Sinaxar 14 Iunie

 

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Elisei.

Acesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pământul lui Ruben, şi pentru el s-a făcut semn, căci atunci când s-a născut el în Galgala, juninca cea de aur ce era în Silom a zbierat tare, încât s-a auzit şi în Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina arătării, că prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, şi va zdrobi cele vărsate. Şi a făcut Dumnezeu multe semne prin mâna proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, şi a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe şi sărate, zicând: "Acestea zice Domnul: vindeca-voi apele acestea", şi s-au vindecat. A înviat şi morţi, şi a curăţit de lepră pe Neeman Sirianul, şi a făcut de s-a umplut de lepră Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, şi pentru neascultare. Şi mort fiind, a înviat pe un mort şi a despărţit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prăznuit pe 20 iulie); încă şi alte multe minuni a făcut.

Mai multe icoane cu sfântul profet Elisei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi Părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Sicilia, într-o familie bogată. Având vocaţia de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tânăr într-o mănăstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. În vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa înalta funcţie numită în greacă  "apokrisiaros" ( adică avocat pe probleme bisericeşti) sub Sfântul Patriarh Nichifor (prăznuit în 2 iunie). Acesta l-a trimis într-o misiune papală la Roma şi a rămas acolo. Între timp Leo l-a îndepărtat de la patriarhie pe Nichifor înlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit "Kassiter" (adică "omul de tablă") (815-822). După moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a întors ca prezbiter şi a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste.

Împăratul Mihail cel Bâlbâit (820-829) s-a dovedit la început părtinitor al celor întemniţaţi pentru venerarea icoanelor, eliberându-i din închisoare, dar s-a răzgândit după o vreme şi a reînceput persecuţia împotriva ortodoxiei. Sfântul Metodie a ajuns după gratii într-o temniţă din Akrita. După moartea lui Mihail, conducător a fost Teofil (829-842), care deşi iconoclast şi el, l-a eliberat totuşi pe Sf. Metodie din temniţă, dovedindu-se un om de caracter şi literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiţia sa. Văzându-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta împotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de împărat.

Dar, după o înfrângere într-o luptă cu arabii, Teofil şi-a vărsat nervii pe Metodie, spunând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru că a lăsat un închinător la icoane să stea în preajma lui. Metodie a încercat să-l facă să înţeleagă că Dumnezeu îl pedepseşte tocmai pentru insulta adusă sfintelor icoane. Dar sfântul n-a obţinut decât ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult în faţă, păgânii i-au rupt falca şi i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe faţă. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos şi închis într-o peşteră adâncă împreună cu doi tâlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de şapte ani, până la moartea împăratului Teofil. În tot acest timp, sfinţii mărturisitori Teodor şi Teofan Poetul (prăznuiţi în 27 decembrie), care erau de asemenea întemniţaţi, îi trimiteau lui Metodie versuri de încurajare iar Metodie le răspundea tot în versuri.

După moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns împărat, dar nefiind destul de matur, Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, împărăteasa Teodora, închinătoare la icoane.

Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă şi a dat ordin să fie eliberaţi toţi cei închişi pentru că s-au închinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost înlăturat şi Sf. Metodie a fost făcut patriarh în locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane şi s-a stabilit sărbătoarea anuală a  triumfului ortodoxiei. "Sinodikonul Ortodoxiei" compus de Sf. Metodie se cântă în prima duminică din Postul Mare.

În încercarea de a-i mânji reputaţia şi de a distruge iubirea enoriaşilor pentru el, păgânii au scos zvonuri cum că sfântul şi-ar fi încălcat castitatea. Însă blasfemiatorul a fost prins şi ruşinat în faţa tuturor. Ultimii ani ai sfântului au trecut cu pace, cu multă trudă în slujba Bisericii, renovând biserici ruinate de eretici, recuperând sfinte moaşte împrăştiate de păgâni şi mutând sfintele moaşte ale Patriarhului Nichifor de la locul întemniţării înapoi la Constantinopol.

Sfântul Metodie a murit în anul 846. El a fost apropiat duhovniceşte de Ioanichie (prăznuit în 4 noiembrie), care a proorocit că acesta va deveni patriarh şi că va muri în acel an. Pe lângă "Sinodikonul Ortodoxiei," sfântul a mai întocmit un set de reguli pentru cei convertiţi la Ortodoxie, trei ritualuri de căsătorie, mai multe pastorale şi imnuri bisericeşti.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Iulita, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nifon, cel ce a sihăstrit în Muntele Athosului la anul 1330, şi care cu pace s-a săvârşit.

Sfântul Nifon athonitul a trăit în secolul al XIV-lea, şi a fost fiu de preot. Pentru Hristos a luat calea monastică, dar a fost repede hirotonit preot. Dar dragostea lui de osteneală şi liniştire (isihie) l-a adus la Muntele Athos. Aici el a purtat lupta cea bună mulţi ani, sub îndrumarea stareţului său, sfântul Maxim Kavsokalivitul (Cavsocalivitul - "arzătorul de colibe", prăznuit la 13 ianuarie). Sfântul Nifon a murit la vârsta de 96 de ani, fiind slăvit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni şi al discernământului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Mucenic Chiril episcopul Gortinei, din insula Ciprului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Metodiu, igumenul mănăstirii de la Peshnosha (Rusia).

Sfântul Metodie, egumen al Peshnosha a fost întemeietorul Mănăstirii Peshnosha. Tânăr fiind, a mers la Sf. Serghie din Radonezh (Radonej) şi a petrecut mai mulţi ani sub îndrumarea lui, după care, cu binecuvântarea mentorului său, Metodie s-a retras în pustnicie, clădindu-şi o chilie în pădure, dincolo de râul Yakhroma. Nu după mult timp, au venit mai mulţi discipoli în acel loc mlăştinos unde se afla Sf. Metodie, doritori să urmeze exemplul nevoinţei sale. Sf. Serghie l-a vizitat, sugerându-i să construiască o biserică şi o mănăstire în acel loc. Sf. Metodie a pus umărul la construirea chiliilor, târând după el buşteni de la râu. Din acel moment, mănăstirea s-a numit "Peshnosha."

În 1391 Sf. Metodie a devenit igumen al acestei mănăstiri. Din când în când se retrăgea la câţiva kilometri de mănăstire nevoindu-se în rugăciune. Şi aici Sf. Serghie a venit la Metodie pentru convorbiri duhovniceşti, de aceea, locul a primit numele de "Beseda" ("loc de conversaţie").

Sf. Metodie s-a săvârşit în an anul 1392 şi a fost înmormântat la mănăstirea pe care a ridicat-o. Peste sfintele sale moaşte s-a construit o biserică închinată sfinţilor Serghie din Radonezh şi Metodie din Peshnosha în 1732. De la sfârşitul sec. al XVII-lea şi începutul sec. al XVIII-lea oamenii au început să se închine la Sf. Metodie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Proloagele din 14 iunie

Luna iunie în 14 zile, pomenirea Sfântului Prooroc Elisei(+840 î.Hr.)

       Acesta a fost fiul lui Safar, din orăşelul Abel-Mehola, dinspre Iordan şi a trăit cu opt sute de ani înainte de naşterea Domnului Hristos. A primit darul proorocirii şi a fost ucenic al marelui Profet Ilie Tesviteanul. Istoria sa se află scrisă în Vechiul Testament, în Cartea Regilor(IV regi, cap. 2, 4, 6, 13, 20, 21). Tradiţia spune că la naşterea profetului, în Galgala, idolul păgân al junicii de aur, ce era în Silon, a mugit atât de tare, că s-a auzit răgetul ei până la Ierusalim, ca semn că cel născut va strica idolii cei ciopliţi. Copilăria şi tinereţea lui le-a petrecut lângă părinţii săi, ajutându-i la munca grea a câmpului. Ca prooroc a binevestit voia lui Dumnezeu către popor. A mustrat pe cei nedrepţi, a certat pe asupritori, a îndreptat şi a vindecat mari suferinţe omeneşti, din timpul său, Dumnezeu lucrând multe semne prin mâna proorocului Său Elisei. A îndulcit apele cele amare din Ierihon, a înviat morţi, a curăţat de lepră pe Neeman Sirianul, iar după ce a murit, numai atingerea de moaştele lui a înviat pe un mort necunoscut(IV Regi 13, 21). Şi aşa cu duhul marelui Prooroc Ilie, dascălul său, Proorocul Elisei a întors inimile oamenilor din neamul său la credinţa strămoşilor, a lui Avraam, Isaac şi Iacov, într-o vreme când idolatria lui Baal era adusă cu sila peste tot, de regele Ahab şi de regina Izabela.

Întru această zi pomenirea celui dintre Sfinţi Părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului(+846)

         Acest sfânt şi mare arhiereu al lui Hristos, Metodie, s-a născut în Sicilia şi a trăit pe vremea împăraţilor Leon Armeanul şi Teofil, luptători împotriva icoanelor. Deci înfruntând şi mustrând rătăcirea hulitorilor de icoane, Metodie a petrecut în închisoare ani îndelungaţi, până la moartea lui Teofil(+842). După moartea acestuia a luat împărăţia împărăteasa Teodora, Mihail fiul său fiind prea tânăr. Deci, împărăteasa şi Sfântul Metodie, care a fost ales patriarh al Constantinopolului s-au sârguit să piardă din împărăţia creştinească acea blestemată erezie a luptătorilor împotriva Sfintelor icoane. Drept aceea s-au întărit dogmele cele credincioase ale sfântului şi marelui, a toată lumea, Sinod al şaptelea şi aducând icoanele în bisericile Domnului, cu mare sărbătoare, au întemeiat Duminica Ortodoxiei, în anul 843, prima duminică, din Marele Post al Paştilor. Pentru ale lor rugăciuni, Doamne miluieşte-ne pe noi. Amin !

Întru această zi cuvânt din Limonar

          Un frate oarecare mi-a spus: "Am venit la lavra lui Ava Gherasim, aproape de Iordan şi am mers la ava Alinie, care stătea acolo în insulă. Şi am zis lui: "Ava cum stai în locul acesta, cu atâta arşiţă şi ţânţari ?" Iar bătrânul mi-a răspuns: "Pentru aceasta pătimesc fiule, ca de chinurile ce sunt dincolo să nu fiu chinuit. Încă rabd şi ţânţarii, ca să scap de viermele cel neadormit. Asemenea rabd şi zăduful cel simţit, ca să mă izbăvesc de focul cel veşnic. Că focul acesta vreme puţină este, iar celălalt sfârşit nu are. Dar acestea s-au scris spre folosul celor ce aud."

Întru această zi cuvânt despre un negustor, care în strâmtorare fiind, 

a păzit porunca lui Dumnezeu.

       Ne-a spus nouă unul din Părinţi: "Ducându-mă eu la Ascalon, ca să cercetez pe nişte Părinţi, Părintele Eusebiu ne-a spus nouă aşa: "Un negustor din cetatea noastră, călătorind cu corabia sa în Africa şi înnecându-i-se corabia şi-a pierdut toată averea lui şi pe cea străină, scăpând numai el singur. Deci venind la casa sa l-au prins datornicii lui şi l-au închis în temniţă. Şi părăsindu-l cei din casa lui, nu i-au lăsat nimic afară de hainele pe care le purta, el şi femeia lui. Însă ea din multă lipsă, umbla lucrând prin cetate, ca măcar pâinea să-şi câştige şi să aducă şi bărbatului ei. Iar odată stând ei şi mâncând împreună cu bărbatul ei în temniţă, a intrat un oarecare dregător, ca să dea milostenie celor închişi. Şi a văzut-o pe ea, stând lângă bărbatul ei şi i s-a rănit inima, văzându-i frumuseţea , pentru că era cu adevărat frumoasă şi a chemat-o pe ea printr-un oarecare străin. Iar ea degrabă a alergat afară socotind că va lua milostenie. Iar acela luând-o pe ea la o parte i-a zis: "Pentru care pricină stai în temniţa aceasta ?" Iar ea i-a spus lui toate. Iar el a zis către dânsa: "Dacă voi răscumpăra toată datoria voastră, oare tu vei păcătui cu mine în noaptea aceasta ?" Însă ea frumoasă la suflet şi curată la minte i-a zis lui: "Oare nu ai auzit stăpâne al meu pe Apostol zicând:"Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul ? Voi merge dar şi voi întreba pe bărbatul meu." Şi intrând în temniţă a spus bărbatului său cuvintele necuratului dregător. Deci el fiind plin de înţelepciune şi credincios către femeia sa n-a vrut ca prin averea cea din desfrânare să fie eliberat din temniţă, ci mult suspinând şi lăcrimând a zis către femeia sa:"Mergând soră să răspunzi către acel dregător aşa: "Noi, stăpâne, slobozire pentru desfrânare nu vrem nici măcar să auzim de ea, ci avem pe Dumnezeu, Care a zis prin Proorocul David: "Nu vă nădăjduiţi spre cei puternici şi spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire."(Ps.145, 3) Ci de vreme ce Dumnezeu Care stă pe Heruvimi vede şi adâncurile, Acela priveşte şi spre cei ce stau în temniţa aceasta. Şi cu judecăţile pe care le ştie, ne va izbăvi pe noi, iar tu să mergi cu pace. "Şi sculându-se femeia a mers la dregător şi i-a zis lui ceea ce o învăţase bărbatul ei. Iar întru acele zile era închis în temniţă împreună cu ei şi un oarecare tâlhar. Acela privea auzind toate cele ce se grăiau şi se făceau de dânşii şi suspinând în inima sa a zis: "Iată în cât de mare strâmtorare petrec oamenii aceştia însă curăţia lor n-au vrut să şi-o spurce, ca să se elibereze din închisoare. Ci mai mult decât bogăţia şi-au ales curăţia lor şi au defăimat toate cele din viaţa aceasta pentru ca numai lui Dumnezeu să fie plăcuţi. Iar eu ticălosul ce voi face că niciodată nici măcar nu m-am gândit în mintea mea că este Dumnezeu ? Şi de aceea m-am făcut vinovat de ucideri. Deci, chemându-i pe ei la sine, printr-o ferăstruică, de la locul unde era închis, le-a zis lor:"Să ştiţi că eu tâlhar am fost şi multe răutăţi şi ucideri am făcut. Şi ştiu bine că în orice ceas poate veni judecătorul să mă scoată din temniţă şi să-mi taie capul. Deci de vreme ce am văzut curăţia voastră mi-a venit un gând şi mă rog vouă, ca după moartea mea să mergeţi în cutare loc, în zidul cetăţii şi săpând să luaţi aurul pe care îl veţi afla şi să vă fie acesta pentru plata datoriilor voastre şi spre orice altă trebuinţă. Şi să vă rugaţi lui Dumnezeu pentru mine ca să aflu milă de la El. Deci după puţine zile a venit în cetatea aceea judecătorul şi a poruncit ca să scoată din temniţă pe tâlhar şi să-i taie capul. Apoi după o zi l-a liberat şi pe negustor. Şi femeia lui a zis:"Să-mi porunceşti ca să mă duc unde ne-a spus nouă tâlharul că se află comoara, să văd dacă ne-a spus nouă adevărul." Iar el a zis: "Du-te." Apoi, ea după ce a înserat, luând o sapă şi mergând la locul ce-i spusese ei, a început a săpa şi a aflat o oală plină de galbeni. Şi cu pricepere luându-i şi-au plătit toată datoria lor, însă o făceau aceasta, ca şi când de la alţii împrumută. Şi în acest fel făcând s-au eliberat şi din datorii şi din temniţă. Şi aşa precum au păzit ei porunca lui Dumnezeu aşa şi Domnul a mărit mila Sa spre dânşii.

Întru această zi cuvânt de învăţătură  al Sfântului Ioan Gură de Aur despre beţie 

        Iată, eu, iubiţilor, dau adeseori, învăţătură, nădăjduind că voi opri pe cineva de la deprinderea cea rea a beţiei, dar, şi aici, se întâmplă tocmai dimpotrivă. Şi mă doare că, învăţătura se dă în zadar. Că şi plugarul, dacă seamănă şi pământul nu dă roada, apoi, tare se mâhneşte, iar eu, încă şi mai mult, mă întristez, plugarul, adică, pentru trupeşti osteneli, iar eu, pentru cele sufleteşti. Că, cu cât este mai mare sufletul decât trupul, cu atât şi această suferinţă mai mare este, că trupurile noastre, ale tuturor sunt muritoare, iar sufletele sunt fără de moarte. Drept aceea, de suflete să avem mai mare grijă, că, cel ce trupul îşi iubeşte, mai mult decât sufletul, şi lumea aceasta mai mult decât pe Dumnezeu, ticălos este şi blestemat. Că idolii nu pot să facă nici bine, nici rău, iar beţivul, toată răutatea o face. Şi, dacă unul ca acesta, nu se va lăsa de beţia cea rea, se va osândi, împreună cu slujitorii de idoli. Că n-a oprit Dumnezeu a mânca şi a bea cu rânduială, după lege, ci beţia o opreşte, căci cel beat, de va face ceva rău, nici nu ştie ce a făcut. Iar cel treaz de va face un păcat, se căieşte de el. Pentru că zice Scriptura: "Beţivii şi desfrânaţii nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu".(Gal. 5, 21). Băutura cea multă, puţină minte lasă. La beţie, toată răutatea se săvârşeşete, că băutura cu măsură, dă sănătate, iar cea fără de măsură, pierzare sufletului îi face. De aceasta dar, să ne izbăvească pe noi Domnul cu al Său dar şi cu iubirea Sa de oameni. A Căruia este slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor !  Amin.

Canon de rugăciune către Sfântul Proroc Elisei

Troparul Sfântului Prooroc Elisei, glasul al 4-lea

Cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, bolile goneşte şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el, le izvorăşte tămăduiri.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bucură-te Proorocule Elisei, care te-ai arătat întocmai cu îngerii, vieţuind în trup ca fiind fără de trup.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzindu-ţi, proorocule, ochiul sufletului cel fără materie, cu raza Duhului, te-ai învrednicit a vedea cele viitoare.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cere de la Dumnezeu, Elisei, vindecare pentru cei ce bolesc şi curăţire de greşeli, pentru cei ce curat te laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Să cântăm Domnului, Celui Ce bine a voit să Se întrupeze fără de sămânţă din Fecioară, spre scăparea şi izbăvirea noastră.

 

Cântarea a 3-a

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeiescul Ilie lămurit fiind proorocit cu grai, te-a uns pe tine prooroc, de Dumnezeu insuflate, Mărite Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul Sfântului Duh cel îndestulat ţi-a aflat odihnă şi s-a sălăşluit întru tine, Sfinte Elisei, pururea pomenite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflându-te pe tine Stăpânul, că ţi-ai ogorât brazda sufletului cu ostenelile, a semănat întru tine harul cel proorocesc, Sfinte Elisei.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine te avem toţi creştinii Scăpare şi Zid al nostru şi pe tine te preaslăvim fără tăcere, Ceea ce eşti Nenuntită.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Duhul Cel Preasfânt te-a arătat pe tine tăietor de toată rădăcina a toată răutatea şi săditor de toată bunătatea, Elisei Preafericite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel Ce cunoaşte mai dinainte cele viitoare şi cheamă cele ce n-au fost ca şi cum ar fi, cunoscându-te mai dinainte vrednic, te-a rânduit pe tine mai dinainte, Proorocule Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Adunarea virtuţilor urma vieţii tale, Proorocule. Pentru aceea prăznuiesc acum popoarele şi mulţimile întru pomenirea ta.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată Fecioară roagă pe Dumnezeu, pe Carele L-ai născut, ca să dăruiască celor ce te laudă pe tine iertare de greşeli.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Luminează-ne pe noi, Doamne, cu poruncile Tale şi cu braţul Tău cel înalt, pacea Ta dă-o nouă, Iubitorule de oameni.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine va povesti virtuţile tale cele din fapte? Şi suişurile Duhului cine va putea să le vestească, proorocule al lui Dumnezeu?

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflând adâncimea darurilor lui Dumnezeu, Elisei, ai izvorât proorocii dumnezeieşti şi tămăduiri sufletului şi trupului pentru cei ce se apropie de tine.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mormântul nu a acoperit acum isprăvile virtuţilor tale, Proorocule Elisei, ci toţi le vestesc, lăudându-le.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Roagă pururea pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Preacurată Marie, cea Neispitită de nuntă, ca să trimită credincioşilor mare milă.

 

Cântarea a 6-a

Irmosul

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor. Căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mintea ta este curată, cuvântul tău prea limpede, că din izvorul cel curat şuvoaie de ape netulburate izvorăsc, ca să arate cele ascunse ale tale, fericite proorocule.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suferit-ai, prealăudate, nedespărţindu-te de învăţătorul tău şi văzându-l făcând călătorie străină, te-ai înălţat cu dragoste, făcându-te înălţat împreună cu dânsul, Fericite Elisei.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Văzând, Proorocul Elisei, pe învăţătorul tău că se ridică de la pământ în carul cu cei patru cai de foc ai virtuţilor, te-ai uimit, dar ai primit moştenire cojocul împreună cu darurile.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu rugăciunile tale, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, dă să ne mântuim de cumplitele greşeli şi să dobândim dumnezeiasca strălucire, a Fiului şi Dumnezeului, Cel Ce S-a întrupat din tine în chip de netâlcuit, Preacurată.

 

CONDAC

Glasul al 8-lea

Podobie: Apărătoare Doamnă...

Îndoit har luând de la Duhul, prooroc minunat te-ai arătat tuturor marginilor, pe cei ce te laudă pe tine izbăvindu-i din primejdii şi dăruind harul minunilor tale celor ce aleargă la tine cu credinţă şi strigă: Bucură-te, proorocule minunate.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luat-ai, Fericite Elisei, de la învăţătorul tău daruri îndoite întru Duh Sfânt şi întru dânsul fiind purtat de Dumnezeu, strigai: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toată viaţa şi harul cel îndestulat al învăţătorului tău ai câştigat, arătându-te odor fecioriei şi cântând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trecut-ai apa Iordanului, pe care o ai lovit, aducându-ţi aminte de învăţătorul tău şi o ai trecut cu urme neudate, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Bucură-te, Fecioară, Preacurată, că ai născut lumii pe Dumnezeu cu trup, care izbăveşti din rătăcire pe cei ce cu credinţă te preaslăvesc pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Stăpână Preacurată.

 

Cântarea a 8-a

Irmosul

Pe Domnul, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc a arătat lui Moise taina naşterii pururea Fecioarei, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fost-ai sare dumnezeiască întru Duhul Sfânt, purtătorule de Dumnezeu Elisei şi cu sare ai vindecat apele cele sterpe, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Oprind răutatea cea fără viclenie a copiilor celor tineri, i-ai dat pe dânşii mâncare la fiarele mâncătoare de sânge, Elisei Proorocule, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spălându-se Neeman în Iordan şi curăţindu-se de lepră prin Elisei, însemna dumnezeiasca curăţire a Botezului, strigând: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Domnul, Cel Ce este în sânurile Tatălui Celui Necuprins de minte şi în chip de negrăit S-a arătat la toţi în braţele Maicii Celei neispitite de nuntă, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

 

Cântarea a 9-a

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară Curată, noi cei mântuiţi prin tine, cu cetele cele fără de trup slăvindu-te pe tine.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Milostivindu-te către somaniteanca ce striga şi se tânguia, i-ai înviat copilul, pierzând moartea în urma dezlegării stârpirii, fericite.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Prin viaţa ta cea îmbunătăţită, cu cuvântul adevărului se îndrepta viaţa şi cuvântul se întărea cu Duhul, mărite proorocule.

Stih: Sfinte Proorocule Elisei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Odihnindu-te acum, Fericite Elisei, întru săvârşire, roagă-te, preafericite, să ne învrednicim noi de mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară Preacurată, cu cuviinţă dumnezeiască ai născut pe Cuvântul Întrupat şi ai rămas Fecioară. Drept aceea cu glasuri netăcute şi cu credinţă neîndoită, strigăm ţie: Stăpână, Bucură-te.

 

SEDELNA, glasul 1. Podobie: Mormântul Tău...

Cu dumnezeiască mai-înainte vedere, te-a tras pe tine marele Ilie ucenic, Înţelepte Elisei, arătându-te Prooroc luminat de Duhul. Pentru aceasta astăzi prăznuim preasfântă pomenirea, ta, cu cuget de dreaptă credinţă cinstindu-te pe tine, împreună cu dânsul, mărite.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Întinzându-ţi mâinile cele Preacurate, Fecioară Maică, acoperă pe cei ce nădăjduiesc la tine şi strigă către Fiul tău: Hristoase, dăruieşte tuturor mila Ta.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 4-lea. Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi lumii...

Mieluşeaua, dacă a văzut spânzurat pe Cruce pe Cel pe Care L-a născut în chip de negrăit, cu tânguire a strigat: Preadulce Fiule, cum pătimeşti cu trupul voind, Cel Ce eşti fără de moarte?

Sinaxar 13 Iunie

 

 

Sinaxar 13 Iunie

 

În această lună, în ziua a treisprezecea pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina.

Aceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, şi era din Vivlos, cetate a Palestinei, fiica unui mare şi strălucit bărbat, anume Eutolmie. Şi fiind botezată de Eutalie episcopul, şi ajungând în vârsta de 15 ani, trăgea şi întorcea spre credinţa în Hristos pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu dânsa, şi le învăţa să se ferească de idoli. Dar a fost pârâtă la guvernatorul Ulosian de un oarecare Nicodim. Şi fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi pentru aceea a fost bătută şi pătrunsă prin urechi cu ţepi de fier arse, atâta cât i-a dat şi sângele pe nari, şi i s-a încins tot capul de arsură; după aceea tăindu-i-se capul, s-a mutat către Domnul.

Şi se face pomenirea ei în sfânta sa mucenicie ce se află aproape de târgul ce este lângă zid.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce prin înşelăciune s-a închinat lui anticrist, adică diavolului.

Acest fericit Iacov, fiindcă a iubit pe Hristos, a urât lumea, şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa ceva din aceasta. Însă după acestea, prin lucrarea urâtorului de om, diavolul, atâta s-a mândrit, încât a îndrăznit şi zicea: "Cine altul ştie mai bine decât mine mântuirea mea?" Pentru aceasta a întrebuinţat multe şi mari nevoinţe, însă fără întrebare de cei socotitori, după cum învaţă dumnezeieştii părinţi. Ci cu însăşi voia şi bună plăcerea sa, pentru aceasta a şi fost înşelat de către diavolul, căci venind la dânsul un înger viclean, adică un demon, prefăcut în chip de înger al luminii, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta, şi să aprinzi candele şi făclii, şi să o afumi cu miruri şi tămâieri, bine împodobindu-te pe tine însuţi, pentru ca, plăcându-i nevoinţa ta, Hristos vine în noaptea aceasta pentru ca să-ţi dea multe daruri". Iar nepriceputul Iacov, prin mândrie fiind înşelat, a făcut toate acestea. Şi aşa a venit la el anticrist cu mărire şi nălucire multă, la miezul nopţii. Iar Iacov deschizând uşa chiliei sale s-a închinat lui; iar diavolul lovind pe Iacov în frunte, după dumnezeiască iconomie, n-a stat, ci s-a întors înapoi şi a fugit. A doua zi, dimineaţa, Iacov plângând a mers la un bătrân; iar bătrânul mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aicea, căci ai fost batjocorit de satana". Deci după ce Iacov a plâns de ajuns şi s-a sfărâmat cu inima, atunci bătrânul certându-l mult şi sfătuindu-l, l-a trimis la viaţa de obşte, iar el ascultând, a mers la obşte şi a slujit la bucătărie şapte ani, cu multă smerenie şi ascultare; după aceea a şezut singur în chilie alţi şapte ani, lucrând lucrul mâinilor cu măsură, şi păzind canonul dat cu multă scumpătate. Şi aşa învăţând calea lui Dumnezeu cea fără amăgire, cu multă desluşire, s-a făcut făcător de minuni prea ales; şi aşa şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Trifilie, episcopul Lencusiei, în Cipru.

Sfântul Trifilie, Episcopul Leukosiei, s-a născut la Constantinopol şi a studiat în Beirut - Liban. Era foarte inteligent şi literat, cu toate acestea şi-a ales ca îndrumător un om fără educaţie dar de o sfinţenie rară, şi anume pe Sf. Spiridon al Trimitundei (prăznuit în 12 decembrie).

În vremea aceea, împăratul Constantin al II-lea (337-340) a căzut grav bolnav şi nefiind doctor care să-l poată ajuta, s-a întors la Dumnezeu pentru ajutor. În vis i-a apărut un înger care-l îndruma spre un grup de ierarhi, dintre care i-a arătat pe doi, spunând că numai prin ei se va putea vindeca.

Împăratul a dat imediat un edict prin care îi chema pe episcopi la adunare, printre ei fiind şi Sf. Spiridon, care împreună cu discipolul său, Sf. Trifilie s-au prezentat în faţa împăratului. Bolnavul i-a recunoscut îndată pe cei prin care avea să se vindece după cum i-a arătat îngerul. S-a închinat în faţa lor şi i-a rugat să se roage pentru sănătatea lui. Atunci Sf. Spiridon a pus mâna pe capul împăratului şi după ce s-a rugat acesta s-a însănătoşit.

Sf. Trifilie a fost impresionat de viaţa frumoasă de la palat, de figura impunătoare a împăratului şi de toate frumuseţile de-acolo, încât Sf. Spiridon l-a întrebat "De ce te minunezi?" Crezi că toate acestea îl fac pe împărat mai drept în faţa lui Dumnezeu?" Toţi aceştia, împăratul împreună cu demnitarii vor sta în faţa scaunului de judecată al lui Dumnezeu cu cei mai săraci laolaltă. Omul trebuie să caute binecuvântarea şi slava cerească."

La scurt timp, Sf. Trifilie a fost înscăunat Episcop al Leukosiei în Cipru şi îl vizita deseori pe Sf. Spiridon. Odată, au trecut împreună pe lângă nişte vii şi o grădină foarte frumoase şi pline de rod, numite Parimnos. Sf. Trifilie a fost din nou atras de aceste pământuri şi ar fi dorit să le exploreze mai îndeaproape. Sf. Spiridon, citindu-i gândurile l-a întrebat de ce îşi doreşte lucruri lumeşti şi efemere când omul ar trebui să-şi adune comori în cer şi pentru aceasta să se nevoiască. Astfel, prin rugăciunile mentorului său, Sf. Trifilie a mers pe calea desăvârşirii sale spirituale, dobândind milă, inimă curată, credinţă dreaptă şi nu în cele din urmă iubire, pe lângă alte virtuţi.

La un sinod al episcopilor care a avut loc în Cipru, părinţii l-au rugat pe Sf. Trifilie să le vorbească, cunoscută fiind erudiţia şi cultura acestuia. Alegând ca subiect vindecarea slăbănogului de către Mântuitorul Hristos (Marcu 2:11), în loc de "pătuţ" aşa cum apărea în sfânta scriptură, a spus "pat". Foarte nemulţumit de această omisiune a Sfântului Trifilie, Sf. Spiridon i s-a adresat dur, spunându-i: "Te crezi mai vrednic decât Cel care a spus "pătuţ" încât să te ruşinezi de cuvintele Lui ?, ieşind hotărât din biserică. Astfel, Sf. Trifilie a primit o lecţie de umilinţă, ca să nu mai fie niciodată mândru de erudiţia sa. Sf. Trifilie şi-a condus mai departe turma cu pricepere şi din moştenirea rămasă de la mama sa, acesta a construit mănăstirea de la Leukosia. Sfântul a plecat la ceruri la o vârstă foarte înaintată, prin anul 370.

Pelerinul rus Egumenul Daniel a văzut sfintele moaşte ale Sf. Trifilie în Cipru, la începutul sec. al XII-lea.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Ana şi cu fiul ei Ioan.

Sfânta Ana şi fiul ei, Sf. Ioan, au trăit în secolul al IX-lea. Ana era fiica diaconului bisericii Vlaherne din Constantinopol. După moartea soţului ei, sfânta şi-a luat straie bărbăteşti, schimbându-şi numele în Eftimie. Împreună cu fiul ei, Sf. Ioan, s-au nevoit în asceză într-una din mănăstirile din Bitinia, lângă Olimp.

Sf. Ana a murit la Constantinopol în anul 826. Ea mai este prăznuită şi în 29 octombrie.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Antipatru, episcopul Vostrilor, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Evloghie, patriarhul Antiohiei, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor zece mii de Mucenici, care de sabie s-au săvârşit.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Mucenic Diodor cel din Emesa, care s-a săvârşit răstignit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Acatistul Sfintei Muceniţe Achilina

Condacul 1
 

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Icosul 1
 

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 2-lea
 

Mijlocitoare grabnică către Hristos te-ai făcut, Sfântă Muceniţă Achilina, că pentru nimic în lume nu te lipseai de Domnul, stând neclintită şi zdrobindu-ţi inima înaintea Lui, pentru care şi El te-a învrednicit a-I fi mărturisitoare în faţa păgânilor împăraţi. Drept aceea, înarmată cu nebiruită credinţă ai călcat poruncile cele diavoleşti, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea
 

Când aveai zece ani, Sfântă Muceniţă Achilina, chemai neîncetat pe Dumnezeu în rugăciuni şi îi sfătuiai pe toţi să-L cunoască pe Dumnezeul Cel Viu, arătându-te şi cu cuvântul, şi cu fapta sălaş dumnezeiescului har. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, candelă a Luminii de Sus;
Bucură-te, îmbrăcare în Omul cel nou, Hristos;
Bucură-te, rază a dreptăţii dumnezeieşti;
Bucură-te, ascultare doar de Hristos;
Bucură-te, că ţi s-au descoperit adâncurile înţelepciunii de Sus;
Bucură-te, mistuitoare dorinţă de a fi împreună cu Hristos;
Bucură-te, privire aţintită spre cele de Sus;
Bucură-te, aluat duhovnicesc în frământătura Bisericii;
Bucură-te, purtătoare a sabiei Duhului;
Bucură-te, că iubind desăvârşit pe Dumnezeu, desăvârşit ai urât păcatul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 3-lea
 

Cu ce cuvinte de laudă te vom lăuda pe Tine, Sfântă Muceniţă Achilina, că în tine s-au unit pământul cu cele de sus şi te-ai arătat izvor de apă vie pururea curgător spre Viaţa Veşnică, răcorind inimile celor ce cântă cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 3-lea
 

Văzând pe vrăjmaş cum umbla ca un leu să înghită cu înfricoşare sufletele spre slujirea idolilor neînsufleţiţi, te nevoiai să scapi din valurile morţii pe fecioarele cele de o vârstă cu tine, să le aprinzi şi lor râvna cea mântuitoare după Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, sare a pământului;
Bucură-te, foc din cer aruncat pe pământ;
Bucură-te, vedere curăţită de neghina patimilor;
Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii;
Bucură-te, chip al lepădării de sine;
Bucură-te, că ne întinzi şi nouă din Pâinea Vieţii;
Bucură-te, casnică a lui Hristos;
Bucură-te, vitejească mărime de suflet;
Bucură-te, făclie luminoasă a iubirii de Dumnezeu;
Bucură-te, far pe Ţărmul Veşniciei pentru cei rătăciţi în valurile lumii;
Bucură-te, că ai arătat drept pricină a necredinţei lipsirea de lumina lui Hristos;
Bucură-te, mustrare a nedreptăţii şi hulei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 4-lea
 

Văzând cum socoteşti drept nimic porunca împărătească spre închinare la idoli, o slugă a antipatului a alergat la acesta spre a te pârî, iar antipatul a trimis pe slujitori să te prindă, fiindcă nu sufereau robii patimilor lumina ce izvora din mărturisirea ta. Atunci, pregătindu-te a pătimi pentru Hristos, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea
 

Încercând să-ţi abată de la Hristos mintea, antipatul ţi-a vorbit despre chinurile şi moartea ce te aşteptau, însă cursele lui s-au sfărâmat de temelia tare a credinţei creştine, care vede în Învierea lui Hristos singura şi adevărata biruinţă asupra morţii şi stricăciunii. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, ancoră a nădejdii neclătinate;
Bucură-te, căutare întâi de toate a Împărăţiei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai binevestit-o cu bărbăţie;
Bucură-te, bucurie de a suferi pentru Hristos;
Bucură-te, arătătoare neclintită a Căii-Hristos;
Bucură-te, glas dulce care ne îndemni spre pocăinţă;
Bucură-te, zdrobire a iubirii de sine;
Bucură-te, fagure plin de mierea Duhului;
Bucură-te, cea binecuvântată de Tatăl;
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Cuvântului;
Bucură-te, lepădare a legii păcatului şi a morţii;
Bucură-te, păzire a duhului vieţii în Hristos;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 5-lea
 

Ce părtăşie are lumina cu întunericul? Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, te zoreai a urma calea cea strâmtă, strălucind de tăria Duhului şi pe înşişi asupritorii tăi îi luai ca mijlocitori ai cununii nestricăcioase. Pentru aceasta, însăţi cereai munci mai aspre, ca să te împărtăşeşti şi mai mult de slava lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea
 

Nu ştia antipatul că nu îi poţi înşela pe sfinţii lui Dumnezeu, că nu le sunt necunoscute planurile Satanei celor ce neîncetat liturghisesc voia lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, altar de jertfă;
Bucură-te, dăruire a vieţii pentru dragostea lui Hristos;
Bucură-te, liturghisitoare a Cuvântului;
Bucură-te, stea mult luminoasă a Bisericii;
Bucură-te, laudă a fecioarelor;
Bucură-te, adânc de smerenie;
Bucură-te, nerăutate şi pace netulburată a inimii;
Bucură-te, împărtăşire din toată fiinţa de Hristos;
Bucură-te, purtătoare a jugului Lui;
Bucură-te, naştere în lume a iubirii Lui;
Bucură-te, blândeţe nemişcată de ispite;
Bucură-te, ploaie duhovnicească peste pământul însetat;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 6-lea
 

Poruncind slujitorului să te bată peste faţă, i-ai arătat antipatului chipul Judecăţii celei înfricoşătoare pentru cei ce nu cinstesc Chipul lui Dumnezeu, după care a fost zidit omul. Şi i-ai zugrăvit osânda veşnică a celor ce răstignesc în inimile lor icoana iubirii dumnezeieşti, înaintea căreia se cuvine a cânta cu smerenie şi dragoste: Aliluia!

Icosul al 6-lea
 

Dezbrăcată de haine şi întinsă pe pământ spre lovire, veşmânt de har s-a pogorât peste trupul tău, strălucind de nestematele sângelui vărsat. Aşa, Muceniţă Achilina, simţeai numai cum te umpli de putere şi răbdare, harul covârşind durerea, şi ai ruşinat îndrăzneala celor ce huleau purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, zbor mai presus decât săgeţile şi cursele vânătorilor;
Bucură-te, uitare de cele dinapoi şi alergare spre cele dinainte;
Bucură-te, vas al nădejdii şi deşertării de grija lumească;
Bucură-te, prescură liturghisită de Însuşi Hristos;
Bucură-te, urmare a lui Hristos în icoana iubirii;
Bucură-te, fiică iubită a Împăratului Ceresc;
Bucură-te, iubire revărsată peste albia firii;
Bucură-te, duhovnicească naştere a lui Hristos;
Bucură-te, veşnică întipărire de Chipul Iubirii;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, aleasă urmaşă a Maicii Domnului,
vrednică păzitoare a chipului fecioriei;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 7-lea
 

Nedespărţită de Hristos ai fost în suferinţe, căci ocara şi ruşinea prigonitorilor o socoteai ca pe o mare cinste, îmbrăcându-te în haina aurită a Duhului şi neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea
 

Grăuntele de grâu aruncat în pământ, dacă nu moare, nu învie. Aşa şi tu, Sfântă Muceniţă Achilina, ştiai că Lumina Învierii se naşte numai din pătimirea de bunăvoie pentru iubirea lui Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, rugăciune curată;
Bucură-te, conştiinţă neadormită;
Bucură-te, foc ce arzi patimile;
Bucură-te, chemare la viaţa veşnică;
Bucură-te, rod nestricat de furul viclean;
Bucură-te, închinare, strajă neadormită a minţii;
Bucură-te, mană cerească în pustiul necredinţei;
Bucură-te, călăuză a celor rătăciţi;
Bucură-te, toiag al celor ce se clatină în viforul ispitelor;
Bucură-te, izgonire a diavolilor, privelişte oamenilor şi îngerilor;
Bucură-te, pescuire minunată a credincioşilor;
Bucură-te, isihie, iubire ce Îl odihneşti pe Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 8-lea
 

Mirându-se de vitejia ta, Volusian Antipatul ţi-a oferit un răgaz de odihnă şi de gândire, dar tu l-ai refuzat, că alesesei deja pentru veşnicie să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Văzându-te neschimbată în dragostea adevăratului Dumnezeu, s-a tulburat antipatul, pornindu-se cu mânie asupra ta, şi a poruncit să-ţi găurească cinstitul cap prin urechi, cu ţepuşe de fier înroşite în foc. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, dragoste aprinsă de rugul Iubirii dumnezeieşti;
Bucură-te, dragoste curată, vădită de focul nevoinţelor muceniceşti;
Bucură-te, închinare către Hristos, decât lumea mai adâncă;
Bucură-te, răbdare peste fire a cumplitelor dureri;
Bucură-te, sfărâmare a curselor diavolului prin nevoinţele tale;
Bucură-te, sânge vărsat la temelia Bisericii;
Bucură-te, urmare a lui Hristos, fără a mai privi înapoi spre lume;
Bucură-te, răstignire a patimilor şi poftelor necurate;
Bucură-te, cer nou şi pământ nou;
Bucură-te, mieluşeaua Domnului;
Bucură-te, păşire întru bucuria Domnului;
Bucură-te, îmbrăţişare a Crucii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 9-lea
 

În mijlocul pătimirilor, rugăciunea ta urca precum un stâlp de foc la cer, arzând toate duhurile viclene, care se tânguiau neputincioase, neştiind cum să se ascundă de văpaia Duhului ce te umbrea. Iar tu te dăruiai întreagă, ca o jertfă vie, Sfintei Treimi, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea
 

Cu untdelemnul smereniei tale ai spălat picioarele lui Hristos, Biruitorul morţii şi Cel ce ţi-a gătit cunună nestricăcioasă în ceruri. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, viaţă ascunsă în Hristos;
Bucură-te, pământ al făgăduinţei;
Bucură-te, spic în holda raiului;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi spre dragostea Lui;
Bucură-te, dor nepotolit de Hristos;
Bucură-te, sfinţenie şi mare cuviinţă;
Bucură-te, tărie duhovnicească izvorâtă din Piatra Hristos;
Bucură-te, purtătoare a Icoanei Iubirii;
Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;
Bucură-te, gustare nesăturată din bunătatea Domnului;
Bucură-te, zugrăvire a fricii curate de Domnul, dar împreună şi a iubirii Lui;
Bucură-te, inimă alipită de Domnul;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 10-lea
 

Ai căzut ca moartă din pricina cumplitelor dureri, fiind aruncată afară din cetate spre hrană câinilor. Însă îngerul Domnului a venit la miezul nopţii şi te-a tămăduit desăvârşit. Apoi te-a trimis spre certarea potrivnicilor şi proslăvirea numelui lui Dumnezeu în inimile celor ce aveau să-ţi cunoască viaţa, cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 10-lea
 

Mulţumind Domnului, te-ai îmbrăcat cu şi mai multă credinţă şi smerenie, slăvind pe Cel Iubit în inima ta făcută altar, încât Acela ţi-a răspuns de Sus, făgăduind să asculte toate cererile tale. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, veselire cu duhul la auzirea lui Hristos;
Bucură-te, că porţile cetăţii s-au deschis singure înaintea ta;
Bucură-te, lipsire de toată dulceaţa lumii ca să câştigi mărgăritarul Hristos;
Bucură-te, că Însuşi Domnul ţi-a grăit;
Bucură-te, ruşinare a necredincioşilor cu facerile tale de minuni;
Bucură-te, glas al conştiinţei ce nu poate fi oprit;
Bucură-te, bărbăţie înfricoşată vrăjmaşilor lui Dumnezeu;
Bucură-te, dumnezeiască râvnă;
Bucură-te, că pomenirea ta risipeşte sfaturile viclene;
Bucură-te, că şi pe noi ne tragi cu putere spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare pentru cei orbiţi de necredinţă;
Bucură-te, dar şi mustrare a lor neînduplecată;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 11-lea
 

Nepricepându-se spre alte chinuri, antipatul a poruncit să ţi se taie capul, într-un loc afară din cetate, spre care mergând de bunăvoie, I-ai mulţumit lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea
 

Înainte de a ţi se tăia cinstitul cap, te-ai rugat vreme de un ceas, ridicându-ţi ochii spre cer şi binecuvântând pe Dumnezeu. Şi de la Dânsul ai primit înnoită adeverire a primirii tale la cereştile lăcaşuri, întru bucuria Domnului tău. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi;
Bucură-te, că ne împărtăşeşti cu dărnicie din darurile tale;
Bucură-te, că ne asculţi rugăciunile cele nefăţarnice;
Bucură-te, necontenită rugă pentru cei din ispite şi nevoi;
Bucură-te, talant înmulţit însutit;
Bucură-te, faptă unită cu rugăciunea şi contemplaţia;
Bucură-te, lumină din Lumina neînserată;
Bucură-te, alăută a Duhului;
Bucură-te, porumbiţă a lui Hristos;
Bucură-te, mijlocitoare a duhovniceştilor mângâieri;
Bucură-te, izvor de înţelepciune şi tămăduiri întru slava lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 12-lea
 

Abia ai auzit preadulcele glas al Domnului şi mai înainte de a-şi ridica călăul sabia spre tăierea capului tău, Sfântă Muceniţă Achilina, ai adormit desăvârşit cu somn de moarte. Iar sufletul ţi-a fost întâmpinat de Hristos, de a Cărui dragoste erai învăpăiată, cântând cu cereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea
 

Tăindu-ţi-se cinstitul cap, după ce ţi-ai închinat sufletul în mâinile Domnului, din tăietură a curs lapte în loc de sânge. Iar sfintele tale moaşte au fost îngropate de credincioşi cu cinste, şi au fost proslăvite prin multe tămăduiri şi minuni întru slava Sfintei şi nedespărţitei Treimi. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, trup feciorelnic, făcut gură de rai;
Bucură-te, moştenire a Domnului;
Bucură-te, că îţi citim viaţa şi ne minunăm;
Bucură-te, surpătoare a slavei lumeşti şi fereastră spre Dumnezeu;
Bucură-te, rugătoare de Dumnezeu ascultată;
Bucură-te, că nu ne laşi când ne rugăm ţie cu credinţă;
Bucură-te, strugure în via lui Hristos;
Bucură-te, bucurie a Maicii Domnului;
Bucură-te, luminare a celor din întuneric;
Bucură-te, trâmbiţă a dreptei credinţe;
Bucură-te, mijlocitoare, scară de la pământ la cer;
Bucură-te, bucuria şi ocrotirea celor ce aleargă la Domnul cu credinţă;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul al 13-lea
 

O, Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Hristos ca să se milostivească de noi, iar prin purtarea Sa de grijă să ne învrednicească stării de-a dreapta la Înfricoşata Judecată. Şi aşa, prin mijlocirile tale, să păşim, Muceniţă, întru bucuria cea nestricăcioasă, unde cetele sfinţilor şi ale îngerilor pururi cântă Sfintei Treimi: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1: Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos…, Condacul 1: Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina…,

Icosul 1
 

Părinţii tăi au primit credinţa în Hristos chiar de la Sfinţii Apostoli, şi petrecând cu plăcere de Dumnezeu în cinstită însoţire, te-au zămislit pe tine, rod binecuvântat de Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, că la două luni ai fost luminată cu Sfântul Botez;
Bucură-te, că ai învăţat din fragedă copilărie chipul închinării creştine;
Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;
Bucură-te, laudă a Părinţilor cinstitori de Dumnezeu;
Bucură-te, cea înfrumuseţată cu Darul lui Hristos;
Bucură-te, căci, cu cât te umpleai mai mult de Acesta, cu atât însetai mai mult după El;
Bucură-te, izvor de rugăciune curată;
Bucură-te, sămânţă crescută pe pământul bun al evlaviei creştine;
Bucură-te, că ai învăţat a purta în inimă Chipul lui Hristos;
Bucură-te, făclie nestinsă a fecioriei şi a întregii înţelepciuni;
Bucură-te, carte în care s-a scris Cuvântul lui Dumnezeu;
Bucură-te, vistierie bună a inimii;
Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

Condacul 1
 

Tărie îngerească a iubirii de Dumnezeu te-ai făcut, Sfântă Fecioară şi Muceniţă Achilina, şi alergare învăpăiată de dumnezeiescul dor spre Mirele Hristos. Pentru aceasta, după cuviinţă îţi strigăm ţie: Bucură-te, Sfântă Muceniţă Achilina, pătimitoare de bunăvoie pentru dragostea lui Hristos!

şi se face otpustul.

De este preot, zice: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin, iar de este diacon, monah sau mirean, zice: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Canon de rugăciune către Sfânta Muceniţă Achilina

Troparul Sfintei Muceniţe Achilina, glasul al 4 lea

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Achilina, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.

 

Cântarea 1

Glasul al 8-lea

Irmosul

Cel tăiat pe cea netăiată o a tăiat şi a văzut pământul Soarele pe care nu-1 văzuse. Pe pierzătorul vrăjmaş apa l-a înecat şi pe cea neumblată a trecut Israel şi cântare s-a cântat: Domnului să-I cântăm, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind cu adevărat mărită, stai înaintea Mirelui tău Hristos, în ceruri bucurându-te. Pentru aceasta pe cei ce te cinstesc pe pământ cu dreaptă credinţă, măreşte-i cu rugăciunile tale, cinstită şi ţi-i fă părtaşi pe cei ce cântă Domnului, căci cu mărire S-a preaslăvit.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Săvârşindu-ţi sufletul curat, mărită, ai primit harul Duhului şi cu rănile trupului tău te-ai arătat foarte frumoasă. Pentru aceea, fiind tu curată desăvârşit, cu totul nevinovată, s-a logodit cu tine Mirele sufletelor, prealăudată.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iarna înşelăciunii odinioară cumplit umplând plinirile pământului, tu fiind plină de Duh, ca o muceniţă nerătăcită a Domnului Atotţiitorului, le-ai adus primăvara vieţii şi ai ridicat semn de biruinţă, Sfântă Muceniţă Achilina, mărită, cugetătoare de Dumnezeu, vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce se înţelege împreună cu Tatăl cel fără de început, a intrat în pântecele tău, făcându-Se Om şi ne-a mântuit pe noi, care eram plecaţi răutăţii şi robiţi de înşelăciunea vrăjmaşului. Pentru aceasta cu credinţă şi cu dragoste te fericim, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.

 

Cântarea a 3-a

Irmos: Tu eşti întărirea celor ce...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ţesut-ai cu harul podoabă de lumină, vopsind-o cu sfinţit sângele tău, Achilina mărită.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-te-ai rănită cu dorul cel dumnezeiesc; pentru aceasta cu tărieai răbdat răni şi dureri cumplite, preacinstită.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Imnul Mântuitorul cu totul te-a sfinţit pe tine, cinstită, pe care cu totul din suflet te-a iubit pe tine, Sfântă Achilina.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Mireasă Nenuntită te ştim pe tine, Preacurată şi Locaş al Făcătorului şi mai Sfântă decât heruvimii.

Irmosul

Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti Lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

 

Cântarea a 4-a

Irmosul

Auzit-am, Doamne, taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe balaurul cel trufaş l-ai surpat prin slăbiciunea trupului, făcând vitejie foarte luminat şi pierzând semeţia tiranilor.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu strălucirile muceniciei şi cu dumnezeieştile frumuseţi ale fecioriei, te-ai făcut aleasă mireasă Stăpânului, Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-se trupul tău cu chinurile cele de multe feluri, de Dumnezeu insuflată, ţi-a pricinuit ţie viaţa, tu cea care petrece în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Pâraiele sângiurilor tale au stins focul mulţimii zeilor şi cu curgerile minunilor tale spală bolile oamenilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Somnul păcatului m-a cuprins în dormitarea lenevirii, Fecioară. Cu rugăciunea ta cea neadormită, ridică-mă către pocăinţă.

 

Cântarea a 5-a

Irmosul

Din noaptea necunoştinţei, zi a cunoştinţei de Dumnezeu, întru lumina feţei Tale Hristoase, a strălucit de dimineaţă lauda Ta în inimile noastre.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Când rătăcirea făcea valuri, ca marea când se sălbăticeşte, te-ai arătat ocârmuită de dreapta lui Hristos, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Uitându-te, muceniţă, către daruri, ai răbdat foarte tare sfâşierea mădularelor tale şi moartea cea silnică.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Luminată te-ai arătat vrăjmaşilor, uimindu-i pe ei cu frumuseţea ta cea aleasă şi cu mărimea sufletului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi prin naşterea ta fiind mântuiţi de osânda cea strămoşească, strigăm ţie: Bucură-te,  Ceea ce eşti plină de daruri, Prealăudată.

 

Cântarea a 6-a

Irmos: Doamne, Cel ce pe Iona...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dorit-ai, Fecioară, a urma patimile cele slăvite ale lui Hristos şi cu cuget bărbătesc ai suferit chinurile şi sfâşierile curatului tău trup.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Multe feluri de dureri ai răbdat şi durerile focului nu le-ai luat în seamă. Pentru aceasta uşurează-ne şi nouă totdeauna durerile, prin rugăciunile tale, Sfântă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Uitându-se de sus ceata îngerilor s-a mirat de răbdarea ta, mărită fecioară, cum în trup fiind, biruiai pe vrăjmaşii cei fără de trup.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca să se facă Omul Dumnezeu, S-a arătat Dumnezeu oamenilor, Fecioară, în chip de negrăit născându-Se din sângiurile tale şi rămânând neschimbat Ceea Ce a fost.

Irmosul

Doamne, Cel ce pe Iona singur în chit l-ai sălăşluit şi pe mine cel prins în mrejele vrăjmaşului, ca şi pe acela, din stricăciune mă mântuieşte.

 

CONDAC

Glasul al 3-lea

Podobie: Fecioara astăzi...

Cu stropirile sângiurilor tale fiind curăţită şi cu cununile chinurilor încununată, Fecioară Achilina, Mirele tău Hristos pe tine te-a dat tămăduire şi mântuire celor din necazurile bolilor; celor ce aleargă la tine cu credinţă, izvorându-le viaţă veşnică.

 

Cântarea a 7-a

Irmosul

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, strigând: Bine eşti cuvântat, Doamne Dumnezeule în veci.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai purtat grijă de trupul cel pătimitor, cugetătoare de Dumnezeu, lămurit uitându-te la răsplătirile cele de acolo şi la slava şi la veselia lui Dumnezeu şi la dumnezeiasca bucurie, Sfântă Muceniţă Achilina.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând trup neîntinat şi inimă unită cu Domnul, ai stat înaintea divanurilor de judecată, înfruntând pe tiranul cel fără de minte, curată cugetătoare de Dumnezeu.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ai schimbat, fecioară, lumea cea pieritoare cu viaţa cea mai presus de lume nepieritoare şi desfătarea cea vremelnică cu cea stătătoare şi logodnicul cel trupesc, cu Mirele Cel Nemuritor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cu laude cinstim Singura Stăpânire Dumnezeiască, Care se întreieşte după feţe minunat, iar din Fire este Una, strigând: Doamne Dumnezeule bine eşti cuvântat.

 

Cântarea a 8-a

Irmos: Tinerii cei de Dumnezeu...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminată cu lumina curăţiei şi înflorită cu vopselele sângiurilor, Fecioară Achilina, stai înaintea lui Hristos, Dumnezeului nostru.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Jertfă preasfinţită şi prinos prealuminat şi ca o tămâie binemirositoare te-ai adus lui Hristos, Dumnezeului nostru, cugetătoare de Dumnezeu, Muceniţă Achilina.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Sfântul tău trup zăcând în mormânt tămăduieşte bolile oamenilor, Sfântă Achilina Preamărită şi izgoneşte stricăciunea demonilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fără stricăciune ai născut pe Cuvântul mai presus de cuvânt, Carele ne mântuieşte pe noi de toată stricăciunea cea rea. Pentru aceasta, toţi te slăvim pe tine, Fecioară.

Irmosul

Să lăudăm bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Tinerii cei de Dumnezeu cuvântători în cuptor, împreună cu focul şi văpaia călcând, au săltat strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

 

Cântarea a 9-a

Irmos: Cu adevărat Născătoare...

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu Tine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai pironit pe Cruce, s-a răstignit Fecioara, prin cuget pătimind şi a călcat capul balaurului.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Frumoasă îţi este podoaba şi preafrumoasă ţi s-a arătat bun neamul sufletului, Sfântă Achilina, cea cu chip dumnezeiesc, vrednică de minune.

Stih: Sfântă Muceniţă Achilina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Slăvită pomenirea ta pe toţi ne cheamă împreună, să lăudăm cu bucurie ostenelile tale cele cu bună laudă şi luptele, Sfântă Muceniţă Achilina.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Împreunându-te cu cetele celor fără de trup şi cu adunarea mucenicilor, roagă-te lui Dumnezeu pentru toţi, prealăudată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Glasul fulgerului strigăm ţie, Preacurată: Bucură-te mântuirea tuturor oamenilor şi dumnezeiască încununare a prealăudaţilor mucenici.

Irmosul

Cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărturisim pe tine, Fecioară Curată, cei izbăviţi prin tine, cu cetele cele fâră de trupuri slăvindu-te pe tine.

 

SEDELNA, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Luminându-te cu dumnezeiasca lumină a virtuţilor, prealăudată, te-ai împodobit cu diadema pătimitorilor, cinstită şi făcându-te frumoasă întru podoabă cu credinţa, te-ai făcut neîntinată şi nestricată mireasă Stăpânului tuturor. Pentru aceasta nevoindu-te bine şi ucigând pe cel viclean, te-ai învrednicit de cămările cele cereştiale Mirelui, de Dumnezeu înţelepţită Muceniţă Achilina; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască celor ce cu credinţă săvârşesc sfântă pomenirea ta.

 

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Preasfântă Fecioară, Maica lui Dumnezeu, cumplitele patimi ale sufletului meu vindecă-le şi-mi dăruieşte iertare de greşeli mie, celui ce nebuneşte le-am făcut. Sufletul meu mi-am spurcat, trupul mi-am întinat, ticălosul. Vai mie: ce voi face în ceasul acela când vor despărţi îngerii sufletul meu de săracul meu trup? Să-mi fii atunci Ajutătoare şi Folositoare, că pe tine te avem Nădejde noi robii tăi.

 

SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 5-lea. Podobie: Pe înţelepciunea şi Cuvântul...

Pe Mielul şi Păstorul şi Izbăvitorul, dacă L-a văzut Mieluşeaua pe Cruce, s-a tânguit lăcrimând şi cu amar strigând: lumea se bucură luând iz băvire, iar pântecele meu se aprinde văzând Răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru bunătate, îndelung-răbdătorule Doamne. Adâncul milei şi izvorul cel nedeşertat, milostiveşte-Te şi dăruieşte iertare de greşeli celor ce laudă cu credinţă dumnezeieştile Tale patimi.

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Luna iunie în 13 zile: pomenirea Sfintei Muceniţe Achilina (+303)

       Aceasta a trăit în zilele împăratului Diocleţian, fiind din Biblos, cetatea Palestinei, fiică a unui mare şi strălucit bărbat, anume Eftolmie. Şi, botezându-se de către Eftalie episcopul şi ajungând în vârstă de 15 ani, atrăgea şi întorcea, spre credinţa în Hristos, pe fetele cele ce erau de vârsta ei şi crescute împreună cu ea, învăţându-le să se ferească de idoli. Deci, a fost pârâtă la dregătorul Volusian, de un oarecare Nicodim şi, fiind adusă la întrebare, a mărturisit numele lui Hristos. Şi a fost bătută, pentru aceasta, cu vergi şi pătrunsă prin urechi cu ţepuşe de fier, înroşite în foc într-atât, încât i-a dat şi sângele pe nări şi i-a fost cuprins tot capul de arsură. Şi ea, mărturisind neîncetat credinţa în Hristos, şi-a luat pedeapsa cea de moarte. Şi, tăindu-i-se capul, s-a mutat la Domnul iar trupul ei a fost îngropat în cetatea sa, Biblos. 

Întru această zi, pomenirea Cuviosului Iacov, cel ce cu înşelăciune s-a închinat lui antihrist, adică diavolului.

        Fericitul Iacov, iubind pe Hristos, s-a înstrăinat de lume şi a părăsit toată averea sa, fără a întrebuinţa nimic din ea. Însă, după aceasta, atâta s-a mândrit, din lucrarea diavolului, urâtorul de om, încât, îndrăznind, zicea: "Cine altul ştie, mai bine decât mine, mântuirea mea?" Pentru aceasta, săvârşea multe şi mari nevoinţe, însă, fără să întrebe pe cei pricepuţi, după cum învaţă dumnezeieştii Părinţi; ci, numai cu voia şi cu plăcerea sa, pentru care a şi fost înşelat de diavol. Că, venind la dânsul, un înger viclean, adică un demon prefăcut în chip de înger de lumină, i-a zis: "Curăţeşte-ţi chilia ta şi să aprinzi candele şi făclii şi s-o îmbălsămezi cu miruri şi tămâie, bine împodobindu-te şi tu, pentru că Hristos, plăcându-I nevoinţa ta, vine în noaptea aceasta, ca să-ţi dea multe daruri." Iar nepriceputul Iacov, din mândrie înşelându-se, a făcut toate acestea. Şi, aşa, a venit la el antihrist, cu slavă şi nălucire multă, la miezul nopţii. Deci, Iacov, deschizând uşa chiliei sale, i s-a închinat lui, iar diavolul, lovind pe Iacov în frunte după dumnezeiasca iconomie, n-a stat decât o clipă şi s-a întors şi a fugit. Deci, a doua zi dimineaţa, Iacov, plângând, a mers la un bătrân. Iar bătrânul, mai înainte de a auzi de la Iacov vreun cuvânt, a zis către el: "Fugi de aici, că te-a batjocorit satana." Deci, după ce Iacov a plâns de-ajuns şi şi-a sfărâmat inima, bătrânul l-a certat mult şi, sfătuindu-l, l-a trimis la o mânăstire cu viaţă de obşte, iar el, ascultând, a mers la obşte. Şi a slujit la bucătărie şapte ani cu multă smerenie şi ascultare. După aceea, a stat, singur în chilie, alţi şapte ani, împlinind cu măsură lucrul cu mâinile şi păzind canonul dat, cu toată scumpătatea. Şi aşa, învăţând calea lui Dumnezeu cea neamăgitoare, cu multă desluşire, a ajuns făcător de minuni prea ales şi şi-a săvârşit viaţa sa, mutându-se către, Domnul. 

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre pocăinţă

         Un frate, biruindu-se de desfrânare, în toate zilele săvârşea păcatul. Şi în toate zilele, îmblânzea pe Stăpânul său, cu lacrimi şi cu rugăciuni. Şi aşa făcând el, amăgindu-se de obiceiul cel rău, săvârşea păcatul. Apoi, iarăşi, după săvârşirea păcatului, se ducea la biserică şi, văzând cinstitul chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui, cu amare lacrimi, zicând: "Miluieşte-mă, Doamne şi ridică de la mine această vicleană ispită, că mă trudeşte cumplit şi mă răneşte cu amărăciunea dezmierdărilor. Că nu am obraz Stăpâne, a căuta şi a vedea chipul Tău cel Sfânt şi mai strălucit decât soarele, ca să se îndulcească inima mea şi să se veselească." Aceasta zicând şi ieşind din biserică, iarăşi, cădea în noroi, dar, iarăşi, nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci, de la păcat, întorcându-se la biserică, cele asemenea striga către iubitorul de oameni, Dumnezeu şi zicea: "Pe Tine Doamne, Te pun chezaş de acum, că nu voi mai face păcatul acesta, numai iartă-mi mie, Preabunule, cele ce de la început şi până în ceasul acesta Ţi-am greşit." Şi, după ce făcea el aceste înfricoşate tocmeli, iarăşi, se afla în păcatul cel rău şi puteai vedea iubirea lui Dumnezeu cea preadulce şi nemărginita Lui bunătate, cum suferea, în toate zilele, călcarea şi neputinţa fratelui, cea neîndreptată şi rea. Şi, din multă milă, căuta şi aştepta pocăinţa şi întoarcerea lui. Şi nu numai un an a făcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani şi mai mult. Vedeţi, fraţilor, suferirea cea nemăsurată şi iubirea de oameni cea nemărginită a Stăpânului? Cum totdeauna îndelung rabdă, suferind fărădelegile şi păcatele noastre cele cumplite? Că, de acel lucru, este cu putinţă a ne înspăimânta şi a ne minuna, de îndrumările cele bogate ale lui Dumnezeu, că fratele făgăduind, că nu va mai face altădată păcatul, rămânea de minciună. Deci, într-una din zile, întâmplându-se acestea şi făcând păcatul, fratele a alergat iarăşi la biserică, plângând şi suspinând şi tânguindu-se şi cerând îndurările Preabunului Stăpân, ca să Se milostivească spre el, să scape de noroiul înverşunării. Şi diavolul, începătorul răutăţii şi pierzătorul sufletelor noastre, văzând cum fratele ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu şi cum nimic nu foloseşte, că, cele ce alcătuia el, adică diavolul, prin păcat, fratele prin pocăinţă le risipeşte, a strigat cu neruşinare către cinstita icoană a Domnului nostru Iisus Hristos: "Ce este mie şi Ţie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemărginită mă biruieşte şi mă surpă, că primeşti pe acest desfrânat, care în toate zilele, minte înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta. Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi şi suferi? Că Tu vii să judeci pe desfrânaţi şi pe toţi păcătoşii să-i pierzi. Cu adevărat, nu eşti drept judecător, pentru că, unde se pare stăpânirii Tale, treci cu vederea. Şi pe mine, pentru o mică înălţare, m-ai aruncat jos din cer. Iar acesta, care zace înaintea feţei Tale, mincinos fiind şi desfrânat, lin îi dăruieşti, lui blândeţea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine oamenii Judecător preadrept? Că, precum văd, şi Tu faci deosebiri, din multă bunătate, şi treci cu vederea dreptatea." Şi zicea acestea diavolul, iuţindu-se de multă amărăciune şi pară de foc scoţând pe nările lui. Acestea, zicând a tăcut. Şi s-a făcut glas, ca de la altar, zicând: "O, balaure, preaviclean şi pierzător, nu te-ai săturat de socotinţa ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci, şi pe cel ce a venit la mila Mea, cea nespusă, te sileşti să-l răpeşti şi să-l sorbi? Are atâtea greşeli, ca să pui şi să tragă în cumpănă cu sângele cel scump, pe care L-am vărsat Eu pe cruce, pentru el? Iată, înjunghierea Mea şi moartea au afundat fărădelegile lui şi tu, când vine la păcat, nu-l goneşti pe el, ci îl primeşti cu bucurie, şi nu-l opreşti, nădăjduind să-l dobândeşti pe el. Şi Eu, cel atât de milostiv şi iubitor de oameni, Eu, Care am poruncit lui Petru Apostolul, să ierte celui ce greşeşte, în fiecare zi, până de şaptezeci de ori câte şapte, oare, nu-l voi ierta pe el? Oare, nu-l voi milui? Da, cu adevărat, că, de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de la el, până ce-l voi câştiga. Că, pentru păcătoşi, M-am răstignit şi preacuratele Mele palme, pentru ei le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să ştie unde să alerge şi să se mântuiască. Că, de la nimeni nu Mă întorc, pe nimeni nu gonesc. Chiar de-ar greşi de nenumărate ori într-o zi, şi de nenumărate ori ar veni către Mine, nu va ieşi afară nemiluit. Că nu am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, la pocăinţă." Şi, făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând şi neputând să fugă. Şi, iarăşi, s-a făcut glas, zicând: "Ascultă, amăgitorule pentru ce zici că sunt nedrept? Că Eu către toţi sunt drept, că în starea în care aflu pe cineva, îl judec. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele şi biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua, dar, pe el şi-i voi mântui sufletul lui, fiindcă n-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu, care vezi cinstea lui, ruşinează-te." Deci, stând fratele cu faţa în jos şi tânguindu-se, şi-a dat duhul. Şi, îndată, venind ca focul, o mare urgie a căzut peste satana şi l-a mistuit pe el. De aici, să cunoaştem, fraţilor, milostivirea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea nemăsurată, şi niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea ! Amin.