CUM SĂ NE RUGAM LUI DUMNEZEU? Cum să aducem slavă lui Dumnezeu, cum să-L lăudăm?

 

Facă-Se Voia Ta, Doamne! Și îi laşi Lui toate, și uiți grijile sau problemele. I le dai Lui pe toate. Pentru că așa intrăm în Iubire. Și El este imediat cu noi, când ne lăsăm pe noi, ne predăm și renunțăm la control. Prin abandonare desăvârșită de sine, noi ne unim cu Domnul și devenim ființă comună. Când te laşi în mâna Lui, devii Iubire și, ce să mai ceri atunci? Fii Iubire, și îți va da Tot ce dorești! Nu va ști ce să facă ca să-ți fie ție mai bine. În spatele formei, suntem una cu totul, aceeași ființă sublimă în toate. Ce griji să-ți mai faci? Când te lași pe tine, ce să mai ceri? El este cu noi atunci și va face pentru noi tot ceea ce este mai bine pentru Sine. Facă-se Voia Ta, Doamne, Tu ştii ce este mai bine pentru mine! Voia Ta este întotdeauna bună și dreaptă! Doamne, ajută! DAR CAND CERI TE VEZI SEPARAT și nu mai poti sa iubesti. Iar cand esti numai Iubire nu mai ai la cine sa ceri, pentru ca esti una cu dumnezeirea.

Aducem slavă lui Dumnezeu cel mai bine prin fapte de bunăvoire, Apoi, orice gând de înțelegere și îngăduinţă, orice cuvânt de apreciere sau recunoștință este o rugăciune. Orice zâmbet sau îmbrăţişare. Dar când ne rugăm, nu putem cere ceva pentru noi, pentru un eu care nu există, că nu ne dă nimic, căci ne-ar întări egoul și orgoliul. Noi trebuie să ne câștigăm singuri înțelegerea. Apoi eul este de fapt NOI, suntem un suflet divin comun, aceeași scânteie dumnezeiască în toți. Putem doar dori tot binele tuturor, sau rugăciunea să fie de mulțumire sau slavă lui Dumnezeu pentru toate. Nu este o cerere, ci o slăvire a Măreției divine. Pe noi să ne uităm. Eul nu contează și nu înseamnă nimic. Nu suntem importanți. De aceea nu avem ce să cerem pentru eu. În măsura în care înțelegem asta, că ceilalți sunt totul, și trăim ca o ființă a cerului pe pământ, atunci nu mai este nevoie să ceri nimic pentru tine, că deja ești totul și ai totul: ființa comună.

Toată Iubirea este a ta, și nu ai decât să o dăruiești. Când ești cel mai jos (adică smerit), ești cel mai sus, și atunci Domnul este cu tine. Ce nevoie mai ai să-ți dea ceva, când atunci El voiește pentru tine tot ce este mai bine pentru Sine.

Lepădarea de sine să o atingi, și aceasta este cea mai puternică rugăciune, pentru că, făcând gol în tine, faci loc Miracolului să vină și El înseamnă îndeplinirea tuturor dorințelor tale, fără să ceri. Iubirea este chiar îndeplinirea Iubirii. Dacă iubești orice ar fi, nu ai nevoie să ceri nimic, căci Iubirea se împlinește pe ea însăși continuu. Iar dacă nu iubeşti, Domnul și viața ți se vor împotrivi mereu.

Deci, A IUBI este cea mai puternică rugăciune. Adevărata rugăciune nu cere nimic pentru sine, ci doar oferă. Și, de fapt, nu ceri ceva pentru tine, ci doar dăruiești la infinit și atunci nu mai are loc nicio cerere, pentru că tu fiind iubire tot timpul, nu mai ai ce să ceri. Tu ești una cu ființa divină comună și nu mai ești separat de ea, ca să ceri ceva. Nu mai ești diferit. Deci problema nu este să cerem ceva pentru noi, ci să ne unim cu divinul, și atunci suntem doar Iubire şi nu mai avem ce să cerem, că deja avem totul, căci Domnul este cu noi atunci. Dar dispare eul. Dacă ceri ceva pentru un eu care nu există, este ca și când nu ai vrea să se îndeplinească nimic. Noi avem nevoie de o continuă predare de sine și aceasta este cea mai mare rugăciune. Când eul se retrage, înaintează Dumnezeu.