despre aceasta a alergat ca să scoată pe sfânt din mâinile ighemonului şi să-l pedepsească pe acesta pentru fapta făcută. Ighemonul aflând aceasta, a fugit; iar mulţimea dezlegând pe sfânt şi ştergându-i rănile de sânge, l-a adus la casa lui, unde a mai trăit doi ani, după care s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Conon, grădinarul.

Acest sfânt era din Nazaretul Galileii şi a trăit pe vremea împăratului Decius. Deci, plecând de acolo, a venit în cetatea Pamfiliei, care se chema Mandron şi aici, făcându-şi o grădină în locul ce se zice Carmela, îngrijea de ea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie. Şi era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când au venit cei ce căutau să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, li s-a închinat lor din tot sufletul. Când aceştia i-au arătat pricina pentru care au venit la el, cum că ighemonul Publius îl cheamă, el le-a răspuns: dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget şi de o credinţă cu el. După ce a fost legat şi a fost adus înaintea ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i s-a bătut cuie de fier în picioare şi a fost silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci el, ieşind şi căzând în genunchi şi rugându-se lui Dumnezeu, şi-a dat duhul.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui Marcu monahul ("Ascetul"), făcătorul de minuni.

Acest sfânt fiind iubitor de osteneală întru toate, s-a dat pe sine totodată, şi cercetării Sfintelor Scripturi şi a ajuns la desăvârşirea cea mai înaltă în sihăstrie şi în virtute. Mărturie despre acestea sunt scrierile rămase de la el (în Filocalia românească, volumul 1), care sunt pline de tot felul de învăţătură şi de folos; şi lucrarea minunilor i-a fost încredinţată de Mântuitorul Hristos. Dintre minunile acestea este nevoie să istorisim aici una: pe când sfântul se găsea odată în curte şi se cerceta pe sine însuşi, a venit la dânsul o hienă sălbatică, aducând cu sine pe puiul ei care era orb şi într-un chip umilit s-a rugat de sfânt să se milostivească de ea şi să vindece orbirea puiului ei. Iar sfântul scuipând asupra ochilor celor bolnavi şi rugându-se, i-a dat vederea. După câteva zile hiena i-a adus o piele mare de berbec ca mulţumire pentru că i-a vindecat puiul. Dar sfântul nu a primit-o, până ce hiena nu i-a făgăduit că pe viitor nu va mai ataca oile săracilor. Dacă sfântul era atât de milostiv faţă de firea celor necuvântătoare, cât de milostiv trebuie sã era faţă de oameni, cărora însăşi părtăşia firii le cere să fie plini de îndurare?

Atât de mare era curăţia sfântului, încât preotul mănăstirii spunea sub jurământ că el nu a dat niciodată Sfintele Taine monahului Marcu; ci, ori de câte ori acesta venea să se împărtăşească, era împărtăşit de un înger, căruia i se vedea numai mâna din cot, ţinând linguriţa, când sfântul se împărtăşea. Sfântul se depărtase de toate grijile şi zgomotele lumii când era în vârstă de patruzeci de ani; şi petrecând întru sihăstrie şaizeci de ani, s-a mutat către Domnul. Era mic de statură, spânatic la barbă şi avea capul luminat pe dinlăuntru de harul Duhului Sfânt.Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evloghiu din Palestina.

Sf. Mucenic Evloghiu era din Palestina. După moartea părinţilor săi păgâni, el şi-a dat toată moştenirea săracilor, devenind un pelerin prin Palestina şi convertind păgânii la credinţa creştină. În timpul unei persecuţii el a fost arestat, torturat în mod groaznic şi decapitat.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Evlampiu.

Sf. Mucenic Evlampiu a trăit în Palestina şi i s-a tăiat capul pentru credinţa sa în Hristos.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Arhelau şi a celor împreună cu dânsul o sută cincizeci şi doi de mucenici, care prin sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului mucenic Ioan Bulgarul, care a mărturisit în Constantinopol, la anul 1784, şi care prin sabie s-a săvârşit.

Sfântul Nou Mucenic Ioan s-a născut în Bulgaria în anul 1765. Musulmanii, crezând în mod fanatic că dacă vor converti cât mai mulţi creştini la credinţa lor ei vor fi salvaţi şi vor avea în viaţa de dincolo abundenţă de hrană şi desfătări cu fecioare, foloseau toate metodele, bune şi rele de a-i convinge pe creştini.

Pe când era doar un copil, Ioan îşi petrecea mult timp cu musulmanii şi, încet-încet, a renunţat la Hristos, urmând credinţa musulmană. Pe când avea şaisprezece ani, şi-a revenit din rătăcire, căindu-se amarnic pentru greşeala sa. Sf. Ioan a fugit la Muntele Athos, în Marea Lavră, unde a petrecut în pocăinţă, sub ascultarea unui părinte. El a dus o viaţă monahală strictă timp de trei ani şi totuşi, conştiinţa nu-i da pace. Astfel, cu binecuvântare de la duhovnic, el s-a decis să plece la Constantinopol şi să mărturisească public pe Hristos, chiar să-şi verse sângele pentru a spăla păcatul apostaziei de care se simţea vinovat.

Tânărul călugăr s-a îmbrăcat ca un turc, lucru care nu i se permite unui creştin să facă şi, ajungând în Constantinopol, s-a dus direct la biserica Hagia Sophia, care a fost transformată în moschee. În faţa musulmanilor şi-a făcut semnul Sfintei Cruci şi a început să spună rugăciuni creştine. Cu voce tare povestea cum el s-a născut creştin dar a căzut în rătăcire şi s-a depărtat de credinţa lui Hristos. Striga mai departe cum că vrea în acel moment să se lepede de falsa credinţă musulmană şi să se întoarcă din nou la Hristos.

Auzind aceste cuvinte, turcii au înnebunit de mânie, l-au prins şi l-au torturat în felurite chipuri. "Leapădă-te de Hristos," strigau ei, "şi întoarce-te la credinţa musulmană, altminteri vei muri."

Sf. Ioan a răspuns: "Fără Hristos, nu există salvare."

Agarenii  furioşi l-au târât pe sfânt în curte unde i-au tăiat capul. În acest fel, Sf. Ioan a primit coroana muceniciei în 1784, la vârsta de 19 ani.<>Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.Acatistul Sfântului Mucenic Conon, Exorcistul din Isauria Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea:

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condacul Sfântului Mucenic Conon din Isauria glasul al 3-lea:

Cu curăţie, ca un Înger, vie­ţuind pe pământ, încă de aici te-ai învrednicit a fi vorbitor cu Îngerii şi pe părintele tău l-ai adus la cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu L-ai mărtu­risit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi!

Condacul 1

Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos, fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Icosul 1

Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste cântări:

Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;

Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;

Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;

Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;

Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 2

Fiind născut din părinți care au auzit propovăduirea Sfântului Apostol Pavel în cetatea Isauria, Sfinte Conon, ai ajuns la vârsta potrivită căsătoriei și părinții tăi te-au logodit cu o fecioară frumoasă pe nume Ana, dar Dumnezeu voia pentru tine o altă viață în care să Îl chemi pe El neîncetat: Aliluia!

Icosul 2

Mai înainte de ziua nunții ți s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail care te-a învățat adevărata credință, te-a botezat la pârâu în numele Preasfintei Treimi și te-a împărtășit cu dumnezeieștile Taine, Sfinte Conon, iar apoi după ce te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci s-a făcut nevăzut.

Bucură-te, că te-ai umplut de Duh Sfânt;

Bucură-te, că de atunci Arhanghelul Mihail era cu tine nevăzut;

Bucură-te, că ai primit naștere din nou;

Bucură-te, că și pe mireasa ta ai învățat-o a-și păstra fecioria;

Bucură-te, că viețuiați ca frate cu sora, ca doi serafimi;

Bucură-te, că și pe părinții tăi i-ai adus la Hristos;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 3

După câtăva vreme, tatăl tău a primit moarte mucenicească, mama ta s-a mutat la Dumnezeu și apoi și fecioara Ana a fost chemată către Cămara Mirelui Hristos, iar tu trăiai în rugăciune zi și noapte, omorându-ți trupul și robindu-l duhului, Sfinte Conon, și Dumnezeu primea osteneala ta: Aliluia!

Icosul 3

După mulți ani, în vremea bătrâneților tale, Hristos Domnul a voit a arăta darul Duhului Sfânt care sălășluia în tine, Sfinte binecuvântat. Astfel, te-a trimis în cetate unde i-ai văzut pe oameni pregătiți a merge la peștera idolului Apolon pentru a-I aduce jerfe idolești, dar tu i-ai mustrat aspru.

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus acolo într-o clipită la locul idolesc;

Bucură-te, că păgânii au ajuns doar după patru zile;

Bucură-te, că i-a tulburat Arhanghelul Mihail și le-a rătăcit calea;

Bucură-te, că nu mai știau încotro să o ia;

Bucură-te, că l-ai făcut pe demonul Apolo să recunoască adevărul, că: ”Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!”

Bucură-te, că idolul s-a sfărâmat, și păgânii au crezut în Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 4

Tot în acele locuri era o peșteră pustie unde viețuia un diavol care omora oamenii și animalele care treceau pe acolo. Locuitorii îi aduceau jerfe rugându-l să nu îi ucidă, dar văzând ca nimic nu izbutesc te-au chemat pe tine, Sfinte Conon, știind că tu te rugai Dumnezeului cel Atotputernic: Aliluia!

Icosul 4

Ducându-te acolo fiind urmat de popor, ai chemat diavolul să iasă afară și acesta s-a arătat ca o babă necurată, tremurând și scuturându-se, apoi la-i certat să nu facă rău nimănui și l-ai tirmis în gheenă. Strigăm și noi odată cu credinicioșii:

Bucură-te, că mulți au crezut atunci în Hristos;

Bucură-te, că viețuind în casa părintească făceai multe minuni;

Bucură-te, că aveai darul de a scoate diavolii din oameni;

Bucură-te, că Dumnezeu îți dăduse stăpânire asupra lor;

Bucură-te, că vindecai cu rugăciune bolile aduse de demoni;

Bucură-te, că descopereai cele furate și eliberai prizonierii nevinovați;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 5

Odată, șezând la rugăciune au tăbărât pe tine mulțime de diavoli, Sfinte Conon, din aceia pe care îi izgoniseși din oameni și din capiștile idolești, dar tu i-ai legat în numele Domnului Iisus Hristos și i-ai trimis să muncească pământul și să păzească animalele, iar ei făceau toate ca niște robi răscumpărați fiind ținuți în legăturile nevăzute ale lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5

Într-o noapte au năvălit tâlharii în casa ta vrând să te jefuiască, Sfinte dar prin porunca lui Dumnezeu diavolii care îți slujeau i-au bătut pe tâlhari fără milă, lăsându-i abia vii. După ce i-ai certat, te-ai rugat pentru tâlhari și Dumnezeu i-a vindecat slobozindu-i în pace, și ei te-au lăudat așa:

Bucură-te, că ți-ai iubit vrăjmașii;

Bucură-te, că nu i-ai lăsat să moară în păcate;

Bucură-te, că tămăduiești răni adânci;

Bucură-te, că stăpânești duhurile necurate cu puterea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că mila și dragostea nu lipsesc de la tine;

Bucură-te, că poruncești diavolilor să plece de la noi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 6

Oriunde erai clevetit, Sfinte Conon, diavolii cei legati de puterea lui Dumnezeu mergeau și îi băteau pe hulitori, aducându-i înaintea picioarelor tale, iar tu îi învățai cele ale credinței, despre dragoste, cinste, despre Domnul Hristos și Împărăția Lui, așa încât ei primeau îndreptare și Îl cinsteau pe Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

O văduvă oarecare, săracă, s-a dus să adune spice în urma secerătorilor, și fiindcă obosise l-a pus jos pruncul său pe care îl căra în brațe, când un lup alergând din pădure l-a răpit, fugind cu el. Femeia, văzând că nu e chip să prindă singură lupul, a venit la tine, Sfinte Conon, rugându-te să o ajuți.

Bucură-te, că îndată ai poruncit robilor nevăzuți;

Bucură-te, că aceia s-au și dus după lup;

Bucură-te, că ai dat pruncul viu și sănătos mamei sale;

Bucură-te, că nu lăsai pe nimeni nemiluit;

Bucură-te, că rugăciunea ta străpungea Cerul;

Bucură-te, că erai ca un stâlp de foc, arzând necurăția și nedreptatea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 7

Însă alți diavoli au pornit război împotriva oamenilor aducând boli mai ales de vărsat de vânt, și mulți mureau fără să găsească tămăduire, dar alergând la tine pentru ajutor, Sfinte Conon, te-ai rugat lui Dumnezeu să îți dea puterea asupra diavolilor ceea ce Dumnezeu a împlinit de îndată, și credincioșii se bucurau: Aliluia!

Icosul 7

Prinzându-i pe toți demonii i-ai certat, pe unii i-ai trimis în locuri pustii, pe alții întru adânc și pe alții i-ai legat și i-ai pus în treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii, i-ai îngropat în pământ sub temelia casei tale.

Bucură-te, curajos ostaș al lui Hristos;

Bucură-te, că ești de neînvins în războiul duhovnicesc;

Bucură-te, ajutorul preoților binecredincioși;

Bucură-te, salvarea noastră de la boli molipsitoare;

Bucură-te, că vindeci rănile aduse de diavol;

Bucură-te, mijlocitorul noastru înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 8

Nu după multă vreme a început prigonirea împotriva creștinilor și a ajuns în Isauria un anume ighemon numit Magdon, care căuta să omoare pe oricine se închina la Hristos și Îi striga: Aliluia!

Icosul 8

Din porunca acestui ighemon ai fost prins și tu, Sfinte Conon, și te muncea cu multe și cumplite chinuri, silindu-te a aduce jertfă idolească.

Bucură-te, că bătrânețile tale erau albite de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că mintea ta era îndreptată doar spre Dumnezeu;

Bucură-te, că ai rămas neclinitit în credință;

Bucură-te, că păgânii te-au chinuit timp îndelungat;

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te întărea în suferință;

Bucură-te, că era cu tine nevăzut;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 9

Auzind credincioșii că ai fost prins de ighemon și că acesta te chinuie, Sfinte Conon, au alergat degrabă înarmați să îl ucidă, dar acesta a fugit din cetate împreună cu oștenii lui, căci nu știa să se închine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 9

Aflându-te legat și plin de răni însângerate, sătenii te-au dezlegat degrabă și, plângând, își ungeau trupurile lor cu sângele tău dorind să se sfințească prin aceasta.

Bucură-te, că îți sărutau cu dragoste rănile;

Bucură-te, că sângele tău era tămăduitor;

Bucură-te, că ungându-se cu el, credincioșii se vindecau de toate bolile;

Bucură-te, că te-ai necăjit că nu te-au lăsat să mori pentru Hristosul tău;

Bucură-te, că ai văzut în asta Voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că nu te-ai revoltat;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 10

Credincioșii te-au dus acasă și se îngrijeau de rănile tale, Sfinte binecuvântat, și toti Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru că te-a lăsat în viață: Aliluia!

Icosul 10

Ai trăit încă doi ani, Sfinte Conon, timp în care ai făcut multe alte minuni prin darul izgonirii demonilor din oameni, vindecând boli și aducând suflete la Hristos, și oamenii te slăveau așa:

Bucură-te, că te-ai mutat la Dumnezeu cu sfârșit cuvios;

Bucură-te, că Arhanghelul Mihail te-a dus în Rai;

Bucură-te, că ai primit de la Hristos cununa nestricăciosă a mucenicilor;

Bucură-te, că ai fost îngropat alături de părinți și mireasa ta Ana;

Bucură-te, că multă plângere a fost la moartea ta pe pământ;

Bucură-te, că multă bucurie s-a făcut în Cer, ducându-te Iisus în ceata de ostași ai Arhanghelului Mihail;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 11

După adormirea și îngroparea ta, Sfinte Conon, isaurienii au vrut să dărâme casa ta părintească pentru a construi în loc o biserică. Lucrând la temelii, au aflat în pământ cele treizeci de vase de lut în care i-ai închis pe diavoli, și bucurându-se Îl laudau pe Dumenzeu: Aliluia!

Icosul 11

Crezând că în vase se află aur și argint ca o comoară pământească pe care ai agonisit-o, Sfinte binecuvântat, au spart un vas și de îndată au tăbărât pe ei diavolii ca un fum întunecat și necurat și, întunecând văzduhul, au făcut vifor mare înspăimântându-i pe oameni.

Bucură-te, că multe îngroziri au făcut necurații;

Bucură-te, că Dumnezeu îngăduise aceasta pentru pedepsirea celor lacomi;

Bucură-te, că ei s-au rugat ție, Sfinte Conon, să îi ajuți;

Bucură-te, că prin puterea ta, diavolii au fost izgoniți;

Bucură-te, că celelalte douazecișinouă de vase au rămas neatinse;

Bucură-te, că ele sunt în temelia bisericii până azi;

Bucură-te, că cei ce ți se roagă petrec nevătămați de diavoli;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 12

Slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, mulțumim pentru viața ta curată și neprihănită, Sfinte Conon, căci prin rugăciune te-ai făcut stâlp de foc cu care ai ars necurații demoni, fiind salvarea celor care cu credință caută izbăvire la Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 12

Petrecând acum cu ceata Arhanghelului Mihail în Ceruri, te rugăm nu ne uita pe noi, cei mult încercați în viforul lumii păcătoase și care ne izbim la tot pasul de cursele diavolilor necruțători, și primește aceste laude:

Bucură-te, aducându-i pe calea credinței pe cei pierduți;

Bucură-te, că ți-ai creștinat familia toată;

Bucură-te, că ai primit puterea de a stăpâni diavolii;

Bucură-te, că aceștia au devenit robii tăi, din porunca lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ești ocrotitorul preoților care fac exorcizări;

Bucură-te, că îi aperi pe ei și familiile lor de răzbunarea demonilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îl supui pe vrăjmașul nevăzut!

Condacul 13

Sfinte Mucenice Conon, cel plin de har dumnezeiesc, care ai primit putere de la Dumnezeu de a lega diavolii, vino la noi împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail și alungă cetele de demoni care ne chinuie și scoate-ne din rătăcirea credinței pe noi și pe cei dragi ai noștri, ca mântuiți să ne rugăm din Ceruri: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Fiind așezat acum în rândul Sfinților, te desfeți de priveliștea Îngerilor din Ceruri, Sfinte Mucenice Conon, și din Înalt auzi aceste cântări:

Bucură-te, primind stăpânirea asupra duhurilor necurate de la Domnul Hristos;

Bucură-te, cel ce alungi vrăjmașii nevăzuți din oameni;

Bucură-te, cel ce îndepărtezi pe veci ispitirile diavolilor;

Bucură-te, arhanghel cu chip de Lumină;

Bucură-te, cel ce mânuiești sabia Duhului Sfânt spre mântuirea noastră;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Condacul 1

Sfântului Mucenic Conon îi aducem aceste laude, căci el s-a împotrivit rătăcirii cu vitejie și s-a luptat pentru Domnul Hristos, fiind încununat cu cununa nestricăcioasă în Împărăția lui Dumnezeu. Iar tu, Sfinte Conon, roagă-te pentru noi care te strigăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Conon, biruitorul rătăcirii, cel ce îi supui pe vrăjmașii nevăzuți!

Rugăciune:

Sfinte Mucenice Conon, cel ce te-ai făcut vas de lumină preacurată a Duhului Sfânt, cu puterea lui Dumnezeu ai surpat înșelăciunea demonilor și ai fost ocrotitorul credincioșilor. Te rugăm și noi să ne păzești, să scoți din inima, din mintea, din sufletul și din toate mădularele noastre toată necurăția pe care noi am adus-o asupra noastră sau care ne-a cuprins din viclenia vrăjmașilor văzuți și nevăzuți.

Adu împăcarea în familie, adu la credință soții sau soțiile care rătăcesc în erezii să primească învățătura Evangheliei și să se boteze cu Duh Sfânt spre viața veșnică. Alungă lupul care ne fură agoniseala duhovnicească dar și pe cea lumească, păzește pruncii la sânul maicii lor să nu îi răpească furii și să aibă sănătate și învață-ne să ținem dreapta credință.

Ocrotește preoții slujitori care din iubire de oameni le aduc acestora vindecare sufletească prin slujbele rânduite de Sfânta Biserică, pentru ca lucrarea făcută de ei să dăinuie spre încredințarea în Mila și Bunătatea lui Dumnezeu; apără familiile preoților de răzbunarea demonilor izgoniți din credincioși, și mijlocește la Hristos Domnul pace tuturor celor care ți se roagă, pentru ca trăind în rugăciune și în Duh Sfânt să ne împărtășim de Lumina Veșnică a Împărăției lui Dumnezeu, căruia Îi aducem slavă și cinstire. Amin.

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Conon din Isauria

Troparul Sfântului Mucenic Conon din Isauria, glasul al 4-lea

Mucenicul Tău, Doamne, Conon, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 

Cântarea 1

Glasul al 5-lea

Irmosul

Mântuitorului Dumnezeu, Cel Ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mucenicul Conon, bunul biruitor mu­cenic, să fie lăudat acum, ca unul ce s-a împotrivit vitejeşte rătăcirii şi s-a luptat pentru Hristos, Dumnezeul tuturor şi s-a încununat cu cunună nestricăcioasă.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântul Conon, măritul mucenic, do­rind Viaţa Cea Tainică şi Mări­rea Cea Neîmbătrânitoare, le-a primit în schimbul desfătării celei trecătoare; pe care să-l cinstim cu cântări, că s-a prea­mărit.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu haina nestricăciunii îmbrăcându-te acum, Mărite Mucenice Co­non, te-ai altoit din rădăcină de măslin sălbatic în măslin bun şi ai adus roadă lui Hristos pe cei ce te-au născut pe tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dezlegându-se de blestemul stricăciunii strămoşeşti, preafe­ricitul mucenic a scuturat jugul rătăcirii şi a făcut pe soţia lui soaţă de trăire curată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Preacurată Maica lui Dum­nezeu, pe Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine şi de Sânurile Tatălui nu S-a despărţit, roagă-L neîncetat să mântuiască sufle­tele noastre.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Cu Puterea Crucii Tale...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorind Lumina, ales-ai a sluji lui Dumnezeu şi ai urât, Mărite Mucenice Conon, întuneci­mea închinării la idoli.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfitu-ţi-ai lui Hristos, cu osârdie, trupul şi sufletul şi bine fiind primit, te-ai găsit faţă către faţă cu Stăpânul, preafericite.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu înţelepciune ai slobozit popoare numeroase de sub le­gile lor cele părinteşti, înfrun­tând pe cel numit cu numele pierzării, Sfinte Mărite Conon.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Roagă-te, mărite, ca să se dea dezlegare de patimile cele sufle­teşti şi trupeşti, celor ce prăznuiesc cu credinţă sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Roagă-te neîncetat, Prea­curată, Celui Ce a ieşit din coapsele tale, ca să izbăvească de înşelăciunea diavolului pe cei ce te cântă pe tine, Maica lui Dumnezeu.

Irmosul

Cu Puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc Răstignirea Ta cea mân­tuitoare.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, de În­vierea Ta cea din mormânt şi am preaslăvit Puterea Ta cea nebiruită.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Surpat-ai, fericite, înşelăciu­nea popoarelor şi ai arătat Dumnezeirea lui lisus Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Idolul de piatră cel mincinos, înfricoşându-se de mustrarea ta, a mărturisit că lisus Singur este Dumnezeu.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei neînţelepţi s-au înţelepţit, primind de pe buzele cele de piatră schimbarea cea adevă­rată, cea mai presus de fire.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Taină negrăită este ceea ce se propovăduieşte prin tine; căci pe cei rătăciţi îi întorci la Dom­nul, mucenice.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu adevărat te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu Nenuntită şi la limanul tău scăpăm noi, credincioşii.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Mânecând, strigăm către tine, Doamne: mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Vas de lumină preacurată şi nestricăcioasă te-a făcut Duhul, pe tine, strălucirea şi lauda mucenicilor.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu Dumnezeiasca cunoştinţă a graiurilor celor negrăite te-ai îmbogăţit şi cu aceasta ai învă­ţat nenumărate neamuri, prea­cinstite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Darul minunilor tale văzându-l cei fărădelege, strigau: Dumnezeul lui Conon a biruit înşelăciunea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fecioară după naştere te cântăm pe tine, Născătoare de Dumnezeu, că tu ai născut lumii cu Trup pe Dumnezeu Cuvântul.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Înconjuratu-m-a adâncul...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-a harul, prin rugăciu­nile tale, Preafericite Co­non, creştere şi bogăţie celor ce au crezut; iar împotrivirea le-a fost pierzare celor ce nu au crezut.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu adevărat mulţimile demo­nilor ţi s-au supus ţie, fericite, celui ce te-ai supus de bunăvoie lui Dumnezeu, Făcătorului tău, Sfinte Mucenice Conon, Mărite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Mulţimile au fost învăţate de tine să aleagă Dumnezeieşte mila şi au fost povăţuite să urască, preafericite, bogăţia cea iubitoare de argint, în faptă şi în cuvânt.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Rug Nears, Munte şi Scară Însufleţită şi Uşă Cerească, după vrednicie te mărim pe tine, Marie Mărită, Lauda dreptcredincioşilor.

Irmosul

Înconjuratu-m-a adâncul, groapă s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni şi m-a mântuit dreapta Ta.

 

CONDAC, glasul al 3-lea

Cu curăţie, ca un înger, vie­ţuind pe pământ, încă de aici te-ai învrednicit a fi vorbitor cu îngerii, şi pe părintele tău l-ai adus la cunoştinţa lui Hristos. Şi pătimind până la sânge, pe Hristos Dumnezeu L-ai mărtu­risit, Sfinte Mucenice Conon; roagă-te neîncetat lui Hristos, pentru noi toţi.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Cel Ce în cuptorul cel cu foc ai mântuit pe tinerii cei ce cântau cântarea: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Muceniceşte luptându-te, pătimitorule, ai strigat: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Biruind pe vrăjmaş te-ai ară­tat purtător de biruinţă, stri­gând: Binecuvântat eşti, Dum­nezeul părinţilor noştri!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe pământ biruitor, iar în cer purtător de cunună al lui Hristos te-ai arătat, mucenice nebiruite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aducând lui Dumnezeu ca o jertfă mântuirea celor din ră­tăcire, strigi: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce Te-ai născut din Fecioară, pe care Născătoare de Dumnezeu ai făcut-o, Bine­cuvântat eşti, Dumnezeul pă­rinţilor noştri!

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Pe Cel Ce S-a Născut...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând pe stăpânitorul lumii întunericului, pră­dat de înşelăciunea cea plină de rătăcire, cu rugăciunile sfântu­lui, preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cetele făcătorilor de rele pe­depsite de tine cu încuviinţare Dumnezeiască, prin duhurile cele pierzătoare, strigau: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu porunca ta cea lucrătoare ai mântuit nevătămat pruncul în fălcile fiarei ca în braţe de maică, strigând neîncetat: preoţi lăudaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Luminatu-te-ai din belşug, pătimitorule, cu Lumina Cea Întreit Strălucitoare şi cântând Firea Cea în Trei Ipostasuri, ai strigat: preoţi lăudaţi, po­poare preaînălţaţi pe Hristos în veci!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mai presus decât Heruvimii te-ai arătat Născătoare de Dumnezeu, Marie; că în pânte­cele tău S-a Sălăşluit Acela pe Care, împreună cu Puterile cele netrupeşti, pământenii Îl slă­vim întru toţi vecii.

Irmosul

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne în­chinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel Ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiu şi Dumnezeu şi în vremurile din urmă S-a Întrupat din Fecioară Maică, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii!

 

Cântarea a 9-a

Irmosul: Pe tine, Maica lui Dumnezeu...

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul fiind plin de dor nematerialnic, ai dorit să bei paharul lui Hristos. Pentru aceasta, fericite, toţi te fericim.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmând în chip bineplăcut lui Dumnezeu, Legii celei Dum­nezeieşti, iar nu plăcerilor, fe­ricite, te-ai arătat bând cu tot sufletul paharul lui Hristos.

Stih: Sfinte Mucenice Conon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai podoabă a mu­cenicilor, mărite, înfrumuseţându-te cu preacinstitele răni ale lui Hristos; pentru aceasta toţi cinstim.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Aflându-te acum întru odih­na cea cerească, Mărite Mucenice Conon, scapă-mă din împresurările cele cumplite ale vieţii, pătimi­torule al Domnului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu! Bucură-te, Munte Sfânt! Bucură-te, Ceea ce eşti Desăvârşirea Cinstitei Feciorii! Bucură-te, Stăpână!

Irmosul

Pe tine, Maica lui Dum­nezeu, cea mai presus de minte şi de cuvânt, care ai născut în chip de negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Din pruncie lipindu-te de Dumnezeu, purtătorule de Dumnezeu, te-ai arătat vas cin­stit al Duhului şi duhurile cele preaviclene le-ai supus şi nevoindu-te, te-ai mărit, după vrednicie. Pentru aceasta toţi, cu credinţă, prăznuim sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Chiverniseşte, Preacurată, ticălosul meu suflet şi ai milă de el, care din pricina mulţimii greşelilor a alunecat în adâncul pierzării, Ceea ce eşti cu totul Nevinovată. Şi în ceasul cel în­fricoşător al morţii, te rog, slobozeşte-mă din mâinile demo­nilor, celor ce mă vor cleveti şi mă izbăveşte.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Prin inima ta cea Curată şi fără prihană, sabie cu adevărat a trecut, Fecioară, când ai vă­zut pe Fiul tău Înălţat pe Cruce, Preacurată, Binecuvân­tată Marie, Scăparea păcătoşi­lor, Născătoare de Dumnezeu, Întărirea credincioşilor.

Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

• • 

    Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

    Viața Sfântului Mucenic Conon din Isauria

Trecând doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat Sfântul Conon către Dumnezeu. Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a făcut plângere mare pentru dânsul și l-au îngropat împreună cu fericiții săi părinți și cu sfânta lui mireasă care și-a păzit fecioria sa fără prihană până în sfârșit.

Isauria, cetatea domnească a țării cu același nume, a primit sfânta credință în Domnul nostru Iisus Hristos de la Sfântul Apostol Pavel, propovăduitorul neamurilor, care a propovăduit acolo și a adus pe câțiva la credință.

În vremea propovăduirii apostolești era un oarecare om, cu numele Nestor, care trăia într-un sat ce se chema Vidania, care era departe de cetatea Isauriei ca la optsprezece stadii. Acela avea o femeie ce se numea Nada, cu care au născut pe acesta, de care ne stă înainte povestirea, adică pe Sfântul Conon.

După ce a ajuns pruncul în vârstă desăvârșită, au voit părinții lui să-l căsătorească, și l-au logodit cu o fecioară frumoasă, anume Ana. Însă, mai înainte de legătura nunții, s-a arătat lui Conon Sfântul Arhanghel Mihail, în chip de bărbat prealuminos și, învățându-l sfânta credință, l-a pogorât la pârâu, l-a botezat întru numele Preasfintei Treimi și, împărtășindu-l cu dumnezeieștile Taine, l-a însemnat cu semnul Crucii și s-a făcut nevăzut. Tânărul Conon s-a umplut de Duhul Sfânt și Arhanghelul Mihail era împreună cu dânsul nevăzut.

Sosind ziua nunții și toți veselindu-se, când a fost dus mirele cu mireasa în cămară, Conon a luat o lumânare aprinsă, și, punând-o într-un vas, a zis către fecioară: „Ce este mai bun, lumina sau întunericul?”. Iar fecioară a răspuns: „Mai bună este lumina, decât întunericul”.

Atunci Sfântul Conon, deschizându-și gura sa cea plină de darul lui Dumnezeu, a început a învăța pe fecioară despre păzirea fecioriei și despre viața curată, cu credința întru Hristos, adevăratul Dumnezeu, spunându-i că aceea este lumina cea neînserată, iar faptele cele trupești cum și necurata credință cea elinească sunt întuneric.

Fecioară, având inima sa ca un pământ bun spre primirea seminței cuvântului lui Dumnezeu, s-a învoit cu mirele întru toate: căci a crezut în Hristos și a făgăduit a-și păzi fecioria sa. Și viețuia acea sfântă doime în curățenie feciorească, ca un frate cu sora sa, sau mai bine-zis ca doi îngeri ai lui Dumnezeu, arzând cu duhul dragostei către Dumnezeu ca serafimii, slujind Domnului.

După aceasta, fericitul Conon i-a îndemnat și pe părinții săi a se lepăda de idoli și i-a adus la Hristos, botezând pe tatăl și pe mama sa, ca și pe mireasa sa. Și toți au plăcut lui Dumnezeu, fiind povățuiți și învățați de Sfântul Conon. Iar tatăl lui, fericitul Nestor, s-a învrednicit și cununii mucenicești, fiind ucis de închinătorii de idoli, cărora se împotrivea, mustrând rătăcirea lor.

După câtăva vreme, maica sfântului, fericită Nada, s-a mutat către Dumnezeu, în bună mărturisire. Apoi s-a dus și Sfânta fecioară Ana, cea logodită lui mireasă, către cămara cea nestricăcioasă a cerescului Mire Hristos, și i-a îngropat Sfântul Conon într-un mormânt; iar el se îndeletnicea cu gândirea de Dumnezeu, cu postul, cu ostenelile și cu rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-și trupul și robindu-l duhului. Iar comoara cea dată lui, a darului Sfântului Duh, o tăinuia până la vremea arătării sale, care a sosit după mulți ani, în zilele bătrânețelor sale. Și s-a început aceasta într-acest chip:

Era în țara aceea o peșteră grozavă și întunecoasă, în locuri pustii și în munți neumblați. Și aceea era capiște idolească și locaș diavolesc, fiind acolo un idol de piatră, mare, al necuratului zeu Apolon, pe care țara Isauriei îl cinstea mai mult. Și le era obiceiul isaurienilor ca, în toți anii, în ziua necuratei prăznuiri a lui Apolon, să se adune acolo cu jertfe și să săvârșească acea prăznuire urâtă de Dumnezeu.

Deci într-un an oarecare, venind praznicul acela, și toți din cetate gătindu-se să meargă la capiștea ce era în peșteră, Sfântul Conon mișcându-se de duhul, a venit în cetate și, văzând mulțimea poporului, pe unii pe cai înarmați, iar pe alții pedeștri, gătiți ca la un război, a strigat către dânșii, grăind cu mare glas: „O, bărbați isaurieni, așteptați puțin, căci am să vă vorbesc ceva. Pentru ce v-ați gătit într-un chip ca acesta de oștire? Au doar a năvălit vreun război fără de veste asupra țării noastre și vă cheamă pe voi?”. Iar ei i-au zis: „Ba nu, ci mergem la zeul Apolon, să-i aducem jertfă și să-i facem praznicul”.

A zis către dânșii Sfântul: „Cine este Apolon și care este puterea lui? Voiesc să aflu de la voi”. Iar ei au zis: „Acela ne este purtător de grijă, căci toate bunătățile ni le rânduiește și ne întărește pe noi în războaie, precum întărea și pe părinții noștri, care ne-au lăsat nouă acest obicei de prăznuire”.

Sfântul îi întreba, batjocorindu-i: „Oare ați auzit cândva de la dumnezeul vostru glas sau vreun cuvânt?”. Ei au zis: „Nu! Dar de la părinții noștri am luat obicei a crede într-însul”. Grăit-a către dânșii Sfântul Conon: „Părinții voștri au fost ca niște dobitoace necuvântătoare, neștiind din înșelăciune pe adevăratul Dumnezeu. Căci, dacă L-ar fi știut, n-ar fi avut sârguința către un idol surd, mut și netrebnic. Ci, dați-mi stăpânire asupra dumnezeului vostru și vă voi arăta vouă pe cine cinstiți și cine este. Îl voi înnegri cu cerneală și să vedem de se va putea spăla? Îl voi zdrobi cu ciocan de fier și va putea oare să aibă iarăși chipul său? Îi voi da mâncare și să vedem va întinde mâna să mănânce? Până când veți fi fără de minte? Oare aceasta n-o înțelegeți? Să mă ascultați, că și eu sunt din a voastră seminție, dar sunt străin de lucrurile voastre.

Lăsați-vă de închinarea idolilor și vă voi învăța pe voi pe care Dumnezeu se cade a-L cinsti și a vă închina Celui ce este întru înălțime. Că Acela este Dumnezeu nevăzut și pe toate le vede, Făcător al cerului, al pământului, al mării și al tuturor celor ce sunt într-însele. El este Împărat tare și puternic, mântuind pe robii Săi și pierzând pe vrăjmașii care se închină idolilor și aduc jertfe diavolilor.

Aceluia nu-i trebuie jertfe sângeroase, ci voiește să-L cunoască cei ce vin la El fără de răutăți și vicleșuguri și să creadă în El; știind cum că El este adevăratul Dumnezeu, Tatăl Unuia născut Fiului Său, al Domnului nostru Iisus Hristos, Care de Tatăl nu se desparte, prin Care toate s-au făcut, cu Care Duhul Sfânt este părtaș vieții și Împărăției și Care de la Tatăl purcede. Și aceste trei fețe sunt un Dumnezeu, Care arde cu foc pe slujitorii de idoli, cei ce-L urăsc pe El și iubește numai pe cei ce-L preamăresc, pentru că este milostiv cu prisosință tuturor celor ce cred în El și-L cheamă cu adevărat”.

Acestea și mai multe grăind sfântul, s-a tulburat poporul și s-a făcut multă gâlceavă; căci unii se repezeau asupra lui, vrând să-l ucidă, iar alții îl apărau, nelăsându-i să pună mâinile pe el; și vrând a auzi ceva mai mult de la dânsul, abia au potolit tulburarea poporului și au zis către sfântul: „Cum poți să ne încredințezi că Dumnezeu este mai mare decât zeul nostru Apolon, pe care noi îl avem mai cinstit, mai mult decât pe toți ceilalți zei? Arată-ne vreun semn al Dumnezeului tău ca să credem în El”.

Sfântul Conon, văzând că ei cer semn, punându-și nădejdea spre Dumnezeu, le-a zis: „Iată, mulți din voi sunt pe cai și mulți pedeștri, tineri și voinici. Deci, să mergem toți spre peștera lui Apolon, la locul adunării voastre; voi înainte, iar eu, ca un bătrân, voi merge după voi. Însă să ne dăm cuvânt unul altuia care pe care va întrece, Dumnezeul aceluia va fi mare și adevărat și vom crede apoi în El.

Dacă voi, cei ce sunteți pe cai și pedeștri, fiind voinici, mă veți întrece pe mine, cel bătrân și slab cu trupul, și de veți ajunge mai întâi la locul lui Apolon, apoi zeul vostru să fie mare; iar dacă eu, bătrânul și pedestrul, întrecându-vă, voi ajunge acolo, apoi Dumnezeul meu este mai mare decât zeul vostru și datori veți fi a crede în Dumnezeul meu”. Toți au primit cuvântul acesta și au făcut legământ cu Sfântul Conon, căci ziceau între ei: „Acest bătrân abia în patru zile va putea să ajungă acolo, fiind departe și calea grea, pentru înălțimea munților și a văilor celor adânci”.

Deci au pornit toți în grabnică călătorie, unii nădăjduind în caii lor, iar alții în picioarele lor. Iar Sfântul Conon mergea după ei și se ostenea alergând. Însă s-a rugat lui Dumnezeu și îndată i-a stat înaintea lui Sfântul Arhanghel Mihail. Acela luându-l, l-a dus într-un ceas la locul acela unde alerga. Iar pe cei ce alergau pe cai și pe cei pedeștri i-a tulburat arhanghelul nevăzut, încât rătăceau prin munți și prin văi, călcând în prăpăstii de munți, sfărâmându-se ei și caii lor; și n-au putut toată ziua și toată noaptea să nimerească la peștera lui Apolon, nici să-și cunoască calea încotro călătoresc. Iar dimineața, Sfântul Conon a ieșit în întâmpinarea lor.

Aceia văzându-l, s-au înspăimântat, iar el a început a-i ocărî, zicând: „Pentru ce v-ați lenevit a veni, căci eu, așteptându-vă mult, iarăși m-am întors spre voi?”. Iar ei, fiind foarte osteniți, povesteau sfântului toate cele ce li s-au întâmplat și-l rugau ca să le arate calea spre locul lui Apolon. Iar el, mergând înaintea lor, i-a dus până acolo și le-a zis: „Iată s-a împlinit legământul meu și eu, întrecându-vă, am sosit mai înainte aici. Deci se cade să mărturisiți că mare este Dumnezeul meu și să credeți în El; iar pe zeul vostru, dați-mi-l în stăpânirea mea, ca să vă răzbun, căci până acum v-a înșelat”.

Ei au strigat: „Ba nu! Nu arunca vina asupra zeului nostru și nu îndrăzni a grăi asupra lui, căci noi suntem vinovați, deoarece, rătăcind în cale, am zăbovit”. Și astfel, neîmplinind cuvântul cel întărit prin legământ, au făcut nedreptate sfântului prin aceasta. Sfântul le-a zis: „Dacă nu credeți Dumnezeului meu, apoi credeți zeului vostru. Când vă va grăi ceva, veți împlini cuvântul lui?”. Iar ei toți i-au zis: „Numai de vom auzi pe zeul nostru grăind ceva și îndată suntem gata a-i împlini cuvântul lui, căci credem în el fără îndoială”. Și iarăși au făcut cu sfântul legământ, iar cuvântul lor l-au întărit mai tare decât întâi, ca să creadă cuvântul, oricare l-ar grăi zeul lor.

Sfântul, stând înaintea acelei peșteri în care era capiștea lui Apolon, a strigat cu glas mare către idol: „Ție îți grăiește și ție îți poruncește Domnul meu Iisus Hristos, să ieși din capiștea ta și să vii aici la mine!” Îndată idolul cel fără de suflet se făcu ca și cum era viu, căci s-a cutremurat și a căzut din locul său, tăvălindu-se pe pământ, spre sfântul; apoi, venind aproape, s-a sculat de la pământ și stă drept înaintea Sfântului Conon. Și toată mulțimea poporului fiind cuprinsă de mare spaimă, a strigat de frică și s-a pornit pe fugă. Iar sfântul făcându-le cu mâna și poruncindu-le să nu se teamă, abia i-a oprit; și, potolind gâlceava, s-au întors iarăși spre idol și toți luau seama cu dinadinsul ce are să mai fie.

Sfântul Conon a zis către idol: „Spune-mi, idole neînsuflețit, cine este Dumnezeul cel adevărat, tu, ori Domnul meu Iisus Hristos, cel propovăduit de mine?” Și îndată idolul, întinzând spre cer cu cutremur mâinile sale cele de piatră, a grăit cu mare glas omenesc, zicând: „Unul este Dumnezeu adevărat, Hristos Cel propovăduit de tine!” Zicând acestea, a căzut și s-a sfărâmat.

Făcându-se această minune, tot poporul a strigat cu mare glas, grăind: „Unul este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul lui Conon, Acela a biruit”. Atunci a crezut mulțime de popor în Hristos Dumnezeu și sfărâmându-și idolii, a primit Sfântul Botez. Iar ceilalți împietriți erau în necredință și se mâhneau pentru sfărâmarea idolului Apolon; dar, mai pe urmă, au crezut și aceia, văzând multe feluri de minuni ce se făceau de Sfântul Conon.

În aceeași țară a Isauriei, într-o altă peșteră, ce era la un loc pustiu, viețuia un diavol pierzător, care ca un tâlhar năvălea asupra oamenilor și a dobitocelor ce treceau pe acolo și-i pierdea. Isaurienii aduceau multe jertfe acelui diavol și-l rugau să nu le facă și ucidere. Dar nu le era de nici un folos, ci spre mai mare vătămare. Deci, adunându-se popor de credincioși și necredincioși, au rugat pe Sfântul Conon să meargă și să izgonească pe acel diavol din hotarele lor. Credincioșii îl rugau cu credință, neîndoindu-se de puterea lui Hristos, care era cu Sfântul Conon; iar necredincioșii nu-l rugau cu credință, ci cu ispitire, părîndu-li-se că Sfântul nu va putea să izgonească de acolo pe acel diavol cumplit; nădăjduiau chiar, că el singur va fi ucis de diavol.

Ducându-se Sfântul acolo, fiind urmat de popor, a stat înaintea peșterii. Iar poporul stătea departe cu multă frică; și, certând Sfântul Conon pe necuratul duh, în numele lui Hristos, i-a poruncit să iasă din peșteră, la vederea ochilor, în privirea a tot poporul. Diavolul dinăuntru, striga, rugând pe sfântul, să nu-i poruncească să iasă în chip văzut, ca să nu se vadă de oameni necuratul lui chip, dar Sfântul îi poruncea cu multă certare, să se arate.

Deci a ieșit, văzându-l toți, în chip femeiesc ca o babă necurată, tremurând și scuturându-se. Apoi certând sfântul pe diavol să nu facă rău cuiva, l-a trimis în gheena și îndată se făcu nevăzut diavolul acela. Și poporul strigă: „Mare este Dumnezeul lui Conon”, și mulți din necredincioși au crezut atunci în Hristos. Iar Sfântul Conon, învățând mult pe popor a crede în Dumnezeu, s-a întors în cetate cu cântare. Căci el doar începea cântarea și poporul o cânta toată, slăvind pe Hristos, adevăratul Dumnezeu.

Venind Sfântul Conon, a viețuit în satul său, Vidania, în casa părintească, făcând minuni și vindecând toate durerile celor ce veneau cu credință la dânsul; apoi izgonea diavolii, asupra cărora i se dăduse stăpânire de la Dumnezeu. Un oarecare om, din cei dintâi cetățeni ai isaurienilor, a fost prădat de tâlhari și i-a pierit mult aur. Pentru aceasta mulți erau munciți pentru furtișag, puși în legături și ținuți în temniță fără vină; dar nu s-a aflat aurul cel furat. Drept aceea, cetățeanul cel prădat, alergând la Sfântul Conon, precum și rudeniile celor ce erau ținuți în legături, și, căzând la picioarele sfântului, îl rugau să se roage lui Dumnezeu, spre a se descoperi furtișagul.

Sfântul, milostivindu-se spre cei clevetiți și chinuiți fără de vină, s-a dus în cetate și, stând în mijlocul ei, și-a ridicat mâinile la cer și a făcut cu dinadinsul rugăciune către Dumnezeu, până ce i s-a descoperit unde este pus aurul cel furat. Deci, luând pe mulți din popor, s-a dus cu dânșii afară din cetate și, trecând multă cale care ducea în pustie, a ajuns la o piatră oarecare, ce i se arătase de Sfântul Arhanghel Mihail. Sub acea piatră era aurul ascuns de tâlhari, aur pe care aflându-l Sfântul Conon, a poruncit oamenilor care veniseră cu dânsul, să-l ia și să-l aducă în cetate.

Văzând aceasta, tot poporul isaurienilor se minuna foarte și preamărea pe Dumnezeu. Apoi, dorind cetățeanul să afle de la sfântul cine sunt tâlharii, l-a întrebat despre aceasta; și i-a răspuns: „Ia-ți al tău ca să fii îndestulat, că al tău ți s-a întors fără pagubă, iar pe cei ținuți în legături să-i eliberezi”. Și așa a făcut. Străbătând vestea de această minune prin toată țara aceea, mulți se întorceau la Dumnezeu și creștea și se înmulțea din zi în zi Biserica lui Hristos.

Odată Sfântul Conon, șezând în casa sa, a văzut o tabără de diavoli care venise asupra lui. Căci cei din insula aceea, care erau izgoniți din oameni și din capiștile idolești, adunându-se, s-au înarmat asupra sfântului și au venit să-l vatăme. Văzându-i sfântul, i-a legat pe toți cu numele lui Iisus ca să nu poată să scape. Și diavolii rugau pe sfântul să nu le poruncească a se duce în adânc, ci orice voiește să le poruncească să lucreze. Iar sfântul, certându-i să nu facă oamenilor nici un rău, i-a trimis la diferite lucrări: pe unii să sape pământul în grădini, să smulgă buruienele, spinii și pălămidele; pe alții să are țarinele și să le semene, alții să păzească roadele, alții să pască cireada dobitoacelor și s-o apere de fiare, iar alții să taie și să aducă lemne; și i-a rânduit să facă tot lucrul casei ca niște robi cumpărați. Astfel, diavolii slujeau fericitului Conon ca robi și răscumpărați, până când i-a fost voia lui, făcând cu sârguință tot lucrul poruncit; căci erau legați cu legăturile puterii lui Dumnezeu și robiți și supuși sub picioarele plăcutului lui Hristos.

Într-o noapte, au năvălit tâlharii asupra casei sfântului, crezând că vor găsi la dânsul vreo bogăție, deoarece era slăvit în toată țara aceea; și, legându-l, voiau să-l muncească ca să le spună unde are aurul. Începând ei a-l munci, îndată, prin porunca lui Dumnezeu, strângându-se diavolii care slujeau sfântului, au apucat pe tâlhari și-i băteau fără de milă. Apoi, aprinzând foc în cuptor, le ardeau trupurile, iar pe sfântul l-au dezlegat din legături; dar el i-a certat, că au lăsat pe tâlhari abia vii. Apoi sfântul s-a rugat pentru tâlhari către Dumnezeu și și-au venit întru sine; după care fericitul, învățându-i ca să nu mai facă tâlhărie, i-a slobozit cu pace.

Dar nu numai din mâinile tâlharilor au scos diavolii pe Sfântul Conon cu porunca lui Dumnezeu, ci și cinstea numelui lui o păzeau, așa voind Dumnezeu. Căci, atunci când cineva dintre credincioșii isaurieni îndrăznea să hulească numele lui Conon, îndată aceia erau bătuți de diavoli nevăzuți. Și se făcuse numele lui Conon la toți cinstit și înfricoșat. Fiind oriunde pomenit numele lui Conon, unii din închinătorii de idoli au început a-l huli pe Sfântul cu cuvinte ocărâtoare. Și îndată au năvălit asupra lor diavolii și, bătându-i, îi trăgeau de păr pe cale; apoi, aducându-i la Sfântul, i-au aruncat înaintea picioarelor lui pe hulitorii aceia. Astfel, cuprinsese frică pe toți necredincioșii, încât nici cu mintea nu gândeau ceva rău asupra Sfântului Conon.

Pe un om care fura rodurile din țarina lui Conon, l-au prins acei nevăzuți păzitori și, bătându-l, l-au adus la sfântul, cu asinul lui și cu sacul plin de roade. Pe acesta învățându-l să nu fure, l-a eliberat Sfântul la locul său. O văduvă oarecare, săracă, purtând în brațe pe singurul său fiu, a mers la țarină în vremea secerișului să adune spice în urma secerătorilor. Și a pus pe pământ pe pruncul său și s-a dus la oarecare depărtare, adunând spice. Dar, îndată alergând din pădure, un lup a apucat pe prunc și l-a dus în pustie. Și a alergat femeia după el, dar n-a putut să-l ajungă, nici să scoată pe prunc din dinții lui. Apoi a alergat femeia aceea la făcătorul de minuni, Sfântul Conon, de vreme ce era aproape locul lui. Plângând și căzând la picioarele lui, i-a spus primejdia. Iar el îndată a poruncit nevăzuților robi și aceia, alergând în clipeala ochiului, au prins pe lup cu pruncul ținându-l în dinți și l-au dus înaintea Sfântului. El a dat pruncușorul maicii sale viu și sănătos, iar pe lup l-a lăsat întru ale sale.

După aceea alți diavoli, care încă nu erau legați, începuseră în țara aceea a vătăma pe oameni prin diferite boli, dar mai ales cu vărsatul. Înțelegând Sfântul vrăjmășia acelora, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată i s-a dat putere asupra lor. Deci, prinzându-i pe toți, i-a certat și pe unii i-a izgonit din hotare la locuri pustii; pe alții întru adânc i-a trimis, iar pe alții, legați, punându-i în treizeci de vase de lut cu plumb și, pecetluindu-i cu puterea Crucii, i-a îngropat în pământ, sub temelia casei sale.

În acea vreme a sosit prigonire asupra creștinilor. Și a venit în Isauria, din porunca împărătească, un voievod oarecare, anume Magdon. Acela, prinzind mai întâi pe Sfântul Onisie, din satul Usorova, l-a muncit până la moarte. După aceea și pe Sfântul Conon l-a prins și-l muncea cu multe și cumplite răni, silindu-l spre idoleasca jertfă.

Auzind isaurienii că voievodul muncește pe Sfântul Conon, s-au adunat mulțime de bărbați înarmați și au alergat la satul Usorova, vrând să ucidă pe voievod. De acest lucru înștiințându-se voievodul, a încălecat pe cal cu slugile sale și a fugit din hotarele lor. Iar isaurienii au fugit după dânsul și nu l-au ajuns. Iar pe Sfântul Mucenic Conon l-au aflat legat și peste tot trupul rănit și sângerat de bătăi. Apoi dezlegându-l, plângeau pentru dânsul; și, ștergându-i sângele, se ungeau pe trupurile lor, dorind să se sfințească cu sângele lui, și-i sărutau cu dragoste rănile cele luate pentru Hristos. Iar Sfântul Mucenic se mâhnea foarte că nu-l lăsară să pătimească până în sfârșit, pentru că dorea să moară în munci pentru Hristosul său. După aceea l-au dus oamenii cei credincioși în casa lui părintească din satul Vidania și se îngrijeau pentru vindecarea rănilor lui.

Trecând doi ani după pătimirea aceea, s-a mutat Sfântul Conon către Dumnezeu. Atunci, adunându-se toată țara Isauriei, a făcut plângere mare pentru dânsul și l-au îngropat împreună cu fericiții săi părinți și cu sfânta lui mireasă care și-a păzit fecioria sa fără prihană până în sfârșit. După adormirea și îngroparea Sfântului Conon, au voit isaurienii să prefacă părinteasca lui casă cea mucenicească într-o biserică. Lărgind casa, au început a-i săpa temelia și au aflat în pământ acele mai sus pomenite treizeci de vase de lut, întru care Sfântul Conon închisese pe diavoli.

Deci, neștiind ce este într-acele vase, și parându-le că este ascuns într-însele aur și argint, s-au bucurat; și degrabă au spart un vas și îndată au ieșit dintr-însul diavolii în chip de fum întunecat și foarte necurat și, întunecând văzduhul, au făcut vifor înfricoșat, încât toți oamenii, înspăimîntîndu-se, unii au căzut de frică, iar alții au fugit din locul acela. Iar diavolii, zburând în văzduh, făceau zgomot mare și unul pe altul se strigau pe nume. Și se făcuse frică mare în satul acela, încât nimeni, după apusul soarelui, nu îndrăznea a ieși afară din casa sa, de vreme ce multe îngroziri diavolești se arătau noaptea și speriau pe oameni și pe dobitoace. Iar aceasta o îngăduise Dumnezeu pentru pedepsirea oamenilor celor lacomi; căci, socotind că este în vasele acelea comoară, au început a le sparge.

După aceea, s-au izgonit acele diavolești năluciri și îngroziri, cu rugăciunile Sfântului Conon. Iar celelalte vase, în număr de douăzeci și nouă, ce țineau într-însele pe diavoli, au rămas și până astăzi în pământ îngropate sub temelia bisericii Sfântului Conon. Cu ale cărui sfinte rugăciuni și noi să petrecem totdeauna nevătămați de diavoli, slăvind pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, pe Unul în Treime Dumnezeu, în veci. Amin.