miercuri, 30 iulie 2025

† Sfântul Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei (30 iulie)

 Sfântul Mucenic Valentin, episcopul Umbriei, a rămas în conștiința Bisericii ca vindecător al celor bolnavi, ca ocrotitor al iubirii dintre soții creștini. El este prăznuit în calendarul ortodox pe data de 30 iulie, în vreme ce în calendarul catolic este serbat pe 14 februarie. Mai multe companii, printre care și compania britanică de ciocolată Cadbury sau producătorul de felicitări Hallmark, au preluat această sărbătoare și s-au folosit de ea, pentru mărirea poziției pe piață, transformând-o astfel în ceea ce cunoaștem astăzi de a fi "Ziua Îndrăgostiților" sau "Valentine's Day".

Viața pe scurt - Sfântul Mucenic Valentin (sinaxar)

Sfântul Mucenic Valentin s-a născut în anul 175, la Interamna (Terni de astăzi, în regiunea Umbria din Italia). A fost hirotonit preot de către Sfântul Felician de Foligno, iar Episcop de Interamna de către Episcopul Victor I, în anul 197.

Viața Sfântului Sfințit Mucenic Valentin ne introduce în atmosfera primelor trei secole de creștinism. O perioadă tristă a Bisericii, un răstimp al persecuțiilor și al prigoanei împotriva creștinilor, în care au înflorit și s-au manifestat martirii, adică cei care L-au mărturisit pe Mântuitorul Hristos cu prețul vieții lor.

Remarcabil propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, făcător de minuni și vindecător, Sfântul Mucenic Valentin a fost foarte iubit de către toți credincioșii săi. Mai mult, datorită credinței sale puternice și a bogatei activități taumaturgice (de tămăduire sufletească și trupească), episcopul a convertit la creștinism importanți dregători romani.

Printre minunile săvârșite de mucenic amintim vindecarea fratelui tribunului roman Frontanus de o boală foarte grea; tămăduirea lui Cherimon, fiul vestitului filosof roman (ritor) Craton, eveniment în urmă căruia s-au botezat Craton și întreaga familie a acestuia, împreună cu trei tineri filosofi care au devenit ucenicii Sfântului Mucenic Valentin: Procul, Efiv și Apolonie.

De ce Sfântul Valentin este ocrotitor al iubirii și al familiei creștine

Nu trebuie omisă nici minunea vindecării tânărului Avundie, fiului eparhului cetății, precum nici blândețea cu care Mucenicul lui Hristos, Valentin, a binecuvântat prin Taina Sfintei Căsătorii legătura dintre o tânără creștină cu un soldat păgân, proaspăt convertit la credința în Hristos. De altfel, acest din urmă eveniment i-a adus, mai ales în Apus, Sfântului Valentin renumele de ocrotitor al iubirii din interiorul familie creștine. În prezent ziua în care este serbat Sfântul este numită în mod eronat ca "Ziua îndrăgostiților" și nu în mod onest ca "Ziua Familiei Creștine".

Sfântul Mucenic Valentin - moartea martirică

Sfântul Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei 30 iulie - a

Sfântul Valentin a fost arestat, torturat și decapitat la Roma, la vârsta de aproape o sută de ani, din ordinul prefectului Placid Furius. Au primit sfârșitul mucenicesc și ucenicii acestuia: Procul, Efiv și Apolonie, în anul 273. Cinstitele trupuri ale celor patru martiri au fost aduse și îngropate în cetatea Interamna, în glas de rugăciune al poporului dreptcredincios adunat să-i întâmpine pe acești vrednici mucenici ai lui Hristos.

"Valentine's Day"

An de an, pe data de 14 februarie, unele biserici, culte și organizații creștine îl sărbătoresc pe Sfântul Valentin, considerat patronul spiritual al îndrăgostiților.

Tot în aceeași zi se serbează și "Valentine’s Day", o sărbătoare "păgână" venita din Occident. Dar, în tradiția creștină, exista mai multi sfinți cu numele de Valentin, unii dintre aceștia fiind martirizați în aceeași zi, dar în zone diferite ale lumii. În aceasta situație, se pune întrebarea: care este sărbătoritul?

Cel mai vechi Valentin se pare că este un teolog gnostic de origine egipteană care și-a propovăduit dogma în Orient și la Roma. Ereziile propovăduite de el la momentul respectiv au fost combătute de Tertulian și Sfânt Irineu. În epoca modernă, el este sărbătorit la 14 februarie și este considerat patronul îndrăgostiților.

Un al doilea Valentin pretendent la patronajul spiritual al zilei îndrăgostiților este un preot care apoi a devenit episcop de Terni. El a fost martirizat în anul 272, în perioada persecuțiilor împăratului Aurelian. Moaștele sale sunt venerate și astăzi la Biserica Sfântul Valentin din Terni.

Un alt preot creștin, pe nume Valentin, a viețuit în timpul împăratului roman Claudius al II-lea care era, la acea vreme, în plina campanie de război. Împăratul se confrunta cu o problema grava: tinerii nu se mai înrolau în campaniile militare pentru ca nu voiau sa își părăsească prietenele și soțiile. Din acest motiv, împăratul a interzis logodnele și nunțile în Roma.

Când a fost stabilită ziua Sfântului Valentin

Valentin, preotul, neputând rabdă păgubirea sufleteasca a tinerilor, pentru ca majoritatea căzuseră prada păcatului, dedându-se la desfrâu, a început să cunune, în secret, cuplurile de tineri ce apelau la el. Când împăratul Claudius a aflat ca preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a intemnițat pe părinte, care a și murit ca martir, în închisoare.

Biserica Romano-Catolica îl sărbătorește pe Sfântul Valentin din secolul V cu binecuvântarea Papei Ghelasie I. Apoi, acesta a fost scos din calendarul roman de sfinți în anul 1969 de către Papa Paul al VI-lea, dar sărbătoarea a rămas în continuare în conștiința spirituala a credincioșilor. Cu trecerea timpului, ea a fost înlocuita cu "Valentine’s Day", care are ca patron spiritual pe Cupidon, zeul iubirii.

Biserica Ortodoxă, în data de 14 februarie, ii prăznuiește pe Sfinții Cuvioși Auxentiu, Maron, Avraam și pe Filimon, episcopul Gazei.

Motive laice pentru serbarea Sfântului Valentin

Un motiv al acestui faimos patronaj legat de ziua îndrăgostiților ar fi acela că se presupune că în această zi, 14 februarie, se împerechează pasările. Aceasta credință vine din secolul XIV, fiind ideea poetului englez Geoffrey Chaucer. Alții pun acest eveniment pe seama unui ritual arhaic conectat la fertilitate, numit "Lopercalia" și care se desfășura în aceeași zi, la Roma.

"Valentine's Day" în Rusia

Sunt state, spre exemplu tarile islamice sau Rusia, care critică aspru fenomenul occidental "Valentine’s Day", spunând despre aceasta că este o sărbătoare superficială cu accente comerciale. În acest sens, sunt interzise tipărirea, fabricarea și distribuirea de produse specifice acestei celebrări: cum ar fi cele care fac trimitere la sex, felicitările, florile, în special trandafirii roșii, ursuleții de pluș etc.

Astfel, în regiunea Belgorod, din sudul Rusiei, autoritățile au interzis sărbătoarea Sfântului Valentin, susținând că este una "ce contravine culturii ruse". Grigory Bolotnov, purtătorul de cuvânt al administrației din Belgorod, a declarat ca sărbătoarea Sfântului Valentin nu are nimic de-a face cu tradiția rusească, iar dacă ar accepta-o ar fi ca și când ar introduce sărbătoarea "Vodka Day".

De altfel, în 2008, soția președintelui Dmitri Medvedev, Svetlana Medvedeva, a lansat o ofensivă împotriva acestei sărbători venite din Occident, prin promovarea unei versiuni alternative, "rusești", numita "Ziua familiei, a dragostei și a fidelității", care are loc pe data de 8 iulie.

"Valentine's Day" o zi comercială

Cu toate acestea, "Valentine's Day", puțin cunoscuta în urma cu 15 ani, este acum o mina de aur pentru comercianții din majoritatea statelor est-europene și din Orient. Magazinele land multe cărți, felicitări, dulciuri și tot felul de produse în formă de inimă, iar restaurantele oferă meniuri speciale pentru această ocazie. Din păcate, acest obicei străin de ortodoxie a pătruns și în România.

"Valentine's Day" în România este ziua de Dragobete

În România, sărbătoarea tradiționala pentru îndrăgostiți este Dragobetele și se tine pe 24 februarie. Cu toate că aceasta este trecuta în calendarul ortodox, ea nu este o sărbătoare strict religioasa, ci provine din zona folclorului românesc tradițional și poarta numele fiului Babei Dochia, Dragobete. Ea simbolizează fiorul iubirii, dar marchează și începutul primăverii, anotimpul în care întreaga natură se trezește la viață.

Așadar, legătura îndrăgostiților cu Sfântul Valentin, cu toate consecințele pentru fabricarea de tipărituri și mărunțișuri, este una care cu siguranța nu se trage din cultul martirilor creștini și nici nu are vreo legătura cu această și nici cu ortodoxia.

Sursă: Creștin Ortodox.

Unde se găsesc moaștele Sfântului Mucenic Valentin

În Italia, la Terni (regiunea Umbria) a fost ridicată Basilica di San Valentino pe locul unde a fost îngropat Sfântul Mucenic Valentin.

În 2005, prin osteneala preoților slujitori ai Bisericii Delea Nouă – Calist din București, o părticică din moaștele Sfântului Mucenic Valentin au fost dăruite de Episcopia din Terni, Italia, credincioșilor români.

Surse: sanvalentinoterni.it

Etimologia / semnificația numelui Valentin - Valentina

În primul rând "La mulți ani!" tuturor celor care poartă numele Sfântului Mucenic Valentin!

Valentin - Valentin - este una latină, provenind de la numele Valentinus sau Valentis, care au la rădăcina lor cuvântul „valere”, care, în limba română, vine tradus ca „puternic” sau „curajos”. Un alt cuvânt latinesc care stă la baza acestor nume se presupune că este și cuvântul „valens” care înseamnă „plin de forță”.

Cu toate acestea, numele Valentina nu poate fi asociat cu aceste cuvinte, cel puțin nu în mod direct, motiv pentru care se presupune că semnificația acestuia ar fi „sănătoasă” sau „valoroasă”.

Numele Valentin și Valentina sunt foarte populare în onomastica europeană.

Derivate ale numelui Valentin - Valentina

Vlentin (în Frankfurt),Valens, Valentinus, Valentianus, Valentius, Valentino, Valentinian, Valentiniano, Vale, Valle, Vali, Valik (rusă), Valtin, Voller, Valentine (engleză), Walentyn (poloneză), Valentyn (ucraineană), Bálint (maghiară)

Când își post serba ziua de nume cei care poartă numele de Valentin - Valentina?

În calendarul nostru, pe lângă Sfântul Mucenic Valentin, prăznuit pe 30 iulie, mai întâlnim și alți mucenici care au purtat acest nume: Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin - 24 octombrie, Sfânta Muceniță Valentina - 10 februarie, Sfântul Mucenic Valent diaconul - 16 februarie, Sfântul Mucenic Valentin din Durostorum - 24 aprilie, Sfânta Muceniță Valentina - 18 iulie.

Icoana Sfântului Mucenic Valentin

Iocoana Sfântului Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei 30 iulie

Dionisie din Furna în "Erminia picturii bizantine" nu ne furnizează detalii despre felul în care trebuie să fie pictat Sfântul Mucenic Valentin.

Cartea în format fizic ➡ Dionisie din Furma - Erminia Picturii Bizantine

Rugăciune către Sfântul Mucenic Valentin

Sfinte Sfințite Mucenice Valentin, cu smerenie te rugăm, mijlocește pentru noi, cei ce avem trebuință de ajutorul tău. Ascultă rugăciunile noastre, împlinește fiecăruia cererile de folos, fii celor îndoielnici povățuitor în credință, celor bolnavi tămăduitor, celor din primejdii izbăvitor, celor nedreptățiți ajutător, celor vârstnici sprijinitor, tinerilor îndrumător duhovnicesc, școlarilor luminător al minții și tuturor celor ce cu evlavie se roagă ție întotdeauna ascultător. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, ca să nu fim îndepărtați de la iubirea Sa cea sfântă, să nu ne lase să ne pierdem în întunericul păcatelor, ci să ne lumineze cu harul Său, ca să ne învrednicim a fi moștenitori ai vieții veșnice.
Sfinte Sfințite Mucenice Valentin, cel ce cu râvnă ai căutat izbăvirea din păcat a tinerilor, propovăduind viața curată, neîntinată, prin unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, prin harul Său cel de viață dătător, pe tine dar te rugăm, întărește-i pe aceștia în lupta cu patimile sufletești și trupești.
Sfinte Arhiereu, care ești nădejdea credincioșilor și mijlocitorul nostru, cel ce ai fost păstor vrednic pentru turma ta și cu râvnă ai învățat pe înțelepții vremii cuvântul lui Dumnezeu, tămăduitorule de trupuri și de suflete, apără-ne pe noi, cei ce pe tine te cinstim și neîncetat cu lacrimi de pocăință cerem să îndepărtezi de la sufletele noastre și de la casele noastre toată ispita și tulburarea. Pe tine cu evlavie te rugăm, Sfinte Sfințite Mucenice Valentin, slăvite ierarhe și omule al lui Dumnezeu, ca pe toți cei ce ne sunt aproape să-i ajuți și să-i călăuzești spre mântuire; asemenea și pe cei care nu ne iubesc pe noi să-i întorci către pocăință și să-i luminezi, că tu pururea cuprinzi pe toți în inima ta cea îndurătoare și îndelung răbdătoare, pentru ca, prin mijlocirile tale, împreună cu tine să ne bucurăm de Împărăția cea slăvită a lui Dumnezeu, cea pregătită nouă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, împreună și Celui fără de început al Său Părinte și Preasfântului și Bunului și de viață făcătorului Său Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Într-un hotar din părțile Italiei, care se numește Umbria, în cetatea care se chema Interamna, a fost episcop Sfântul Valentin, care luase de la Dumnezeu darul tămăduirilor și, tămăduind toate neputințele și bolile oamenilor cu rugăciunea și cu chemarea preasfântului nume al lui Iisus Hristos, îi întorcea pe cei necredincioși de la păgânătatea închinării de idoli spre Dumnezeu; căci atunci credința idolească cuprindea încă multă lume și împărații păgâni stăpâneau Apusul și Răsăritul și prigoneau pe creștini. În acea vreme, trei scolastici din Atena cu neamul și cu credința elini, cu numele Procul, Efiv și Apolonie, au mers la Roma pentru învățătură, vrând să deprindă bine limba și filosofia romană.

Și, aflând pe un ritor preaînțelept și iscusit în amândouă limbile - latină și elină -, cu numele Craton, s-au încredințat aceluia spre învățătură și petreceau în casa lui. Și unul din fiii lui Craton, cu numele Herimon, s-a îmbolnăvt foarte tare și în boală i s-a gârbovit spatele, astfel că capul lui era între genunchi și nu putea să se întindă deloc. Și au chemat mulți doctori și nu puteau să aducă bolnavului nici un folos; deci a pătimit trei ani, fără nădejde de la doctori. Dar s-a întâmplat de a mers la casa lui Craton un tribun cu numele Fronton. Acela, văzând pe cel bolnav, a zis: „O boală ca aceasta s-a întâmplat unui frate bun al meu și l-a tămăduit un episcop creștin, care se numește Valentin și care petrece în cetatea Interamna”. Spunând aceasta tribunul, a sfătuit pe Craton să trimită pe fiul său bolnav la acel episcop. El a mai adăugat încă și aceasta despre fratele său, că după primirea tămăduirii n-a voit să se despartă de episcopul acela, fiind atras de bunătatea aceluia; astfel s-a legat de el prin dragoste.

Auzind acestea Craton, a trimis niște bărbați cinstiți, prieteni de-ai săi, la acel episcop, rugându-l să vină la dânsul, de vreme ce nu era cu putință să poarte atâta cale pe copilul cel bolnav. Iar omul lui Dumnezeu nu s-a lenevit să meargă din cetatea sa în Roma, la omul care-l chema și de care a fost primit cu cinste. Și arătând Craton arhiereului pe Herimon, fiul său cel bolnav, l-a rugat să-l tămăduiască pe el, precum a tămăduit și pe fratele tribunului. Sfântul Valentin i-a zis: „De vei vrea tu, fiul tău se va tămădui!”. Craton a zis: „Jumătate din avuția mea o voi da, de vei putea să tămăduiești pe fiul meu”.

Sfântul Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei 30 iulie - b

Sfântul a zis: „Mă minunez de tine că ești dascăl înțelept și nu pricepi cuvintele cele zise de mine. Deci iarăși îți spun, că de vei vrea tu, se va tămădui bolnavul; că, de vei crede în Hristos, toate se vor putea credinciosului, căci credinciosul este mult mai cinstit înaintea lui Dumnezeu decât cel necredincios, care își pune nădejdea sa în cele deșarte și în lucruri proaste, iar pe idolii făcuți din lemn, din piatră și din alte materii, care au fost oameni răi, îi are ca pe niște zei. Au doar se poate crede că sunt zei aceia care, tăvălindu-se în lucruri prea spurcate și îndeletnicindu-se cu munciri cumplite, nu au nici un ceas liber de fărădelegile cele urâte? De aceea, de vei primi credința la care eu te sfătuiesc, și, lepădându-te de păgânătatea zeilor, îți vei pune nădejdea în singurul Dumnezeu, Cel nevăzut și atotputernic, se va da sănătate fiului tău, precum dorești. Iar jumătate din averea ta, pe care mi-o făgăduiești, împarte-o săracilor, ca să se roage lui Dumnezeu pentru tine și pentru fiul tău. Iar pe mine cu nici un chip nu mă vei putea îndemna să iau ceva de la tine pentru tămăduirea lui, decât numai singură credința îmi trebuie. Deci să crezi că Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, este adevăratul Dumnezeu și să te lepezi de toți idolii tăi și atunci vei vedea sănătos pe fiul tău”.

Craton i-a zis: „Deși nu știu cu ce fel de rânduială se cuprinde credința voastră, însă am auzit că fiecare se mântuiește cu credința sa. Căci nu poate credința unuia să ajute altuia, nici necredința cuiva să vatăme pe altcineva”. Sfântul Valentin a răspuns: „Sunt unele lucruri în viețile omenești, care nu pot nici să ajute, nici să vatăme pe altul; pentru că necredința tatălui nu poate să vatăme credința fiului, dar la nevoie și la trebuința sănătății, credința cuiva poate să ajute altuia. Prin aceasta tatăl ajută fiului, sora, fratelui și stăpânul, slugii. Noi citim că sutașul, pentru credința lui, a luat sănătoasă pe sluga sa, care murea. Mai-marele sinagogii a văzut întoarsă la viață pe fiica sa, care murise. Și surorile care plângeau pe Lazăr, fratele lor, care murise și-l îngropaseră, prin glasul Domnului l-au văzut înviat a patra zi și s-au bucurat. Sunt și alte multe pilde în Scriptura veche și nouă. Iar acestea le-am arătat ca dovadă cum credința unuia poate să ajute altora. Însă se întâmplă și aceasta, ca necredința cuiva să aducă vătămare asupra altora; căci și necredința unui om ca a lui Faraon, a adus felurite pedepse asupra Egiptului, iar la urmă și pe el însuși l-a pierdut cu toată oastea”.

Acestea și mai multe zicând sfântul episcop, ritorul Craton a căzut la picioarele lui și a zis: „Cred întru Cel propovăduit de tine că este Dumnezeu adevărat și nu este altul afară de El, care poruncește bolilor și morții și acelea fug. El poruncește vieții și vine”. Iar Sfântul episcop Valentin i-a zis: „Credința creștinească se cade a o arăta nu numai prin cuvinte, ci și cu faptele”. Ritorul a zis: „Care sunt faptele prin care poate să se arate credința?”. Episcopul a zis: „Să te lepezi de idolii cei făcuți de mâini și să primești Sfântul Botez, ca să te rânduiești între fiii lui Dumnezeu!”. Craton a zis: „Apa care spală întinăciunea trupească, cum poate să spele păcatele?”. Arhiereul a răspuns: „Apa, când se va chema asupra ei numele Preasfintei Treimi, primește în taină într-însa pe Sfântul Duh, Care curățește toate păcatele omului ce se botează în apa aceea”. Craton a zis: „Lungindu-se vorba noastră, se scurtează viața fiului meu Herimon”. Sfântul Valentin a zis: „De nu vei crede acestea, pe care n-ai putut să le auzi și să le vezi vreodată, fiul tău nu va putea să fie sănătos”.

pravila - Floare Ornamentala

Craton a zis: „Care este aceea, pe care eu n-am putut nici să o aud și nici să o văd?”. Arhiereul a zis: „Oare ai auzit vreodată de Fecioara cea care neîntinată a zămislit, adică, fiind fecioară, a născut și după naștere a rămas tot fecioară? Oare ai văzut cândva pe cineva umblând pe apele mării ca pe uscat și cu cuvântul să fi schimbat valurile mării în alinare? Auzit-ai oare de Același, Care mai în urmă a fost răstignit, mort și îngropat și a treia zi a înviat din morți și apoi S-a înălțat la cer în vreme ce mulți priveau la aceasta? Și la a Cărui înălțare îngerii în vederea ochilor arătându-se oamenilor, au mărturisit că iarăși va veni din cer ca să judece viii și morții? De le crezi acestea că sunt așa, apropie-te și te botează, ca să câștigi sănătatea fiului tău și singur să te învrednicești vieții celei veșnice”. Ritorul a zis: „Toate câte mi le grăiești le voi face, numai fiul meu să se facă sănătos”. Atunci episcopul a zis: „De vreme ce înțelepciunea lumii acesteia, al cărei dascăl ți se pare că ești, este nebunie la Dumnezeu și nu poți crede atât de desăvârșit, pe cât credința are trebuință, dă-mi cuvânt că dacă fiul tău va câștiga sănătate prin credința mea, te vei întoarce spre Hristos și te vei boteza împreună cu toată casa ta”.

Atunci ritorul Craton, chemând pe femeia sa și pe toți casnicii săi, s-au aruncat înaintea picioarelor lui, făgăduind că toți se vor face creștini, dacă se va tămădui Herimon. Acolo erau și tinerii cei pomeniți mai sus: Procul, Efiv și Apolonie, care și ei dorind sănătatea fiului dascălului lor, au făgăduit că se vor face creștini. De aceea, episcopul Valentin a poruncit să se pregătească o cameră osebită și în ziua aceea și în noaptea viitoare să fie tăcere. Apoi, luând pe bolnav în camera aceea, s-a închis singur cu dânsul. Și era bolnavul acela rotund cu tot trupul ca un ghem, având capul între genunchi și picioarele pe umeri și peste spate, încât nici o parte nu avea liberă între încheieturile trupului. El nici nu putea vorbi cu limba, ci numai gemea. Deci nici unul dintre doctori nu putea să cunoască și să vindece neputința lui. Iar Sfântul Valentin episcopul a așternut pe pământ rasa de păr, pe care obișnuia a se ruga, și punând pe dânsa pe bolnav, mai mult mort decât viu, s-a rugat toată noaptea lui Dumnezeu. Iar la miezul nopții a strălucit în camera aceea o lumină cerească, încât celor ce erau afară li se părea că s-a aprins foc înăuntru.

Iar după ce a trecut miezul nopții, copilul s-a sculat sănătos cu tot trupul și a început cu glas mare a lăuda pe Dumnezeu. Atunci părinții lui și toți care erau cu dânșii în casa aceea, auzind glasul lui Herimon, s-au bucurat foarte tare, că de trei ani nu-l mai auziseră pe el vorbind, decât numai gemând. Deci, apropiindu-se, au bătut în ușă, rugând pe sfânt să le deschidă și să vadă pe Herimon. Însă sfântul le-a răspuns lor: „Până ce nu voi săvârși obișnuitele mele rugăciuni și cântări de laudă, nu vă voi deschide”. Deci, așteptând ei cu bucurie până la ziuă, sfântul episcop le-a deschis ușa și scoțând pe copil sănătos cu trupul, ca și cum niciodată n-ar fi fost bolnav, l-a dat pe el părinților lui. Atunci ritorul Craton, cu toată casa sa, a crezut în Hristos și s-a botezat, veselindu-se cu duhul întru Dumnezeu Mântuitorul lor.

pravila - Floare Ornamentala

Iar Herimon, copilul cel tămăduit, după primirea Sfântului Botez, nu mai voia să se despartă de doctorul său, de Episcopul Valentin. Asemenea și cei trei tineri, pomeniți mai sus, după botez, lăsând filosofia cea din afară, s-au lipit cu toată osârdia de duhovnicescul învățător, de Valentin, arhiereul lui Dumnezeu și s-au făcut ucenicii lui, fiind următorii vieții lui cele sfinte și căutători ai mântuirii lor. Pentru că pe scolasticii cei de o vârstă cu dânșii, tineri și copii, îi aduceau la credința în Hristos și la Sfântul Botez prin îndemnările lor și cu pilda vieții celei cinstite și înțelepte. Și se adunau la dânșii mulțime de scolastici, care, ascultând învățătura lor cea insuflată de Dumnezeu, se învățau la cereasca înțelepciune și se povățuiau la calea cea adevărată.

Iar când fiul eparhului cetății, cu numele Avundie, crezând în Hristos, s-a botezat și aprinzându-se de dragoste dumnezeiască mărturisea înaintea tuturor că este robul lui Hristos, atunci tatăl lui și ceilalți senatori, umplându-se de mânie, au prins pe învățătorul credinței creștine, pe Sfântul Valentin și bătându-l fără cruțare, îl sileau la închinarea de idoli. Iar el, nevrând să le facă voia, a fost muncit cumplit, apoi l-au închis în temniță. Dar sfântul se bucura că s-a învrednicit a pătimi pentru Hristos Domnul său și, înfrumusețându-se cu rănile cele suferite pentru El ca și cu niște podoabe scumpe se lăuda apostolește, zicând: Rănile Domnului meu pe trupul meu le port și împlinesc lipsirea patimilor lui Hristos în trupul meu. Iar pe ucenicii săi care veneau la dânsul, pe când ședea în temniță, îi întărea în sfânta credință. De acest lucru înștiințându-se eparhul, s-a mâniat foarte tare și, trimițând noaptea, l-a scos din temniță și i-a tăiat capul.

Astfel și-a sfârșit nevoința sa cea mucenicească Sfântul Episcop Valentin; iar ucenicii lui, Procul, Efiv și Apolonie, luând cinstitul lui trup, l-au dus în cetatea Interamna și acolo, înaintea cetății, cumpărând o parte mică de pământ, l-au îngropat cu cinste. Și petreceau lângă mormânt ziua și noaptea, în post și rugăciuni, lăudând pe Dumnezeu. Și se adunau la dânșii toți credincioșii câți erau în cetate și mulți din cei necredincioși veneau și, ascultând cuvintele lor cele mântuitoare de suflet și propovăduirea lui Hristos, se luminau cu credința.

pravila - Floare Ornamentala

Iar după o vreme oarecare, înștiințându-se de acestea Leontie, dregătorul cetății, i-a prins pe cei trei sfinți și i-a băgat în temniță. Dar, de vreme ce a văzut pe popor gâlcevind și jelindu-i pe ei, pentru că erau tuturor iubiți, a poruncit să-i ucidă pe dânșii noaptea, pentru că se temea să-i osândească pe dânșii la moarte ziua, ca să nu fie liberați de mâinile poporului ce gâlcevea.

Deci sfinții mucenici au fost tăiați noaptea și s-au dus la lumina cea neînserată a cereștii împărății. Iar Sfântul Avundie, cel mai sus pomenit, fiul eparhului Romei, care mersese acolo la iubiții săi prieteni, când a auzit de uciderea lor, i-a fost jale de aceasta foarte. Deci, luând cinstitele lor trupuri, le-a îngropat cu cinste lângă mormântul Sfântului Valentin, învățătorul lui, slăvind pe Domnul Iisus Hristos, Care viază și împărătește împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Mucenic Valentin, Episcopul Umbriei

De este preot, ziceBinecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Aminiar de este diacon, monah sau mirean, zicePentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție!

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și pe toate le împlinești; Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Preotul: Că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.

Cântărețul: Amin. Doamne, miluiește (de 12 ori). Și troparele:

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un Milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri; că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău; toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum..., al Născătoarei de Dumnezeu:

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc.

Apoi:

Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor.

Și întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii; Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu fă-cut, Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om;

Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat;

Și a înviat a treia zi, după Scripturi.

Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui;

Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit.

Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin proroci.

Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică;

Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor;

Aștept învierea morților.

Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Doamne, miluiește (de 12 ori).

Apoi:

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioșia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmașul prigonește sufletul meu și viața mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morții cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine și inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ți întoarce fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineața mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmașii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povățuiască la pământul dreptății. Pentru numele Tău, Doamne, dăruiește-mi viață. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpește pe vrăjmașii mei și pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.

Slavă..., și acum..., Aliluia (de trei ori).

(Troparul)

Doamne, miluiește (de trei ori).

Apoi:

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată, întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop, și mă voi curăți; spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule, și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, Ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit, inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună-voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viței.

(Apoi, urmează Condacele și Icoasele)

Condacul 1 

Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:
Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;
Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;
Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;
Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;
Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 2-lea

Mucenice al lui Hristos, Sfinte Ierarhe Valentin, luminat fiind de Duhul Sfânt, până la Roma ai ajuns, şi, în casa preaînţeleptului Craton intrând, ai izbăvit pe fiul lui de chinurile bolii aducătoare de moarte, iar prin minunea aceasta la credinţă i-ai chemat pe ei toţi; pentru aceasta, împreună cu dânşii, aducem lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Întrarmându-te cu puterea şi tăria Celui ce a sfărâmat zăvoarele şi porţile iadului, Sfinte Sfinţite Mucenice, l-ai surpat pe cel viclean, alungând boala şi durerea din trupul copilului, care, slăvind pe Dumnezeu, mărire şi laudă îţi aducea, zicând:
Bucură-te, că, în Hristos nădăjduind, tămăduire celor credincioşi ai dăruit;
Bucură-te, că ai biruit toată boala trupească şi sufletească;
Bucură-te, că ai izbăvit pe cei deznădăjduiţi de înşelăciunea cea lumească;
Bucură-te, pildă de tărie în credinţă;
Bucură-te, cel ce pe mulţi ai călăuzit spre mântuire, cu harul cel primit de la Duhul Sfânt;
Bucură-te, cel ce neîncetat lui Dumnezeu te-ai rugat pentru părinţi şi fiii lor;
Bucură-te, că, întrarmat cu dreapta credinţă, credinţele rătăcite le-ai stins;
Bucură-te, că adevărul ai propovăduit;
Bucură-te, că, nădăjduind în Domnul, apriga sălbăticie a necredincioşilor ai înfruntat;
Bucură-te, că pe păgânii rău credincioşi cu răbdare şi dragoste i-ai îndreptat;
Bucură-te, că roadă aleasă, dăruită de sus, ai cules;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omul lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 3-lea

Biruitor făcându-te asupra celor ce prigoneau pe creştini, pe cei biruiţi cu răbdare i-ai întors către cinstirea Preasfintei Treimi, botezându-i, iar pe copilul Herimon de boală grea vindecându-l, tinerii şi bătrânii deopotrivă mulţumire îţi aduceau. Pentru aceasta, împreună cu tine pe Dumnezeu Îl slăvim, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Doctor de suflete şi de trupuri fiind, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, pe copiii care urmau învăţătura de carte în şcoli tu cu înţelepciunea dumnezeiască îi luminai şi la credinţa lui Hristos şi la Sfântul Botez, prin îndemnurile tale cele bune, îi aduceai, iar pe bolnavi cu puterea credinţei îi tămăduiai. Pentru acestea, laudă îţi aducem, grăind aşa:
Bucură-te, cel ce pe mulţi din cursele vrăjmaşului ai izbăvit;
Bucură-te, cel ce de ispitiri nu te-ai temut;
Bucură-te, toiagul celor împovăraţi de neputinţele bătrâneţii;
Bucură-te, cel cu armele dreptei credinţe întrarmat;
Bucură-te, Sfinte, mult nevoitorule;
Bucură-te, că pavăză celor slabi şi neputincioşi te-ai făcut;
Bucură-te, că l-ai biruit pe potrivnicul creştinilor drept-slăvitori;
Bucură-te, tămăduitor al trupurilor şi al sufletelor;
Bucură-te, ocrotitorul celor de boli grele cuprinşi;
Bucură-te, preabunule învăţător al şcolarilor;
Bucură-te, întărirea celor care în ispite şi neputinţe aleargă la Fiul lui Dumnezeu;
Bucură-te, arhiereule slăvite, că sprijin şi mare ajutor ai fost tuturor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 4-lea

După chipul Bunului Păstor Iisus, te-ai arătat în lume păstor bun, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, îndreptând relele obiceiuri şi cu înţelepciune şi răbdare pe toţi învăţând, ca turma ta să o luminezi; pentru aceasta, cântare aducem lui Hristos-Dumnezeu, Mai-marele păstorilor şi Arhiereul cel Veşnic, strigând: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Arătând a ta credinţă tare şi fierbinte pe care o ai către Hristos, dascălilor celor ce se numeau pe sine înţelepţi ai vremii tale te-ai împotrivit prin adevărul Cuvântului şi al Înţelepciunii dumnezeieşti, drept învăţând tainele cereşti, ca un ierarh îndumnezeit şi cuvântător de Dumnezeu. Pentru aceea, cu osârdie grăim către tine:
Bucură-te, cel în credinţă întărit;
Bucură-te, îndemnător spre dulce nevoinţă;
Bucură-te, minunat slujitor al lui Hristos;
Bucură-te, că ai călcat vitejeşte ale vrăjmaşului uneltiri;
Bucură-te, cel ce ai poruncit bolilor să piară;
Bucură-te, că la viaţa cea întru Hristos ai fost chemat;
Bucură-te, cel ce pe mulţi întru credinţă ai luminat;
Bucură-te, cel ce cu duhul te-ai veselit întru Dumnezeu Atotţiitorul;
Bucură-te, cel ce calea dumnezeieştii slave ai ales;
Bucură-te, cel ce cu glas mare pe Mântuitorul ai lăudat;
Bucură-te, că neputinţele tuturor le-ai vindecat;
Bucură-te, cel ce eşti osârdnica noastră ocrotire;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 5-lea

Pe cel ce cu râvnă arhierească a sădit în sufletele oamenilor învăţăturile cele nepieritoare cu laude să-l fericim, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, de Dumnezeu grăitorul. Că înaintea Tronului lui Dumnezeu, Cel în Preasfânta Treime lăudat, stă şi împreună cu ceata arhiereilor în ceruri se roagă neîncetat pentru noi, cei ce ne închinăm sfintelor sale moaşte şi cu dragoste sărutăm icoana sa, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Din cetatea Interamna ai odrăslit, Arhiereule Sfinte, bună învăţătură dobândind şi Legea lui Dumnezeu cu frică şi dragoste păzind, pentru care ai primit cu adevărat dar de la Dumnezeu şi pe toţi cei ce voiau să-şi îndrepte viaţa i-ai primit la tine şi la sfânta credinţă i-ai îndrumat. Pentru aceasta şi noi îţi înălţăm laude, zicând:
Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţite şi preafericite;
Bucură-te, mult rugătorule pentru vindecarea neputinţelor omeneşti;
Bucură-te, cel ce cuvinte mântuitoare de suflet ai rostit filosofilor din vremea ta, uimindu-i;
Bucură-te, cel ce cu înţeleaptă răbdare pe cei căzuţi i-ai ridicat;
Bucură-te, mare doctor şi învăţător al oamenilor;
Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor întărire, prin râvna propovăduirii;
Bucură-te, că pe înţelepţii vremii cu arhierească dragoste i-ai îndreptat către Hristos;
Bucură-te, cel ce uşa casei tale pentru oricine deschisă o păstrai;
Bucură-te, cel ce, prin viaţa ta cea curată, ales al Domnului te-ai arătat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău întunericul păgânătăţii s-a alungat;
Bucură-te, cel ce arhiereu de Sus ai fost ales;
Bucură-te, primitorule de Duh Sfânt;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 6-lea

Minunată râvnă în îndrumarea şi îndreptarea tinerilor ai avut, că, văzând obiceiurile cele pierzătoare ale acelor vremi, cu chipul vieţii tale celei cinstite pe ei i-ai ajutat, pe cei căzuţi i-ai îndreptat, pe cei ispitiţi i-ai ferit de păcat şi le-ai arătat chip de vieţuire creştinească plină de virtuţi şi de bucurii duhovniceşti; pentru aceasta mai strălucitor decât soarele pentru ei luminând, îi îndemnai să cânte cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Razele Duhului Sfânt peste tine s-au pogorât şi vas ales al harului te-ai făcut, Ierarhe Sfinte, prin care cu osârdie ai alungat negura păcatului, pe cei tineri i-ai luminat cu învăţătura lui Hristos şi le-ai deschis mintea cu strălucirea preaînţeleptelor tale cuvinte ca să înţeleagă dumnezeieşti taine; pe unii i-ai binecuvântat să primească Taina Nunţii întru credinţă, iar altora le-ai descoperit chemarea de a sluji lui Dumnezeu întru curăţie. Pe toţi i-ai călăuzit, pentru toţi te-ai rugat, iar noi împreună cu dânşii te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în ogorul Domnului ai lucrat cu iubire milostivă;
Bucură-te, cel ce ai luminat pe cei întunecaţi cu necredinţa şi desfrâul;
Bucură-te, predicator al Bisericii, care ai vădit păcatul şi ai arătat calea pocăinţei;
Bucură-te, cel ce te-ai rugat pentru binecuvântarea fiilor tăi sufleteşti în Sfânta Taină a Căsătoriei;
Bucură-te, mângâietorul celor deznădăjduiţi şi nedumeriţi;
Bucură-te, cel ce har de la Dumnezeu pentru ocrotirea tinerilor ai dobândit;
Bucură-te, mult râvnitorule pentru trăirea unei vieţi virtuoase;
Bucură-te, că pentru nunta cea cu cinste a păstoriţilor tăi te-ai rugat;
Bucură-te, că prin cuvântul tău, cu răbdare, întunericul celor orbiţi de patimi l-ai alungat;
Bucură-te, cel ce, prin viaţă curată, arhiereu sfânt te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce căldura dragostei lui Hristos în suflete ai revărsat;
Bucură-te, mijlocitorule al nostru către Hristos, Cel singur fără de păcat;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 7-lea 

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, inima ta s-a lipit de Hristos şi te-ai învrednicit a-I fi următor cu multă osârdie. În toată viaţa ta cea îndelungată ţi-ai arătat strădania de a-L sluji prin cuvânt şi prin fapte bineplăcute Lui, pentru care înaintea sfintelor tale moaşte noi cu evlavie ne aplecăm şi icoana ta o cinstim, iar lui Dumnezeu mulţumire Îi aducem, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Ca un apostol plin de dragoste al Marelui Arhiereu Hristos, înaintea păgânilor şi a tiranilor L-ai mărturisit pe Dumnezeu-Cuvântul, aprinzând în sufletele oamenilor de toată vârsta, învăţaţi şi neînvăţaţi, candela nestinsă a privegherii pentru întâmpinarea lui Iisus, Mirele ceresc. Drept aceea, toţi te-au cunoscut ca pe un ales propovăduitor al adevărului şi îndreptător al oamenilor, pentru care şi noi, cinstind sfintele tale moaşte şi icoana ta, te lăudăm, zicând:
Bucură-te, cel ce în cetatea Interamnei şi la Roma ai propovăduit;
Bucură-te, cel ce păgânilor cuvântul lui Dumnezeu cunoscut l-ai făcut;
Bucură-te, cel ce familii de creştini ai unit;
Bucură-te, cel ce pe mirii cei curaţi i-ai binecuvântat;
Bucură-te, cel ce ai descoperit oamenilor pe Hristos;
Bucură-te, că har dăruieşti celor ce se roagă ţie;
Bucură-te, cel ce ocrotitor al tinerilor te-ai arătat;
Bucură-te, cel ce dezlegi inimile tuturor celor care prin tine se roagă pentru căsătorie binecuvântată;
Bucură-te, cel ce eşti ocrotitorul familiilor creştine;
Bucură-te, cel ce pretutindeni nădejdea mântuirii ai insuflat;
Bucură-te, cel ce pe tinerii doritori de nuntă cinstită i-ai binecuvântat;
Bucură-te, îndreptătorul neînţelegerilor casnice şi paşnic ocrotitor;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 8-lea

Cu harul dat ţie de Mântuitorul Iisus Hristos, mult lăudate Ierarhe Valentin, duhurile cele rele, care pe oameni îi învrăjbesc, cu rugăciunile tale se alungă şi toate neînţelegerile dintre oameni se izgonesc, bolile şi necazurile pier, mulţimea patimilor sufleteşti şi trupeşti se tămăduiesc; pentru aceasta lui Dumnezeu cu mulţumire cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Prin harul dumnezeiesc, ce-ţi dădea putere nebiruită, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, ai vestit tuturor pe Dumnezeu Cel lăudat în Preasfânta Treime, nevoindu-te pentru vestirea adevărului până la moarte mucenicească, pentru care cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel ce i-ai tămăduit pe cei cuprinşi de boli;
Bucură-te, cel ce pe tinerii căzuţi în păcate i-ai ridicat;
Bucură-te, că pentru cei năpăstuiţi cu lacrimi te-ai rugat;
Bucură-te, cel ce pe demoni cu lucrarea harului i-ai izgonit;
Bucură-te, cel prin care durerile sufleteşti s-au alinat;
Bucură-te, că prin tine de multe primejdii au scăpat cei ce te-au chemat în rugăciune;
Bucură-te, cel ce pentru izbăvirea de cel rău neobosit te-ai rugat;
Bucură-te, că, în numele cel sfânt al lui Hristos, multe minuni ai înfăptuit;
Bucură-te, că împreună cu îngerii şi cu sfinţii eşti al lui Dumnezeu slujitor;
Bucură-te, cel ce durerile trupeşti ai vindecat;
Bucură-te, robul lui Hristos şi păstorul nostru;
Bucură-te, cel ce eşti părtaş tainelor lui Dumnezeu;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 9-lea 

Părăsind filosofia păgânească, trei tineri din cetatea Atenei: Procul, Efeb şi Apolonie, ţie cu evlavie ţi s-au alăturat, primind de la tine Sfântul Botez, duhovnicescule învăţător, şi s-au făcut ucenici şi următori vieţii tale celei sfinte, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Darul cel de mare preţ sălăşluit în inima ta în lume l-ai făcut cunoscut, Sfinte Ierarhe Valentin, şi cu multă jertfelnicie tuturor l-ai împărţit, Arhiereule al lui Dumnezeu, şi cu înţelepciune i-ai povăţuit pe păstoriţii tăi să meargă pe calea cea dreaptă a poruncilor lui Hristos. Pentru aceea, cântare într-un glas către tine înălţăm:
Bucură-te, al curăţiei celei sufleteşti şi trupeşti luminător;
Bucură-te, că pe cei rătăciţi i-ai adus pe calea cea dreaptă;
Bucură-te, cel ce ai biruit învăţăturile păgâne prin cuvintele adevăratei credinţe;
Bucură-te, că sufletele pierdute le-ai aflat;
Bucură-te, că întunericul din inimi l-ai risipit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare şi dragoste nemărginită pe cei necăjiţi ai mângâiat;
Bucură-te, că toţi cei năpăstuiţi primeau de la tine povaţă adevărată şi sprijin;
Bucură-te, că şi cei învăţaţi, ascultând cuvântul tău, către cereasca înţelepciune se îndreptau;
Bucură-te, cel ce de dragoste dumnezeiască ţi-ai aprins sufletul;
Bucură-te, cel ce mulţimi de oameni ai adus către Hristos Domnul;
Bucură-te, că prin tine harul cel de viaţă purtător al Evangheliei s-a răspândit;
Bucură-te, bucuria inimilor celor încercaţi în credinţă;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 10-lea

Cunoscut te-ai făcut lui Avundie, fiul eparhului cetăţii, care, ascultând cuvântul tău insuflat de Dumnezeu, a crezut în Hristos şi, primind Sfântul Botez, s-a aprins de dragoste dumnezeiască şi a mărturisit cu vitejie, înaintea tuturor, adevărul cel negrăit, pentru care noi, minunându-ne, cântăm Mântuitorului: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Să lăudăm şi cu cântări să cinstim pe arhiereul lui Hristos, pe Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin, care pretutindeni minuni a săvârşit şi de mai marii păgânilor nu s-a temut, care deopotrivă pe cei bogaţi şi pe cei săraci i-a ajutat, şi pe Avundie cel căzut în păcate grele l-a ridicat, drept aceea, împreună cu aceştia, cântare să-i aducem, grăind:
Bucură-te, Sfinte Arhiereule, al lui Hristos vestitor;
Bucură-te, cel ce prin minuni propovăduirea ţi-ai întărit;
Bucură-te, cel ce pe diavoli i-ai izgonit prin cuvânt;
Bucură-te, cel ce pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al tinerilor îndreptător neînşelat;
Bucură-te, cel ce pentru copii şi pentru părinţi mijloceşti;
Bucură-te, al celor năpăstuiţi şi de neputinţe loviţi izbăvitor;
Bucură-te, blând învăţător;
Bucură-te, că, văzând harul tău, mulţimile în Hristos au crezut;
Bucură-te, cel ce călăuzeşti paşii tinerilor şi pe copii îi ocroteşti;
Bucură-te, că celor ce sunt în lipsuri şi nevoi le eşti ajutător;
Bucură-te, îţi cântau cei ce minunile tale au văzut;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 11-lea

De mânie umplându-se tatăl lui Avundie, când a văzut râvna ta, împreună cu păgânii dregători, pe tine, învăţătorul credinţei creştine, te-a prins şi, chinuindu-te fără cruţare, la închinarea de idoli te sileau cumplit, iar tu, de ei fiind batjocorit, grele chinuri ai îndurat, întru care neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Bucuros te-ai arătat, Sfinţite Mucenice, că te-ai învrednicit a pătimi pentru Hristos şi că, prin chinurile cele primite şi prin neputinţele trupeşti ale vârstei înaintate, ţi-ai înfrumuseţat sufletul, iar rănile le-ai purtat ca pe nişte podoabe scumpe de la Domnul pe trupul tău. Deci, împreună cu ucenicii, pe care îi întăreai în sfânta credinţă când veneau în temniţă la tine, cu smerenie îţi aducem laudele acestea:
Bucură-te, cel ce în pătimire pe Hristos L-ai urmat;
Bucură-te, cel ce răni adânci pentru Domnul ai purtat;
Bucură-te, că alesul tău suflet în Împărăţia cerească a fost înălţat;
Bucură-te, că Fiul lui Dumnezeu cunună scumpă pe capul tău a pus;
Bucură-te, cel ce ai îndurat chinurile cu nespusă bucurie duhovnicească;
Bucură-te, cel ce nu ai cârtit în necazuri, nici nu te-ai împuţinat cu sufletul cât de puţin;
Bucură-te, că arhieria prin mucenicie ţi-ai încununat;
Bucură-te, că pentru credinţă mult ai suferit;
Bucură-te, către Dumnezeu mult rugătorule;
Bucură-te, îţi cântau cei ce prin răbdarea ta s-au întărit;
Bucură-te, că, prin mucenicie, părtaş te-ai făcut Pătimirii şi Învierii lui Hristos;
Bucură-te, cel ce în Roma mult ai pătimit şi pe cel viclean l-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 12-lea

Ca un slujitor preaales al Mântuitorului, Sfinte Valentin, prin tăierea capului la Dumnezeu ai mers, ca Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, de moarte mucenicească în temniţă sfârşindu-se nevoinţa ta în lumea cea trecătoare. Pentru aceasta, înaintea lui Hristos, Împăratul Cel nemuritor, în ceruri stând acum, roagă-te pentru noi, cei ce te cinstim şi ne închinăm sfintelor tale moaşte, cântând Atotţiitorului: Aliluia!

Icosul al 12-lea

După trecerea ta la Domnul, cei trei ucenici ai tăi cu multă evlavie cinstitul tău trup în taină l-au îngropat, dar tu, Sfinte, cu sufletul stând înaintea lui Dumnezeu, cu dumnezeieştile tale rugăciuni străluceşti şi cu lumina cea neapusă ne luminezi pe noi toţi, cei ce ne închinăm icoanei tale şi în faţa sfintelor tale moaşte genunchii ni-i plecăm, lăudându-te pe tine şi zicând:
Bucură-te, cel ce din patria strămoşilor noştri, prin sfintele tale moaşte, în mijlocul nostru ai venit;
Bucură-te, că pentru Cuvântul lui Dumnezeu moarte mucenicească ai primit;
Bucură-te, Arhiereule Sfinte, care pururea te rogi pentru noi;
Bucură-te, al celor nevoiaşi ocrotitor;
Bucură-te, cel ce pe tineri îi porţi în rugăciunea ta;
Bucură-te, păzitor şi sprijin al celor ce vor să deprindă învăţături folositoare de suflet;
Bucură-te, că prin semne şi minuni propovăduirea lui Hristos ţi-a fost întărită;
Bucură-te, apărătorul celor care se însoţesc prin Taina Căsătoriei din curată dragoste;
Bucură-te, păzitorul gândurilor curate şi îndemnător la fapte bune;
Bucură-te, cel ce sufletele credincioşilor le hrăneşti şi din robia păcatului le slobozeşti;
Bucură-te, mult rugătorule către Hristos pentru pacea Bisericii;
Bucură-te, că ocroteşti şi ajuţi sfântul lăcaş ce adăposteşte moaştele tale;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul al 13-lea

O, întru tot mărite Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce, având arzătoare dragoste pentru Hristos, chinurile în temniţă ai răbdat şi muceniceasca moarte prin tăierea capului ai suferit, al nostru păzitorule, roagă-te neîncetat pentru noi, cei ce suspinăm cu amar sub povara grea a încercărilor, ajută-ne cu mijlocirea grabnică a rugăciunilor tale nouă, celor care ne închinăm sfintelor tale moaşte, şi ne învredniceşte Împărăţiei lui Dumnezeu, ca împreună cu tine să cântăm: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 și Condacul 1

Icosul 1

Sfinte nevoitorule, care în viaţa ta binecuvântată toate plăcerile acestei lumi le-ai nesocotit, şi cu credinţa şi rugăciunile tale ai înfruntat mânia păgânilor porniţi asupra ta, ca un miel nevinovat aducându-te lui Hristos jertfă cuvântătoare bineplăcută, primeşte de la noi aceste smerite laude:
Bucură-te, de Dumnezeu insuflate;
Bucură-te, al creştinilor izbăvitor;
Bucură-te, cel ce ai împărtăşit cuvânt duhovnicesc;
Bucură-te, că în lume slava deşartă nu te-a amăgit;
Bucură-te, cel cu frumuseţea cuvântului împodobit;
Bucură-te, viţa cea bună cu rod dumnezeiesc;
Bucură-te, al lui Hristos îndrăzneţ mărturisitor;
Bucură-te, cel ce ai înfruntat sălbăticia celor înşelaţi de amăgirea idolească;
Bucură-te, cel ce spre Mântuitorul ai nădăjduit;
Bucură-te, că numele Lui pururea l-ai chemat;
Bucură-te, cel ce ai atras la lumina credinţei pe păgâni;
Bucură-te, Ierarhe Sfinte, omule ceresc;
Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Condacul 1

Rugătorule cel neobosit al lui Hristos, păstorule cel bun al ţinutului Umbriei, luptătorule împotriva necredinţei, cel ce cu îndrăznire sfântă ai biruit păgânătatea, chemând preasfântul nume al lui Hristos, cel mai presus de tot numele, pe tine, Arhiereule înţelepte, te mărim şi îţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Valentin, de Dumnezeu iubitorule!

Rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Valentin

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cu smerenie te rugăm, mijloceşte pentru noi, cei ce avem trebuinţă de ajutorul tău. Ascultă rugăciunile noastre, împlineşte fiecăruia cererile de folos, fii celor îndoielnici povăţuitor în credinţă, celor bolnavi tămăduitor, celor din primejdii izbăvitor, celor nedreptăţiţi ajutător, celor vârstnici sprijinitor, tinerilor îndrumător duhovnicesc, şcolarilor luminător al minţii şi tuturor celor ce cu evlavie se roagă ţie întotdeauna ascultător. Roagă-te pentru noi lui Dumnezeu, ca să nu fim îndepărtaţi de la iubirea Sa cea sfântă, să nu ne lase să ne pierdem în întunericul păcatelor, ci să ne lumineze cu harul Său, ca să ne învrednicim a fi moştenitori ai vieţii veşnice.

Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, cel ce cu râvnă ai căutat izbăvirea din păcat a tinerilor, propovăduind viaţa curată, neîntinată, prin unirea cu Mântuitorul Iisus Hristos, prin harul Său cel de viaţă dătător, pe tine dar te rugăm, întăreşte-i pe aceştia în lupta cu patimile sufleteşti şi trupeşti.

Sfinte Arhiereu, care eşti nădejdea credincioşilor şi mijlocitorul nostru, cel ce ai fost păstor vrednic pentru turma ta şi cu râvnă ai învăţat pe înţelepţii vremii cuvântul lui Dumnezeu, tămăduitorule de trupuri şi de suflete, apără-ne pe noi, cei ce pe tine te cinstim şi neîncetat cu lacrimi de pocăinţă cerem să îndepărtezi de la sufletele noastre şi de la casele noastre toată ispita şi tulburarea. Pe tine cu evlavie te rugăm, Sfinte Sfinţite Mucenice Valentin, slăvite ierarhe şi omule al lui Dumnezeu, ca pe toţi cei ce ne sunt aproape să-i ajuţi şi să-i călăuzeşti spre mântuire; asemenea şi pe cei care nu ne iubesc pe noi să-i întorci către pocăinţă şi să-i luminezi, că tu pururea cuprinzi pe toţi în inima ta cea îndurătoare şi îndelung răbdătoare, pentru ca, prin mijlocirile tale, împreună cu tine să ne bucurăm de Împărăţia cea slăvită a lui Dumnezeu, cea pregătită nouă întru Iisus Hristos, Domnul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună şi Celui fără de început al Său Părinte şi Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Său Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

BLESTEMELE, FARMECELE SI VRAJILE

 

Pentru a nu ajunge sa poti fi blestemat trebuie sa duci o viata superiora. In Deuteronom 32 se spune pe cine binecuvanteaza Dumnezeu si pe cine blastama. Daca duci o viata superioara, corecta, dupa voia lui Dumnezeu, nu ajungi niciodata sub blestem. Daca nu duci o viata superioara, corecta, blestemul e asupra ta si nu stiu daca te poate dezlega cineva de ceea ce trebuie sa patimesti pentru pacatele tale.

Blestemele, sa stiti ca nu au mare valoare; sunt cazuri in care se leaga si in care nu se leaga. Insa sunt anumiti preoti din cei care deschid cartea si care toate le vad prin blestem, prin vraji, prin fermecatorii, prin.

Dumnezeu sa ma ierte pentru ce spun acum. La Sfantu Gheorghe este un preot numit Cucu. La el merge multa lume sa le spuna viitorul, sa le spuna de ce au piedicile pe care le au, iar el spune intotdeauna ca e vorba de un blestem, ca e sub vraji, ca i-a facut cineva si-apoi eu zic: Cucu-i ca cucu. Cucu numai una stie: Cucu! Cucu! Cucu! Cucu! si gata. El numai asta stie, la toata lumea spune acelasi lucru. Nu va duceti, nu va complicati viata, nu va bagati in cap lucruri care n-au nici o importanta. Zilele trecute mi-a zis cineva ca s-a dus la el si i-a spus ca o sa se casatoreasca cu o fata al carei nume incepe cu "O". Si s-a casatorit cu una al carei nume incepe cu "N".

Le mai spune oamenilor ca trebuie sa mearga la 3 manastiri, la nu stiu cate biserici, sa duca luminari, sa le aprinda astea-s niste inselari ale omului, ca sa creda ca a facut si el ceva. Imi spunea cineva din Brasov: "Parinte, eu am noroc ca am masina sa ma duc la 7 biserici sa aprind cate o luminare, cum mi-a zis parintele". Si ii zic: "Pai mai, in loc sa stai la o slujba cumsecade tu te duci la 7 biserici si nu mergi la nici o slujba". Sunt lucruri fara valoare, e doar un fel de inselare de sine.

Au aparut niste indrumari de-ale Parintelui Argatu despre cum poate cineva sa scape de farmece si blesteme. Cu 9 luminari, care sa le aprinda, sa le aseze pe o tava sau caramida, ca sa se arda de tot. Vinerea sa faca rugaciunea dimineata pina arde un sfert de luminare, apoi la amiaza pina arde alt sfert de luminare, seara alt sfert si noaptea la 12 pina arde tot. Sunt lucruri fara valoare, fara importanta! L-am cunoscut pe Parintele Argatu, dar nu l-am cunoscut sub aspectul acesta sau poate scrierea respectiva nu e autentica. In sfarsit, Dumnezeu sa-l odihneasca. N-avem nimic cu el. Dar va spun: nu va luati dupa treburi din acestea. Acolo se spune de exemplu si ca cineva care are un necaz sa se duca cu un pomelnic la preot, sa prezinte pomelnicul cu problema pe scurt, iar preotul sa scoata particica la proscomidie si dupa aceea preotul sa-i dea omului particica pe care a luat-o si dupa 24 de ore de ajun sa manince particica aceea. Pai ca sa te impartasesti nu-ti trebuie 24 de ore de ajun, ori impartasania e mai mare decat particica! In afara de aceasta, particica pe care o scoate preotul n-are voie sa o dea la nimeni, pentru ca e scris ce trebuie sa faca preotul cu particelele: se amesteca in Sfantul Potir si se consuma dupa Liturghie. Cind s-a terminat Liturghia preotul e dator sa consume tot si n-are voie sa dea la nimeni nimic. Deci va rog, nu va luati dupa aceste lucruri. Rugati-va cum puteti, cum stiti. Traiti o viata asa incat sa n-aiba putere vrasmasul asupra voastra.

In cartile noastre de slujba sunt rugaciuni de dezlegare de blestem si de dezlegare de farmece. In Sfanta Scriptura sunt locuri in care se spune ca Dumnezeu binecuvanteaza pe cei ce-I slujesc Lui si ca sunt sub blestem cei care nu-I slujesc Lui. Sfantul Apostol Pavel insa, in Epistola catre Romani are un cuvant care ar fi bine sa-l avem cu totii in vedere si sa credem in el. Sfantul Apostol zice asa: "Fiti intelepti fata de bine si nevinovati fata de rau si Dumnezeu va zdrobi repede pe Satana sub picioarele voastre". In Vietile Sfantilor se spunce ca Sfantul Ciprian a avut in vedere o fecioara pe nume Iustina pe care voia sa o cstige pentru el si a umblat cu niste vrajitorii pentru a o cstiga si acestea n-au avut nici o influenta. Si atunci si-a dat el seama ca Iustina fecioara are o putere mai mare decat puterile negative si s-a convertit la crestinism. Toate acestea arata ca oamenii au crezut de-a lungul veacurilor in niste influente negative. Cat sunt de eficiente nu stim, dar de multe ori iti ajunge si numai gandul ca esti sub blestem sau ca esti sub vrajitorii, fara altceva. Sunt insa multe lucruri care se pot explica altfel decat le explica oamenii.

Sa va spun un caz din satul meu. Bunica mea povestea o intimplare din viata ei. Cind era de vreo 10-12 ani s-a dus la o matuse si a luat de la ea un pachetel cu unt sa-l aduca acasa. Tot atunci era o cununie la biserica si in loc sa se duca direct acasa cu pachetelul s-o dus la biserica. Si copil fiind si-o uitat de pachetel si i-o cazut pachetelul cu unt pe pragul de la cimitir, de la intrarea in curtea biseicii. Cind o iesit cei de la cununie o vazut ca e ceva acolo si toata lumea o crezut ca-i vorba de ceva farmece, de ceva boscoane puse acolo. Si ziceau: fiti cu grija ca nu cumva sa se atinga mireasa, sa nu calce mirele, sa nu calce cineva  toata lumea o ocolit pachetelul si dupa aceea buna s-o dus si l-o luat si s-o dus acasa cu el si l-o mincat.

Da apoi ce s-o intimplat. Oamenii aceia care au fost cu cununia, mirele si mireasa, or avut foarte multe necazuri. Si eu cunosc necazuri pe care le-au avut ei. Si acuma s-or continuat necazurile cu un accident a unui stranepot al lor. Ei, daca faci o legatura intre pachet si intimplari nu-i nici o legatura. Si totusi oamenii or tot tinut-o ca atunci la nunta s-or facut niste vraji.

Vine o fata de 19 ani sa-i fac dezlegare de blesteme. Pai zic, tu de unde stii ca esti blestemata. Pai zice, mi-o zis cutare preot ca-s sub blestem. Zic, hai sa-ti fac, da acuma nu stiu daca-i crede ca s-o dezlegat, ca esti legata crezi!

Cred că avem blesteme din neam, blesteme pe generaţie, de la bunici, străbunici..”

 


Noi folosim des expresia: "Cred că avem blesteme din neam, blesteme pe generaţie, de la bunici, străbunici.." etc..
Or fi şi alea în unele cazuri, dar de cele mai multe ori nu avem nimic!
Avem carențe în educaţie!

Dacă tata a fumat şi băut şi a bătut-o pe mama, copiii au învăţat la fel!
Aşa au crezut că e normal.
Dar dacă l-ai învăţat pe copil să vorbească frumos, să şteargă cu şerveţelul, să mănânce cu furculiţa, să mulţumească, să se închine la masă, atunci tu ca părinte, eşti un sculptor bun, în "crucea" pe care o duce copilul tău.
Am auzit odată o discuţie între copii..

jucărie, iar eu spovedeam prin ograda mănăstirii, afară la bancă.
Şi un copil mai necăjit, mai amărât, s-a dus să se joace cu jucăria lui.
Şi ce-i spune copilaşul acela de 4 ani:
"Mama mi-a spus să nu stau de vorbă cu copii de condiţie proastă!"
Mie "mi-a picat faţa" când am auzit ce ştia un copil de 4 ani, despre alt copil.. Şi ce se discuta în casa lor!
Adică, ce mod de a vedea lucrurile!
Copiii sunt inocenţi, se joacă, râd, mănâncă, se scuipă, se bat, se împacă..
Şi am zis în sinea mea:
"Uite, asta nu este prea bună! Nu este o gândire sănătoasă!"

Deci sculptorul, "mama si tata", trebuie să îi dea copilului său trei lucruri!
DRAGOSTE DE MUNCĂ, RESPECT şi CREDINŢĂ!
Înaintea noastră, indiferent cine stă şi cine nu stă, cine vine sau nu vine, cine salută şi cine nu salută, noi trebuie să avem statutul de oameni!
Iar omenia n-o iei decât din familie! N-o iei de pe deal..
În clipa în care copilul nu este politicos, este Oglinda Părinţilor!

Blestemul rostit pe nedrept nu se lipește de nimeni, ci se întoarce de unde a ieșit!


 

Drept dovadă că blestemul cel rostit pe nedrept nu se lipește de nimeni, ci se întoarce de unde a ieșit, vă amintesc despre o întâmplare minunată, care a avut loc în țara noastră, pe vremea când era domnitor Cuza Vodă, iar la Episcopia de Râmnic păstorea Sfântul Episcop Calinic.

Un lucru însă trebuie știut: că de la cel care are năravul blestemului se depărtează blagoslovenia (cum zice Sfântul Prooroc David) și niciodată nu procopsește, căci blestemul nu este altceva decât izgonirea darului. Drept dovadă că blestemul cel rostit pe nedrept nu se lipește de nimeni, ci se întoarce de unde a ieșit, iată, vă amintesc despre o întâmplare minunată, care a avut loc în țara noastră, pe vremea când era domnitor Cuza Vodă, iar la Episcopia de Râmnic păstorea Sfântul Episcop Calinic (care se prăznuiește in ziua de 11 Aprilie).

Într-o duminică, Sfântul Ierarh Calinic mergea cu trăsura de la Râmnicu Vâlcea spre Mănăstirea Frăsinei. Era pe la sfârșitul lui Aprilie, când se terminase cu aratul și semănăturile începeau să înverzească. Însă mare i-a fost mirarea Sfântului Episcop, când a văzut pe un om arând în ziua de Duminică. Din râvna lui cea mare pentru lege, Episcopul s-a tulburat cu duhul și a zis în gândul lui; „Blestemat să fie cel care necinstește ziua Domnului!” (cum zice la Sfânta Scriptură). În clipa când a cugetat Sfântul acestea, un diacon (care era cu el în trăsură) a văzut cum a ieșit o limbă de foc din gura Prea Sfințitului. Și privind cu mirare, a observat că limba cea de foc a zburat asupra omului care lucre pe ogor, l-a înconjurat de trei ori și pe urmă s-a întors iarăși în gura Sfântului Calinic.

Diaconul n-a îndrăznit ca să spună chiar atunci cele văzute, ci mai târziu, când au ajuns la mănăstire. Auzind Sfântul despre vedenia diaconului, a înțeles îndată că aceasta s-a făcut pentru cugetarea lui. Cuvintele care le-a rostit în mintea lui, au fost ca o legătură pentru creștinul care lucra sărbătoarea. Dar pentru că limba de foc nu s-a oprit la țăran, ci s-a întors înapoi, pentru aceasta Sfântul a socotit că omul este nevinovat. Deci, a trimis imediat după o slugă ca să cheme la mănăstire pe țăran, căci nu era departe ogorul lui. Țăranul a venit cu multă frică și căzând la picioarele Episcopului, se ruga ca să-l ierte. Atunci, Sfântul Episcop l-a întrebat ce nevoie mare l-a silit ca să lucreze Duminica.

Bietul creștin a mărturisit cu lacrimi că n-a făcut aceasta din defăimare sau din necredință, ci din multa lui strâmtorare și sărăcie. Căci zicea el: „Cât a fost vreme de arat, nimenea nu s-a îndurat ca să-mi dea plugul cu boii ca să-mi ar și ogorul meu. Abia astăzi, când toți sătenii au terminat treaba și dobitoacele sunt slobode, am putut găsi și eu un plug cu o pereche de boi (fără plată) la un vecin și pentru asta am ieșit la treabă, căci trecea vremea aratului și am casă grea, neavând cu ce plăti lucrul”.

Acestea le zicea bietul țăran cu lacrimi de umilință și se vedea că avea frica lui Dumnezeu în inimă și multă căință. Din povestirea lui a cunoscut Sfântul Calinic că Dumnezeu, pentru multa lui sărăcie, nu i-a socotit păcatul și pentru aceasta nici blestemul nu s-a lipit de el, ci s-a întors înapoi, ca o pasăre care nu află adăpost. Deci, i-a citit omului o moliftă de dezlegare și dându-i un ajutor, l-a slobozit cu pace.

Însă din ziua aceea se păzea Sfântul Ierarh Calinic de a nu rosti sau de a cugeta vreun cuvânt de legătură. Și sfătuia pe toți clericii săi, ca să fie și ei cu pază despre aceasta. Iar dacă vreunul ar fi rostit cuvinte grele (de legătură) asupra cuiva, atunci el singur, adică preotul, să aibă grijă să-l dezlege cât este în viață. Căci, zicea Sfântul, la ziua judecății, din mâna lui se va cere sufetul celui care a fost legat (dacă legătura a fost pe nedrept).

Din întâmplarea aceasta se vedea cât de mare putere au cuvintele persoanelor sfințite, când sunt rostite din râvnă pentru Dumnezeu și pentru Sfânta Credință. Dacă Prea Sfințitul Calinic a gândit numai la greutatea osândei pentru cei care defăima ziua Domnului și îndată s-a văzut pară de foc ieșind din gura lui, să ne gândim, deci, cu cât mai greu cad cuvintele celor sfințiți, când sunt chiar rostite asupra celor vinovați.

Fragment extras din cartea : „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”. Opere complete. Sfântul Ioan Iacob de la Neamț-Hozevitul 

Despre păcatul blestemului în casă și urmările lui asupra familiei

Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite asupra copiilor, cât şi invers, de copii asupra părinţilor. Mulţi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părinţilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii făcută atât de părinţi, cât şi de copii.

Există un obicei foarte rău la unii părinţi de a-şi blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părinţilor ca niciodată să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui.

Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui şi părinţii respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte uşor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferinţe, eşecuri în viaţă peste copiii respectivi.

Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite asupra copiilor, cât şi invers, de copii asupra părinţilor. Mulţi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părinţilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii făcută atât de părinţi, cât şi de copii; după aceea un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună părinţii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare.

Foarte grav este când părinţii mor fără să le fi citit în viaţă rugăciunea respectivă. Acele înjurături şi blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viaţă părinţii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor.

Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor noştri pentru a nu se repercuta asupra lor şi a nu le produce mari necazuri în viaţă.

De asemenea, copiii niciodată să nu-şi blesteme sau să-şi înjure părinţii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-şi lovească părinţii, pe cei care i-au născut. Spun Sfinţii Părinţi că acelui copil care şi-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeşte. Este ceva înfricoşător! Pentru orice cuvânt ieşit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecăţii înaintea lui Dumnezeu.

(Arhim. Ioachim Pârvulescu, Sfânta Taină a Spovedaniei pe înţelesul tuturor, Mănăstirea Lainici – Gorj, 1998, Editura Albedo, pp. 65-66)

Ce sunt blestemele de neam?

 


Un blestem (numit, de asemenea, imprecație, maledicție, afurisenie sau anatemă) este o invocare a unei nenorociri sau a unui ghinion asupra unei alte entități: una sau mai multe persoane, un loc sau un obiect.

Blestemele de neam sunt poveri spirituale sau legături negative care se transmit din generație în generație într-o familie. Ele sunt considerate ca fiind efecte ale unor păcate, fapte rele, crime, incesturi, trădări, duhul nelegiuirii sau chiar vrăjitori și farmece care au rămas prin sânge asupra urmașilor. Pedeapsă spirituală transmisa urmasilor.
Practici oculte, magie neagră, legături cu forțele malefice.
Blestemele de neam sunt legături nevăzute care pot afecta viața, sănătatea, norocul, și pacea sufletească a membrilor familiei pe durata mai multor generații.
Blestemele de neam apar din cauza păcatelor neiertate făcute de strămoși, din conflicte grave, din neîmpliniri, din fapte nedrepte, avorturi, sau din influența diavolului asupra familiei.
În unele cazuri acestea pot fi urmare a unor blesteme rostite de oameni răi sau vrăjitori.
Blestemele de neam se manifestă prin:
Probleme repetate în familie, boala, sărăcie, conflicte.
Lipsa binecuvântărilor în viața, neimpliniri.
Obstacole în căsnicie sau naștere
Stări sufletești grele, ispite persistente, senzația de povară, sau nimic nu se leagă.
Ghinioane, relații eșuate, prunci morți timpuriu.
Blesteme rostite de cineva, preot, mamă, duhovnic, persoana neîndreptățită , vrăjitor. etc
Orice blestem poate fi rupt prin pocăință, spovedanie, împărtășanie, rugăciune, slujbe, și viață trăită în har și curățenie trupească și sufletească. Fără vicii și destrăbălări
Dumnezeu este plin de milă și iertare, el poate curăța orice suflet și familie de aceste poveri.
Bolile inexplicabile sau recurente mai ales cele psihice, autoimune și infertilitate.
Moarte timpurie precum sinucideri, accidente, boli rapide.
Sărăcie persistentă indiferent de eforturile depuse.
Depresie, anxietate, gânduri suicidare fără cauze medicale clare.
Repetarea acelorași tragedii în mai multe generații.
Boli inexplicabile în plan personal, profesional, sau spiritual.
Rugăciuni de curățarea neamului
Paraclisul Maicii Domnului 40 de zile
Acatistul Sfântului Ciprian ( împotriva farmecelor, vrăjilor, blestemelor)
Psaltirea citită în mod constant care ( 1-2 catisme pe zi)
Participarea la cat mai multe masluri deoarece acolo se fac rugăciuni de dezlegare
Participarea la slujbe speciale de dezlegare de către preoți cu har sau duhovnici
Spovedanie din 40 în 40 de zile
Împărtășanie
Participarea la Sfânta Liturghie Duminică
Post - rugăciune - fapte bune, pomenile pentru strămoși, și lucru cu mintea și sinele superior.
Pomenește rudele decedate inclusiv pe cei care nu i-ai cunoscut la Sfânta Liturghie
Fă milostenie cu pâine, coliva, alimente în numele neamului meu cunoscut și necunoscut.
Spune: Doamne, primește această milostenie pentru iertarea păcatelor neamului meu și dezlegarea oricărei legături care mă apasă! Amin
Postul de miercuri și vineri, plus cele 4 posturi mari ( curăță sufletul și ajută la ruperea legăturilor)
Evită pe cât posibil limbajul negativ precum înjurăturile, dracuielile, blestemele, negativitatea de orice fel pentru a nu continua lanțul strămoșilor.
Soluții psihologice terapeutice; lucrează cu un terapeut care te poate ajuta să indentifici tiparele moștenite
Exemplu ; abandon, vinovăție, frica, furie reprimată.
Ajută la curățarea emoțională a trecutului chiar și atunci când nu știi toate detaliile.
Constelațiile familiale metoda terapeutică profundă care scoate la lumină legăturile energetice sau emoționale dintre tine și strămoșii tăi .
Îți poate arăta de ce porți o suferință care nu îți aparține.
Scrisori de neam
Scrie o scrisoare către părinți, bunici, sau chiar strămoși necunoscuți
Vă iubesc, vă mulțumesc, vă dau voie să mergeți în lumina. Aleg să nu mai port ce nu-mi aparține
Recapitulare
Rugăciuni / Acatiste / citit din Biblie noul testament
Spovedanie ( sinceră și fără rușine )
Maslu ( participa de 7 - 9 sau 40 de ori)
Milostenie ( da in numele neamului pentru iertare )
Terapii ( constelații, și terapie transgenerațională)
Curățare personală ( post, viață curată, evitarea lucrurilor negative de orice fel)
Program de curățarea neamului zilnic ( 30 - 40 de minute)
1 Cruce + rugăciune de început
Doamne Iisuse Hristoase fiulu lui Dumnezeu miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasă și dezlega prin harul tău orice blestem, legătură, păcat sau greutate moștenită din neamul meu cunoscută sau necunoscută, Amin!
2- O catisma din Psaltire + psalmul 50
3 - Acatistul Sf Ciprian + Paraclisul Maicii Domnului pentru dezlegarea de suferințe
La final spune o rugăciune pentru neam:,
Doamne, te rog dezleagă orice blestem, păcat, rana, legătura sau durere din neamul meu. Vindeca-i pe toți cei care au greșit, iartă pe toți cei care au ranit și binecuvântează pe toți cei care vor veni. Curăță sângele și sufletul meu de orice moștenire negativă. Amin!
Rugăciune zilnica pentru curățarea neamului
Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu vin înaintea ta cu smerenie și durere în suflet .
Dacă există în neamul meu blesteme, păcate grele, legături întunecate sau rătăciri
Te rog cu lacrimi, dezleagă-le cu puterea crucii tale
Iartă-i Doamne pe părinții, bunicii, și strămoșii mei
Pentru orice nedreptate, jurământ, vrăjitorie, crimă, sau orice alt păcat săvârșit
Vindecă orice rană lăsată moștenire
Curăță sângele meu, sufletul meu, și viața mea de orice urmă a acestor greutăți
Trimite lumină peste toți cei adormiți din neamul meu și dă-le odihnă în pace și iertare
Dezleagă Doamne orice blestem rostit sau primit asupra familiei mele voit sau din neștiință cu ură sau cu durere
Te chem Doamne în viața mea, și în neamul meu
Rupe lanțurile trecutului și dă binecuvântare peste cei vii și cei adormiți
Te rog fă din din mine un vas curat al iubirii tale, ca prin mine să se vindece tot ce a fost rănit în neamul meu! Amin și semnul crucii.Ce sunt blestemele de neam?

Un blestem de neam este o formă de energie negativă puternică, lansată prin cuvânt, intenție sau acțiune (conștient sau inconștient) de către un strămoş sau îndreptată asupra unei familii.

Ele pot lua forma:
* blestemelor rostite (ex: „să nu aibă parte de fericire în dragoste"),
* jurămintelor de sărăcie, castitate, supunere (din viața monahală sau religioasă),
* traumelor nerezolvate (războaie, violuri, crime, abuzuri),
* comportamentelor toxice transmise generațional (abandon, alcoolism, violenţă).

Acestea pot crea câmpuri de repetiție în vieţile urmașilor, care trăiesc suferințe ce nu le aparţin în totalitate.

Cum se răsfrâng în generațiile următoare?

* În plan profesional:
Blocaje inexplicabile în carieră sau în afaceri.
Lipsa succesului indiferent de eforturi.
Teamă de vizibilitate, de a fi „văzut" sau recunoscut.
Tipare de autosabotaj: începi, dar nu finalizezi; eșuezi la limită.

* În plan relațional:
Relaţii disfuncționale repetitive (triunghiuri amoroase, abandon, trădare).
Frică de intimitate sau de angajament.
Dificultăți în a construi o familie.
Atracție faţă de parteneri indisponibili sau abuzivi.

* În plan medical:
Boli recurente pe linie familială fără cauze medicale clare.
Infertilitate sau pierderi de sarcină fără explicaţie.
Depresie, anxietate, tendințe suicidare care „bântuie" generatii.
Afecțiuni ale oaselor (lipsa sprijinului), ficatului (furie reprimată), stomacului (emoții negrăite).

Cum recunoști că porți un blestem de neam?
* Ai o senzație de „povară grea" care nu îţi aparţine.
* Repeţi fără explicație suferințele părinţilor sau bunicilor.
* Te simți prins într-un tipar negativ din care nu poţi ieși.
* Ai vise recurente cu strămoși, morminte, moarte, război.

Lista celor mai puternice blesteme. Cum poţi scăpa atunci când cineva îţi vrea răul

Fie că este rostit în glumă sau în serios, blestemul poate produce efecte atât asupra celui care-l spune, cât şi asupra celui care este vizat de el. Teologii consideră că cei care recurg la astfel de practici fac un mare păcat.

De la banalul „mâncate-ar...” sau „arzăte-ar focul…”, spuse de multe ori în glumă, la blesteme grave în care se invocă nenorociri care ajung până la moarte, blestemele sunt mijloace des întâlnite de a provoca răul cuiva. Teologii bisericii atenţionează că astfel de practici sunt un păcat, chiar dacă le săvârşesc de multe ori chiar şi preoţii.

„Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, şi acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum de pildă îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel rostit”, spune Paisie Aghioritul în volumul „Cu durere şi dragoste pentru omul contemporan”.

Acelaşi părinte subliniază faptul că cel ce primeşte blestemul se chinuie în viaţa aceasta, iar cel care a blestemat se va chinui în viaţa cealaltă deoarece va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaş, „dacă nu se va pocăi şi spovedi.”

Dar de blestem, spune Paisie Aghioritul, scăpăm prin pocăinţă şi spovedanie. „Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovaţi, dar care, atunci când au înţeles că au fost blestemaţi, s-au pocăit, s-au spovedit şi s-au îndreptat… Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate. Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere”.

Un sfănt romăn, Ioan Iacob Hozevitul, în „Sşinţi şi mari duhovnici despre exorcizare şi tămăduire”, arată că „blestemul este un cuvânt potrivnic blagosloveniei. Şi după cum blagoslovenia arată o dorinţă spre bine şi spre mântuire, tot aşa blestemul arată o dorinţă spre paguba cuiva şi spre pierzare.

Am putea zice că şi blestemul este o rugăciune, însă nu spre folosul omului, ci spre paguba lui. De aceea legea creştină opreşte întrebuinţarea blestemului. El poate să fie folosit numai de păstorii duhovniceşti, ca o legătură pentru duhurile cele necurate sau ca o pedeapsă pentru cei nepocăiţi, care fac sminteala poporului.”

În Biblie, la Cartea Psalmilor, David spune că „cei ce binecuvântează vor moşteni pământul, iar cei ce blestemă vor pieri!” (Psalmi 36, 22).

Faptul că blestemul este un păcat, iar cei care recurg la astfel de practici este explicat şi de episcopul Timotei Prahoveanul, citat de Ziarul Lumina. „Cei care blestemă - indiferent cine sunt ei, chiar şi slujitori ai Bisericii -, mai ales când este vorba de lucruri obişnuite, consider că fac un păcat foarte grav, care trebuie evitat“.

Acelaşi teolog arată că blestemul mamei sau a preotului sunt cele mai puternice blesteme. „Un părinte care îşi iubeşte cu adevărat copilul îl va ierta permanent, ca şi părintele cel bun din Evanghelie. Cu toate acestea, blestemul de mamă şi de preot, atunci când este justificat, se poate ridica numai prin căinţă şi prin iertare sinceră a persoanei care a greşit atrăgând asupră-şi acest blestem“.  La fel susţinea şi părintele Ilie Cleopa: „Blestemul de mamă este ca blestemul de preot, se prinde…Nu blestemaţi copiii, că se prinde. Nu spuneţi la supărare, într-o încercare, anumite cuvinte grele, pentru că ele se prind“. „În aceste cazuri, trebuie să ne spovedim şi să cerem preoţilor să citească rugăciunile de dezlegare de blestem. Să spunem la spovedanie că am strecurat între cuvintele noastre şi cuvinte de blestem“, conchide episcopul.

În Molitfelnic, carte de rugăciuni ortodoxe, există o „Rugăciune de dezlegare la blestem” în care preotul îl roagă pe Dumnezeu să-l elibereze pe cel blestemat. „Tu, Stăpâne, şi pe robul Tău (N) liberează l cu bunătatea Ta, de legătura ce este pusă asupra lui, şi i dăruieşte lui să se apropie fără de păcat, în toată vremea şi în tot locul, cu îndrăznire către slava Ta, şi cu cuget curat să ceară de la Tine mila cea bogată.”Unul dintre exemplele de blestem cele mai cunoscute este cel al Mănăstirii Frăsinei, locul unde femeilor li se interzice să intre. „Acest sfânt lacaş s-a clădit din temelie spre a fi chinovie de părinţi monahi şi fiindcă din partea femeiască putea să aducă vreun scandal monahilor vieţuitori de acolo, de aceea sub grea legătură s-a oprit de la acest loc să mai treacă înainte, sub nici un chip, parte femeiască. Iar cele ce vor îndrăzni a trece să fie sub blestem şi toate nenorocirile să vie asupra lor, precum: sărăcia, gârbăvia şi tot felul de pedepse, şi iarăşi celor ce vor păzi această hotărâre să aibă blagoslovenia lui Dumnezeu şi a smereniei noastre şi să vină asupra lor fericitul bine. Calinic, episcopul Râmnicului Noului Severin, 17 ian. 1867”, scrie pe piatra de legământ a Sfântului Calinic, cel care a interzis accesul femeilor în această mănăstire.

Blestemele. Cât de grave sunt și cum te dezlegi de ele  

Se știe că blestemele pot aduce chiar și moartea în anumite cazuri. Singurele arme împotriva lor sunt rugăciunile puternice și postul. Dacă rostești blesteme în glumă, acestea nu se lipesc, dar cei ce le cuvântă nu sunt lipsiți de pedeapsă.  

 În popor se zice că cele mai puternice și grele blesteme sunt acelea ale părintelui asupra copilului. Dacă părintele își blesteamă copilul, iar ce dintâi nu s-a spovedit, cel mic poate fi atins foarte ușor de boli, necazuri, suferințe, eșecuri.“Blestemele au puteri ce pot duce chiar şi la moarte. Sunt oameni care ajung să se sinucidă, să nu mai suporte lumina sau iubirea celor din jur, să nu mai suporte pe nimeni. Blestemul merge spre cel mai mic din familie, spre cel mai nevinovat. Blestemul este efectul în sine al răului”, spune părintele Roman Pintea din Oradea.Copiii pot rămâne necăsătoriți sau plini de supărări în căsnicie din cauza blestemelor spuse de părinți. Dacă nu sunt dezlegate de către un preot, înjurăturile și blestemele asupra copiilor pot avea un efect negativ puternic în viața acestora. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare, mai spune preotul.“Să nu judecaţi niciodată sau să înjuraţi. Nu se ştie niciodată în ce ceas grăiţi cuvântul sau expresia asupra celui drag. Răul îl loveşte tot pe cel mai tânăr. Prin blestem se rupe toată unitatea, toată dragostea. Ne trezim că nu avem spor, pentru că nu ne gândim la Dumnezeu”, spune părintele Roman Pintea din Oradea.

Remediul cel mai eficient este spovedania, atât pentru părinți, cât și pentru copii.

“Blestemele vin de la generaţiile din urmă. Sunt multe persoane care se ocupă cu facerea de rău şi până nu-şi lasă urmaşul cu coadă nu pot înghiţi paharul morţii. Acest neam de diavol poate fi izgonit numai cu post sau rugăciune. Acestea sunt singurele arme împotriva diavolului. Biserica este purtătoarea darurilor lui Dumnezeu”, afirmă părintele Pintea.Mulţi folosesc cuvintele: „arde-l-ar focul” sau „mânca-l-ar moartea” ca şi cum ar zice: „bună ziua”. Obişnuinţa îi face să nu se mai sfiască de greutatea blestemului. „Şi nu a voit blagoslovenia şi se va depărta de la dânsul! Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în maţele lui şi ca untul de lemn în oasele lui. Blestema-vor ei şi tu vei binecuvânta!”, spune Sf. Prooroc David în Psaltire.

Şi Sf. Apostol Pavel porunceşte creştinilor: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi! Cei ce binecuvântează vor moşteni pământul, iar cei ce blesteamă, vor pieri!” (Ps.36, vers 22).

“Dumnezeu când a creat lumea a făcut şi îngerii. Toţi erau buni, însă unii s-au împotrivit voii Lui şi au venit pe pământ. Omul se naşte cu doi îngeri. Unul bun şi unul rău. Îngerii lui Dumnezeu îii spune să fie bun, blând, smerit, în timp ce îngerul rău îl sustrage de la rugăciune. Toate relele care vin sunt săvârşite de oameni potrivnici”, mai spune părintele Pintea.

Părinte, când prinde blestemul?

– Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea. Dacă, de pildă, o oarecare femeie îşi bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, iar acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu şi se prind, precum, de pildă, îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel ce l-a rostit.Sursa: Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. I Cu durere și dragoste pentru omul contemporan, Editura Evanghelismos, București, 2012, p. 101.

Blestemele - Anularea energiei lor distructive


Este imposibil ca, pe parcursul vieţii voastre sä nu fi auzit pe cineva blestemând. Cuvântul blestem îmi dă fiori reci pe şira spinării. Probabil că şi vouă. În popor există o întreagă filosofie a blestemului. Cel mai temut este blestemul de mamă. Practic, blestemul reprezintă întoarcerea unei supăräri celui care a pricinuit-o, urmărind chiar generaţiile descendente. Când blestemul este "întemeiat", adică adresantul se face vinovat în faţa celui care-l rosteşte, există posibilitatea destul de mare ca blestemul să se împlinească. Suferinţa, furia, nedreptatea se asociază în acest fel într-un cocktail letal din punct de vedere energetic. Marii spirituali ai lumii propun drept antidot la blestem rugăciunea de iertare şi binecuvântarea. Există cazuri -din păcate- în care soacra blesteamă nora, soţia blesteamă soţul, mama îşi blesteamă copiii. Aceste situaţii sunt extrem de grave din punct de vedere energetic, vieţile celor blestemaţi se complică adesea, iar suferinţa îi însoţeşte uneori ani la rând, fără a fi conştientizată cauza inexplicabilelor "ghinioane" în dragoste, în afaceri sau chestiuni legate de sănătate.

Ce este de făcut?!

Primul pas este să faci pace cu cel care te-a blestemat. Nu trebuie să faci lucrul acesta în mod fizic, mai ales că uneori este destul de dificil să mai ajungi la cel care te-a blestemat. A face pace înseamnă ca, atunci când te gândeşti la cel în cauză, mintea şi inima ta să uite de revoltă şi orice fel de agresiune. Să fii împăcat cu sufletul tău, este tot ce contează. În ceea ce priveşte blestemele "din neam" acestea se uşurează prin slujbe şi pomeni dăruite celui care le-a urzit. Duminica, după slujbă, o lumânare aprinsă - adică un gând bun, purificat, îndreptat în direcţia celui care ne-a blestemat- face minuni. Chiar dacä omul nu mai este în viaţă, gåndul bun ajunge unde trebuie.

Eliberarea de energia unui blestem nu se poate face färă să ne cerem iertare. Poate părea nedrept să ceri iertare cuiva care te-a blestemat dar, fără să ne iertăm unii pe alţii, nu se poate! Recunosc, nu sunt de acord cu preoţii care susţin faptul că, dincolo de mormânt, blestemele nu se mai pot dezlega. Câtă vreme iubirea trece dincolo de moarte şi iertarea trece dincolo de moarte!

Iată un fragment găsit pe sfaturi ortodoxe, fragment pe care îl aprob doar partial.
"Există un obicei foarte rău la unii părinți de a-și blestema copiii atunci când îi supără. Tot timpul le-am recomandat părinților ca atunci când copiii nu sunt cuminți, să-i bată, însă niciodatâ să nu-i blesteme. Deoarece blestemul, înjurătura, când sunt făcute de părinte asupra copilului pe care l-a născut, au urmări negative asupra lui. Copilul care a fost blestemat de tatăl sau mama lui și părinții respectivi nu s-au spovedit de acest păcat, deci nu au primit dezlegare de el, foarte ușor este atins de blestem. Din această cauză pot veni boli, necazuri, suferințe, eșecuri în viață peste copiii respectivi. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinți asupra copiilor, cât și invers, de copii asupra părinților. Mulți copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părinților. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinți, cât și de copii; după aceea, un rol foarte important îl are citirea rugăciunii celei mari de dezlegare asupra întregii familii. Adică să meargă împreună, părintii cu copiii, la preot pentru a le citi acea rugăciune de dezlegare. Foarte grav este când părinții mor fară să le fi citit în viață rugăciunea respectivă. Acele înjurături și blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viață părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor noștri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viață. De asemenea, copiii niciodată să nu-și blesteme sau să-și înjure părinții care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-și lovească părinții, pe cei care i-au născut. Spun Sfinții Părinți că acelui copil care și-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezește. Este ceva înfricoșător! Pentru orice cuvânt ieșit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecății, înaintea lui Dumnezeu."
Spovedania este o altă metodă de a înlătura efectele unui blestem. Mai ales că ne ajută să nu transmitem mai departe energia distructivă.

Să recapitulăm:

-pace;

-iertare;

-spovedanie.

Nu este înţelept să ignori blestemele, dar nici să cultivi obsesia că eşti blestemat şi de acolo ţi se trag toate nefericirile vieţii tale.

Bineînţeles că din terapia blestemului nu poate să lipsească rugăciunea.


Ce este blestemul si ce efecte are !

M-a întrebat cineva: ,,Ceea ce cântăm în Postul Mare, adică: ,,Adaugă lor rele, Doamne, celor măriți ai pământului” (Is.26, 15), de ce o spune, căci este blestem?” ,,Când năvălesc barbarii, i-am spus – și merg și distrug un popor fără vreo pricină, iar poporul se roagă ca să-i ajungă cele rele, adică să li se strice căruțele, iar caii lor să pățească ceva, ca să fie împiedicați, e bine sau rău asta? Aceasta se înțelege: să le vină piedici. Nu înseamnă că sunt blestemați”.
-Părinte, când prinde blestemul?
-Blestemul prinde atunci când există la mijloc nedreptatea.
Dacă, de pildă, o oarecare femeie își bate joc de alta ce este mâhnită sau îi face vreun rău, iar cea mâhnită o blesteamă, s-a terminat, se pierde neamul ei. Adică atunci când fac rău cuiva, și acela mă blesteamă, se prind blestemele lui. Îngăduie Dumnezeu și se prind, precum de pildă îngăduie ca unul să omoare pe altcineva. Când însă nu există nedreptate, atunci blestemul se întoarce la cel rostit.
-Și cum se slobozește cineva de blestem?
-Prin pocăință și spovedanie. Cunosc multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovați, dar care, atunci când au înțeles că au fost blestemați, s-au pocăit, s-au spovedit și s-au îndreptat. Dacă cel care a fost vinovat spune: ,,Dumnezeule, am făcut asta și asta, iartă-mă”, și se spovedește cu durere și sinceritate, atunci Dumnezeu îl va ierta. El este Dumnezeu.
-Este pedepsit numai acela care primește blestemul sau și acela ce îl spune?
-Cel ce primește blestemul se chinuiește în viața aceasta.
Iar cel ce a blestemat se chinuiește și în viața aceasta și se va chinui și în cealaltă, pentru că va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigaș, dacă nu se va pocăi și spovedi.
Pentru că, să zicem, poate cineva să te necăjească, însă tu, cu blestemul ce i-l dai, este ca și cum ai lua pistolul și l-ai omorî. Cu ce drept faci asta? Orice ți-ar fi făcut celălalt, nu ai dreptul să-l omori.
Ca să ajungă să blesteme cineva, înseamnă că are răutate.
Cineva blesteamă atunci când o spune cu patimă, cu înverșunare.
Blestemul când vine de la omul care are dreptate are mare putere; mai ales blestemul văduvei. Îmi aduc aminte de o bătrână care avea un căluț și îl lega la marginea pădurii să pască. Fiindcă era puțin zburdalnic, l-a legat cu o funie mai tare. Odată au mers trei femei în pădure să taie lemne. Una era bogată, una văduvă, iar celaltă orfană și foarte săracă. Au văzut calul ce era legat cu funia și păștea și au zis: ,,Nu luăm funia să legăm lemnele?” Au tăiat-o în trei, și fiecare din ele au luat câte o bucată să își lege sarcina ei. Firește, calul a fugit. Când a venit bătrâna și n-a aflat calul, s-a mâhnit mult. A început să-l caute peste tot; s-a ostenit mult până să-l găsească. În cele din urmă, după ce l-a aflat, a spus supărată: ,,Pe ceea ce a făcut asta s-o ducă cu aceeași funie”.
Într-o zi, fratele femeii bogate făcea glume cu o pușcă, crezând că e goală – era din cele ce le lăsaseră italienii – și a împușcat-o pe soră-sa în gât. Trebuia să o ducă la spital și trebuia funie ca să o lege pe o scară de lemn. În ceasul acela s-a găsit o bucată de funie, aceea furată, dar n-a ajuns. Au adus și cele două vecine ale ei cele două bucăți furate și au legat-o de scară și au dus-o la spital Așa s-a înfăptuit blestemul bătrânei: ,,Să o ducă cu aceeași funie”. În cele din urmă a murit, sărmana; Dumnezeu s-o odihnească.
Vedeți, a prins blestemul la cea bogată, care nu avea nevoie materială. Celelalte își aveau sărăcia lor, avuseseră oarecare îndreptățire.

Sursa: Cu durere și dragoste pentru omul contemporan- Cuv.Paisie Aghioritul (Editura Schitul Lacu)