Rugăciuni înainte de Spovedanie

 

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curătește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tau.
 

Doamne miluiește. Doamne miluiește. Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
 

Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
 

Apoi, făcând 3 închinăciuni, zicem:

 

Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
 

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea, și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc, și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit, și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spălă-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de către păcatele mele, și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și Duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta, și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Da-mi mie bucuria mântuirii Tale, și cu Duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale, și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de-ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.
 

Crezul – Simbolul Credinței

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.
Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat, a pătimit și S-a îngropat.
Și a înviat a treia zi după Scripturi.
Și s-a suit la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui.
Și iarăși va să vină cu slavă, să judece vii și morții, a cărui Împărăție nu va avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică.
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor.
Aștept învierea morților.
Și viața veacului ce va să fie. Amin.
 

Rugăciunea lui Manase împăratul.

Doamne, Atotţiitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacob, şi al seminţiei celei drepte a lor; Cel ce ai făcut cerul şi pământul, cu toată podoaba lor; Care ai legat marea cu cuvântul poruncii Tale; Care ai încuiat adâncul şi l-ai pecetluit cu numele Tău cel înfricoşat şi slăvit, înaintea Căruia toate se tem şi tremură din pricina atotputerniciei Tale. Pentru că nimeni nu poate să stea înaintea strălucirii slavei Tale şi nesuferită este mânia urgiei Tale asupra celor păcătoşi! Însă nemăsurată şi neajunsă este şi mila făgăduinţei Tale, căci Tu eşti Domnul cel preaînalt, bun, îndelung-răbdător şi mult-milostiv, căruia îi pare rău de răutăţile oamenilor. Tu, Doamne, după mulţimea bunătăţii Tale, ai făgăduit pocăinţă şi iertare celor ce Ţi-au greşit şi după mulţimea îndurărilor Tale ai hotărât pocăinţă păcătoşilor spre mântuire. Aşadar, Tu, Doamne, Dumnezeul celor drepţi, n-ai pus pocăinţă pentru cei drepţi: pentru Avraam şi Isaac şi Iacob care nu Ţi-au greşit Ţie, ci ai pus pocăinţă mie păcătosului, pentru că am păcătuit mai mult decât nisipul mării. Multe sunt fărădelegile mele şi nu sunt vrednic a căuta şi a privi înălţimea cerului din pricina mulţimii nedreptăţilor mele. Strâns sunt eu cu multe cătuşe de fier, încât nu pot să-mi ridic capul meu şi nu am nici loc de odihnă, pentru că Te-am mâniat şi am făcut rău înaintea Ta; n-am împlinit voia Ta, nici am păzit poruncile Tale, ci am pus urâciuni şi am înmulţit smintelile. Dar acum îmi plec genunchii inimii mele, rugând bunătatea Ta. Am păcătuit, Doamne, am păcătuit şi fărădelegile mele eu le cunosc. Însă cer, rugându-Te: iartă-mă, Doamne, iartă-mă şi nu mă pierde în fărădelegile mele şi nici nu mă osândi la întuneric, sub pământ, căci Tu eşti, Dumnezeule, Dumnezeul celor ce se pocăiesc. Arată-Ţi peste mine bunătatea Ta, mântuindu-mă pe mine nevrednicul, după mare mila Ta. Şi Te voi preaslăvi în toate zilele vieţii mele. Căci pe Tine te slăvesc toate puterile cereşti şi a Ta este slava în vecii vecilor. Amin!
 

Psalmul 6

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Miluieşte-mă, Doamne, că sunt neputincios; vindecă-mă, Doamne, că s-au desfăcut oasele mele şi Sufletul meu s-a spăimântat foarte şi Tu, Doamne, până când? Întoarce-te, Doamne, izbăveşte Sufletul meu, mântuieşte-mă pentru Mila Ta. Că nu este în moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine şi în iad cine se va mărturisi Ţie? Ostenit-am în suspinul meu, spăla-voi în toate nopţile patul meu, cu lacrimile mele voi uda aşternutul meu. Tulburatu-s-a de necaz ochiul meu, învechitu-m-am între toţi vrăjmaşii mei. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele, auzit-a Domnul cererea mea, Domnul a primit rugăciunea mea. Să se ruşineze şi să se înspăimânteze toţi vrăjmaşii mei, să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrabă.
 

Psalmul 129

Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale luând aminte spre glasul rugăciunii mele. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. Pentru Numele Tău, Te-am răbdat, Doamne, aşteptat-a Sufletul meu spre cuvântul Tău, nădăjduit-a Sufletul meu spre Domnul. Din straja dimineţii până în noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El şi El va izbăvi pe Israel de toate fărădelegile lui.
 

Rugăciune de umilinţă către Domnul nostru Iisus Hristos

Păcătuit-am şi n-am făcut dreptate înaintea Ta, Preabunule Stăpâne, călcat-am poruncile Tale cele mântuitoare şi juruinţele noastre cele sfinţite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez. Numele de creştin îl purtăm noi nevrednicii, iar mâinile noastre s-au făcut nevoitoare spre toată lăcomia. Picioarele grabnice şi cu cutezare spre toată alergarea cea rea. Gura, organul sfintelor rugăciuni şi al cuvintelor, am făcut-o organ a toată vorba nebunească. Ochii noştri şi toate simţirile noastre, peste măsură le-am umplut de păcate şi de toată necurăţia. De aceea, Preabunule Stăpâne, multă iubirea Ta de oameni am întors-o spre mânie, noi nevrednicii. Mulţimea facerilor Tale de bine am prefăcut-o nebuneşte spre chinuri. Însă nu cu iuţimea Ta să ne cerţi pe noi, Doamne, Ţie Unuia am greşit, dar Ţie Unuia ne şi închinăm şi cu inimă umilită ne rugăm: „Slăbeşte, lasă, iartă, iubitorule de oameni, Stăpâne. Biruiască mulţimea îndurărilor Tale adunarea cea vicleană a păcatelor noastre. Adâncul bunătăţilor Tale cel nemăsurat să acopere marea cea amară a răutăţilor noastre!
 

Adevărat, Preabunule Iisuse, ne rugăm Ţie, dăruieşte iertare păcatelor noastre, bună aşezare minţii, sănătate trupului, pace în zilele noastre, aerului bună liniştire, pământului bună rodire, credinţei celei dreptmăritoare creştere, unire şi pace Sfintelor Tale Biserici, surparea eresurilor, stricarea sfaturilor celor necurate şi toate lucrurile cele de folos ni le dăruieşte după neschimbatele Tale îndurări. Cel ce nu voieşti moartea păcătosului, dăruieşte nouă timp de pocăinţă, ca şi de chinurile cele veşnice, care vor să fie, să ne mântuim, cu darul şi cu iubirea de oameni a Preacuratului Tău Părinte, cu Care împreună eşti binecuvântat, cu Prea Sfântul, Bunul şi de viaţă Făcătorul Duhul Tău, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 

Rugăciune pentru recunoaşterea ticăloşiilor noastre

Doamne, Dumnezeul nostru, Cel bogat în milă şi necuprins în îndurări, Care Singur din fire eşti fără de păcat şi pentru noi Te-ai făcut om fără de păcat, ascultă în ceasul acesta, această rugăciune dureroasă a mea, că sărac şi lipsit sunt eu de fapte bune şi inima mea s-a tulburat în mine! Tu, Doamne preaînalte, Împărate al cerului şi al pământului, ştii că toată tinereţea mea am cheltuit-o în păcate şi umblând după poftele trupului meu, m-am făcut cu totul bucurie dracilor, cu totul am urmat diavolului, tăvălindu-mă totdeauna în noroiul poftelor. Întunecându-mi-se gândul din copilărie şi până acum, niciodată nu am voit să fac voia Ta cea Sfântă; ci cu totul robindu-mă de poftele care mă înconjoară, m-am făcut de râs şi de batjocură dracilor, nicidecum în minte venindu-mi că nesuferită este urgia îngrozirii Tale asupra păcătoşilor şi gătită fiind gheena focului? Din această pricină căzând în deznădăjduire, nicidecum venind în simţire de întoarcere, m-am făcut pustiu şi gol de dragostea cea de la Tine. Că ce fel de păcate n-am făcut? Ce lucru drăcesc n-am lucrat? Ce faptă grozavă şi înverşunată n-am săvârşit, cu covârşire şi cu sârguinţă. Mintea cu totul mi-am întinat prin cugete trupeşti; trupul mi-am spurcat prin amestecări; duhul cu totul mi l-am pângărit cu învoirea spre păcate. Toate mădularele ticălosului meu trup le-am pornit a lucra şi a sluji la păcate. Cine dar, nu mă va plânge pe mine ticălosul? Cine nu mă va tângui pe mine osânditul? Pentru că eu singur, Stăpâne, am întărâtat mânia Ta, eu singur am aţâţat urgia Ta asupra mea, eu singur am făcut răutate înaintea Ta, întrecând şi covârşind pe toţi păcătoşii cei din veac, păcătuind fără de asemănare şi fără de iertare. Însă de vreme ce eşti multmilostiv, Iubitorule de oameni, şi aştepţi întoarcerea oamenilor, iată şi eu mă arunc pe mine, şi cad la înfricoşatul Tău Divan şi, ca şi cum m-aş atinge de preacuratele Tale picioare, din adâncul Sufletului strig Ţie: Milostiveşte-te, Doamne, iartă-mă, Îndurate, ajută neputinţei mele, pleacă-Te nedumeririi mele, ia aminte la rugăciunea mea şi lacrimile mele să nu le treci cu vederea. Primeşte-mă pe mine, cel ce mă pocăiesc şi rătăcit fiind, întoarce-mă şi întorcându-mă îmbrăţişează-mă şi mă iartă, căci mă rog. Pentru că n–ai pus pocăinţă drepţilor şi n-ai pus iertare celor ce nu greşesc; ci ai pus pocăinţă asupra mea, a păcătosului, în acelea cu care spre întărâtarea Ta am lucrat. Gol şi descoperit stau înaintea Ta, cunoscătorule de inimi, Doamne, mărturisindu-mi păcatele mele, pentru că nu pot să caut şi să văd înălţimea cerului, fiind împilat de greutatea păcatelor mele. Deci, luminează-mi ochii inimii mele şi dă-mi umilinţă spre pocăinţă şi zdrobire de inimă spre îndreptare, ca să merg cu bună nădejde şi cu adevărată şi deplină adeverire la lumea cea de dincolo, lăudând şi binecuvântând totdeauna preasfânt Numele Tău: al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în veci vecilor. Amin.
 

Rugăciune umilită pentru recunoaşterea păcatelor

Doamne mult milostive, Dumnezeule preabune, Sfinte, Care iubeşti numai binele şi urăşti tot răul, rogu-Te, nu te uita la mulţimea păcatelor mele, ci priveşte la mine, fiul cel risipitor, la oaia cea rătăcită care îmi recunosc vina mea şi vin la Tine, mâhnit cu inima, zdrobit şi ruşinat cerşind iertare. Doamne, fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu este pururea înaintea mea. Sunt greu tulburat, zdruncinat şi nemângâiat. N-am linişte, nu am odihnă în Sufletul meu, văzând că m-am pus cu trup şi Suflet în slujba diavolului. Cunosc că prin multele şi feluritele păcate, pe Tine, Părintele şi Dumnezeul meu cel preabun Te-am jignit, mâhnit, amărât şi Te-am mâniat foarte mult. Păcatele mele apasă cumplit asupra mea, întocmai ca o piatră foarte grea şi rău mă mai chinuiesc. Ce voi face? Scula-mă-voi şi mă voi duce la Tatăl meu şi din adâncul inimii păcătoşite, voi zice, ca şi fiul cel rătăcit: „Tată! Am greşit la cer şi înaintea Ta…” Aceasta voiesc să o fac chiar acum. Pentru aceasta cu căinţă mă rog Ţie, iartă-mă pe mine păcătosul.
 

Doamne, eu nu mai cutez să mai vin la Tine în starea aceasta păcătoasă în care mă aflu, dacă nu m-aş fi întărit de cuvintele milostivirii Tale: „Veniţi la mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi… Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci doresc să se întoarcă de la calea lui cea rea şi să fie viu!” Cuvintele acestea mă încurajează foarte mult a veni înaintea Preotului Duhovnic şi a-mi mărturisi păcatele, acestui minunat împuternicit al Tău, care stă văzut în Scaunul Sfintei Spovedanii, în locul Tău, Dumnezeul meu, Care stai nevăzut acolo de faţă şi primeşti mărturisirea cea adevărată, pe care o facem noi păcătoşii. Rogu-Te Doamne, luminează-mi mintea, deschide-mi inima şi buzele mele, să spun numai adevărul şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele. Nu mă lăsa, Doamne, ca din vreo frică sau ruşine, să ascund vreun păcat şi să-l las nemărturisit, ci luminează-mă, Doamne, ajută-mă să-mi reamintesc şi să-mi mărturisesc toate păcatele mele, mari şi mici, cu toată umilinţa, zdrobirea inimii şi căinţa, înaintea Preotului Duhovnic şi a Ta, cu hotărârea de a le părăsi desăvârşit şi a face roade vrednice de pocăinţă ca astfel să fiu iertat ca şi mulţimea Magdalenelor, Samarinencelor, Zaheilor, tâlharilor şi a altor păcătoşi, pocăiţi după dreptarul dreptei-credinţe creştineşti, care acum se veselesc în Raiul desfătărilor, îndulcindu-se pururea de nemărginita frumuseţe a Feţei Dumnezeirii Tale. Astăzi vreau a face o mărturisire cât mai amănunţită, şi mai bună, mai desăvârşită, aşa ca şi când ar fi cea din ceasul despărţirii Sufletului meu de trup. Ajută-mi, Doamne, ca să fac această adevărată mărturisire, pentru că eu nu cunosc, ci numai Tu singur, dacă voi mai avea vreme şi prilej să mă mai mărturisesc vreodată, ori cu această mărturisire voi merge înaintea Ta, Preadrepte Judecătorule.
 

Doamne Dumnezeule, astăzi doresc din toată inima a mă întoarce la Tine, a mă curăţi de toate păcatele, Părintele meu Cel preabun, pe Care Te-am jignit şi mâhnit şi a mă mântui de tot păcatul. Puterile mele cele slabe încă nu sunt în stare a mă ajuta pentru a face aceasta. Deci, rogu-mă Ţie, Dumnezeule, Părintele milostivirilor, ajută-mă a face şi a desăvârşi această curăţire de păcate. Rogu-Te, Doamne, fie-Ţi milă de mine şi iartă-mă. Doamne, Iisuse Hristoase, Mântuitorul şi Dumnezeul meu, Tu ai venit în lume să mântuieşti pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Ajută-mi, Doamne, Care ai venit să chemi, nu pe cei drepţi ci, pe cei păcătoşi, la pocăinţă, cheamă-mă şi pe mine păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, Izvorul vieţii şi Lumina lumii, Care luminezi tuturor. Primeşte-mă pe mine, păcătosul. Ajută-mă a alerga la Tine, la milostivul Scaun al judecăţii Tale de aici de pe pământ, la Sfânta Spovedanie. Pentru minunata Ta întrupare, activitate Mesianică, Patimă, Crucificare şi moarte pe Cruce, pentru mântuirea noastră şi pentru preamărita Ta Înviere, rogu-Te pe Tine, Care ai iertat pe vrăjmaşii Tăi răstignitori, iartă-mi şi mie toate păcatele mele!
 

Dumnezeule, Duhule Sfinte, mângâietorul, Vistierul bunătăţilor, înzestrătorule al nostru, cu toate bogatele Tale Daruri şi Dătătorule de viaţă, vino şi la mine păcătosul, curăţeşte-mă cu Darurile Tale cele bogate, întăreşte-mă în tot binele şi ajută-mă să mă mântuiesc şi să redobândesc fericirea, în Împărăţia Ta cea Cerească, începând de aici de pe pământ.
 

Dumnezeule cel Preamărit în Sfânta Treime, cea de o Fiinţă şi nedespărţită, Părinte, Fiule şi Duhule Sfinte, ajută-mă să mă curăţesc de toate păcatele la Scaunul Judecătoresc şi milostivnic al Sfintei Spovedanii, de aici de pe pământ şi să-ţi slujesc Ţie totdeauna cu trup şi Suflet, că Ţie se cuvine, Doamne, toată Slava, cinstea şi închinăciunea, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
 

Rugăciuni după Spovedanie

La început se spun rugăciunile începătoare, până la Simbolul Credinței,

inclusiv (cele de mai sus). Apoi:

 

Psalmul 102

Binecuvintează suflete al meu pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu numele cel Sfânt al Lui. Binecuvintează suflete al meu pe Domnul, şi nu uita toate răsplătirile Lui. Pe Cel ce vindecă toate bolile tale. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, Pe cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Cel ce face milostenie Domnul şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult milostiv. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă, nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă. Că după înălţimea cerului de la pământ, a întărit Domnul mila Sa, spre cei ce se tem de El. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, aşa va înflori. Că duh a trecut într-însul şi nu va fi şi nu-şi va mai cunoaşte încă locul său; iar mila Domnului din veac şi până în veac spre cei ce se tem de Dânsul. Şi dreptatea lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc aşezământul de lege al Lui, şi-şi aduc aminte de poruncile Lui ca să le facă pe ele. Domnul din cer a gătit Scaunul Său, şi Împărăţia Lui pe toţi stăpâneşte. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei puternici la virtute, care faceţi cuvântul Lui, a auzi glasul cuvintelor Lui. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui care faceţi voia Lui, binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui, în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.
 

Psalmul 31

Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici este în gura lui vicleşug. Când am tăcut, topitu-s-au oasele mele în strigătul meu toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreuiat peste mine mâna Ta, prefăcutu-m-am în uscăciunea verii. Fărădelegea mea am cunoscut şi păcatul meu n-am acoperit. Zis-am: “Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului” şi Tu ai iertat păgânătatea inimii mele. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul în vreme bine cuvenită, însă un potop de ape multe, către dânsul nu se vor apropia. Tu eşti scăparea mea de necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Înțelepți-te-voi și te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aținti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal și ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală și cu frâu fălcile lor voi strânge, ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului, iar pe cel ce nădăjduiește în Domnul, mila îl va înconjura. Veseliți-vă în Domnul și vă bucurați, drepților, și vă lăudați toți cei drepți la inimă.
 

Slava… Si acum…

 

Doamne Iisuse Hristoase Dumnezeul meu, mult milostive, îţi mulţumesc Ţie, că prin mărturisirea cea către duhovnicescul meu Părinte, m-ai învrednicit pe mine păcătosul să iau de la Tine iertarea păcatelor mele. Ca David cel ce a zis: „Juratu-m-am şi am pus ca să păzesc judecăţile dreptăţii Tale”, făgăduiesc şi eu înaintea Ta, cu voinţă hotărâtoare a sufletului meu, că aleg mai bine a muri, decât a face de acum înainte vreun păcat de moarte şi a amărî cu el bunătatea Ta cea nemăsurată. Dar de vreme ce voinţa mea este neputincioasă, singură de sine fără ajutorul Tău, mă rog Ţie fierbinte, să mă întăreşti cu Darul şi ajutorul Tău, ca să rămân până la sfârşit neschimbat în această hotărâre. Dă-mi, Doamne, ca cealaltă vreme a vieţii mele să o petrec în pace şi în pocăinţă, şi să dobândesc în această viaţă Darul Tău, iar în cealaltă fericirea de veci, pentru rugăciunile prea binecuvântatei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor Tăi. Amin.

12 motive pentru care cititul cărților ar trebui să facă parte din viața ta:

 1. Autostrada cunoașterii: Cărțile oferă un rezervor vast de cunoștințe pe aproape orice subiect imaginabil. Scufundă-te adânc în istorie, știință, filosofie sau explorează noi hobby-uri și interese.
2. Vocabular îmbunătățit: Cititul regulat te expune la o gamă mai largă de vocabular, îmbunătățind abilitățile de comunicare și înțelegere.
3. Creșterea memoriei: Studiile sugerează că cititul poate ajuta la ascuțirea memoriei și a funcției cognitive, menținându-ți mintea activă
4. Reducerea stresului: ghemuirea cu o carte bună poate fi o formă de evadare mentală, oferind o amânare temporară de la anxietățile zilnice și o șansă de a te relaxa.
5. Concentrare și concentrare îmbunătățită: În lumea rapidă de astăzi plină de distrageri, cititul îți întărește capacitatea de concentrare și concentrare pentru perioade prelungite.
6. Empatie și perspectivă: Pășirea în pielea personajelor fictive îți permite să dezvolți empatia și să câștigi o înțelegere mai profundă a diferitelor perspective.
7. Creativitate îmbunătățită: Cititul te expune la idei noi și procese de gândire, potențial stârnind propria creativitate și abilități de rezolvare a problemelor.
8. Abilități de scriere mai puternice: Scufundarea în proză bine scrisă îți poate îmbunătăți stilul de scriere, structura propozițiilor și claritatea generală a comunicării.
Nouă. Calitate îmbunătățită a somnului: Schimbă timpul ecranului pentru o carte înainte de culcare. Natura calmantă a cititului te poate ajuta să te relaxezi și să te relaxezi, promovând o calitate mai bună

Acatistul Fecioara șerpilor la Icoana Maicii Domnului Panaghia Fidousa din Insula Kefalonia (Grecia) – 15 august

Serpii Maicii Domnului – Kefalonia

Serpii Maicii Domnului reprezinta o minune deosebita pe care Maica Domnului o savarseste anual, in vremea postului Maicii Domnului, in insula Kefalonia. La numai doua sate departare de localitatea Pastra (3km), unde are loc minunea anuala a reinfloririi crinilor de la icoana Maicii Domnului, se afla localitatea Markopoulo, locul unei alte minuni a Maicii Domnului. Drumul ce porneste din port, inspre localitatea Markopoulo, aflata in sudul insulei, este strajuit pe stanga de munti si pe dreapta de mare.

Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice. Stancile grecesti, ce se inalta brusc din apele albastre si transparente, alcatuiesc locul ideal pentru o viata linistita si senina: mici sate, case modeste, ruinele unei oras antic si cateva locasuri de cult, sunt doar o parte din frumusetile Kefaloniei. Recent, Kefalonia a fost numita “insula contrastelor”, caci pe aceasta, ruine romane, venetiene si bizantine se inghesuie unele intr-altele, de-a lungul plajelor insorite.

Serpii Maicii Domnului - Kefalonia

Dintre bogatiile duhovnicesti ale insulei, amintim urmatoarele locasuri: Manastirea Sfantul Cuvios Gherasim, Pestera Sfantului Cuvios Gherasim, Manastirea Sfantul Andrei, Manastirea Panaghia Atrou, Manastirea Agrilion, Manastirea Maicii Domnului Themata, Manastirea Maicii Domnului Lagouvarda, Manastirea Lamia, Manastirea Kipouria, Biserica si Pestera Sfintei Paraskevi, Biserica Estavromenos si Biserica Maicii Domnului din Sission.

Serpii Maicii Domnului – Kefalonia

In fiecare an, in luna august, in postul Adormirii Maicii Domnului, cand crestinii praznuiesc Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august), un numar insemnat de serpi mici apar in jurul bisericii si a clopotnitei din localitatea Markopoulo. In aceasta perioada, biserica inchinata Maicii Domnului “Langouvarda” este luata cu asalt de o specie unica de serpi mici, fiecare avand capul insemnat cu o cruce.

Anual, in ziua de 6 august, cand praznuim Schimbarea la Fata a Domnului, o specie unica de serpi (lungi de 60 de centimetri si insemnati cu o cruce alba, pe cap si pe limba) apar in jurul vechii biserici din localitatea Markopoulo. Serpii vor disparea, iarasi in chip minunat, dupa slujba savarsita in ziua de Adormirea Maicii Domnului. In timpul slujbei savarsite pentru Maica Domnului, serpii intra in biserica, umpland tot locul: se urca pe icoane, se incolacesc in jurul sfestnicelor, stau pe credinciosi si in Sfantul Altar.

Exista o emotie generala legata de aparitia acestor serpi, nu atat pentru vreun potential pericol, cat pentru faptul ca daca acestia nu vor aparea in perioada amintita, ceva rau se va intampla in regiune. Astfel, in anii 1940 si 1953, cand serpii nu au fost prezenti la biserica din Markopoulo, au avut loc razboaie si calamitati naturale.

In anul 1924, cand Biserica Ortodoxa din Grecia a adoptat, impreuna cu celelalte state crestine, calendarul indreptat (nou), multi au asteptat sa vada de vor mai aparea sau nu serpii Maicii Domnului. Aparand serpii, ca in fiecare an, crestinii au inteles ca Sfantul Sinod este in masura sa hotarasca asemenea lucruri administrative.

Aceasta biserica se afla zidita pe locul fostei Manastiri Langouvarda, distrusa de turci, precum si de un cutremur, in anul 1953. Traditia locala, bazandu-se mai mult pe legende insa, spune ca, in momentul in care manastirea a fost atacata de pirati, candva in anul 1705, maicile s-au rugat Maicii Domnului sa le transforme in serpi, spre a nu fi luate prizoniere sau batjocorite. Rugaciunea acestora a fost ascultata, iar piratii s-au infricosat de vederea serpilor.

Serpii Maicii Domnului, avand capul insemnat cu o cruce, precum si limba, in forma de cruce, apartin clasei de serpi “telescopus fallaxspecies”, numita si “sarpele-pisica european”. Acesti serpi intra in biserica in vremea slujbei, iar nu oricand, aratand o blandete deosebita fata de crestinii din interior. Imediat ce se termina slujba Sfintei Liturghii, serpii devin oarecum agresivi, ei iesind din biserica si intorcandu-se in pustiul din zona. Oricat ar fi cautati acestia, ei nu vor putea fi gasiti, pana anul urmator

.Anual, in ziua de 6 august, cand praznuim Schimbarea la Fata a Domnului, o specie unica de serpi (lungi de 60 de centimetri si insemnati cu o cruce alba, pe cap si pe limba) apar in jurul vechii biserici din localitatea Markopoulo. Serpii vor disparea, iarasi in chip minunat, dupa slujba savarsita in ziua de Adormirea Maicii Domnului. In timpul slujbei savarsite pentru Maica Domnului, serpii intra in biserica, umpland tot locul: se urca pe icoane, se incolacesc in jurul sfestnicelor, stau pe credinciosi si in Sfantul Altar.

Exista o emotie generala legata de aparitia acestor serpi, nu atat pentru vreun potential pericol, cat pentru faptul ca daca acestia nu vor aparea in perioada amintita, ceva rau se va intampla in regiune. Astfel, in anii 1940 si 1953, cand serpii nu au fost prezenti la biserica din Markopoulo, au avut loc razboaie si calamitati naturale.

 

Serpii Maicii Domnului reprezinta o minune deosebita pe care Maica Domnului o savarseste anual, in vremea postului Maicii Domnului, in insula Kefalonia. La numai doua sate departare de localitatea Pastra (3km), unde are loc minunea anuala a reinfloririi crinilor de la icoana Maicii Domnului, se afla localitatea Markopoulo, locul unei alte minuni a Maicii Domnului. Drumul ce porneste din port, inspre localitatea Markopoulo, aflata in sudul insulei, este strajuit pe stanga de munti si pe dreapta de mare.

Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice. Stancile grecesti, ce se inalta brusc din apele albastre si transparente, alcatuiesc locul ideal pentru o viata linistita si senina: mici sate, case modeste, ruinele unei oras antic si cateva locasuri de cult, sunt doar o parte din frumusetile Kefaloniei. Recent, Kefalonia a fost numita "insula contrastelor", caci pe aceasta, ruine romane, venetiene si bizantine se inghesuie unele intr-altele, de-a lungul plajelor insorite.

Serpii Maicii Domnului reprezinta o minune deosebita pe care Maica Domnului o savarseste anual, in vremea postului Maicii Domnului, in insula Kefalonia. La numai doua sate departare de localitatea Pastra (3km), unde are loc minunea anuala a reinfloririi crinilor de la icoana Maicii Domnului, se afla localitatea Markopoulo, locul unei alte minuni a Maicii Domnului. Drumul ce porneste din port, inspre localitatea Markopoulo, aflata in sudul insulei, este strajuit pe stanga de munti si pe dreapta de mare.

Kefalonia este cea mai mare dintre insulele ionice. Stancile grecesti, ce se inalta brusc din apele albastre si transparente, alcatuiesc locul ideal pentru o viata linistita si senina: mici sate, case modeste, ruinele unei oras antic si cateva locasuri de cult, sunt doar o parte din frumusetile Kefaloniei. Recent, Kefalonia a fost numita "insula contrastelor", caci pe aceasta, ruine romane, venetiene si bizantine se inghesuie unele intr-altele, de-a lungul plajelor insorite.In fiecare an, in luna august, in postul Adormirii Maicii Domnului, cand crestinii praznuiesc Schimbarea la Fata (6 august) si Adormirea Maicii Domnului (15 august), un numar insemnat de serpi mici apar in jurul bisericii si a clopotnitei din localitatea Markopoulo. In aceasta perioada, biserica inchinata Maicii Domnului "Langouvarda" este luata cu asalt de o specie unica de serpi mici, fiecare avand capul insemnat cu o cruce.

Anual, in ziua de 6 august, cand praznuim Schimbarea la Fata a Domnului, o specie unica de serpi (lungi de 60 de centimetri si insemnati cu o cruce alba, pe cap si pe limba) apar in jurul vechii biserici din localitatea Markopoulo. Serpii vor disparea, iarasi in chip minunat, dupa slujba savarsita in ziua de Adormirea Maicii Domnului. In timpul slujbei savarsite pentru Maica Domnului, serpii intra in biserica, umpland tot locul: se urca pe icoane, se incolacesc in jurul sfestnicelor, stau pe credinciosi si in Sfantul Altar.

Exista o emotie generala legata de aparitia acestor serpi, nu atat pentru vreun potential pericol, cat pentru faptul ca daca acestia nu vor aparea in perioada amintita, ceva rau se va intampla in regiune. Astfel, in anii 1940 si 1953, cand serpii nu au fost prezenti la biserica din Markopoulo, au avut loc razboaie si calamitati naturale.

In anul 1924, cand Biserica Ortodoxa din Grecia a adoptat, impreuna cu celelalte state crestine, calendarul indreptat (nou), multi au asteptat sa vada de vor mai aparea sau nu serpii Maicii Domnului. Aparand serpii, ca in fiecare an, crestinii au inteles ca Sfantul Sinod este in masura sa hotarasca asemenea lucruri administrative.

Aceasta biserica se afla zidita pe locul fostei Manastiri Langouvarda, distrusa de turci, precum si de un cutremur, in anul 1953. Traditia locala, bazandu-se mai mult pe legende insa, spune ca, in momentul in care manastirea a fost atacata de pirati, candva in anul 1705, maicile s-au rugat Maicii Domnului sa le transforme in serpi, spre a nu fi luate prizoniere sau batjocorite. Rugaciunea acestora a fost ascultata, iar piratii s-au infricosat de vederea serpilor.

Serpii Maicii Domnului, avand capul insemnat cu o cruce, precum si limba, in forma de cruce, apartin clasei de serpi "telescopus fallaxspecies", numita si "sarpele-pisica european". Acesti serpi intra in biserica in vremea slujbei, iar nu oricand, aratand o blandete deosebita fata de crestinii din interior. Imediat ce se termina slujba Sfintei Liturghii, serpii devin oarecum agresivi, ei iesind din biserica si intorcandu-se in pustiul din zona. Oricat ar fi cautati acestia, ei nu vor putea fi gasiti, pana anul urmator.

Teodor Danalache

Acatistul Fecioara șerpilor la Icoana Maicii Domnului Panaghia Fidousa din Insula Kefalonia (Grecia) – 15 august

Condacul 1

Toată suflare te slăvește, toată zidirea lui Dumnezeu te cheamă, toată simțirea te cinstește, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iar noi, cei care ne închinăm Sfintei tale Icoane Fidousa, ne minunăm de tine și te chemăm: Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Icosul 1

Celei mai cinstite decât Heruvimii și mai mărite decât Serafimii, Împărătesei Cerului și a pământului ne rugăm, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu care ocrotește văzduhul și sufletul nostru de viforul cel rece al ispitelor, și cugetând la făptura ei preaminunată care în ziua Adormirii ei s-a ridicat cu totul lângă Dumnezeu, o slăvim împreună cu toate Puterile Cerești:

Bucură-te, acoperământul nostru binecuvântat;

Bucură-te, rugul nestins al luptei duhovnicești;

Bucură-te, sabia aprinsă a apărării noastre;

Bucură-te, lumina izbăvitoare de duhurile rele;

Bucură-te, scutul de nepătruns al gândurilor noastre;

Bucură-te, armura inimii rugătoare;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 2

În Insula Kefalonia, acum câteva secole, pe coasta dealului unde este construit satul, sătenii au văzut un singur copac din pădure cum este cuprins de flăcări și au alergat spre el, crezând că s-a aprins foc în pădure, dar când au ajuns acolo au văzut că arsese un singur copac iar restul pădurii era neatinsă de foc: Aliluia!

Icosul 2

Deși copacul se mistuise până la rădăcină, pe el se afla Icoana Maicii Domnului Fidousa, neatinsă de flăcări, ce apăruse din minune dumnezeiească spre bucuria sătenilor care au strigat:

Bucură-te, cea ce apari când inima te cere;

Bucură-te, maica celor osândiți de lume la singurătate;

Bucură-te, acoperitoarea rănilor;

Bucură-te, tămăduitoarea bolilor sufletești;

Bucură-te, liniștitoarea minților tulburate de diavoli;

Bucură-te, izgonitoarea vrăjilor și a demonilor;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 3

Sătenii, plin de emoție, s-au închinat Icoanei și au dus-o în Biserica din satul lor, dar a doua zi au văzut că Icoana lipsește. Căutând-o în cântări de rugăciune, au găsit-o așezată pe rădăcina copacului ars, în pădure, și au dat slavă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 3

Aducând din nou Icoana la Biserică, același lucru s-a petrecut încă de două ori: deși au încuiat Icoana în Biserică ea dispărea ca să fie găsită pe rădăcina copacului, până când sătenii au înțeles că dorești, Maică, să rămâi acolo, de aceea au construit o nouă Biserică deasupra rădăcinii arse și au pus Icoana la mare cinste, în ea.

Bucură-te, că mai târziu ai vrut a se zidi acolo mănăstire de maici;

Bucură-te, făcătoare de minuni;

Bucură-te, aducătoare de vești bune;

Bucură-te, ceea ce arzi ce e rău;

Bucură-te, că le adăpi setea celor ce le e dor de Cer;

Bucură-te, că mângâi inimile îndurerate;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 4

Trecând vremea, pe locul acela s-a construit o Mănăstire de maici închinată ție, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, și venind pirații să jefuiască insula monahiile s-au rugat ție să le aperi de turci să nu fie necinstite, având nădejde în Stăpâna lor: Aliluia!

Icosul 4

Iar tu, Maică, de îndată ai făcut o minune, căci ai poruncit să apară mulțime de șerpi care au înconjurat mănăstirea și au pus pe fugă tâlharii care s-au speriat de moarte, iar noi ne rugăm:

Bucură-te, că auzi grabnic strigătul nostru de ajutor;

Bucură-te, că vii pe loc, atunci când ești chemată;

Bucură-te, că vocea celor disperați ajunge la tine imediat;

Bucură-te, că miluiești și acum monahiile binecredincioase;

Bucură-te, că ne salvezi de necinste și pagubă;

Bucură-te, că înlături calomnia și judecata;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 5

De atunci, în fiecare an între Sărbătoarea Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos și Adormirea ta, Maica Domnului, pământul rodește același fel de șerpi, aducând cinstirea cuvenită lui Dumnezeu Ziditorul lor și ție, Împărăteasă: Aliluia!

Icosul 5

Venirea lor aduce multă bucurie credincioșilor, fiind semnul bunăvoinței tale față de ei, Preacurată, și prin aceasta se fericesc de binecuvântarea unui an îmbelșugat și lipsit de pericole, strigându-te așa:

Bucură-te, ceea ce ne dai semne minunate;

Bucură-te, că pământul te cinstește deopotrivă;

Bucură-te, că el zămislește an de an șerpii rugători;

Bucură-te, că suflarea lor te laudă pe tine;

Bucură-te, că și noi te cinstim după măsură;

Bucură-te, că ne închinăm ție și te slăvim;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 6

Nimeni nu poate înțelege minunea aceasta, cum nu poate nimeni să găseasă nici specia din care fac parte șerpii cu atât mai mult cu cât ei nu apar decât în acele zile anume, lăsându-ne muți de uimire în fața Înțelepciunii lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 6

Dacă într-un an șerpii nu se arată e semn prevestitor de nenorociri pentru insulă, și în doi ani Dumnezeu a îngădăduit aceasta pentru smerenia celor care se roagă așa:

Bucură-te, cea ce miluiești deplin sufletul ce plânge;

Bucură-te, că dragostea ta e mai puternică decât necredința noastră;

Bucură-te, că trimiți binecuvântare ta în casele creștinilor;

Bucură-te, că alungi duhurile rele;

Bucură-te, că dezlegi neputința de a rodi prunci;

Bucură-te, că alini durerea și vindeci boala;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 7

Serpii cei binecuvântați poartă asupra lor pecete de la Dumnezeu, fiind însemnați și pe cap și pe limbă cu semnul Sfintei Cruci care din albul pictat răsare ca vestea bună a mântuirii celor care se închină Sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 7

În ziua praznicului Adormirii tale, Preacurată Maică, șerpii coboară de pe stâncile din jurul Mănăstirii și  vin să se închine la Biserică, se urcă pe străni, pe pereții pictați cu icoana și pe Icoana ta Fidousa, iar cei de față te cheamă cu evlavie:

Bucură-te, că atunci clopele bat tare;

Bucură-te, că sărbătoarea este pentru tine;

Bucură-te, că ne bucurăm și noi deoptrivă;

Bucură-te, că luminezi inimile noastre cu fericirea duhovnicească;

Bucură-te, că ne eliberezi din temnța întristării;

Bucură-te, că ne insufli zborul către ”Doamne miluiește”;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 8

Odată cu venirea serii în ziua Adormirii tale, șerpii se retrag în vălul tainei dumnezeiești și dispar cu desăvârșire de pe insulă până anul următor, când de ziua Schimbării la Față apar din nou ca să aducă binecuvântarea ta, Maică: Aliluia!

Icosul 8

Ai ales făptura aceasta, Stăpână, ca să ne arăți că duhul rău se dezleagă, patimile se sting, păcatele sunt învinse, și ne grăiești despre puterea Femeii din care s-a născut Cel care a zdrobit capul șarpelui-diavol, iar noi te cinstim:

Bucură-te, că tai puterea ispititorului;

Bucură-te, că alungi pirații demoni;

Bucură-te, că ne acoperi cu mantia ta;

Bucură-te, că ne liniștești teama;

Bucură-te, că ne dai curaj duhovnicesc;

Bucură-te, că aduci pacea;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 9

Eva oarecând a ascultat de glasul străinului șarpe, și străină de Dumnezeu s-a făcut și ea deopotrivă cu Adam, căci au mușcat din taina cunoșterii și și-au agonisit doar moarte, părăsind prin despărțire de Dumnezeu părtășia cu Edenul: Aliluia!

Icosul 9

Dar iată că din fecioria pântecele tău, Maică, ai născut Tunetul care a rupt porțiele iadului și distrugând El ușile ferecate ale chinului a ridicat-o pe Eva la fericirea Raiului pierdut, și noi cu glasuri smerite te cinstim:

Bucură-te, că Dumnezeu Tatăl ne-a dat o Mamă în ceruri;

Bucură-te, că tu cobori la noi degrabă;

Bucură-te, că ne dai semne minunate;

Bucură-te, că ești ocrotitoarea celor bântuiți de demoni;

Bucură-te, că șarpele străin nu are nici o putere în fața ta;

Bucură-te, că mijlocești la Domnul Hristos a-l zdrobi cu călcâiul Său;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 10

Întăritoare a credinței te avem, Maică Născătoare de Dumnezeu, și toți cei care cred în tine primesc daruri îmbelșugate, iubire și apărare, izbăvindu-ne de năvălirile duhurilor rele și ducându-ne spre calea cea bună: Aliluia!

Icosul 10

Ești arătătoare spre Lumina dătătoare de viață Iisus Hristos și ne dai gândul cel drept atunci când nodurile imaginației țes în mintea noastră înșelăciune, iar noi cei mântuiți prin rugăciunile tale te cinstim:

Bucură-te, liniștind tulburările inimii;

Bucură-te, alungând ispitele de ceartă;

Bucură-te, risipind norul întunecat al vrăjilor;

Bucură-te, dezlegând uneltirile de blestem;

Bucură-te, odihna celor împovărați;

Bucură-te, bucuria celor necăjiți;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 11

Sămânța ta Iisus Hristos a călcat peste șerpi și peste scorpii, iar călcâiul Lui s-a rănit ca un pelican ce-și înțeapă coasta pentru a-și hrăni cu sânge puii însetați, de aceea tu Maică ești vasul preacurat din care s-a prelins spre noi mana cerească, umplând tot pământul de Cuvântul lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 11

Iată că și acum diavolul ne înțeapă călcâiul, Stăpână, încercând să ne stăvilească râvna la rugăciune și să ne împiedice a merge înainte, spre Împărăția lui Dumnezeu, dar te chemăm pe tine să zbrobești capul vicleanului străin, ca salvați să te slăvim:

Bucură-te, armura noastră pentru loviturile ce vin de la vrăjitori și descântători;

Bucură-te, scut de netrecut pentru magia cunoscută și necunoscută;

Bucură-te, reînnoind vlaga noastră;

Bucură-te, adăpându-ne cu harul tău vindecător;

Bucură-te, tămăduirea trupului și a sufletului;

Bucură-te, stârpirea pe veci a întunericului;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 12

Spre șarpele de aramă ridicat de Moise au privit odinioară iudeii scăpând de moarte adusă de șerpii otrăvitori pe care Dumnezeu îi trimisese drept pedeapsă pentru păcatele lor. Noi ne ridicăm ochii spre Icoana ta, Stăpână, și ne rugăm să ne salvezi de diavolul ucigaș ca să trăim în rugăciune: Aliluia!

Icosul 12

Mulțumim milostivirii tale, Născătoare de Dumnezeu, și te chemăm ca pe o Mamă: auzi glasurile copiilor tăi și nu zăbovi să ne ajuți, căci în tine nădăjduim și către tine strigăm:

Bucură-te, vindecându-ne de toate neputințele;

Bucură-te, cea ce alungi teama de animale, mai ales de reptile;

Bucură-te, ocrotitoarea celor fără de ajutor;

Bucură-te, schimbând plânsul în bucurie;

Bucură-te, nimicind capul trufaș al șarpelui-diavol;

Bucură-te, punând vrăjmașii sub picioarele noastre;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 13

Preacurată Maică, Fecioara șerpilor, alergăm la tine cu speranță și ne rugăm: izbăvește-ne de vipere, de scorpii, de balaur, de aspidă, de vasilisc și de toate reptilele vătămătoare de trup, de minte și de suflet, ca într-un glas să te mărim iar lui Dumnezeu să Îi cântăm: Aliluia! (Acest Condac se spune de 3 ori).

Icosul 1

Celei mai cinstite decât Heruvimii și mai mărite decât Serafimii, Împărătesei Cerului și a pământului ne rugăm, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu care ocrotește văzduhul și sufletul nostru de viforul cel rece al ispitelor, și cugetând la făptura ei preaminunată care în ziua Adormirii ei s-a ridicat cu totul lângă Dumnezeu, o slăvim împreună cu toate Puterile Cerești:

Bucură-te, acoperământul nostru binecuvântat;

Bucură-te, rugul nestins al luptei duhovnicești;

Bucură-te, sabia aprinsă a apărării noastre;

Bucură-te, lumina izbăvitoare de duhurile rele;

Bucură-te, scutul de nepătruns al gândurilor noastre;

Bucură-te, armura inimii rugătoare;

Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Condacul 1

Toată suflare te slăvește, toată zidirea lui Dumnezeu te cheamă, toată simțirea te cinstește, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, iar noi, cei care ne închinăm Sfintei tale Icoane Fidousa, ne minunăm de tine și te chemăm: Bucură-te, Fecioara șerpilor, cea ce zdrobești piatra poticnirii, salvându-ne de vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

Psalmul 42 (Psaltirea Maicii Domnului):

1. Judecă-mă, Doamnă Fecioară şi fă-mi dreptate în cearta mea cu trupul, cu lumea înşelătoare şi cu diavolul, cu şarpele cel viclean, cu aspida cea aducătoare de moarte,
2. Ca să mă izbăvesc de aceşti trei înfricoşaţi şi vicleni vrăjmaşi, cu ajutorul Tău!
3. Zdrobeşte, Stăpână, capetele lor trufaşe, slăbeşte-le puterile şi întăreşte-mă să le stau împotrivă!
4. Dreapta ta întru tărie, că ţii cu ea pe Cel ce ţine toate!
5. Să învie Domnul în mine, cu darul Său, pentru rugăciunile tale de Maică şi se vor risipi vrăjmaşii mei. Amin.

Psalmul 51 (Psaltirea Maicii Domnului):

1. Pentru ce te lauzi cu răutatea? O, şarpe viclean, aspidă din iad?
2. Pleacă-ţi capul tău trufaş în faţa Sfintei Fecioare binecuvântată, care este plină de darul blândeţii.
3. Cu puterea ei, te vei înnămoli în adânc, ca şi faraonul egiptean.
4. Piciorul ei îţi va zdrobi capul şi stăpânirea ta.
5. Dreptatea ei îţi va risipi răutatea ta şi sfinţenia ei va preface toată otrava ta în nimic.
6. Iar noi credincioşii, ne bucurăm de numele ei şi cântăm toate faptele ei preaslăvite şi măririle lui Dumnezeu. Amin.

Cuvine-se, cu adevărat, să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită, fără de asemănare, decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.  

Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile PreaCuratei Maicii Tale și ale tuturor Sfinţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi! Amin!

Sfântul Gherasim vindecatorul de boli mintale, alungatorul de demoni

Sfantul Gherasim din Kefalonia, vindecatorul bolilor psihice
Datorita multor minuni pe care le-a savarsit, Sfantul Gherasim din Kefalonia este cunoscut ca protector si tamaduitor atat al bolilor psihice, cat si al persoanelor demonizate. In zilele de praznuire ale Sfantului Gherasim - 16 august si 20 octombrie - , trupul sau este purtat in racla in picioare, pe deasupra persoanelor bolnave.
In anul 1953, imediat dupa ce s-a inregistrat puternicul cutremur de pamant, care a distrus insula Kefalonia in proportie de 90%, au fost foarte multe aratari ale Sfantului Gherasim de-a lungul intregii insule. Cei care au fost vatamati si au fost prinsi in interiorul locuintelor si al cladirilor au spus ca acesta i-a mangaiat si i-a intarit .

Viața Sfântului Gherasim din Kefalonia

• • 

    Sfântul Gherasim din Kefalonia

    Sfântul Gherasim din Kefalonia

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Chefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturității s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte.

Cuviosul și purtătorul de Dumnezeu Părintele nostru Gherasim cel nou, sihastru cel din Peloponez, ale cărui sfinte moaște sunt în Chefalonia, în pace s-a săvârșit.

Sfântul Gherasim, Noul Pustnic al Chefaloniei, s-a născut în satul Trikkala din Peloponez. În primii ani ai maturității s-a călugărit pe insula Zakynthos, după care a plecat la Muntele Athos unde a devenit schimonah, studiind împreună cu pustnicii de pe Sfântul Munte.

Primind binecuvântare de la părinți, călugărul s-a dus la Ierusalim să se închine la Sfântul Mormânt Dătător de Viață al Mântuitorului. După ce a vizitat multe din locurile sfinte din Ierusalim, Muntele Sinai, Antiohia, Damasc, Alexandria și Egipt, el s-a întors la Ierusalim, devenind îngrijitor de candele la Sfântul Mormânt.

Călugărul a fost hirotonit diacon și apoi preot de către Patriarhul Gherman al Ierusalimului (1534-1579). Sfântul Gherasim a continuat să trăiască viață sfântă. Pentru singurătate s-a retras la Iordan, unde a petrecut patruzeci de zile fără întrerupere. Binecuvântat de patriarh pentru o viață solitară, Sfântul Gherasim s-a retras în singurătatea din Zakynthos, unde s-a hrănit numai cu ierburi.

După cinci ani, a simțit dorința de a pleca pe insula Chefalonia unde și-a găsit adăpost într-o peșteră. Sfântul a restaurat biserica din Omala și a construit o mănăstire de măicuțe unde a trăit, a muncit și a privegheat neîntrerupt timp de treizeci de ani. El se ruga îngenunchind pe pământul gol. Pentru viața lui sfântă, Sfântul Gherasim s-a învrednicit de darul vindecării bolnavilor și a izgonirii duhurilor necurate. 

La vârsta de 71 de ani, sfântul a știut că va muri curând. După ce le-a binecuvântat pe măicuțe, a adormit cu pace întru Domnul în 15 august 1579. După doi ani, deschizîndu-i-se mormântul, s-au descoperit moaștele sale întregi și frumos mirositoare, vindecătoare de boli.

Deoarece Adormirea Maicii Domnului se sărbătorește în 15 august, Sfântul Gherasim se prăznuiește în ziua de 16 august. În ziua de 20 octombrie se prăznuiește dezvelirea moaștelor sfântului, în anul 1581.

Acatistul Sfântului Cuvios Gherasim Kefalonitul

Condacul 1

Pe robul lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Icosul 1

Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 2-lea

Ocrotitor al drept-credincioşilor te-ai arătat, Sfinte, risipind mrejele ereticilor apuseni, care căutau să atragă lumea în înşelare. Că prin tăria cuvântului şi prin mulţimea minunilor ai închis gurile ritorilor multvorbitori, cântându-I lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Şi după moartea ta ai fost prigonit de cărturarii şi preoţii slujitori ai papei, care nu voiau să recunoască sfinţenia ta şi darul dat ţie de Dumnezeu prin neputrezirea sfintelor tale moaşte, care stătuseră în pământ mai mult de doi ani şi fuseseră descoperite întregi şi binemirositoare. Trupul tău binecuvântat a fost îngropat iarăşi în pământ, spre mâhnirea credincioşilor, dar nu după multă vreme a fost pus în biserică spre închinare, spre bucuria celor care te lăudau, zicând:
Bucură-te, că prigonitorii sfintelor tale moaşte au fost ruşinaţi;
Bucură-te, că prin neputrezirea trupului te-ai arătat templu al Duhului Sfânt;
Bucură-te, semn de netăgăduit al Învierii Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, mustrătorule al celor care defaimă predaniile Sfinţilor Părinţi;
Bucură-te, că prin minuni ai ruşinat propovăduirea catolicilor;
Bucură-te, că pe hoţul care a spart geamul raclei tale l-ai pedepsit;
Bucură-te, cel ce îi pedepseşti pe cei care batjocoresc Biserica lui Hristos;
Bucură-te, aprig duşman al schismelor şi ereziilor;
Bucură-te, îndreptător al celor rătăciţi pe calea adevărului;
Bucură-te, că pe mulţi i-ai adus la cunoaşterea dreptei credinţe;
Bucură-te, povăţuitorule al preoţilor pe calea mărturisirii adevărului;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 3-lea

Cine poate spune mulţimea minunilor tale, robule al lui Dumnezeu? Că poporul te laudă, mulţumindu-ţi pentru grabnicul tău ajutor, că nu s-a pomenit să alerge cineva la tine şi să rămână fără răspuns. Şi, pentru aceasta, Îi cântăm Celui ce te-a încununat: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Te-ai arătat omului care voia să aducă la mănăstirea ta zece capre, ca mulţumire pentru ajutorul primit de la tine, şi i-ai arătat drumul, ca să nu se rătăcească. Şi când te-ai făcut nevăzut, el a înţeles purtarea ta de grijă, că şi după moarte ai primit puterea de a fi călăuza creştinilor. Pentru aceasta ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ne arăţi calea spre Împărăţia cerurilor;
Bucură-te, că primeşti laudele noastre precum Hristos cei doi bani ai văduvei;
Bucură-te, nădejde a celor ispitiţi de deznădejde;
Bucură-te, lumină cerească ce luminezi vieţile noastre;
Bucură-te, că alungi îndoiala de la cei slabi în credinţă;
Bucură-te, că pelerinii simt chemarea ta şi se grăbesc să ajungă la tine;
Bucură-te, că mănăstirea ta, Noul Ierusalim, s-a arătat comoară duhovnicească;
Bucură-te, îndrumător al monahilor pe calea muceniciei fără de sânge;
Bucură-te, că împreună cu Sfântul Spiridon eşti surpător al ereziilor;
Bucură-te, că împreună cu Dionisie ocrotitor eşti al drept-credincioşilor;
Bucură-te, că ai binecuvântat pământul Zakintului;
Bucură-te, că nu doar insulele, ci tot pământul grecesc te cinsteşte;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 4-lea

Să alerge mulţimea bolnavilor spre ajutorul ceresc, să caute cei istoviţi din pricina durerilor spre Sfântul Gherasim, care s-a arătat doctorie dumnezeiască, nou şarpe de aramă ridicat de Dumnezeul lui Moise în pustia sufletelor noastre, şi să Îi cântăm Celui ce l-a acoperit cu mulţime de daruri: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Pe negustorul cu mâna bolnavă nu l-ai lăsat să alerge prin ţări străine după ajutorul doctorilor cu nume mare, ci l-ai chemat la mănăstirea ta din Kefalonia. Şi, atingându-se de racla ta, după ce s-a rugat cu credinţă, a dobândit tămăduire. Şi, împreună cu soţia sa, I-a mulţumit lui Dumnezeu, pentru care noi îţi zicem unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce auzi rugăciunile bolnavilor;
Bucură-te, că ai primit de sus darul tămăduirilor;
Bucură-te, far spre care se îndreaptă mulţimea celor suferinzi;
Bucură-te, cel ce vii în întâmpinarea celor apăsaţi de boală;
Bucură-te, doctor ceresc care îi cercetezi pe bolnavi;
Bucură-te, că îi păzeşti pe credincioşi de doctorii cei nepricepuţi;
Bucură-te, că goneşti frica celor ce se tem de doctori;
Bucură-te, că stingi focul durerilor de nesuportat;
Bucură-te, că îi ajuţi pe cei pe care nu îi vindeci să rabde fără să cârtească;
Bucură-te, scăpare a celor care nu mai aşteaptă ajutor de la oameni;
Bucură-te, că în ceasul morţii veghezi sufletele care părăsesc această lume;
Bucură-te, îngrijitor al celor care îi îngrijesc pe bolnavi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul al 5-lea

Minune nemaiauzită s-a arătat prin tine, Sfinte, că pe femeia stăpânită de duhul necurat, care voia să o arunce în apă şi să o înece, ai ţinut-o prin rugăciunile tale deasupra apei. Şi le-ai cerut maicilor să alerge să o ajute, iar ele, găsind-o stând deasupra apei ca pe uscat şi văzând că se tămăduise, I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

„Gherasime, mă arzi ca un foc, voi pleca, căci m-au ajuns flăcările pe care le scoţi din tine”, a strigat diavolul prin gura tinerei care fusese adusă la racla cu sfintele tale moaşte, mărturisind darul dat ţie de Dumnezeu. Şi tânăra, tămăduindu-se, ţi-a adus mulţumiri cu inima zdrobită, zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, Cuvioase, că mare este darul dat ţie de sus;
Bucură-te, că cei chinuiţi de diavol primesc uşurare prin tine;
Bucură-te, prigonitorule al duhurilor celor necurate;
Bucură-te, lumină care goneşti întunericul;
Bucură-te, rugător pentru cei pentru care nu are cine să se roage;
Bucură-te, primind cuvintele de mulţumire de la cei pe care i-ai ajutat;
Bucură-te, că ai ţinut-o deasupra apei pe femeia îndrăcită;
Bucură-te, că ai vindecat-o prin rugăciunile tale;
Bucură-te, că maicile au cunoscut puterea rugăciunilor tale;
Bucură-te, că prin această minune le-ai îndemnat să recunoască sfinţenia ta;
Bucură-te, că atunci sfintele tale moaşte au fost puse spre închinare;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul al 6-lea

Văzând cum unii creştini biruiţi de deznădejde au fost ispitiţi de gândul sinuciderii, ai venit în ajutorul lor în chip minunat, îndemnându-i să lepede cugetele demonice şi să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Pe tânărul îndrăcit care vroia să-şi pună capăt zilelor şi s-a aruncat din clopotniţă nu numai că l-ai ţinut în viaţă, ci l-ai şi tămăduit de suferinţa sa, izgonind pe diavol. Iar pe cei care s-au temut că, din pricina căderii, tânărul va muri i-ai întărit în credinţa în Dumnezeu, pentru care au zis către tine unele ca acestea:
Bucură-te, că strici urzelile diavoleşti;
Bucură-te, că tânărul care s-a aruncat din clopotniţă nu a murit;
Bucură-te, că l-ai scos nevătămat din gura iadului;
Bucură-te, că îi fereşti pe creştini de păcatul sinuciderii;
Bucură-te, Sfinte care te rogi pentru toată lumea;
Bucură-te, că nu te scârbeşti de patimile noastre;
Bucură-te, că ne arăţi calea lepădării de patimi;
Bucură-te, că ne chemi la războiul duhovnicesc;
Bucură-te, mustrătorule al leneviei şi al iubirii de sine;
Bucură-te, că aduci lumina în minţile întunecate;
Bucură-te, că cei pe care i-ai scăpat din ghearele iadului îţi mulţumesc;
Bucură-te, apus al disperării şi răsărit al nădejdii;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 7-lea

„Crucea este armă nebiruită, sabie cu două tăişuri”, striga copilul chinuit de diavol, muşcând crucea ta, pe care o ţinea preotul care citea rugăciuni în faţa sfintelor tale moaşte. Şi diavolul, strigând că nu poate suferi puterea ta, a plecat, iar copilul I-a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Mult au suferit părinţii lui Spiridon, când copilul lor, stăpânit de diavol, îţi spunea cuvinte hulitoare. Dar, având în sufletele lor nădejdea în Dumnezeu şi ştiind mulţimea minunilor tale, au stăruit în rugăciune şi rugăciunea le-a fost ascultată. Iar noi, crezând că vii în ajutorul tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă, îţi aducem aceste puţine laude:
Bucură-te, cel ce lui Spiridon i-ai luminat copilăria;
Bucură-te, că ai împlinit rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, cel ce ai şters mulţimea lacrimilor lor;
Bucură-te, că prin nevoinţa ta ai primit putere împotriva demonilor;
Bucură-te, că puterea crucii ţi-a fost pavăză în ispite;
Bucură-te, că cei ce sărută crucea ta iau binecuvântare;
Bucură-te, chemarea pe calea cea îngustă a mântuirii;
Bucură-te, pildă de nevoinţă şi îndreptar de rugăciune;
Bucură-te, că ne înveţi să iubim nevoinţa;
Bucură-te, că te-ai asemănat pustnicilor din vechime;
Bucură-te, că împreună cu aceştia te rogi pentru noi păcătoşii;
Bucură-te, că ne călăuzeşti spre Ierusalimul cel de sus;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltiri diavoleşti!

Condacul al 8-lea

Prin gura femeii paralitice din Etolia s-a auzit duhul necurat zicându-ţi: „Nu am putere asupra ta, căci prin rugăciune te faci foc pe deplin”. Iar tu i-ai dat tămăduire bolnavei şi, împreună cu părinţii săi, aceasta I-a adus Domnului cântarea de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Nu te-ai scârbit de femeia îndrăcită, care te blestema în fel şi chip, ci ţi-a fost milă de ea, că mult pătimise din lucrarea diavolului. Şi, plecând urechile la rugăciunea îndureratului ei bărbat, ai vindecat-o, pentru care au plecat din mănăstirea ta mulţumindu-ţi pentru ajutor şi zicându-ţi unele ca acestea:
Bucură-te, foc ceresc care îi arzi pe diavoli;
Bucură-te, că pe cei care ajung la sfintele tale moaşte îi binecuvântezi;
Bucură-te, că pe cei care nu pot ajunge la tine îi ajuţi după credinţa lor;
Bucură-te, tămâie cu bun miros care alungi demonii;
Bucură-te, că risipeşti puterea farmecelor;
Bucură-te, cel ce ne fereşti de răutăţile duşmanilor;
Bucură-te, că în faţa ta vrăjitorii se arată neputincioşi;
Bucură-te, că până la sfârşitul vremurilor vei lupta împotriva lor;
Bucură-te, că întăreşti în răbdare rudele celor îndrăciţi;
Bucură-te, că în ispite aduci alinare sufletelor lor;
Bucură-te, glas care cântă laude Dumnezeului Celui viu;
Bucură-te, că pomenirea numelui tău le este rană demonilor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 9-lea

Doi ani de zile au pătimit cei doi fraţi îndrăciţi din Mavrata şi, prin rugăciunile tale, îngerii întunericului au plecat, zicând: „Ne-ai ars, nu mai putem să rămânem mai mult”. Iar noi, cunoscând puterea dată ţie de la Dumnezeu, Îl lăudăm şi cu mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea

„Mamă, dezleagă-mă”, a zis către mama sa tânărul care fusese legat pentru tulburarea făcută din pricina demonului care îl stăpânea. Căci, căutând ajutor de la doctori, a rămas neajutorat, dar cerând ajutor de la tine a aflat izbăvire şi, tămăduindu-se, ţi-a cântat unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce ai vestit bucuria mamei credincioase şi fiului ei;
Bucură-te, cel ce ai adus liniştea în sufletele lor chinuite;
Bucură-te, că pe tatăl cel necredincios l-ai chemat spre lumina adevărului;
Bucură-te, că mulţi părinţi se roagă ţie pentru copiii lor;
Bucură-te, că nu au rămas ruşinaţi cei care au nădăjduit în ajutorul tău;
Bucură-te, că pe fraţii din Mavrata nu i-ai lăsat să se chinuiască;
Bucură-te, că ai dezlegat legăturile cu care îi legaseră diavolii;
Bucură-te, că rudeniile care îi legaseră cu lanţuri şi funii s-au minunat;
Bucură-te, că, dezlegându-i pe fraţi, L-au slăvit pe Dumnezeu;
Bucură-te, că părinţii acestor fraţi mult au postit pentru a-i ajuta;
Bucură-te, că îi povăţuieşti pe părinţi să stăruie în rugăciune;
Bucură-te, că prin rugăciunile părinţilor îi ajuţi pe copiii lor;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 10-lea

Ajungând în faţa judecătorului, creştinul cel nevinovat nu s-a lăsat biruit de deznădejde, ci a aşteptat lucrarea ta, ocrotitorule al celor năpăstuiţi. Şi având loc în vremea judecăţii un cutremur de pământ, cel care îl nedreptăţise a fost cuprins de frica morţii şi şi-a recunoscut păcatul, iar creştinul I-a mulţumit Domnului, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Ne-a cerut Mântuitorul Hristos să îi binecuvântăm pe cei care ne blestemă şi să îi iubim pe cei care ne fac rău, dar suntem slabi în credinţă şi răutăţile vrăjmaşilor noştri ne covârşesc. Pentru aceasta cădem către tine, Sfinte Gherasim, cerând să vii în ajutorul celor nedreptăţiţi, şi te lăudăm aşa:
Bucură-te, că pe creştinul cel nevinovat l-ai ajutat;
Bucură-te, că judecătorul i-a făcut dreptate celui năpăstuit;
Bucură-te, că stai împotriva pârâşilor care nu au frică de Dumnezeu;
Bucură-te, judecător ceresc care împarţi dreptatea;
Bucură-te, că ne înveţi să biruim răutatea prin bunătate;
Bucură-te, că ne îndemni să alegem iubirea în locul urii;
Bucură-te, împăciuitorule al celor care se vrăjmăşesc;
Bucură-te, că aduci pacea în casele creştinilor;
Bucură-te, că pe părinţi îi împaci cu fiii lor;
Bucură-te, că alungi tulburarea din mănăstiri;
Bucură-te, că pe cei prigoniţi pentru credinţa lor îi întăreşti;
Bucură-te, că şi noi mărturisim harismele tale;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 11-lea

Ajungând la mănăstirea ta, soldatul Decaneos nu a vrut să şi se închine, ci te-a batjocorit, dispreţuindu-i pe cei care se rugau ţie pentru ajutor. Dar degrabă l-a ajuns mânia lui Dumnezeu, că a murit de moarte năprasnică, fără să îţi mai ceară iertare şi fără să Îi cânte Celui ce poartă de grijă tuturor: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Lumea aceasta, iubitoare de desfrâu şi de apostazie, îi prigoneşte pe iubitorii de Dumnezeu, batjocorindu-i pentru credinţa lor. Şi mulţimea ispitelor i-ar doborî la pământ, dacă nu ar fi ocrotiţi de Dumnezeu şi dacă nu ar fi călăuziţi de ajutorul Maicii Domnului şi al tuturor sfinţilor. Iar noi, cei care ştim minunile tale, îţi cântăm:
Bucură-te, că prin mustrarea celor necredincioşi ne fereşti de păcatul necredinţei;
Bucură-te, primind rugăciunile celor ce se roagă ţie pentru rudele lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe copii pentru rugăciunile părinţilor lor;
Bucură-te, că îi ajuţi pe părinţi pentru rugăciunile copiilor credincioşi;
Bucură-te, mustrătorule al celor care au minţile întunecate de păcat;
Bucură-te, că, în viaţă fiind, ai chemat oamenii să se spovedească;
Bucură-te, că şi acum ne îndrepţi paşii spre Taina Spovedaniei;
Bucură-te, că cei ce se roagă ţie leapădă frica de spovedanie;
Bucură-te, împreună-rugător cu duhovnicii pentru îndreptarea ucenicilor lor;
Bucură-te, chip al povăţuitului desăvârşit;
Bucură-te, biruitorule al patimilor, că îi ridici pe cei căzuţi;
Bucură-te, călăuzitorule al păstorilor pentru rugăciunile celor păstoriţi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 12-lea

Vrând soldaţii italieni să distrugă mănăstirea ta, te-ai arătat într-un nor mare, alungând duşmanul, spre bucuria călugărilor şi a creştinilor drept-credincioşi. Ai făcut de ruşine puterea celor puternici şi i-ai înălţat pe cei smeriţi, care I-au cântat lui Dumnezeu cu evlavie: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Necazuri de tot felul ne împresoară şi furtuna ispitelor se abate asupra noastră, Sfinte Gherasim. Dar credem că nu ne vei lăsa singuri, ci vei veni în ajutorul nostru, cerând de la Dumnezeu pentru noi cele ce ne sunt cu adevărat de folos. Şi pentru aceasta îţi zicem:
Bucură-te, cel ce păzeşti mănăstirea ta din Kefalonia de toate relele;
Bucură-te, că ai stat împotriva soldaţilor rău-credincioşi;
Bucură-te, că prin arătarea ta ai umplut sufletele lor de teamă;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta au fost biruiţi;
Bucură-te, trâmbiţă care vesteşti înfrângerea duşmanilor;
Bucură-te, armă aducătoare de biruinţă ostaşilor drept-credincioşi;
Bucură-te, că şi acum păzeşti casele creştinilor care te cinstesc;
Bucură-te, liman al celor greu încercaţi de primejdii;
Bucură-te, scut al celor care prăznuiesc pomenirea ta;
Bucură-te, risipitorule al duhurilor care ne ispitesc;
Bucură-te, că dai cele de trebuinţă celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, rugător neobosit în faţa tronului Sfintei Treimi;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul al 13-lea

O, Sfinte Gherasim, lauda Kefaloniei şi cunună a Bisericii lui Hristos, vino degrabă în ajutorul nostru, al celor necăjiţi, întristaţi şi deznădăjduiţi, şi roagă-te pentru noi ca Bunul Dumnezeu să ne ridice povara încercărilor care ne apasă şi să ne dea tărie în credinţă, ca să Îi cântăm: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1: Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu..., Condacul 1: Pe robul lui Dumnezeu, Sfântul Gherasim...,

Icosul 1

Viaţa ta a fost o viaţă răstignită, Sfinte al lui Dumnezeu, că lepădând poftele lumeşti ai luat crucea lui Hristos asupra ta, iubind nevoinţa şi defăimând trecătoarele desfătări. Învăţându-ne de la tine să mergem pe calea Evangheliei şi a rugăciunii, îţi zicem cu inima smerită:
Bucură-te, că pământul Trikalei l-ai binecuvântat;
Bucură-te, că din copilăria ta ai mers pe calea virtuţilor;
Bucură-te, că în insula Zakintului te-ai îndeletnicit cu rugăciunea;
Bucură-te, că împreună cu sfinţii aghioriţi o lauzi pe Născătoarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai învrednicit să te închini la Locurile Sfinte;
Bucură-te, că în Biserica Sfântului Mormânt ai primit mângâiere cerească;
Bucură-te, că, aprinzând acolo candele, ai aprins şi candela inimii tale;
Bucură-te, că, fiind hirotonit preot, nu ţi-ai împuţinat nevoinţele;
Bucură-te, că, întorcându-te în Zakint, în peşteră ai vieţuit;
Bucură-te, că în Kefalonia ai fost trimis de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

Condacul 1

Pe robul lui Dumnezeu Sfântul Gherasim, care prin mulţimea nevoinţelor sale a primit cununa cea nestricăcioasă, pe cel care prin sfintele sale moaşte revarsă râuri de tămăduiri, veniţi, credincioşilor, să-l lăudam într-un glas, zicând: Bucură-te, Sfinte Gherasim, zid nesurpat de uneltirile diavoleşti!

şi această

Rugăciune către Sfântul Gherasim Kefalonitul

Sfinte Gherasim, robule al lui Hristos, cel ce ai strălucit înaintea oamenilor ca lumină în întuneric, care ai călăuzit poporul spre cunoaşterea adevăratului Dumnezeu, primeşte de la noi această puţină rugăciune. Vezi, Sfinte, durerile noastre. Vezi necazurile care ne apasă. Vezi mulţimea ispitelor care ne învăluiesc neîncetat. Roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, aşa cum te-ai rugat pentru mulţimea credincioşilor care mărturisesc minunile tale. Mare dar ne-a făcut nouă Domnul prin neputreziciunea sfintelor tale moaşte. Că ne-am întărit în credinţă auzind că bolnavii care s-au atins de racla ta au fost vindecaţi şi că i-ai alungat pe diavoli de la cei îndrăciţi.

O, Sfinte Gherasim, precum ai scăpat insula Kefaloniei de jugul agarenilor şi de multe necazuri, tot aşa ajută-ne şi pe noi. Am căutat uşurare prin puterile noastre, dar nu am aflat. Am căutat ajutor de la oameni, dar am rămas nemângâiaţi. La tine venim, Sfinte, nădăjduind că nu ne vei ruşina. Ci ne vei da cele de trebuinţă, arătându-ne care este calea pe care trebuie să mergem. Ştim că dacă în viaţă alegem după voia noastră cea rea, rămânem lipsiţi de ajutorul dumnezeiesc. Roagă-te pentru noi, Sfinte, să cunoaştem şi să facem voia lui Dumnezeu, ca să ajungem în raiul cel preadulce, în care tu Îl lauzi pe Dumnezeu cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, în vecii vecilor. Amin.

Şi se face otpustul.

Din învăţăturile Sfântului Părinte Arsenie Boca

 “Tine-te, mentine-te constient in neincetata prezenta a lui Dumnezeu. Astfel, altfel iti savarsesti datoriile, altele iti sunt cuvintele si mai ales roadele.’

“Dobandeste-ti practic o mai buna incredere in purtarea de grija a lui Dumnezeu, ca El iti simplifica o multitudine de griji care tocmai de El atarna si nu de tine. Singurul lucru e sa te intrebi adesea: ce vrea Dumnezeu cu acestea? din silinta de a talcui cat mai bine vointa lui Dumnezeu. de a intelege cat mai limpede ce vrea El sa faca sau sa se faca. Sa nu iei cu usurinta indrumarea aceasta, de a lasa toate in seama lui Dumnezeu, si sa te formezi (sau sa te diformezi) lasator sau delasator.’


“Sa ai puterea si ingeniozitatea organizarii simple a lucrurilor, care prin neoranduiala lor se fac complicate, Lucrurile puse si mentinute in ordine sunt simple si odihnesc.”

“Citeste asimiland, nu simplu citind – ca nu-i vorba de-a implini o norma, ci un canon – aceasta-i norma sau principiul. Citeste traind, nu memorizand. A citi traind, bucurandu-te de frumusetea unei idei, te construieste constient si subconstient, iar timpul scoate cele sadite acolo asa, candva, ca pe ale tale. Ceea ce ramane dupa ce ai uitat tot ce ai citit aceea iti apartine cu adevarat; aceea ai asimilat. Deci nu te indrum de-a citi ca sa-ti incarci memoria, aceasta e bibliografie si slava desarta; ci de a creste sufletul si pe aripile artei mantuirii.”

“Grijeste-te de ceea ce atarna de tine. Iar o grija care a facut-o Dumnezeu atarnatoare de om e a atarnarii sale de El. Grija omului de Dumnezeu simplifica grija omului de om: asa va avea de toate, pe cand, daca omul Il va exclude pe Dumnezeu de la conducerea lumii si a vietii, va avea si atunci, dar ca un hot, nu ca un fiu, pana va ajunge sa nu mai aiba nimic.
Dumnezeu nu Se lasa expropriat.”

“Fii intotdeauna cu Dumnezeu daca vrei ca El sa fie cu tine.”

“Domnul da si Isi revarsa darurile Sale cu indurare celui ce primeste cu o smerita recunostinta; iar de la cel nerecunoscator i se va lua si ceea ce i se pare ca are.”

“Lauda-L pe Dumnezeu si vei primi sigur lauda de la El.”

“Cine Il uita pe Dumnezeu pe acela si Dumnezeu il va uita cu mila Sa.”

“A venit bunastarea, multumeste-I lui Dumnezeu si bunastarea iti va fi puternica. A sosit nenorocirea, multumeste-I lui Dumnezeu si nenorocirea se va curma. Slava lui Dumnezeu pentru toate.”

“Fie prin munti, fie prin vai, ma las purtat de mana nevazuta a Providentei, numai sa ma duca in patria cea de sus.”

“O, daca ne-am folosi de cartile Sfintei Scripturi, asa incat propria noastra inima sa devina o carte scrisa in Duhul lui Dumnezeu”

“Omul cu constiinta curata sufera, dar pacea sufletului sau este netulburata.”

“Dupa cum nu poti opri vantul, tot asa nu poti opri gandurile rele. (…)
Asa cum nu tii o scorpie in san, tot asa sa nu tii un gand rau in inima ta.’

“Cine traieste rau aceluia rau ii va fi. Cine face raul tocmai pe acela il va ajunge raul.”

“Un om cu buna constiinta poate sa se imprieteneasca cu oricine, iar cel rau se chinuieste si nu are liniste nici in singuratate.”

“Cine saraceste pentru Dumnezeu dobandeste o comoara care nu se imputineaza. In masura in care omul taie de la sine mangaierile acestei lumi, in aceeasi masura se invredniceste de bucuria lui Dumnezeu intru Duhul Sfant. Cu cat esti mai departe de lume, cu atat esti mai aproape de Dumnezeu.”

“Lepadarea de sine nu se realizeaza dintr-o data sau o data pentru totdeauna, ci trebuie timp si rabdare: timp, pentru deprindere si rabdare, pentru greutatea ei. Rabdare trebuie sa avem mai intai cu noi insine, ca sa nu cadem in intristare; apoi trebuie sa aiba si altii rabdare cu noi pana deprindem desavarsit lepadarea de sine.

Daca invatam practic lepadarea de sine si sporeste dragostea in inima noastra, rabdarea inceteaza de a mai avea insusirea negativa de necaz si se schimba in bucurie. “Cu toata intristarea mea, sunt covarsit de bucurie,”(IICor.7,4) Cand avem lepadarea de sine si dragostea, ocara se face ca lauda si lauda ca ocara.”

“Viata duhovniceasca are multe greutati de invins, mai ales din partea mandriei. Patima importantei, boala locului de cinste sau a numelui de cinste, boala obrazniciei, neascultarea, grairea impotriva, mutrele, posomorarea, groaza de umilinta, toate acestea sunt forme in care se dezvolta si se inmulteste mandria in suflet.

Mandria si toti puii ei sunt pricini de conflicte, de nemultumiri, de fatarnicii, de racire a dragostei si de umplere a sufletului de rautate. Sub influenta acestei patimi, mintea aluneca pe panta nebuniei.

Ce e de facut? In momente de limpezime de minte, ca sunt, sa ne dam seama ca la mijloc e o patima, un duh rau, care ne trage de minte cu o logica foarte stransa, ca sa ne scoata afara din ascultarea lui Hristos.

Sa ne dam seama ca mai avem ceva in noi neatins de “logica” aceasta: constiinta. Deci sa ascultam constiinta si nu dreptatea noastra, sa cautam ca mai este Cineva Care ne-ar mai putea ajuta sa ajungem la liniste. Daca intinzi mainile dupa ajutor, vei fi ajutat, caci “Inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.” Asa incepe smerita cugetare care normalizeaza mintea. Smerita cugetare e inceputul smereniei. Aceasta nu e o virtute a firii sau expresia neputintei, ci izvorul smereniei, e Harul lui Hristos. Nu de la oameni, nici din carti, nici de la ingeri, ci “De la Mine va invatati ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre.”(Matei 11,29)• Nouă, toate necazurile vieţii ne vin de la greşeli, nu de la Dumnezeu. El numai le îngăduie, şi spală cu ele vinovăţiile noastre. Oamenii însă tare greu pricep, că ispăşirea prin necazuri dovedeşte, nu părăsirea lui Dumnezeu, ci milostivirea Lui.
• Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră, ca o sabie care stă să cadă peste viaţa noastră. De îndată însă ce mărturisim păcatele şi vinovăţia, primejdia morţii o înlătură Dumnezeu de deasupra noastră.

• Numai atât bine putem face, câtă suferinţă putem ridica de pe el.
• Conştiinţa e ochiul cu care vede Dumnezeu pe om şi acelaşi ochi cu care vede omul pe Dumnezeu. Cum Îl văd aşa mă vede. Glasul conştiinţă însă, fiind şi capătul lui Dumnezeu din fii Săi, prin firea Sa, nu va putea fi înăbuşit mereu. Odată şi odată începe să strige la noi, punându-ne înaintea lui Dumnezeu şi înaintea noastră de toate fărădelegile făcute.
• Concepţia de viaţă creştină: oxigen (aer bun), glicogen (hrană raţională), somn, să-ţi păstrezi energia vitală (hormonii) şi să ai un program de viaţă creştină.
• E atât de mare sufletul omului, după obârşia sa, încât numai Dumnezeu îl poate umple. Cu orice altceva ai încerca să-ţi saturi sufletul, nu faci decât să ţi-l îngustezi pe măsura dorinţei urmărite: asta-i desfigurarea lui!
• Oare ştii, omule, că din prima şi până în ultima zi a vieţii tale tu alergi mereu? Îţi transporţi sufletul spre limanul Împărăţiei lui Dumnezeu, în căruţa trupului tău. Fii hotărât! Încearcă şi ai să vezi cât poate un om care vrea să fie curat. 

E ştiut că pentru a scoate un gând rău din mintea cuiva, trebuie să i-o învălui de foarte multe ori cu cuvântul bun, ca s-o izbăveşti din robia gândului străin. Asta-i calea cea mai lungă: de la urechi la inimă.

Rugăciunea eliberării (a Părintelui Arsenie Boca)

 Doamne, Tu eşti mare,
Tu eşti Dumnezeu, Tu eşti Tatăl,
Pe Tine Te rugăm, prin mijlocirea
Sfinţilor Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail
Să ne eliberezi de tot răul care ne-a robit
De nelinişte, de tristeţe şi de obsesii,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De ură, de desfrânare şi de invidie,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De gelozie, de mânie şi de frică,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De gândul sinuciderii ori al avortului,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De orice formă de destrăbălare,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De farmece şi de vrăjitorie,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
De destrămarea familiei şi de orice rău ascuns,
Te rugăm, izbăveşte-ne Doamne!
Tu, Doamne, care ai spus:
„Pacea Mea o las vouă, pacea Mea o dau vouă!”
Dăruieşte-ne, prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria,
eliberarea de orice formă a răului
Şi bucuria veşnică, întru împărăţia Ta
Amin!

Rugăciunea mulţumirilor¹

Îţi mulţumesc, Doamne
Îţi mulţumesc azi, că sunt, pentru ziua de mâine.
Îţi mulţumesc că am pe masă o pâine.
Îţi mulţumesc pentru stropii de ploaie,
Pentru fructe, păsări, flori,
Pentru soarele care răsare în zori,
Pentru cerul cu licăr de stele,
Pentru toate zilele vieţii mele,
Pentru firul de apă izvorât din fântână,
Pentru harul ce-mi poartă a mea mână.
Pe-arcuş de vioară, pe pânză, pe piatră,
Pentru viersul ce curge din mine spre Cer.
Mulţumesc pentru omul blajin şi sincer,
Munţumesc pentru haina pe care o port,
Pentru tot ce mă doare şi totuşi suport.
Îţi mulţumesc pentru cântecul de păsărele,
Pentru toate încercările vieţii mele.
Mulţumesc pentru puiul de om ce se va naşte.
Îţi mulţumesc că ai înviat în noaptea de Paşte.
Am atâtea lucruri pentru care să-ţi mulţumesc,
Că nu ar fi deajuns o mie de ani să trăiesc!
  Această rugăciune „a mulţumirilor”, ca şi cea pe care am numit-o „a eliberării”, se află într-o carte foarte veche de rugăciuni, într-o broşură de circa 60-70 pagini, pe care Părintele Arsenie Boca a dăruit-o unei credincioase, o carte unicat. Această carte cuprinde mai multe rugăciuni care nu sunt cunoscute, acesta fiind un semn că, cel mai probabil, în marea lor majoritate sunt alcătuite chiar de Sfântul Părinte Arsenie Boca.