Uneori viața pare să te contrazică exact în ceea ce îți dorești cel mai mult.Vrei să iubești și te regăsești singur.
Cauți să fii amabil și te intersectezi cu oameni dificili.
Încerci să fii sincer și să te confrunți cu înșelătoria.
Înveți să ai răbdare și totul pare să întârzie.
Dar nu este o pedeapsă.
E antrenament.
Universul nu-ți refuză ceea ce ceri; Te pregătește să-l ții.
Fiecare experiență incomodă lustruiește o parte din tine care încă nu era pregătită.
Fiecare test te antrenează în tăcere să devii persoana capabilă să trăiască ceea ce visezi.
Nimic nu vine înaintea timpului, dar nimic nu se pierde.
Totul te învață să-ți trăiești măreția cu mai multă conștientizare, mai mult adevăr și mai multă rădăcină.
Când înțelegi asta, încetezi să te mai lupți cu procesul și începi să-l parcurgi cu încredere.
Pentru că nu te mai îndoiești de tine.
Pentru că știi că chiar și ce a durut... Te ghida și pe tine.
Și acolo, fără să-ți dai seama, devii exact persoana pe care viața o aștepta să fii.
Nu poți începe ceva ce nu proiectezi prin PREZENȚĂ, cu LUMINA pe care o proiectează SUFLETUL tău, trebuie să treci prin teste, procese, căi care trezesc părți interne ale corpului cu mintea lor, familia, răni care se încarcă cu energii pentru a le vindeca și se activează cu lumină în ființa și ființa ta, chiar și pe drumul dificil, el decide să locuiască în interiorul corpului, să-l SIMTĂ, să-l iubească, să aibă încredere și să creadă, să accepte, să ierte și să lase să plece.
Să te faci responsabil, să te maturizezi observându-te și acționând coerent cu cuvintele, claritatea, transparența, adevărurile tale fără să fugi, dar să preiei controlul când te confrunți cu energii de frecvență JOASĂ, care vin la tine din corpuri pe care universul te trimite să susții ceea ce vine în lipsa iubirii, să lași să plece, acolo unde ai depășit limitele fără să te observi, A fost precipitat de la copilul nechibzuit, inconștient, imatur, impulsiv, incoerent, care nu-și simte corpul, nu se cunoaște pe sine în interior, întreabă de lipsa și lipsa iubirii din interior.
Tot ce vine în frecvențe joase are scopul de a te face mai puternic în interior, Puterea de a oferi iubire chiar și din firimiturile primite, iar Curajul de a-ți îmbogăți discernământul, umilința, claritatea, conștientizarea și spiritul se ridică odată cu Sufletul LUMINII.
Te caută pentru lumina ta, nu pot să întrebe în interior, sunt încă programați, condiționați să le poarte trupurile, răni nevindecate ale strămoșilor lor, lipsa de a urma pe alții fără să se iubească pe ei înșiși, lipsa Iubirii.
Corpuri care nu știu, ignoră, se lasă trase de curenți pe care ei înșiși i-au ales, programați în structuri și sisteme de Putere Externă, controlate de Religii, State și Companii care lucrează în întuneric, corpuri care nu se iubesc între ele și nici nu știu să iubească în exterior, să-și doarmă spiritul și nu le permit să crească în conștiință.
Simțurile lor sunt blocate cu știință, chimie, care funcționează doar din ramuri, fără a ajunge la rădăcina energiilor lor, transformându-i în copii, care luptă, repetă aceleași războaie mentale și fizice, se autodistrug sau sunt conduși către războaie externe.
Universul îți însoțește mereu drumul și răspunde fiecărui gând care se naște din lumină.
Nimic din ce gândești cu intenție clară nu se pierde.
Orice gând care nu se naște din frică, ci din claritate, lasă o urmă.
Fiecare dorință care apare când ești calm devine un semnal că Universul știe să citească.
Nu răspunde întotdeauna imediat, pentru că limbajul lui nu este grăbit.
Răspunde acomodând drumul, schimbând scenarii, închizând uși care și-au îndeplinit deja funcția și deschizând altele pe care încă nu știi că trebuie să le traversezi.
Uneori răspunsul vine ca liniște, alteori ca disconfort, alteori ca o întorsătură neașteptată care te duce exact acolo unde ar trebui să fii.
Când gândurile tale se nasc din lumină, energia ta este ordonată.
Iar când energia ta este sortată, viața începe să coopereze cu tine, chiar și în mijlocul haosului.
Nu pentru că totul devine ușor, ci pentru că nu mai mergi orb.
Ai încredere în ceea ce gândești când nu reacționezi.
Ai încredere în ceea ce vrei când nu vrei să fugi.
Acolo Universul se aliniază cu tine, nu pentru a împlini capricii, ci pentru a te extinde.
Nimic bun pe care îl imaginezi din conștiință nu rămâne fără răspuns.
Drumul ascultă mereu.
Și el răspunde mereu.
Intuiția ta este SUFLETUL care învață să-și descopere corpul, un câmp energetic, învață să-l folosească, se protejează de exterior la un nivel 5D, se hrănește cu natura, trăiește în Prezent, locuind aici și acum cu Prezența sa, spiritul avansează în percepție, certitudini, ascultare și agilitate într-o observație a mișcărilor mici, repetă și se ordonă în minte, o bibliotecă uriașă, unde acumulează bogăție și abundență prin sensibilitatea sa infinită.
Spiritul tău este o transformare interioară, o îmbunătățire constantă, disciplină în activarea corpului, minții și spiritului în folosirea puterii și darurilor sale, acceptarea versiunilor vechi, iertare și eliberare, protecție divină, apărare a energiilor, pentru a ști cum să schimbi cu fluiditate, iubire și echilibru
Energiile care seamănă semințe în inimă și se aprind în interior, sunt simțite cu lumina lor interioară, trezesc simțurile corpului, deschid portaluri pentru a percepe, crede și avea încredere în ele însele, acțiuni și cuvinte în observație interioară, în corectare, îmbunătățire în respect, educație, adăugarea valorilor corpului/minții/spiritului pentru a contribui, împărtăși și coopera cu toți pentru a ne îmbunătăți aici, pe Pământ, în DRAGOSTE și mai puțină frică.
Fiecare ființă să se cunoască pe sine în interior, să-și folosească inima și energiile, să-și construiască cel mai bun proiect cu trupul, să aleagă înainte să se nască, să locuiască și să crească cu SUFLETUL LUMINII, să avanseze în simțuri, gânduri, emoții și cuvinte pentru a se înțelege pe sine, să se înțeleagă, compasiunea și bunătatea, să renunțe și să lase corpul liber, fără răni, fără judecată, fără critică.
Să iubești cu onestitate, umilință, discernământ, disciplină conștientă a controlului interior și a limitelor exterioare, să nu produci neînțelegeri, să fii transparent, clar în acțiuni și cuvinte coerent.
Există inteligențe care acumulează date, cum ar fi bibliotecile și altele care se observă pe ele însele în timp ce învață. Metacogniția aparține acestei a doua linii genealogice. Nu este doar să știi ceva, ci să știi cum este cunoscut. Este abilitatea de a gândi la propriul gând, de a-ți observa propriile procese mentale ca și cum ai privi râul și nu doar apa care trece pe lângă el.
Pe scurt, metacogniția este conștiință și control. Conștientizarea modului în care învățăm, ce strategii folosim, unde ne blocăm și cum avansăm. Controlul pentru a regla acel proces, corectarea traseului, schimbarea metodei când calea devine sterilă. Nu este un dar magic, este o disciplină interioară.
În construcția cunoașterii, metacogniția acționează ca un arhitect. Cunoașterea fără metacogniție este material suprapus. Prin metacogniție, devine structură. Jean Piaget a arătat că învățarea nu înseamnă copierea realității, ci asimilarea și acomodarea acesteia. Metacogniția ne permite să realizăm când ne asimilăm bine și când trebuie să ne acomodam ideile. Lev Vygotsky a adăugat că învățarea are loc mai întâi în viața socială, apoi internă. Metacogniția este acel moment în care ceea ce se învață devine al tău și conștient.
Cunoașterea pe tine însuți este fundamentul întregii învățări profunde. Nu toți învățăm la fel. Unii înțeleg mai bine citind, alții ascultând, alții făcând practică. Howard Gardner a explicat asta cu inteligențele sale multiple. Metacogniția ia această idee și o transformă în practică de zi cu zi.
SĂ ȘTIU CUM ÎNVĂȚ ÎMI ECONOMISEȘTE TIMP, FRUSTRARE ȘI EPUIZARE. ESTE ÎNȚELEPCIUNE APLICATĂ.
David Ausubel a afirmat că învățarea semnificativă are loc atunci când noul este ancorat în ceea ce știm deja. Metacogniția ne permite să identificăm aceste ancore. Să știu ce știu, ce nu știu și ce cred că știu, dar în realitate nu înțeleg. Aici apare umilința intelectuală. Cel care crede că știe totul încetează să mai învețe. Cel care se observă însuși învață întotdeauna.
Marii genii ai învățăturii nu erau doar creiere mari, ci și mari observatori ai lor înșiși. Albert Einstein gândea cu imagini mentale și experimente interne. Jean Piaget observa gândurile copiilor cu o răbdare aproape artizanală. Jerome Bruner a susținut învățarea prin descoperire pentru că avea încredere în capacitatea subiectului de a reflecta asupra propriului său proces. Toți au înțeles că învățarea nu înseamnă să umpli mintea, ci să rafinezi conștiința.
Metacogniția este, de asemenea, adaptare. Într-o lume care se schimbă rapid, nu cel care știe cel mai mult supraviețuiește, ci cel care învață cel mai bine. Să știi când să dezvaței, când să ajustezi schemele, când să schimbi strategia. Gândirea la modul în care gândim este un avantaj evolutiv. În cele din urmă, metacogniția preia o idee veche și mereu nouă. Cunoaște-te pe tine însuți. Cunoaște-ți mintea, limitele, punctele forte.
