Iertarea nu exclude pedeapsa. Cuvântul "pedeapsă" provine de la cuvântul "наказ" (nacas), iar "nacas" înseamnă îndrumare, învățătură, adică educație. Fiecare persoană merită compasiune, dar orice formă de educație implică limitarea instinctelor animale, iar mulți percep acest lucru ca pe o pedeapsă și suferință. Nu trebuie să judecăm oamenii rătăciți,
ci trebuie să-i educăm, iar metodele de educație sunt determinate de starea elevului, de pregătirea sa de a merge spre iubire, de disponibilitatea sa de a se schimba și de a învăța. Există o expresie: "Maestrul vine când elevul este pregătit". Ce înseamnă această frază?
Dacă elevul a făcut primul pas,
</tg-emoji>este nevoie să-l ajutăm să meargă mai departe.
Dar dacă elevul nu vrea să facă acest pas, este inutil să-l învățăm; atunci, în rolul de maestru va intra destinul, care, prin intermediul oamenilor, îi va aduce nenorociri, suferințe, pierderi și umilințe.
Dacă elevul este pregătit, ajutorul extern se manifestă ca bunătate, sprijin, atenție, compasiune și iubire.
Dacă elevul nu este pregătit, ajutorul la nivel extern se manifestă ca umilință, violență, neplăceri, pierderi, restricții, o atitudine dură față de el, dar în același timp, în interior, rămân compasiunea și iubirea. Vom fi întotdeauna imperfecti la exterior,
</tg-emoji>iar asta înseamnă că inevitabil vom fi supuși limitărilor, pierderilor și suferințelor. Dar fiecare persoană este divină prin esență, prin urmare, merită întotdeauna compasiune. Aceste opoziții sunt greu de reconciliat. Dacă ne purtăm aspru cu cineva, dacă situația însăși ne obligă să facem acest lucru, este esențial să ne amintim că toți oamenii sunt divini prin esență. Când Hristos a alungat negustorii din templu, lovindu-i cu biciul, cred că, în sufletul său, nu exista dispreț și judecată față de ei; el îi considera oameni rătăciți și încerca să-i ajute.
În cele din urmă, tuturor ne rămâne să învățăm să reconciliem opozițiile.
S.N. Lazarev. "Experiența supraviețuirii". Cartea 7.
ci trebuie să-i educăm, iar metodele de educație sunt determinate de starea elevului, de pregătirea sa de a merge spre iubire, de disponibilitatea sa de a se schimba și de a învăța. Există o expresie: "Maestrul vine când elevul este pregătit". Ce înseamnă această frază?
Dacă elevul a făcut primul pas,
</tg-emoji>este nevoie să-l ajutăm să meargă mai departe.
Dar dacă elevul nu vrea să facă acest pas, este inutil să-l învățăm; atunci, în rolul de maestru va intra destinul, care, prin intermediul oamenilor, îi va aduce nenorociri, suferințe, pierderi și umilințe.
Dacă elevul este pregătit, ajutorul extern se manifestă ca bunătate, sprijin, atenție, compasiune și iubire.
Dacă elevul nu este pregătit, ajutorul la nivel extern se manifestă ca umilință, violență, neplăceri, pierderi, restricții, o atitudine dură față de el, dar în același timp, în interior, rămân compasiunea și iubirea. Vom fi întotdeauna imperfecti la exterior,
</tg-emoji>iar asta înseamnă că inevitabil vom fi supuși limitărilor, pierderilor și suferințelor. Dar fiecare persoană este divină prin esență, prin urmare, merită întotdeauna compasiune. Aceste opoziții sunt greu de reconciliat. Dacă ne purtăm aspru cu cineva, dacă situația însăși ne obligă să facem acest lucru, este esențial să ne amintim că toți oamenii sunt divini prin esență. Când Hristos a alungat negustorii din templu, lovindu-i cu biciul, cred că, în sufletul său, nu exista dispreț și judecată față de ei; el îi considera oameni rătăciți și încerca să-i ajute.
În cele din urmă, tuturor ne rămâne să învățăm să reconciliem opozițiile.
S.N. Lazarev. "Experiența supraviețuirii". Cartea 7.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Introdu adresa de email pentru a te abona la blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.