Suferința Maicii Domnului să fie pildă mamelor îndurerate

 Suferința Maicii Domnului să fie pildă mamelor îndurerate 

     Născătoarei de Dumnezeu, Maicii Domnului, să-i urmeze toate mamele îndurerate.

    Dar, în încercările lor, femeile slabe de înger trebuie să fie ajutate și sprijinite de copiii lor, care sunt datori să le întărească și să le încurajeze cu credința, cu pilda lor creștinească, cu cuvintele lor înțelepte.

Mare, cumplită și adâncă este durerea mamei când izbucnește furtuna, când trăsnetul apare din senin în mijlocul familiei liniștite și fericite, când apare moartea fulgerătoare a persoanelor dragi sau se întâmplă evenimente cumplite, neașteptate. Atunci inima mamei este zdrobită de o mare tristețe. În astel de situații, mamele îndurerate să nu deznădăjduiască, să nu plângă nemângâiate și să nu se întristeze „ca și ceilalți care nu au nădejde” (I Tesaloniceni 4, 13). 

Să ia pildă de la Împărăteasa durerii și a răbdării, de la Maica Domnului, prin a cărei inimă, așa cum a profețit dreptul Simeon (Luca 2, 35) a trecut sabia cumplită și mare a durerii și a suferinței, când L-a văzut pe Preacuratul ei Fiu răstignit pe cruce. Maica Domnului a rămas zdrobită sub cruce, a suferit adânc, inima ei de mamă a fost sfâșiată, dar fără tânguiri, cârtiri și jeluiri.

Născătoarei de Dumnezeu, Maicii Domnului, să-i urmeze toate mamele îndurerate. Dar, în încercările lor, femeile slabe de înger trebuie să fie ajutate și sprijinite de copiii lor, care sunt datori să le întărească și să le încurajeze cu credința, cu pilda lor creștinească, cu cuvintele lor înțelepte.

(Atanasie I. Skarmoghiani, Mamele creștine ale Sfinților Trei Ierarhi, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Egumenița, Galați, 2012, pp. 74-75)

    Inimă de mamă!

Puterea sfintei sfeștanii în casa.🕊🌹🕊

 

SFEȘTANIA 

curăță casa

precum Spovedania sufletul omului

​

     Una din cele mai solicitate slujbe de către credincioşii Bisericii noastre ortodoxe este Sfeştania (în limba slavonă, „sfeştanie” sau „feştanie” înseamnă „luminare”) sau Slujba sfinţirii mici a apei. În general, apa a avut un mare rol în viaţa religioasă a credincioşilor dintotdeauna, în mai toate tradițiile religioase. Aceasta este considerată ca unul din cele mai însemnate elemente care intră în alcătuirea cosmosului (apa, pământul, aerul şi focul). În plus, apa este indispensabilă pentru viaţa biologică a omului, precum şi în activităţile gospodăreşti. Ea este un mijloc al curăţirii fizice, dar şi spirituale. Calitatea naturală a apei de a curăţa şi spăla a fost transferată în viaţa religioasă, apa devenind prin sfinţire mijloc al purificării, al curăţirii spirituale. Prin limpezimea, gustul plăcut şi efectul ei răcoritor, apa simbolizează şi acţiunea purificatoare a harului divin.

​

În Molitfelnic sau Aghiazmatar găsim enumerate, în partea premergătoare slujbei Sfeştaniei, atât efectele, cât şi folosul acestei slujbe:

„Ştiut să fie că prea bun şi folositor de suflet obicei este să se facă în biserici, în mănăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi a stropi pe oameni. Această apă sfinţită, pe care Duhul Sfânt, prin rugăciunile preoţilor, o sfinţeşte, are multe feluri de lucrări, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc. Prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se alungă; se iartă şi păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti şi gândurile cele rele; mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi se îndreptează spre rugăciune; bolile le alungă şi dă sănătate sufletească şi trupească. Şi mai pe scurt: toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare”.

 

Sfeştania curăţă casa precum Spovedania sufletului omului. Dacă prin Spovedanie, prin mărturisirea păcatelor şi dezlegarea acestora de către preot, omul se curăţeşte, îşi curăţeşte sufletul, îşi împrospătează harul primit la Botez, tot aşa prin stropirea cu apă sfinţită şi prin rugăciunile preotului, casa sfinţită la început se curăţeşte de „toată lucrarea cea rea”, datorată fie păcatelor celor ce locuiesc în ea, fie oamenilor răuvoitori, fie duhurilor celor rele.

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

​

Ori de câte ori credinciosul simte nevoia curăţirii şi sfinţirii casei, poate chema preotul pentru Sfeştanie. Este bine ca Sfeştania să se facă în zi de post, deoarece este o slujbă de curăţire, de spălare, dar şi pentru faptul că cel care solicită săvârşirea Sfeştaniei trebuie să se pregătească prin post şi rugăciune. Dacă nu se poate mai des, se face Sfeştanie în casă, cel puţin o dată pe an.

Se obişnuieşte ca după ce a fost un deces în casă, la câteva zile după înmormântare, să se săvârşească această slujbă deoarece creştinul simte nevoia resfinţirii şi binecuvântării casei, nu pentru că cel decedat ar fi întinat în vreun fel locul, ci pentru alungarea întristării şi dobândirea nădejdii.

Cu atât mai mult, trebuie să se săvârşească Sfeştanie în casa sau în locul în care s-a comis un omor sau o altă fărădelege (avort, încercare de sinucidere, vărsare de sânge, molimă, întâmplare rea sau accidente de orice fel etc.), pentru că toate acestea se întâmplă din îndemnul şi cu lucrarea diavolului şi a duhurilor rele.

​

Ce trebuie şi cum trebuie să ne pregătim pentru Sfeştanie? 

 

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştanie în casă, trebuie să ştie cum trebuie să se pregătească pentru aceasta, având în vedere cele de mai jos.

Mai întâi, toţi cei din casă este bine să se spovedească, pentru ca, înainte de a curăţi şi sfinţi casa, să se curăţească şi să se sfinţească ei înşişi de păcatele şi relele care afectează şi casa în care ei locuiesc. Dacă nu este în timpul postului, atunci cei din casă să ştie că trebuie să postească în ziua aceea şi să se ferească de ceartă, duşmănii, înjurături sau alte rele.

În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştanie trebuie curăţită cât mai bine, de la un capăt la altul şi toate lucrurile din ea. Nu este de închipuit să stropim cu apă sfinţită şi să facem rugăciuni pentru a curăţi casa de rele, iar casa să fie murdară şi neîngrijită. Apoi, orice slujbă săvârşită de preot în casă este echivalentă cu aducerea lui Dumnezeu în casa aceea prin lucrarea Sa sfinţitoare şi prin binecuvântarea Sa. Ori, dacă atunci când primim un oaspete obişnuit, dintre oameni, direticăm şi facem curăţenie în casă, pentru a-l primi cum se cuvine, cu atât mai mult atunci când vrem să-L primim pe Însuşi Dumnezeu. Aşa cum ne spălăm, ne îngrijim şi ne primenim noi oamenii atunci când mergem la biserică sau atunci când ni se face orice slujbă, tot aşa trebuie primenită şi casa noastră când facem slujbă în ea.

​

Pentru slujba sfeştaniei, credinciosul trebuie să pregătească o măsuţă frumos acoperită, orientată spre răsărit (măsuţa poate fi aşezată în faţa sau în apropierea icoanei sau a colţului de rugăciune din casă), pe care va aşeza următoarele:

– un vas larg la gură, plin cu apă curată și având alături un prosop (e de dorit ca vasul și prosopul să fie folosite numai pentru acest lucru);

– două sfeşnice mici cu lumânări din ceară curată;

– o icoană înfățișându-o pe Maica Domnului;

– un pomelnic cu cei ce locuiesc în casă și rudele apropiate;

– dacă este pentru prima dată când se săvârșește sfeștanie în casa respectivă, celor de mai sus se vor adăuga un pahar cu untdelemn.

​

Preotul va sta în faţa măsuţei, iar credincioşii vor sta în spatele preotului, aşa cum stăm şi la biserică, toţi cu faţa la răsărit. Toate uşile camerelor vor fi larg deschise.

Ce este sfeştania?
Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie.

Când se săvârşeşte?
Ea se săvârşeşte de preot în biserică, în prima MIERCURI din fiecare lună, după slujba Paraclisului Maicii Domnului, iar în casele credincioşilor, oricând cer credincioşii, mai puţin în săptămâna de după Sfintele Paşti sau de după Crăciun.
Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an, precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea. Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate posturile. Cine nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare.
Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în casă.

Care sunt roadele ei?
Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină.
Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.

Pregătirea:
Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă ar fi bine să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea harului lui Dumnezeu în casă.

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.

 Ce făcea ARSENIE BOCA în fiecare dimineață! „Îți va schimba VIAȚA dacă încerci!”

Părintele Arsenie Boca făcea în fiecare zi un lucru incredibil. După moartea sa, acesta a lăsat în urmă un secret ce poate să schimbe viața oricui face asta.
Părintele de la Prislop a oferit lumii numeroase învățături, dar și o rugăciune incredibilă despre care se spune că face minuni. Arsenie Boca o rostea în fiecare zi, iar credincioșii spun că oricine urmează exemplu părintelui va vedea cum i se schimbă viața.
”Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă că astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajba am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi că rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbră gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus ţină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi că un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriti şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumina sufletelor noastre.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, că să vedem lumina prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţă Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin.”

Auzi-ma Dumnezeul meu !

 

Împaratul Slavei.

 

Pr. Arsenie Boca: din lăcomia stomacului mai naşte şi curvia

 Deci luaţi aminte la ce mâncaţi căci uite aşa pedepseşte Dumnezeu nesocotirea postului cu boli şi încă unele fără leac cum de pildă e cancerul… . De aceea e mai mult boala orăşenilor şi a măcelarilor la sate. Paralizia sau slăbănogirea unei jumătăţi de trup tot din nesocotirea postului se trage. De obicei cu paralizie pedepseşte Dumnezeu pe toţi nesătuii de avere. Ea poate fi moştenire. Şi atunci dacă simţi acest lucru ai putea-o ocoli, sau stinge postind foarte mult.

Dar cum am zis, cu paralizie pedepseşte Dumnezeu pe toţi nesătuii de avere. Şi-au făcut socoteala greşită zicând că dacă postesc nu mai pot alerga şi lucra. Ei au crezut sfatul viclean al diavolul iubirii de avere, deci au făcut o socoteală greşită înaintea lui Dumnezeu.

De aceea toţi harnicii să ia aminte şi să ţină post ca nu cumva după multă alergătură deşartă să vină o vreme să trebuiască să stea la pat tot restul vieţii. Dar şi aceasta de li s-ar întâmpla tot milă de la Dumnezeu să o socotească deoarece le dă prilej de a cumpăni şi de a recunoaşte greşeala. Căci Dumnezeu nu pedepseşte spre moarte ci spre întoarcere. Căci trupul nu plăteşte nimic când din el scoţi unealtă rea. Sfinţii au scos cu totul altceva: sfeşnic a Duhului Sfânt.

Prin urmare cine nu păzeşte postul i se va aprinde în gură para mâniei, de unde începe toată vrajba, iar în trupul lui vor încolţi boli peste boli.

Nu pot lăsa să nu vă spun că din lăcomia stomacului mai naşte şi curvia. Despre aerul diavolesc al ei nu se mai îndoieşte nimeni: ăsta-i focul iadului.

Acum luaţi aminte căci nu am răgaz să vă spun mai pe larg, ci numai ceva din propriile voastre dureri. Nunta întru atât e binecuvântată de Dumnezeu cât e spre naştere de fii. Încolo chiar între soţi legiuiţi e desfrânare şi pentru ea vine bătaia lui Dumnezeu pe oameni în fel şi fel de chipuri.

Desfrânarea între soţi e pricina pentru care vine vremea de se bat, de li se sparge casa. Pentru nepăzirea postului şi-a sărbătorilor nu se pot înfrâna de la pofta trupească şi aşa zămislesc copii în zile neîngăduite, peste care nu se află darul lui Dumnezeu, ci pedeapsa lui Dumnezeu.

Pentru nepăzirea de pofta trupească pe care o ai întipărit-o în ei în vremea celor nouă luni de sarcină se nasc copii îndărătnici, neascultători şi fără frică de Dumnezeu. Aceştia vor cădea în curvie toţi şi noroc în viaţă nu vor avea.

Luaţi aminte părinţilor că nu e glumă cu viaţa copiilor pe care îi ai, sau vrei să-i ai. Eşti răspunzător de ei şi de toată viaţa lor căci cum le-ai dat-o aşa o au! Şi copiii tăi te vor judeca pe tine după cum bine ştiţi şi bine păţiţi. Iar când te vor supăra fii cuminte şi nu-i blestema, ascultând de diavolul până în sfârşit, ci trage-ţi de seamă că ei îţi aduc aminte păcatele tale cele nemărturisite şi neispăşite. Roagă-te pentru ei şi roagă-te şi pentru tine, chiar când te-or blestema, să te ierte Dumenezeu.

Păziţi despre latura poftirii trupeşti frica şi cuviinţa creştinească şi nu vă amăgiţi de trup de vreţi să vă bucuraţi de copiii voştri; iar de nu aşa vor spori relele cât va junghia fiul pe tatăl său şi va sugruma fiica pe mama sa! Scrie! Că aşa va fi în vremea din urmă.

Luaţi prin urmare seama şi învăţaţi pe copiii voştri şi curăţaţi duhul necurat cu care v-aţi deprins a fi. Luaţi seama că dacă vreţi să nu cădeţi din creştinătate şi dacă vreţi să vină chipul lui Dumenezeu în noi şi nu al diavolului, prin patimile sale, luptaţi-vă din răsputeri cu arma postului căci după cum vedeţi postul este ucigaşul patimilor pentru că este şi dar de la Dumnezeu dat tuturor celor ce luptă lupta cea bună. Faceţi începătura aceasta şi veţi vedea cum vi se va înnoi viaţa şi vi se va linişti casa.

Din Tinerii, Familia si Copiii nascuti in lanturi, Din învățăturile Părintelui Arsenie boca, Ed. Pelerinul, Iasi 2003, p. 128-129

Astazi sa fiti oameni si maine ingeri, asta este un zbor nemaivazut si de aceea trebuie sa faceti sacrificii si sa invatati sa fiti umili, detasati si plini de iubire inca de aici.

 Sfantul Serafim de Sarov si Parintele Arsenie Boca.

Serafim de Sarov este sfantul la care a fost condus Arsenie Boca de catre Fecioara Maria pe Muntele Athos. Desigur ca atunci cand s-a intamplat aceasta minune Sarov trecuse in lumea cealalta de aproape 100 de ani.

Dumnezeu a vrut sa ne lege de acest sfant al Rusiei nu intamplator ci dintr-un motiv tainic.

Arsenie se roaga la Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic pentru a fi intitat in isihasm si a primi un indrumator in tainele secrete ale mantuirii. Se roaga dar in zadar. Abia cand se roaga Fecioarei Maria aceasta ii apare si ii raspunde conducandu-l, transportandu-l prin minune intr-o padure la acest sfant al Rusiei numit Serafim de Sarov.

Nu intamplator unul din cei mai mari sfinti ai Romaniei, Arsenie Boca are acest traseu spiritual.

Deloc intamplatoare este si minunea cand Iisus ii vorbeste si ii spune sa nu-L mai picteze si sa mearga sa picteze in inimile oamenilor căci timpul este aproape…

Dar Arsenie nu asculta.

Deloc intamplator Romania este numita Gradina Maicii Domnului.

In Imparatie este o ordine si o ramificatie spirituala. Sau in Casa Domnului exista mai multe camere iar ortodocsii de pana acum au mers , in marea lor majoritate, in subordinea si in camera Fecioarei Maria.

Asa cum piatra din capatul unghiului acestei cladiri a mantuirii este Hristos, la fel fiecare camera are o alta piatra unghiulara care este un mare sfant sau inger, in cazul nostru Fecioara.

Voi spuneti la fel ca vechii evrei, Noi ne inchinam lui Moise si Moise este tatal nostru, dar tatal si mama voastra este fiinta care va naste pe voi in Hristos si Dumnezeu Tatal.

Desigur marea majoritate nu vor intelege acestea ci abia tarziu peste sute de ani cand vor ajunge in Cer.

Eu va spun ca Tatal abia acum a deschis si populeaza cea mai mare camera a Palatului Hristic din Imparatia divina.

Voi sunteti locuitorii acestei camere si voi faceti parte dintr-o mladita care in eternitate va aduce cel mai mare rod si va ingloba cele mai multe lumi ale infinitului mantuind si aducand vestea cea buna a noului plan dumnezeiesc.

Si ce-mi pasa mie ca nu intelegeti si nu vreti sa intelegeti, dar printre voi se afla cativa ingeri nemuritori pe care Dumnezeu ii va face stalpi ai acestui nou lacas ai Imparatiei divine. Si pentru ei Dumnezeu vorbeste si ii calauzeste spre misterele si tainele Sale.

Nu aveti unde sa va duceti si veti bate pasul pe loc sute de ani, pentru ca voi credeti, nu-i asa, ca Dumnezeu vrea sa impingeti pietre de moara ce nu le puteti nici macar clinti, ca sa faceti muschi si sa fiti astfel sanatosi si voinici.

Si peste sute de ani in care veti trai chiar mai multe vieti, murind de mai multe ori in aceasta lume si apoi in cealalta, vor fi trimisi la voi altii care vor fi fost nascuti de fii fiilor celor de care trebuia sa ascultati.

Intelegerea voastra este mica si lumeasca.

Este drept ca Fecioara poate fi numita comantuitoare, dar fecioara nu este ea insasi decat o mladita a viţei divine.

Cunoasterea si intelegerea sunt un mare dar, ele nu pot fi o obligatie. Ramaneti asadar in necunoastere daca dispretuiti lumina si asteptati ca sa muriti ca sa intelegeti mai multe, daca lumea asta nu este buna pentru a va desavarsi.

Dar istoria se repeta. Asa cum Iisus a venit intai cu daruri pentru evrei, invintandu-i la nunta uniunii cu Dumnezeu, si acestia n-au venit, la fel de data asta cei chemati sunt cei care tot repeta Iisus in jos si Iisus in sus si isi fac cruci toata ziua.

Dar ei nu vor veni. Ei deja au ridicat obstacole de netrecut. Ei il asteapta pe antichrist sa faca minuni…

Si atunci Dumnezeu va ridica pe cei care vor raspunde chemarii si vor fi fiinte care vor beneficia de o glorie si gratie fara margini, spulberand intr-o zi distante de mii de ani si urcand acolo unde nici nu ar fi visat ca este posibil. Astazi sa fiti oameni si maine ingeri, asta este un zbor nemaivazut si de aceea trebuie sa faceti sacrificii si sa invatati sa fiti umili, detasati si plini de iubire inca de aici. Trebuie sa reusim sa il cuprindem pe Dumnezeu chiar de aici si astfel sa-l intelegem si sa-l slujim spre fericirea si extazul miriadelor de fiinte din spatiul infinit.

Patroana spirituala a lui Serafim de Sarov este Fecioara Maria. Tocmai de aceea Fecioara l-a condus pe Arsenie chiar la Serafim.

Nu exista alt secret al mantuirii decat Iubirea.

Dumnezeu pune iubire in inimile voastre pentru cei mai mari decat voi atunci cand trebuie sa primiti binecuvantarea si calauzirea lor si pentru cei mai mici atunci cand trebuie sa le dati acestora binecuvantare si calauzire. Si pentru cei egali cu voi pentru ca sa deveniti una si sa va bucurati de Dumnezeu

Dumnezeu nu se poate revarsa in voi decat prin iubire, de aceea aprindeti-va inimile degraba si ardeti pentru El.

Oricand iubiti sunteti una cu cel pe care il iubiti sau cu duhul Lui. Iubirea se aseamana si cu o mareee. Ea poate fi tot timpul dar uneori este mai intensa si alteori se retrage pentru a reveni apoi iarasi.

Iar aceasta iubire nu se poate revarsa in noi decat daca ne unim si vointa , nu numai inima cu cea a lui Iisus.

Dumnezeu il iubeste si pe ingerul cazut dar nu se poate revarsa in el deoarece acesta nu-si uneste vointa cu vointa divina.

De ce sunteti oare copii, acestea au fost regulile si legile spirituale dintotdeauna.

Nu se poate sa faceti ce vreti si sa urcati in cer. Dumnezeu trebuie sa coboare in voi si sa va purifice facandu-va instrument al Lui si abia apoi urmeaza mantuirea.

Dumnezeu nu glumeste si nici nu se joaca cu voi. Daca stiti ca un mesaj vine de la El si ati fost avertizati in acest sens, El va trece la metode mai sigure si la semne mai ferme, pentru ca de relatia cu El depinde totul si cu siguranta ca il deranjeaza sa il alsati sa astepte cu bratele intinse si mai ales daca nu il ascultati. Neascultarea este sursa si originea dezastrului infernului. Iar orgoliul este cel care a provocat neascultarea. Pentru ca este fascinant pentru ingerul cazut sa il puna in incurcatura si sa il determine chiar pe Cel care este Causa Causorum. Din acest orgoliu se hraneste vointa lui rea.

Nu luptati impotriva cui nu trebuie. Iata profetiile acestui frate calugar Alexandru care si ele spun ca va fi o federatie a tuturor statelor lumii.

V-ati gasit voi mari apostoli sa luptati impotriva Uniunii Europene si impotriva celor care se straduiesc sa faca sa functioneze aceasta uniune. Sa ii multumim lui Dumnezeu ca suntem in Uniune si sa ii multumim mai ales daca suntem ultimii din Uniune, intr-adevar acest loc este privilegiat deoarece ai nevoie de multa umilinta ca sa fii ultimul si sa nici nu iti doresti macar sa fii primul.

Pr. Arsenie Boca: VRAJBA ÎN CASĂ VINE DIN

 Des, mult prea des vedem şi trăim probleme în familie: de la neînţelegeri, tensiuni, certuri, până la violenţe verbale sau fizice. Care sunt cauzele lor? Pătrunzător al tainelor sufletului omenesc, Părintele Arsenie Boca ne face o sinteză:

Vrajba în casă vine din păcate. Toate îşi au izvorul în păcate. Neapărat vine vrajba în casă, dacă:

Căsătoria s-a început cu stângul, adică cu desfrânarea;

Mai vine apoi, dacă soţii trăiesc în căsătorie nelegitimă, sau fără cununie bisericească. Este un prim păcat, pe care toţi îl plătesc cu vrajba. De aceea, toţi trebuie să intre la cuminţenie şi să se legiuiască dacă sunt aşa;

Din curvii nemărturisite, făcute înainte sau după căsătorie. Astfel au intrat într-o casă nouă, cu o pecete drăcească pe trupul şi pe sufletul lor şi pentru că nu şi-au mărturisit acel păcat, are să le spargă casa, tocmai pentru că n-au omorât pe diavolul, care este cel care făcea acest lucru;

Lăcomia de avere a unui părinte când şi-a măritat sau şi-a căsătorit feciorul. O asemenea căsătorie nu ţine, pentru că s-a făcut cu o lucrare a diavolului. De vei mărita fata ta numai pentru avere, căsătoria lor va sfârşi cu vrajbă sau cu spargerea casei aceleia. Prin urmare, cuminţiţi-vă, părinţilor, cu sfaturile, când vă măritaţi fetele sau vă însuraţi feciorii!

Nepotrivirea de vârstă. Sunt părinţi care-şi mărită fetele la 14-16 ani, iar la 18, 19 ani fata lor este văduvă şi încă cu copil. Aceasta din cauza nepotrivirii de vârstă, căci ce poate face o fată aşa tânără în faţa unui vlăjgan, om în toată firea? Această diferenţă mare de vârstă este un păcat înaintea lui Dumnezeu. Şi din cauza aceasta, casa aceea nu ţine, ci se sparge şi în aceste cazuri părinţii trebuie să recunoască că au dat un sfat prost.

Din negrija de suflet a celor din casă, din negrija de Spovedanie, de Sfânta Împărtăşanie şi de rânduielile Bisericii, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care dacă nu se păzesc, păzesc pe ale diavolului şi nu pot să aibă linişte;

Din petrecere fără post. Cei ce se umplu de mânie sunt cei plini de fiere, care se înmulţeşte în corpul omului atunci când mănâncă carne multă şi nu posteşte. Plin de fiere fiind, te umpli de mânie şi astfel îşi sar în cap unii la alţii. Aşa, pentru o vorbă cât de neînsemnată, pentru o bucată de lemn ce nu e la locul ei, îi sare în cap celuilalt;

Şi o ultimă pricină este desfrânarea soţilor. Dar soţii cum desfrânează, când sunt legiuiţi? Aşa bine, căci nu mai ţin seamă de miercuri, de vineri, de zilele postului şi de sărbători. Nu mai ţin nici o rânduială. Şi bate Dumnezeu nerânduiala ca să se facă rânduială.

Părintele Arsenie Boca

Parintele Arsenie Boca despre pricinele care aduc pagubă în agoniseala voastră

 Parintele Arsenie Boca despre pricinele care aduc pagubă în agoniseala voastră

Pricinile pentru care trimite Dumnezeu necazuri asupra avutului vostru:

1. Unul dintre stăpâni le drăcuie şi-atunci să nu se mire dacă i se împlineşte cuvântul căci dă Dumnezeu după cuvântul lui.


2. Lucrează Duminica. Dacă Dumnezeu n-a lucrat nimic în una din zile nici ţie nu-ţi este îngăduit şi dacă vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat Duminica ci şi ce-ai lucrat peste săptămână. Să nu asculţi de sfaturile Guvernului când e vorba de cinstirea Duminicii. Guvernul îşi are socotelile lui, tu însă ai sufletul. Căci va veni vremea să ceri apa cu bilet! Da, va veni vremea să ceri apă cu bilet.

3. Are pagubă şi acela care se uită la ele ca la ochii din cap, şi-a lipit inima de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca să ţi-o împotmoleşti în gunoiul lumii ci ca să ţi-o îndrepţi către Tatăl cel din ceruri. Pe El să-L iubim, de El să ne lipim inima, căci neasemănată e plata pe care ne-o dă Dumnezeu faţă de cea dată de lume. De aceea nu lipi inima ta nici de proprii tăi copii căci de-i pătimi durere în cele iubite peste măsură cine te va mângâia?

4. Ai cumpărat din mână rea, din mână pătimaşă, din mână care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea înainte de a o amesteca cu ale tale dă-i apă sfinţită cu făină. Să ştiţi că păcatele trec şi-asupra pământului pe care-l calci şi-asupra vitelor. Când a fost izgonit Adam din Rai Dumnezeu a blestemat pământul: spini şi pălămidă să dea şi în sudoarea feţei să-şi câştige pâinea, iar femeia în dureri să nască.

5. Cineva lucrează cu diavolul asupra ta şi asupra vitelor tale. Şi tu tânjeşti, şi vitele tale tânjesc. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru că tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu ca să nu mai poată lucra duhurile rele, vrăjitorii. Curăţeşte-ţi trupul tău prin post, fă sfeştanie, pune-ţi o cruce în curte şi roagă-te lui Dumnezeu să te ocrotească.

6. Ai pagubă pentru că în curtea unde stai sau pe pământul pe care lucrezi apasă jurăminte sau nedreptăţi. Să nu tăiaţi o brazdă din pământul care nu este al vostru căci aduce moarte. Poate ai cumpărat acea curte cu bani munciţi într-o vreme când trăiai în desfrânare, aici sau în America. De aceşti bani deşi i-ai muncit nu te vei folosi căci şi asupra lor atârnă şi apasă păcatele. Şi te urmăreşte Dumnezeu până în pânza albă. Pentru ce? Pentru că nu le mărturiseşti, pentru că ţi-i şerpi în sân, şi Dumnezeu lasă ca să te muşte.

7. Apasă blestemele părinţilor sau a altuia asupra casei tale sau asupra ta.

8. Sunt omoruri sau sinucideri făcute în curtea ta sau ce e mai des, copii lepădaţi (avortaţi) îngropaţi ici colo. Copiii lepădaţi sunt păcate strigătoare la cer.

9. Stăpânii au păcate nemărturisite din tinereţe sau mai pe urmă şi nu le-au ispăşit. Trebuie să le ispăşeşti de bună voie. De aceea vine bătaia lui Dumnezeu peste tot, peste câmp, peste vite şi peste tot lucrul mâinilor tale.

Maică Pururea Fecioară ,nădejdea sufletului meu ,Tu ești a mea mijlocitoare la milostivul Dumnezeu .

 

Părintele Arsenie Boca – gândurile şi vicleniile lor

 Părintele Arsenie Boca – gândurile şi vicleniile lor

Gândurile vin în minte de la fire, de la Dumnezeu şi de la diavol.

De la fire sunt cele numite: foamea, setea, frigul şi celelalte.

De la Dumnezeu sunt gândurile cu grijă de suflet, de luminarea lui, de aducerea omului întreg, curat înaintea lui Dumnezeu, precum şi atenţionările conştiinţei şi altele asemenea.

De la diavolul sunt plăcerea de a face rău, de a uita de Dumnezeu, precum şi toate pasiunile. Şi o altă caracteristică a lui este că sileşte omul la toate extremele care-i sunt peste putere.

Mintea, nu creierul, trebuie să ştie să deosebească ce vine de la Dumnezeu, sau de la fire, sau de la diavol. Cu mintea trecem prin mormânt dincolo, ea nu-i supusă morţii.

Toate acestea ca gânduri.

Dar diavolul încurcă lucrurile şi altfel, le strâmbă! Strâmbă şi cele ale firii, îmbiind firea la toate denaturările şi exagerările ca s-o uzeze şi s-o înnebunească după tot felul de plăceri egoiste.

Strâmbă şi cele ale lui Dumnezeu. Dacă mintea nu ia aminte, diavolul face cu omul cum face cu sectarii. Trage în greşeală pe om să nu asculte de orice rânduială ci numai de mintea din capul lui în care el, diavolul, e profesor.

Ce interesează aici, cu deosebire, e ce face diavolul cu instinctele primare ale omului, cum le degradează, cum le exagerează… prezentându-le ca drepturi la ceva – „minţind că asta-i libertatea lui. Că asta-i el (omul) şi altceva nimic. De cumva omul crescând află că mai are şi minte şi suflet, le umflă de mândrie, de aroganţă, de suficienţă de sine, de neascultare şi îndărătnicie.

O altă caracteristică a diavolului e că este cel mai mare pisălog pe capul omului, obsedând mintea chiar şi în vis cu „învăţăturile lui”. Obsesiile sexuale, de pildă. Acestea sunt gânduri care ciocănesc la cap până îl biruie şi îl duc la învoială pe bietul om neatent, îl duc la faptă şi îl aruncă în păcat. Plăcerea mincinoasă şi de-o clipă a căderii în păcat devine cleiul memoriei şi se face deprindere care de acum va cere o repetiţie continuă şi omul pierde stăpânirea de sine şi merge în calea păcatului până la istovire prin moarte şi nu moarte bună ci moarte a minţii mai întâi – că a fost prima de vină. Nevrozele, psihozele sunt efectul denaturării acestui instinct primar al firii în câteva generaţii succesive dar pot apare şi într-o generaţie dată. Deci omul condus fără să-şi dea seama de diavol a declanşat exploziv un instinct al firii. Astfel deci a slăbit firea minţii, a slăbit stăpânirea de sine, a acoperit mustrarea de conştiinţă, care acum ea face explozie şi găsind mintea slăbită o alungă în schizofrenie, în paranoia şi în alte nenorociri nervoase.

Calea călugăriei nu e după fire; ea e mai presus de fire, ca atare cere o putere în plus. Se înţelege că e o putere mai presus de fire de la Dumnezeu dar şi o capacitate biologică de rezistenţă faţă de pisălogeala obsesiei, a tensiunii firii sau a povârnişului denaturării.

Când au zis ucenicii Mântuitorului într-un context: „Nu e bine a se însoţi omul cu femeie”, iar Domnul Hristos, Autorul omului, le-a răspuns: „Cuvântul acesta nu-l pot cuprinde decât aceia cărora le este dat”.

Cum dat? Dat în conştiinţa lui genetică, mai înainte de a fi vreuna din zilele lui pe pământ. Dat ca destin cu ajutorul orânduirii speciale, a unor gene… în cromozomii săi specifici xx sau yy, ca tensiunea lor cea după fire să poată favoriza convertirea iubirii fizice – pentru o singură persoană, opusă sexului – în iubire duhovnicească universală pentru toţi oamenii oricum ar fi ei.

Potrivnicul (diavolul) e îngăduit să ispitească trupul şi sufletul cu plăcerile patimilor: senzualitatea, lăcomia, luxul, slava deşartă, ispita puterii sau a măririi trecătoare, a mândriei sau aroganţei, cu patima proprietăţii, sau poate ispiti omul făcându-l să intre în contextul unei concepţii de viaţă diametral opuse Revelaţiei. Toate patimile dezlănţuie o concurenţă pe bunurile lumii acesteia încât oamenii se văd unii pe alţii duşmani de moarte şi ajung la crime şi războaie.

Iubirea de oameni e înfrântă de egoisme antagonice sau demonice. Oamenii pot înnebuni dacă rămân sau oftează cu exclusivitate numai pentru viaţa de acum şi de aici. Libertatea lor cu care sunt împodobiţi de creaţie nefolosind-o sub îndrumarea lui Dumnezeu ajung în cea mai demonică robie şi omul e pierdut cu voia şi cu mintea lui. Deci, de ce e îngăduită devierea şi potrivnicul? Ca să se vadă încotro înclină libertatea duhului nostru şi de acea direcţie să aibă parte în veci. „lată, pus-am înaintea feţei voastre apa şi focul, viaţa şi moartea; spre care veţi întinde mâna, pe aceea veţi avea-o” (Isus Sirah 15,16-17; Deut. 30,16).

Numai între contrarii se desăvârşeşte iubirea.

Gândurile lui sarsailă îşi pierd puterea când sunt spuse, denunţate la preot. Mai greu este cu neajunsurile ereditare ţesute în fire. La obârşie şi acestea tot pe cel viclean îl au la rădăcină. Sunt neputinţe ereditare de care greu scapi, ba de unele din ele nu scapi. Exemplu: alcoolismul bunicilor, străbunicilor, se soldează în urmaşi cu un creier mai slab. Descendenţii acestora merg până la al treilea neam. Sfânta Scriptură pomeneşte şi de al patrulea neam…, de-al cincilea neam nu mai spune nimic, dovadă că s-a stins neamul acesta.

Orice lămurire luminată nu poate înlocui celulele nervoase distruse de alcool. Sunt deci şi imposibilităţi de luptă cu poverile ereditare. Pe înaintaşi să-i iertăm şi cu asta îi ajutăm la judecată.

Pentru slava deşartă munciţi mult, mai mult ca pentru smerenie. Faceţi mai bine şi îmbunătăţiţi locul cât puteţi mai mult dar nu pentru a fi laudă ci pentru a vă însemna sufletele voastre.

Cum puteţi să credeţi când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la Dumnezeu n-o căutaţi? „Nu puteţi sluji la doi domni” şi la cel cu slavă deşartă şi la cel cu slavă adevărată. Gândiţi-vă bine!

Cel mai bun semn că în noi nu există nici măcar un început de dragoste pentru Dumnezeu este greutatea de a-I sluji lui Dumnezeu, când nu vrem să ne îndeplinim deloc datoriile noastre privitoare la El. Cineva i-a spus lui Avva Agaton: „Mi s-a dat poruncă, dar îndeplinirea poruncii e legată de necazuri; vreau să îndeplinesc porunca, dar mi-e frică de necazuri”. Bătrânul i-a răspuns: „Dacă ai fi avut dragoste, ai fi îndeplinit porunca şi ai fi biruit necazurile”.

Să nu-mi spui că-L iubeşti pe Dumnezeu, acestea nu sunt decât simple cuvinte, arată dragostea cu fapta.

Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii (de Dumnezeu), dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile.

Iubeşte (pe Dumnezeu) şi vei proceda cu dreptate în orice prilej. Acest principiu duhovnicesc te va învăţa cum să procedezi m toate împrejurările.

Nu va lumina candela fără untdelemn nici rugăciunea nu va lumina duhul fără iubire. Fumul de tămâie nu se va ridica fără foc, nici rugăciunea nu se va ridica la Dumnezeu fără dragoste. Iubirea de Dumnezeu toate le întoarce în mijloace pentru mântuirea şi fericirea noastră.

Extras din Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Editura Credinţa Strămoşească,

De unde începe slăbănogirea? De la socoteala trufaşă a minţii.

I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului cum ai da cu oiştea-n gard.

Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor. Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu.

Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; şi apoi umblă plângând…

Lasă-te frate condus de un sfat dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă odată se sparge şi n-are cine-l lega.

Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele. E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci.

Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi. Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.

Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită. Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.
Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!

„In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul.

Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie”.

sursa Extras din Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria 2008 , p.40

 

Parintele ne-a spus: “Nu va spun de la mine. Asa scrie in carte, in Biblie”.

 Pr. Arsenie Boca: Se va ridica de la Răsărit un popor fără cruce, se va mânca carne de om şi se va bea sânge de om

Odata venise o doamna de la Bucuresti si Parintele i-a spus ca pe Bucuresti s-a “ouat” de doua ori, referindu-se la bombardamente [dar si la cutremure], iar cand se va “oua” a treia oara Bucurestiul va fi sters de pe fata pamantului deoarece acolo forfotesc pacatele.

Alta data Parintele ne-a vorbit despre sfarsitul lumii, ca sfarsitul lumii nu va fi asa cum gandim noi ca va muri toata lumea odata. Ci va muri pe rand. Intr-o parte de lume vor fi razboaie, in alta parte cutremure, in alta inecari, vor fi accidente peste accidente, vor fi boli necunoscute si fara de leac. Toate acestea le putem vedea in zilele noastre. Toate acestea, pe care le vedem acum, le-a proorocit Parintele Arsenie prin anii 1945-1946 ca sa ne intoarcem la credinta ca sfarsitul nu-i departe. Putem vedea asta dupa semnele care sunt.

Toate aceste semne ni le-a proorocit Parintele Arsenie prin anul 1945-1946 si ne-a citit [talmacit] din Biblie de la Apocalipsa ca se va ridica de la Rasarit un popor fara cruce, va bantui casele oamenilor, le va darama, le va nimici, se va calca om pe om, se va manca carne de om si se va bea sange de om. Cine va ramane din razboiul acesta va fi ales ca graul din pleava. Pleava zboara, iar graul ramane. Se va alege cine va ramane.

Parintele ne-a spus: “Nu va spun de la mine. Asa scrie in carte, in Biblie”.

(Marturie: Preoteasa Lucretia Urea si Paraschiva Anghel)

Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineață e mai fericit și mai liniștit tot restul zilei

 Când te scoli dimineața din somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă ziua pe care n-ai fi putut să ți-o dai singur și pune deoparte prima oră sau măcar un sfert de oră din ziua ce ți s-a dat și adu-o drept jertfă lui Dumnezeu într-o rugăciune de mulțumire și de cerere bună. Cu cât vei face mai cu osârdie acest lucru cu atât mai mult vei sfinți ziua, cu atât mai puternic te vei îngrădi în fața ispitelor pe care le întâmpini în decursul zilei

Tot așa, când mergi către somn, gândește-te că Dumnezeu îți dă odihnă de ostenelile tale. Consacră lui Dumnezeu o curată și smerită rugăciune. Buna ei mireasmă îți va apropia pe îngerul tău spre paza ta.

Rugăciunea de dimineață pentru om este întocmai ca roua de dimineață pe plante. Cine se roagă lui Dumnezeu de dimineață, cu o cuvenită luare aminte, e mai fericit și mai liniștit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupă toată ziua cu ceea ce o preocupă de dimineață, ca o piatră de moară, care macină în restul zilei grâu sau neghină.

Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineață grâu pentru ca vrăjmașul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe în așa fel încât ea să ne poată duce către ziua veșnică, iar nu către noaptea veșnică.

Părintele Arsenie Boca

De la Dumnezeu, pace vouă și binecuvântare!

 

Maica Domnului – Apărătoarea Sfântului Munte Athos

• Sfântul Nicolae Velimirovici

• • 

    Maica Domnului – Apărătoarea Sfântului Munte Athos

    Maica Domnului – Apărătoarea Sfântului Munte Athos

Când oamenii vă strâmtorează și nu vă dau pace, nu vă uitați la oameni, ci la ea ‒ la Preacurata voastră Doamnă Apărătoare. Ea știe să se răfuiască cu toți vrăjmașii stăpânirii sale, ai moștenirii sale.

De ce vă plângeți voi, athoniții? Și de ce sunt mâhnite sufletele voastre? Vă strâmtorează oamenii? Priviți la pinii de pe Athos, cum sunt înalți și drepți și netezi, tocmai acolo unde sunt strâmtorați mai mult!

Voi cunoașteți adevărul, și din adevăr aveți libertate lăuntrică. Iar din adevăr și libertate vine seninătatea sufletului. Din seninătate izvorăște bucuria. Voi ați fost purtători de bucurie și semănători de mângâiere în Balcani, vreme de multe veacuri. Și acum voi să căutați, oare, mângâiere de la noi, care trăim în mrejele lumii?

Întreaga lume nu vă poate da nicio fărâmă din mângâierea pe care o dă nemuritoarea voastră Împărăteasă, cea dintâi fiică a Împăratului. Toate numirile numeroaselor ei icoane înseamnă bucurie și mângâiere. Știți cum le-a prezis Domnul apostolilor: „În lume necazuri veți avea”. Ce altceva au fost apostolii decât asceți călători? Întreaga lume a fost mănăstirea lor; dar în această mare mănăstire, fiecare dintre ei avea câte o chilie, în care lumea cu smintelile și viforele ei nu avea intrare: înăuntrul inimilor lor, ca în niște chilii zăvorâte, ei păstrau adevărul și libertatea, seninătatea și bucuria.

În aceste chilii ascunse, sufletele lor se întâlneau cu Duhul lui Dumnezeu Cel de viață Făcător. De aceea și puteau să țină piept fără să se teamă pe întunecatul câmp de luptă al lumii, și ca niște raze luminoase să strălucească prin adevăr și prin bucurie. Iar voi sunteți în Sfântul Munte ca într-un liman lin față de lume. Deși nu vă mișcați din acel loc, lumina adevărului vostru și mireasma rugăciunilor voastre se simte în lume.

Sunteți țintuiți de stânca ce se numește Sfântul Munte, ca stâlpnicii de stâlp; cu adevărat, toți sunteți niște stâlpnici. Dacă furtunile lumești lovesc câteodată stâlpul vostru, oare trebuie să vă temeți? Priviți cum se lovesc cu urlet de muntele Athos talazurile albe, și iarăși fug risipite înapoi. Așijderea și neputincioasele talazuri ale răutății lumești stropesc sfintele voastre mănăstiri, dar se întorc rușinate în albia lor. Cu toiagul ei puternic, le pune pe fugă Odighitria. Când oamenii vă strâmtorează și nu vă dau pace, nu vă uitați la oameni, ci la ea ‒ la Preacurata voastră Doamnă Apărătoare. Ea știe să se răfuiască cu toți vrăjmașii stăpânirii sale, ai moștenirii sale.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul I, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, pp. 128-129)

Cele trei virtuți pe care le cere Maica Domnului de la călugării din Athos

• Sfântul Nicolae Velimirovici

• • 

    Cele trei virtuți pe care le cere Maica Domnului de la călugării din Athos / Foto: Pr. Silviu Cluci

    Cele trei virtuți pe care le cere Maica Domnului de la călugării din Athos 

Ferice de voi, neobosiți slăvitori ai lui Dumnezeu! Ferice de voi, cetățeni aleși ai statului Născătoarei de Dumnezeu! Ea nu cere de la voi niciun fel de impozit, ci cere în dar trei bani din aur curățit în foc. Care sunt aceștia?

Ați citit cum Maica Domnului din vremuri străvechi i-a pedepsit cumplit pe toți cei ce au năvălit asupra Sfântului Munte. Vă amintiți cum v-a acoperit cu acoperământul său în vremea Războiului Mondial. Cu mai multă grijă decât rândunica pe rânduneii săi. Și oamenii sunt, oare, niște vrăjmași înfricoșători, ca să vă temeți de ei? Iarbă și cenușă sunt față de duhurile răutății cele de sub Ceruri, cu care voi, bine înarmați, aveți a vă lupta. Și de vreme ce Stăpâna voastră vă mântuiește de dracii cei cumpliți, care nu dorm nicicând, cum să nu vă mântuiască de nimicnica răutate omenească?

Și la voi s-a gândit prorocul când a prezis: „Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei”. Ea este prima fiică a Împăratului, iar sufletele voastre sunt fecioare care urmează ei până înaintea tronului Împăratului împăraților. Mâna ei vă călăuzește, veșmântul ei vă acoperă, ochii ei vă privesc, dragostea ei vă încălzește, pilda ei vă îmbărbătează. Ferice de voi, neobosiți slăvitori ai lui Dumnezeu! Ferice de voi, cetățeni aleși ai statului Născătoarei de Dumnezeu! Ea nu cere de la voi niciun fel de impozit, ci cere în dar trei bani din aur curățit în foc. Primul e curăția feciorelnică. Al doilea e smerenia feciorelnică. Al treilea e ascultarea feciorelnică. Pentru aceste trei daruri feciorelnice, ea vă făgăduiește să vă înalțe de pe acest Sfânt Munte pământesc în Sfântul Munte ceresc.

De ce vă plângeți, așadar, voi, athoniții? Și de ce sunt mâhnite sufletele voastre?

De la Dumnezeu, pace vouă și binecuvântare!

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Răspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi: scrisori misionare, volumul I, traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, ediția a II-a, Editura Sophia, București, 2008, pp. 129-130)

Acatistul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei

 Cel ce îl iubește pe Sfântul Spiridon nu o să rămână fără casă, fără lucru și fără bani!

Troparul, glasul al 1-lea

Soborului cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător, purtătorule de Dumnezeu Spiridoane, părintele nostru. Pentru aceasta, cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit și șarpele în aur l-ai prefăcut. Și când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfințite. Slavă Celui ce te-a preamărit pe tine; slavă Celui ce te-a încununat; slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 2:

Deși nu avem îndestulată vrednicie și pricepere noi, ticăloșii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate și din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primește-le, Sfinte Ierarhe Spiridon, de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 2:

Care dintre noi, păcătoșii, s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre celor trupești, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulțimea înțelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primește cân­tarea aceasta:
Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;
Bucură-te, cel care fără învățătură filosofică ai fost legii apărător, biruind pe filosofi;
Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;
Bucură-te, comoara legii noastre cea mult prețuită;
Bucură-te, de la care și cei mai învățați legiuitori s-au povățuit;
Bucură-te, lauda arhiereilor și a dascălilor;
Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;
Bucură-te, mustrătorul obiceiurilor celor rele ale ereticilor;
Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înțelepciune;
Bucură-te, că la Soborul cel dintâi te-ai arătat mare învățător;
Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;
Bucură-te, cel ce și astăzi de la noi, credin-cioșii, nu te depărtezi;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 3:

Împovărați de multe ispite și în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiți, te rugăm, fii mijlocitor pentru sufletele noastre și împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Darul Duhului fiind cu tine, deși în tinerețe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrânețe însă, fiind cu înțelepciune, ai știut a păstori și turmele cele cuvântătoare ale credincioșilor și la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător și de minuni făcător; pentru aceasta îți aducem cântarea:
Bucură-te, episcopul Trimitundei;
Bucură-te, lauda poporului celui credincios;
Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;
Bucură-te, că ești rugător lui Dumnezeu pentru cei cuprinși de patimi;
Bucură-te, că din primejdii mântuiești pe cei ce aleargă la tine;
Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupești și sufletești;
Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;
Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;
Bucură-te, că, la orice întâmplare fiind chemat, ești grabnic ajutător;
Bucură-te, doctorul cel fără de plată;
Bucură-te, nădejdea tuturor;
Bucură-te, acoperământul și scăparea noastră;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 4:

Mult-milostive părinte, primește rugăciunea aceasta a noastră, a păcătoșilor, și cu obișnuita ta bunătate și milos­tivire mijlocește către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare și sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor și cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 4:

Astăzi, stând înaintea icoanei tale, noi, nevrednicii, ca și când ne-am afla chiar înaintea moaștelor tale, de care bo­găție suntem lipsiți, și mărturisind minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, ascultă această puțină rugăciune și întinde dreapta ta cea puternică și binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca, după vrednicie, să săvârșim cântarea aceasta:
Bucură-te, cel ce ești cu îngerii slujitor;
Bucură-te, că ești și cu oamenii cu trupul petrecător;
Bucură-te, cel al cărui trup astăzi săvârșește minuni;
Bucură-te, că încălțămintele tale slujesc drept dovadă;
Bucură-te, odor neprețuit al ostrovului Corfu;
Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;
Bucură-te, cel ce nu cruți osteneala pentru a face binele;
Bucură-te, ajutătorul celor ce știu minunile tale;
Bucură-te, stâlp neclintit al creștinătății;
Bucură-te, lauda patriarhilor și a cuvioșilor monahi;
Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;
Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie săvârșeai;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 5:

Așa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaștele tale, cu milostivire cercetezi și vindeci toate neputințele poporului celui binecredincios, care așteaptă ajutorul tău, îndură-te și de noi, nevrednicii; trimite ajutorul tău și ne izbăvește de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icos 5:

Pentru ca să arăți marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăvești din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic și din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun al corăbiilor celor învăluite;
Bucură-te, scăparea deznădăjduiților înotători;
Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;
Bucură-te, că prin suflarea ta valurile se potolesc;
Bucură-te, că risipești cu rugăciunea ta furtuna;
Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;
Bucură-te, că ești tare ajutător celor de tunet spăimântați;
Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoșați de săgeata fulgerului;
Bucură-te, că tu, mijlocind către Mântuitorul, ne izbăvești de orice primejdii;
Bucură-te, nădejdea și scăparea noastră de acum;
Bucură-te, și pentru noi, păcătoșii, care în toate primejdiile la tine năzuim;
Bucură-te, pentru că nimeni, din câți aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 6:

Cinstitorule de Dumnezeu și dumnezeiescule Spiridon, ascultă rugăciunea noastră în ceasul acesta și, prin sfintele și de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăvește de războiul ce ne înfricoșează, precum ai izbăvit pe cei care erau învăluiți în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca și noi, ca aceia, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 6:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, solește nouă, păcătoșilor, mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi, păcătoșii, a ne împărtăși de bunătățile sufletești și trupești, cele făgăduite credincioșilor creștini, și să-ți cântăm:
Bucură-te, Sfinte Spiridon, ierarh al lui Hristos;
Bucură-te, cinstite slujitor al darului;
Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;
Bucură-te, mir care alungi toată durerea;
Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbințeala patimilor celor mai cumplite;
Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;
Bucură-te, de aproape ajutător al celor cu-fundați în multe primejdii;
Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toți câți se află pe patul durerilor;
Bucură-te, că și noi, păcătoșii, de la tine cerem ajutorul;
Bucură-te, că, văzând chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alină;
Bucură-te, mare mângâietor al celor ce pătimesc;
Bucură-te, tare sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 7:

O, preamilostive și mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută și-i miluiește cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle și de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulțimii păcatelor, și, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, așa ridică și pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, cu care împreună Îți cântăm: Aliluia!

Icos 7:

Toate puterile cerești lăudând credința ta cea tare către Dumnezeu, cu tine împreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, îți aducem aceste cuvinte de laudă:
Bucură-te, cel care ai strălucit credința prin minuni;
Bucură-te, că prin credință ai putut face minuni;
Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată n-au rămas neascultate;
Bucură-te, înțeleptule rugător către Dumnezeu;
Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea Domnului;
Bucură-te, cel ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;
Bucură-te, cel ce biruiești puterile celor fără de lege;
Bucură-te, tare ajutător al credincioșilor;
Bucură-te, tăria cetăților celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;
Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;
Bucură-te, că tiranii sunt biruiți auzind de puterea credinței tale;
Bucură-te, temelia asupra căreia s-a așezat semnul crucii;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 8:

Toți ocârmuitorii binecredincioși, având nădejdea către tine, în orice întâmplare nu se vor rușina, Sfinte Ierarhe Spi­ridon, fiind tu creștinătății mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea și ale noastre rugăciuni, milostive, și ne ajută și ne izbăvește de toate nevoile, măcar că suntem nevrednici de această dobândire, și vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum și mulțimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, și de foametea aceea înspăimântătoare a scăpat poporul cel ce o aștepta, risipindu-se jintițele strângătorilor de grâu; pentru care cântam ție acestea :
Bucură-te, scăparea celor amenințați cu foametea;
Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;
Bucură-te, cel prin ale cărui primite rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;
Bucură-te, nădejdea cea bună a lucrătorilor de pământ;
Bucură-te, mulțumirea celor ce seamănă cu credință;
Bucură-te, secerișul cel îmbelșugat al semănătorilor;
Bucură-te, cămărașul cel bogat al săracilor;
Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl și dobândim;
Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;
Bucură-te, mângâierea celor cuprinși de nevoi;
Bucură-te, lauda credincioșilor;
Bucură-te, țarină bine roditoare;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 9:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridon, după cum în vremea lui Constantin și a lui Constanțiu, prin ale tale rugăciuni, ai izbăvit poporul de primejdii, aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare și risipind jitnițele strângătorilor de grâu, așa și astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuiește în țara aceasta, dăruindu-i îmbelșugare și timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor și al pruncilor, cu care împreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ți ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat prin cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând șarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuințare, și l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:
Bucură-te, bogăția săracilor;
Bucură-te, ajutorul celor lipsiți;
Bucură-te, că ai schimbat șarpele în aur;
Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinii în metal;
Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare a fi de trebuință numai în cele de folos;
Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;
Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;
Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăși în șarpe s-a prefăcut aurul;
Bucură-te, comoara neîmpuținată a săracilor;
Bucură-te, cel ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;
Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;
Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ți-a trebuit;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 10:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne și pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruiește-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmașilor de asupra noastră și năvălirea șerpilor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viața aceasta și pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Cine nu se va înfricoșa de lucrurile tale, când va auzi cum cea moartă din mormânt ți-a răspuns când ai întrebat-o și cum au fost izbăviți corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul pe care l-ai izbăvit de la moarte și pentru toate minunile tale, toți îți aducem această laudă:
Bucură-te, ajutorul văduvelor;
Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neștiute;
Bucură-te, că și cea moartă ți-a răspuns pentru credința ta;
Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioși să amuțească;
Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credință;
Bucură-te, că ai săvârșit minuni de care s-au îngrozit aleșii păgânilor;
Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;
Bucură-te, că bunătățile pământului nu ți-au trebuit;
Bucură-te, că ai adunat avuțiile tale în cer;
Bucură-te, că, și astăzi, tot de acolo se revarsă milele tale;
Bucură-te și pentru noi, care mulțumim ție pentru câte ne dăruiești;
Bucură-te, că pentru toate cântăm ție: „Bucură-te!”;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 11:

Auzind cea moartă glasul tău, din mormânt ți-a răspuns la întrebarea ce i-ai pus; și precum cu credință ai făcut trupul cel fără suflare să dea glas, așa cu milostivire fă și trupurile noastre acestea, lipsite de bunătăți, să dobândească sănătate și mântuire, pentru ca și noi, împreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icos 11:

Doctorul sufletelor și al trupurilor, Sfinte Ierarhe Spiridon, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea și pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors la viață, întoarce și ticăloasele noastre suflete, cele moarte de mulțimea păcatelor ce le-au cuprins, din îndemnul diavolului, și primește spre plată mulțumirea aceasta:
Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;
Bucură-te, scăparea copilului femeii, cel ce era pe moarte;
Bucură-te, că prin tine a fost bucurată mama copilului celui vindecat;
Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;
„Bucură-te!”, a zis ție împăratul Constantin;
„Bucură-te!”, ți-au cântat cu lacrimi femeia aceea și fiul său;
Bucură-te, cel ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;
Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;
Bucură-te, că, văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se, s-a curățit;
„Bucură-te!”, a strigat ție desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;
Bucură-te, tămăduirea trupurilor noastre;
Bucură-te, izbăvirea sufletelor noastre;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 12:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău și, pentru numele tău și mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului și al pământului vindecare bolilor, sănătate și sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, așa și noi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Nu ne da morții, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că și decât dânsa suntem mai păcătoși; pentru că noi, rușinându-ne de faptele noastre cele ce din tinerețe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine și a cere ajutorul tău, cu graiuri ca acestea:
Bucură-te, mărturia celor ce și-au mărturisit păcatele către tine și s-au pocăit;
Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;
Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;
Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;
Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;
Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;
Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neștiute care aveau să fie;
Bucură-te, că mulți, văzând minunile tale, au venit la credință;
Bucură-te, că și noi de la tine așteptăm tămăduire;
Bucură-te, și ne fii mijlocitor pentru iertarea păcatelor noastre;
Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creștinesc;
Bucură-te, astăzi, și pentru noi, păcătoșii, și ne miluiește;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 13:

O, preabunule și întru tot lăudatule Părinte Spiridon, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dum­nezeu, ca, pentru ale tale sfinte rugăciuni și a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate și iertare de păcate, ca și noi, cu tine împreună, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condac se zice de trei ori).

Apoi se zic iarăși Icosul 1: Popoarele credincioșilor… și Condacul 1: Apărătorului credinței…

Icos 1:

Popoarele credincioșilor, cunoscând mulțimea minunilor tale, prin care ai rușinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinței noastre, cu umilință te laudă cu cântări ca acestea:
Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;
Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;
Bucură-te, îndreptătorul credinței;
Bucură-te, ajutătorul celor necăjiți;
Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;
Bucură-te, că și tu ai lucrat strălucirea credinței;
Bucură-te, că pe potrivnici vitejește i-ai gonit;
Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruință;
Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;
Bucură-te, cel ce cu blândețe primești la tine pe cei care au greșit;
Bucură-te, învățătorul dogmelor creștinești;
Bucură-te, care cu negrăită dulceață îndreptezi pe cei nepricepuți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Condac 1:

Apărătorului credinței dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulțumitoare, toți care prin ale lui înțelepte învățături ne-am luminat cu credința și să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridon, mare făcător de minuni!

Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei (1)

By admin / februarie 23, 2018

Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, glasul 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1, glasul al 2-lea. Irmos: Întru adânc a aşternut…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând şi milostiv şi curat făcându-te, îmblânzeşte furtuna stârnită asupra inimii mele; ca întru Dumnezeiască linişte fiind, să te laud pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu lucrări Dumnezeieşti curăţindu-ţi sufletul, părinte, cu chip Dumnezeiesc te-ai făcut, Sfinte Spiridon şi te-ai îmbogăţit cu Lumina Cea Preastrălucitoare a Dumnezeiescului Duh. Pentru aceasta luminezi pe cei ce cu toată curăţia te fericesc pe tine.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De la turme, ca pe un alt David, luându-te Ziditorul, păstor mai presus de toţi te-a pus pe tine turmei celei cuvântătoare, strălucind cu nevinovăţia şi cu nerăutatea înfrumuseţându-te, cuvioase părinte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, Curată, te rog, luminează-mi şi sfinţeşte-mi cugetul şi sufletul, risipind norii nepriceperii mele şi din întunericul păcatului scoţându-mă; ca după datorie să te fericesc.

Cântarea a 3-a. Irmos: Pe piatra credinţei…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-ţi mintea cu nepătimirea şi înfrumuseţând-o cu Dumnezeiasca smerenie, ai primit darurile Duhului, ca să alungi duhurile şi să dezlegi bolile celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine preasfinţite.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe începătorul răutăţii, şarpele, omorându-l, ai călcat în picioare năravul iubirii de argint şi miluind pe cel lipsit, ierarhe, ai prefăcut cu sfinţite rugăciuni şarpele în podoabă de aur, părinte cuvioase.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Suitu-te-ai în muntele nepătimirii, intrat-ai în norul adâncii cugetări a celorDumnezeieşti şi pe lespedea inimii tale ai primit Legea cea mântuitoare, ca un preasfinţit şi ca un slujitor de aproape al Stăpânului tău.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecă rănile sufletului meu, luminează-mi mintea cea întunecată de nepăsare, Dumnezeiască Mireasă, ca să cânt: nu este nimeni fără de prihană ca tine, cea cu desăvârşire fără de prihană şi afară de tine nu este nimeni curat, Stăpână.

Cântarea a 4-a. Irmos: Venit-ai din Fecioară…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-te de cărbunii Preacinstitului Duh, ai ars materia patimilor cea lesne arzătoare, fericite; şi cu strălucirile cele de foc ale faptelor tale celor bune, Sfinte Spiridon, lumea ai luminat.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Femeia cea moartă întrebată fiind, cuvânt ţi-a dat ţie, părinte şi cu poruncile tale s-au oprit curgerile râurilor. Că te-ai arătat făcător de minuni, fericite, har Dumnezeiesc primind.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorându-ţi îmboldirile trupului, de Dumnezeu insuflate, morţi ai sculat cu grăirea ta cea de viaţă făcătoare. Pentru aceasta te rog, părinte, înviază şi sufletul meu cel omorât.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Proorocii au vestit de mai înainte adâncul Tainei tale, cel necuprins cu mintea, că numai tu Însăţi ai născut, Preacurată, pe Cel cu neputinţă de înţeles, Care S-a Întrupat, pentru mi­lostivirea cea nespusă.

Cântarea a 5-a. Irmos: Luminarea celor ce zăceau…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Râul darurilor celor ce sunt întru tine adapă toată inima, cuvioase, dăruieşte tuturor sănătate din destul şi pe toţi îi deşteaptă spre Slava lui Dumnezeu, Cel Ce te-a preamărit pe tine şi te-a cinstit cu tot felul de faceri de minuni.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe tine, fericite, împăratul pământesc te-a cunoscut lămurit slugă dreaptă a Împăratului Ceresc şi plin de Dumnezeiescul har, când ai venit la dânsul tu, marele doctor, arătat de Dumnezeu.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Urmat-ai, părinte, obiceiului lui Avraam cel iubitor de străini, deschizând tuturor intrările casei tale, făcându-te tuturor toate şi purtând grijă de cei din primejdii, Sfinte Spiridon, Fericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Prunc Tânăr ai născut nouă, Fecioară, pe Cel mai înainte de veci Născut din Tatăl Cel fără început; pe Care roagă-L, ca pe Fiul şi Dumnezeul tău, să Se milostivească de cei ce din suflet te vestesc pe tine, Preacurată, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 6-a.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca nişte tină a fost socotit aurul de tine, cel ce cu nepătimirea ai strălucit mai mult decât aurul şi te-ai îmbogăţit, cuvioase, cu darurile cele cu totul de aur ale Duhului.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu suflet curat slujind Stăpânului tău, cuvioase, te-ai bucurat de mulţimea Oştilor îngereşti, care slujeau împreună cu tine, preasfinţite, cu glasuri nemaiauzite.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta cea preamărită, preaînţelepte, te-a făcut în lume mărit, părinte. Pentru aceasta bucurându-ne, săvârşim Dumnezeiasca ta pomenire şi te lăudăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Mai Desfătat decât cerurile a fost pântecele tău, Ceea ce nu ştii de bărbat, încăpând pe Dumnezeu Cel Neîncăput Preacurată Fecioară, cu totul Lăudată.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…

De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi Dumnezeiasca iertare.

Cântarea a 7-a. Irmos: Porunca cea potrivnică…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neprefăcătoria lui Moise, blândeţea lui David şi neprihănirea lui Iov, cel din Avsitida, câştigându-ţi, ai ajuns locaş Duhului, preasfinţite, cântând: Cel Ce eşti Binecuvântat şi Preaslăvit!

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Rouă din cer a picat pe capul tău, în vremea secerişului, prevestind prin semne viitorul; că Dumnezeu a preamărit, precum a zis Dumnezeiasca ta pomenire, sfinţind pe credincioşi, prin mijlocirea ta.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeu te-a preamărit, fericite, că soborul părinţilor a ţinut seamă de cuvintele tale, pe care cu credinţă le-ai adus; iar acestea au arătat în chip vădit nebun pe Arie şi au nimicit împotrivirea lui.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca o Viţă ai odrăslit cu cuvânt de negrăit, Fecioară, Strugurele Cel Nelucrat, Care izvorând vin, veseleşte pe oameni şi ridică toată tulburarea celor cumplite.

Cântarea a 8-a. Irmos: Cuptorul cel cu foc…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stins-ai cuptorul patimilor cu ploile cele îndestulătoare şi Dumnezeieşti ale Dumnezeiescului Duh şi ai izvorât rouă care alină arşiţa neputinţelor, tuturor celor ce aleargă la tine totdeauna cu credinţă, Părinte Fericite Spiridon, Prealăudate.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fără de răutate, drept, blând, milostiv şi răbdător, primitor, plin de dragoste de străini, ierarh preasfinţit şi cu evlavioasă înţelepciune împodobit ai fost, cuvioase. Pentru aceasta cu credinţă te cinstim.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe femeia cea moartă de demult, întrebând-o, părinte, cuvânt ţi-a dat ca şi cum ar fi fost vie. O, minune uimitoare! O, har pe care l-ai dobândit, cu viaţă îngerească fiind împodobit, vrednicule de laudă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Vindecă patimile inimii mele cu milostivirea ta, Prealăudată; împacă mintea mea, sufletul meu luminează-l şi îndreptează-mă bine a umbla pe cărări mântuitoare, ca pururea să te măresc pe tine.

Cântarea a 9-a. Irmos: Fiul Părintelui…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Lămurit ai propovăduit pe Fiul Părintelui, Cel fără de început, Cel de o Fiinţă cu Tatăl şi împreună Veşnic, deosebindu-te în mijlocul de Dumnezeu purtătorilor Părinţi şi astupând gurile celor fărădelege, ierarhe preafericite.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Soare prealuminos, podoaba părinţilor, lauda preoţilor şi împreună locuitorule cu îngerii, cu rugăciunile tale învredniceşte de Lumina Cea Neînserată pe cei ce săvârşesc acum cu bucurie pomenirea ta cea de lumină purtătoare.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Dumnezeieştile Locaşuri, Cetatea cea Cerească şi adunarea cea veselă a celor ce prăznuiesc, au primit cu glas de bucurie sfinţitul tău suflet, cel cu fapte bune împodobit, preafericite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Marea Taină a naşterii tale celei mai presus de minte, de Dumnezeu Dăruită, uimeşte pe îngeri, mângâie adunarea cuvioşilor, veseleşte pe Sfinţii Părinţi, care Dumnezeieşte te laudă pe tine, Nădejdea sufletelor noastre.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

De la staulul oilor fiind ales a fi ispravnic al Bisericii lui Hristos, cu iarba dreptei credinţe ai hrănit-o pe ea şi cu cuvintele tale, alungând lupii mincinoasei credinţe, ai câştigat, Sfinte Spiridon, strălucirea de păstor aşezat de Dumnezeu. Pentru aceasta, ai întărit, cu înţelepciunea Duhului, credinţa în mijlocul purtătorilor de Dumnezeu părinţi. Ierarhe fericite, roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

A lui Avraam iubire de străini având şi nerăutatea lui Iacob, nevinovăţia lui Iov, bunătatea lui Moise şi blândeţea lui David, vas al Duhului cu totul luminat, după vrednicie te-ai arătat, Sfinte Spiridon. Pentru aceasta ca şi Ilie ai trimis pământului ploaie şi curgerile râurilor cu darul, ca Elisei, le-ai oprit, ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

Ceea ce eşti Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat şi Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş necurat, plin de fărădelege, care întru cunoştinţă demonilor batjocură m-am făcut, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapte bune, Ceea Ce eşti, Curată, de Lumină Primitoare. Alungă-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus mă învredniceşte şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.Canon de rugăciune către Sfântul Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei (2)
By admin / februarie 22, 2018

Troparul Sfântului Ierarh Spiridon, Episcopul Trimitundei, glasul 1:

Soborului celui dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător, de Dumnezeu purtătorule Sfinte Spiridon, părintele nostru. Pentru aceasta cu femeia cea moartă în groapă tu ai vorbit şi şarpele în aur l-ai prefăcut. Şi când ai cântat sfintele rugăciuni, îngeri ai avut împreună cu tine slujind, preasfinţite. Slavă Celui Ce te-a preamărit pe tine; Slavă Celui Ce te-a încununat; Slavă Celui Ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri.

Cântarea 1. Irmos: Hristos Se naşte, slăviţi-L…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Hristos te-a ales păstor, preacuvioase, din pântecele maicii tale, blând, sfinţit şi curat, propovăduitor al sfintelor dogme şi vas preacinstit al darurilor Duhului, de Dumnezeu purtătorule.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Omorând cugetul cel trupesc şi ochii sufletului mai înainte curăţindu-i, cu totul te-ai făcut Dumnezeiască biserică Duhului, preacuvioase, aducând cu sfinţenie jertfe cuvântătoare întru curăţie, cu totul fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Văzând pământul Ciprului însetat de apă şi lui Ilie asemănându-te, mulţime de ploi din cer ai pogorât, cu rugăciunile tale, preacuvioase; că Hristos ascultă rugăciunea slujitorilor Săi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Năstrapă de aur te cunoaştem şi Masă, Sfeşnic Luminos, Munte Umbrit şi Izvor de Dumnezeu Izvorât, Scară şi Uşă a Dumnezeieştii Vieţi, Ceea ce eşti Plină de dar, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie:

Hristos Se naşte, slăviţi-L; Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L; Hristos pe pământ, înălţaţi-vă; cântaţi Domnului tot pământul şi cu veselie lăudaţi-L, popoare, că S-a preaslăvit!

Cântarea a 3-a. Irmos: Fiului, Celui mai înainte…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celui Ce de la turmele oilor a luat pe Marele Ierarh Spiridon, ca să păstorească Biserica Sa, lui Hristos Dumnezeu, să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cel ce pe femeia moartă, în groapă, ca pe una vie ai întrebat-o, Sfinte Spiridon, Preaînţelepte şi ai dat femeii care cerea odorul ei, roagă-te să ni se trimită nouă mare milă, cu rugăciunile tale.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Toţi cu Dumnezeiască cuviinţă lăudăm preacinstită şi preasfinţită pomenirea ta, fericite, cântând cu un glas lui Hristos Dumnezeu şi zicând: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne!

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Fiului, Celui Ce cu voie S-a Întrupat fără sămânţă din Fecioară şi pe Născătoarea, întru naştere, a păzit-o Fecioară Curată, cu Dumnezeiască Putere, Dumnezeului a toate să-I strigăm: Sfânt eşti, Doamne!

Catavasie:

Fiului, Celui Născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci şi mai pe urmă din Fecioară Întrupat fără de sămânţă, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel Ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti, Doamne.

Cântarea a 4-a. Irmos: Toiag din rădăcina lui Iesei…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Toiag ţinând în mână şi cu chip preasfinţit fiind împodobit, Dumnezeiescul Înger, ivindu-se în vis, împăratului te-a arătat Dumnezeiesc tămăduitor al patimii lui, care striga cu credinţă: Slavă Puterii Tale, Doamne!

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Asemănându-te lui Hristos, Stăpânului tău, Tămăduitorului tuturor, ai vindecat pe împărat, Sfinte Spiridon, făcătorule de minuni şi cu Dumnezeieşti porunci l-ai deşteptat cu dreaptă credinţă spre Dumnezeiasca râvnă cuvenită lui Dumnezeu, cu bună îndreptare, fericite.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Graiurile Dumnezeieştilor Porunci păzindu-le, întru tot fericite, durerile cele mari ale împăratului le-ai risipit şi aur ai dat tuturor celor de pe pământ, Sfinte Spiridon, Fericite. Că nimic nu ai câştigat pe pământ, strângându-ţi în cer bogăţia care rămâne în veac.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Locaş Cuvântului, cu adevărat şi făclie Luminii Celei Neînserate te-ai arătat, Fecioară. Pentru aceasta toţi credincioşii cu căldură strigăm ţie: roagă, Stăpână, pe Fiul tău să rupă cursele lui Veliar, cel ce cugetă rău asupra noastră.

Catavasie:

Toiag din rădăcina lui Iesei şi Floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Cel Lăudat, din Muntele cel cu umbră deasă. Venit-ai, Întrupându-Te din cea Neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă Puterii Tale, Doamne.

Cântarea a 5-a. Irmos: Dumnezeu fiind al păcii…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Credinţa în mijlocul multor părinţi ai întărit-o, Sfinte Spiridon, propovăduind Unitatea Dumnezeieştii Treimi. Pentru aceasta şi Biserica cinsteşte după vrednicie, preasfântă pomenirea sfintei tale adormiri.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ucenic credincios al lui Hristos fiind, Sfinte Ierarhe Spiridon, morţi ai înviat şi vii i-ai pus de faţă, cu rugăciunea ta. Că toate a le putea ţi-a dăruit dintru a Sa Putere, Păzitorul vieţii noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Câştigând obiceiurile nădejdii, ale dragostei şi ale credinţei, părinte, te-ai arătat săracilor sprijinitor, bolnavilor doctor, celor din furtuni liman şi aducător de linişte tuturor marginilor, de Dumnezeu înţelepţite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ceea ce eşti Sfântă a sfintelor, Fecioară Preacurată, pe Sfântul Sfinţilor ai născut, pe Hristos Mântuitorul, Cel Ce sfinţeşte pe toţi. Pentru aceasta Împărăteasă şi Stăpână a tuturor, ca pe Maica Ziditorului făpturilor, te mărturisim.

Catavasie:

Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe Îngerul Sfatului Tău Celui Mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, de noapte mânecând, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 6-a. Irmos: Din pântece pe Iona…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca pe un alt Samuel te-a uns harul, Sfinte Spiridon, preaînţelepte, a sluji lui Dumnezeu cu sfinţenie. Şi l-ai adus jertfă fără de sânge, întru tot fericite, crezând cu adevărat că s-a primit sus, în Locaşurile Dumnezeului nostru, înfricoşătoarea şi nevinovata slujbă a ta.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Moise în şarpe a prefăcut odinioară toiagul, din porunca lui Dumnezeu; iar tu, preacuvioase, ierarhe, în aur ai prefăcut şarpele, cu rugăciunea ta, pentru prietenul tău; atât de uimitoare minuni a lucrat Dumnezeu prin tine.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Ca un îndreptător şi ca o întărire a ierarhilor, Luceafărul lumii cel prealuminos, turnul cel neclintit, temeiul Bisericii cel nesurpat, izvorul minunilor cel nedeşertat, cu rugăciunile tale izbăveşte pururea din ispite pe cei ce cinstesc sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Nedespărţindu-se de Sânurile Părintelui Celui fără de început, în sânurile Curatei Fecioare se sălăşluieşte; Cel fără de mamă, fără de tată Se Întrupează, Hristos, Cel Ce este Stăpân peste dreptate, al Cărui Neam Înfricoşător este Nepovestit şi Neştiut.

Catavasie:

Din pântece pe Iona ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit. Iar Cuvântul în Fecioară sălăşluindu-Se şi Trup luând, a ieşit lăsând-o Nestricată; că Cel Ce n-a pătimit stricăciune pe Ceea ce L-a născut a păzit-o Nevătămată.

CONDAC, glasul al 2-lea. Podobie: Cele de sus căutând…

De dragostea lui Hristos fiind rănit, preasfinţite, mintea înălţându-ţi-se de lumina vie a Duhului, ai dobândit încercarea cea lucrătoare, prin adânca-ţi cugetare la cele înalte, insuflate de Dumnezeu şi jertfelnic Dumnezeiesc făcându-te, cere pentru toţi Dumnezeiasca iertare.

Cântarea a 7-a. Irmos: Tinerii în dreapta credinţă…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

David a fost chemat de la turme la împărăţie, precum este scris, iar tu, minunate, din păstor credincios şi cu totul împodobit, slujitor sfinţit te-ai arătat, strigând Ziditorului tău: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Se înspăimântau mulţimile, neputând să vadă în biserică Dumnezeieştile Oşti cele fără de trup ale lui Hristos, ci, numai pe dreptul slujind împreună cu ele şi împreună cântând: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel ce cu dreaptă credinţă în chip luminat ai arătat Unitatea Cuvântului împreună cu Tatăl, ai îndepărtat pe toţi de la rătăcirea lui Arie şi i-ai învăţat să cânte: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Dumnezeiescul Vas al Mirului, care aducea în Sine Mirul Cel Binemirositor, în peştera din Betleem vine să-L verse, umplând de buna mireasmă trainică pe cei ce cântă: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Catavasie:

Tinerii, fiind crescuţi în dreapta credinţă, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au înspăimântat; ci, în mijlocul văpăii stând au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmos: Minune preamare…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cine va număra minunile tale, Sfinte Ierarhe Spiridon, de Dumnezeu înţelepţite! Că ploi din cer ai pogorât cu rugăciunea ta şi femeia din mormânt a răspuns ţie, preaînţelepte. Curgerea apelor ai oprit-o şi pe prietenul tău, fericite, degrab l-ai mântuit; pe împărat l-ai vindecat şi lucruri minunate ai săvârşit.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mustrat-ai cugetele cele potrivnice ale ereticilor cu cuvintele dreptelor tale dogme, ierarhe. Că învăţând credinţa cea dreaptă şi neclintită, ai întărit adevărul ei. Pentru aceasta cântă, ţie: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

Minuni mai presus de fire izvorăşte, părinte, racla ta celor bolnavi; că după vrednicie te-ai arătat vas Dumnezeiesc al alegerii şi livadă a nepătimirii bine mirositoare, care îndulceşte pe credincioşii care, cu vrednicie, cinstesc sfânta, Dumnezeiasca, luminata şi preamărita ta adormire, Sfinte Spiridon, de Dumnezeu purtătorule.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lucru nou este ceea ce s-a făcut întru tine, Maică Fecioară. Că tu Singură ai născut fără ispitire de bărbat, pe Domnul şi Mântuitorul, Care a pecetluit minunat pântecele tău. Pentru aceasta bucurându-ne, strigăm ţie: Bucură-te, Izbăvirea tuturor credincioşilor!

Catavasie:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Cuptorul cel răcorit a închipuit Chipul Minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici Focul Dumnezeirii n-a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând să strigăm: să laude toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos: Taină uimitoare…

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Să săltăm duhovniceşte, o, iubitorilor de praznic! Să batem din palmeşi să lăudăm cu cântări pe marele şi Dumnezeiescul păstor, al cărui preasfânt locaş dăruieşte acum tuturor sănătate sufletului şi trupului.

Stih: Sfinte Părinte Spiridon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Propovăduit-ai în mijlocul soborului, de Dumnezeu înţelepţite, pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi ai surpat tăria cea mincinoasă a lui Arie, preaînţelepte şi pe toţi din adunarea cea sfântă i-ai îndemnat să înţeleagă că te-ai arătat cu adevărat apărător al credinţei.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Lângă Scaunul lui Dumnezeu stând, întru tot fericite, împreună cu Dumnezeieştile cete ale tuturor îngerilor celor fără de trup, nu înceta a ruga pe Iubitorul de oameni şi Domnul, Hristos Dumnezeu, pentru cei ce te laudă cu credinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Te lăudăm, Binecuvântată, întru tot Fericită, pe care toţi îngerii te laudă şi purtătorii de Dumnezeu părinţi şi toată făptura, ca pe Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel peste Sfinţi. Pe Acesta roagă-L să miluiască pe cei ce te laudă pe tine.

Catavasie:

Taină Minunată şi neobişnuită văd, cer fiind peştera, Scaun de Heruvimi Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care S-a culcat Cel Neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe Care, lăudându-L Îl slăvim.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

De la staulul oilor fiind ales a fi ispravnic al Bisericii lui Hristos, cu iarba dreptei credinţe ai hrănit-o pe ea şi cu cuvintele tale, alungând lupii mincinoasei credinţe, ai câştigat, Sfinte Spiridon, strălucirea de păstor aşezat de Dumnezeu. Pentru aceasta, ai întărit, cu înţelepciunea Duhului, credinţa în mijlocul purtătorilor de Dumnezeu părinţi. Ierarhe fericite, roagă pe Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

A lui Avraam iubire de străini având şi nerăutatea lui Iacob, nevinovăţia lui Iov, bunătatea lui Moise şi blândeţea lui David, vas al Duhului cu totul luminat, după vrednicie te-ai arătat, Sfinte Spiridon. Pentru aceasta ca şi Ilie ai trimis pământului ploaie şi curgerile râurilor cu darul, ca Elisei, le-ai oprit, ierarhe. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli, celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-lea. Podobie: Fiului, Celui mai înainte…

Ceea ce eşti Mireasă cu totul fără prihană a Făcătorului, ca o Maică a Mântuitorului, care nu ştii de bărbat şi Locaş al Mângâietorului cu totul fără prihană, pe mine cel ce sunt locaş necurat, plin de fărădelege, care întru cunoştinţă demonilor batjocură m-am făcut, grăbeşte de mă scapă de lucrarea lor cea rea, făcându-mă locaş luminat prin fapte bune, Ceea Ce eşti, Curată, de Lumină Primitoare. Alungă-mi negura patimilor şi de Împărtăşirea cea de sus mă învredniceşte şi de Lumina Cea Neînserată, cu rugăciunile tale.